Lupta, ianuarie 1889 (Anul 6, nr. 726-748)

1889-01-15 / nr. 736

ANUL VL—SERIA n. No. 736. ABONAMENTE In țară Un an. 40 lei */* an 20 „ 3 luni In străin&tate 10 „ Un an . 50 lei ‘/a an ■ 25 „ 3 luni 15 Bani Num­ărul REDACȚIA Bulevardul Elisabeta, No. 8 (Casa Memoart) Direct@3pQ|itic, • ‘r. PANU • 15 . EDIȚIA. aImTAIA BUCURESTL DUMINICĂ 15'INFAIRE 1 knmmm Anunciuri pe pagina III , , IV 1 lec linia 25 bani -A­BM ADUMBA In România, la administraţia ziarului.­ In Franţa, Italia, Austro-Ungaria şi Anglia la AGENŢIA LIBERA une Notre-Dame des Victoires, 50 (place de la Bourse) Paris. In Orient, la EASTERN AGENCY Constantinopol. ADMINISTRAŢIA "Bulevardul JHlisabeta No. 8 (Casa Lempart). »a@«!8Si CE SPECTACOL!... A MINTIT FIZIONOMIA CAMEREI VOTUL IDE EBI PRUTUL DE BATEM BERG CRONICA JÜDIC Am CORPURILE LEGIUITOARE CE SPECTACOL!... Ruptura între conservatori şi com­­binaţiunele artificiale ce sunt pe cale­a să înjgheba între elementele cele mai disparate, sunt în drept să pro­ducă cel mai adânc desgust politic în spiritul tuturor oamenilor cu con­vingeri şi imparţiali. In adevăr, ia să facem un mic, un foarte slab tablou . Acum un an era o tovărăşie du­ioasă între d-nii L. Catargiu, Ver­­nescu, D. Brâtianu, A. Lahovari, Pău­­cescu, etc. etc. cu nuanţele respec­tive şi o vădită răceală, ba chiar os­tilitate, între aceşti bărbaţi şi juni­mişti, adică d-nii Carp, Maiorescu, Pogor etc. ; despre d. Th. Rosetti nici era vorbă. D. Kogălniceanu şe­dea de o parte, privit rau de cei a­­nunţaţi mai sus. Cade guvernul lui I. Brătianu. Şi jeg­hmnă după aceea ce vedem ? Vedem lutâiu o iubire spontanee între d. D. Bratianu şi Cogalniceanu ; al doilea, vedem o râceala, care cu timpul de­vine ostilitate, între d-niî D. Brătianu şi Kogălniceanu de o parte şi între d-nii Vernescu, A. Lahovari, Pân­­cescu şi chiar L. Catargiu; în fine, în acelaşi timp, vedem o apropiare simpatica între d-niî Carp, Maiorescu, Th. Rosetti cu d-nii Vernescu, Manu, Lahovari şi, ori ce s’ar zice, chiar cu d. L. Catargiu. Sărim 8 luni şi ajungem la des­chiderea actualului parlament? Ce ob­servăm ? Observăm din nou o duş­mănie acută între d-nii Catargiu, Flo­­rescu, Lahovari, Vernescu cu d-nii Carp, Maiorescu,­etc., duşmănie brusc schimbată îu o iubire fără de mar­gine prin intrarea în minister a d-lor Manu, Vernescu, Lahovari. Iar ani­­mositatea între tabăra d-lor Cogâl­­niceanu şi D. Bratianu şi între ta­­bara junimisto-conservatoare devine intensă ; d-nii Olanescu, Ressu, Roz­­novanu etc. sunt la cuţite cu d-nii Nicorescu, Toni, Palladi etc. Să mai sărim două luni şi să pri­vim situaţia din aceste doua zile din urmă. Ce vedem ? Vedem o duşmă­nie declarată între d-niii L. Catargiu, Ressu, Olanescu etc. cu d-nii Ver­nescu, A. Lahovari, Manu, vedem o unire frăţească între aceştia din urmă şi junimişti; mai vedem în fine o apropiere simpatică şi dulce între d. L. Catargiu cu d-nii D. Brătianu şi Kogălniceanu !... Mâ opresc. Ce rezultă din această mică schiţă a evoluţiilor oamenilor politici ? Rezultă că împerecherile şi desperecherile să fac în politică, la noi, mai des de­cât împărecherile şi desperecherile la jocurile de copii, că oamenii cari s’au duşmănit până ori să împacă în cur­s de 2 luni, că oa­menii cari au lucrat împreună 20 de ani o rup între dânşii în două zile, că partidele, când sâ îmbrăţi­şează cu altele, când se fracţionează intre ele, când fraternizează o parte cu alta pentru a se încadra a doua zi! Movilele de nisip cari se formează în deşerturile Africei nu sunt mai schimbâcioase de­cât movilele noas­tre politice. Sa spune că la sălbateci limbagiul este aşa de instabil şi schimbător în cât de multe ori adulţii plecaţi în o expediţie mai depărtată, când să întorc pe la colibele lor nu se mai pot înţelege cu femeile şi copii lor. Ei bine, acest spectacol ni-l pre­zintă oamenii şi partidele noastre politice. Un om din partidul d-luî L. Catargiu sau al d-lui D. Brătianu nu pot să facă un voiagiu de două zile la Iaşi, fără ca întorcându-se în Capitală să se mai poată înţelege cu prietenii lăsaţi, nici să se duş­mănească cu miniştrii ştiuţi de ei. Amicii s’au transformat în lipsa lor în duşmani, dar duşmanii în prie­teni ! Şi toate acestea împerecheri şi desperecheri pentru ce ? Poate pentru un număr de idei, poate pentru ne­înţelegeri ivite din discuţia deose­bitelor chestii cari interesează ţara ? Poate pentru că un om politic sau un partid oare­care­­şi-a schimbat părerea în cutare privinţă, sau nu să mai ţine de cuvîntul dat relativ la cutare măsură economică ? Poate că angajamentele luate de a stărui ca să se realizeze reforme în jus­tiţie sau în magistratură sa, în fi­nanţe, sunt călcate de unele părţi? De loc, împerecherile şi despere­cherile, formarea şi distrugerea coa­liţiilor nu au nimic de comun cu ideile, cu proectele de reformă, cu programele partidelor. Nu ast­fel de lucruri preocupă pe oamenii noștri politici, dovada că în dezbaterile an­gajate asupra porturilor­ france, de a doua zi oratorii ,și-au pus masca porto-franchismul­ui sau a neporto­­franchismului,de o parte, și au început a se încrimina pe terenul pur politic, singurul care îi preocupă şi îm­ă nu ca chestii generale ci ca chestii personale. Acest spectacol este desgustător. Şi eu cred că toţi acei cari doresc introducerea unor moravuri mai se­rioase şi a unor discuţii mai obiec­tive şi utile, trebuesc să sară pentru a dezaproba în bloc pe partidele şi persoanele cari sa dedau la ast­fel de agitări politice din care ţara, in­teresele celor mulţi, nu câştigă ab­solut nimic, din contră perd. Gr. Panu. SERVICIUL TELEGRAFIC Londra 23 Ianuarie. Standard constată greşelile comise de di­plomaţia germană de la urcarea, pe tron a noului împărat. El crede că Wilhelm I împedica adesea greşelile ce le-ar fi comis pizmaşul cancelar şi speră că Wilhelm II va scoate pe d. de Bismarck din calea fu­rioasă în care a intrat. Toulon 25 Ianuarie. Un mare meeting franco-italian s-a a­­nunţat pentru Duminica viitoare. Belgrad 25 Ianuarie. Ministrul afacerilor streine, Mijatovici, a declarat în faţa mai multor diplomaţi, că criza ministerială va fi rezolvată în 15 zile şi că atunci va fi nevoit să părăsească de­finitiv viaţa publică. St. Petersburg 25 Ianuarie. Ziarele privesc cu indiferenţă primirea deosebită ce s’a făcut la Viena principelui Alexandru de Batemberg. Opiniunea publică prevede caşul căde­­rei de la tronul Bulgariei al principelui de Coburg și crede că principele de Battem­­berg, din momentul când a abdicat formal nu va putea să se mai întoarcă în Bulga­ria ca principe legitim, chiar dacă ar fi chemat de Sobranie, dar că ar putea sâ -și pună candidatura, conform tratatului din Berlin. AIWlN'f IT am prijvocat pe Voinţa Naţiomtcff în termeni colegiali, ca să ’mi spună când zilele trecute si su ort când chiar am luat parte la banchet de conservatori cu lăutari şi şampanie, invitând s o preciseze faptul dacă eris dezminţă. „Voinţa Naţională“ a'j crezut de cu­viinţă ca la somaţia mea, să tacă chitic. Această purtare nefiind de Inc în obiceiu­rile gazetelor cari nu sunt în stare de duşmănie, mă simt dezlegat de un fel de curtuoazie care credeam să o păstrez cu „Voinţa Naţională“. De aceia la tăce­rea ei culpabilă, eu declar că „Voinţa Naţională,“ scriind cele ştiute, a minţit cu neruşinare şi a făcut ceva mai grav, a menţinut minciuna, pe cind putea să o rectifice, lucru ce de altmintrelea nu mă miră de loc din partea unuil ziar colectivist" C. P. sau sa sau să ’! -------------------------------------------­FIZIONOMIA CAMEREI Şedinţă mai nostimă , nec plus ultra al parlamentului conservator a fost astă dată atins. Să povestim . Şedinţa încă nu este deschisă când d. Vernescu intră furios cu un exemplar din România­ Liberă în care este înjurat, «îmi dau demisia, îmi dau demisia» strigă către amicii sfii, cari în zadar cearcă să-l liniştească. Miniştrii junimişti îl încon­­giură şi îl roagă să nu demisioneze, căci să va face rectificare, îi şi arată un bru­tton de rectificare, aruncând vina arti­colului în chestie pe spetele bietului Emi­­nescu !... D. Vernescu să linişteşte, ba încă să prea linişteşte şi aceasta foarte re­pede... O furtună în un cap de avocat.... Şedinţa să deschide­­şi 1/1. AL Laho­­vary ia cuvântul pentru, respunde la un atac dirigent de ctz'Kogălniceanu a­­propos de o circulară. —Nu te-am interpelat pe d-ta, îi zice d. Kogălniceanu, de ce îmi răspunzi ?« —»Ai bătut şeaua ca să se priceapă eapa» replică d. Al. Lahovary. Şeaua fusese Toderiţa-Minciunii, iar eapa... cel cu musca pe căciulă .. D. Nucşoreanu care s’a aruncat hota­­î’îtor în opoziţie, adresează ministrului de externe o interpelare în mai multe pu­ncturi.... D. ministru va răspunde peste trei zile. —»Constat, zice cu dispreț d. Nucșo­reanu, că d. ministru reculează /» Mare ila­­rit­­e. D. Vernescu ia cuvântul ca să răs­pundă atacurilor d-lui L. Catargiu. Este slab și moale, întrerupt la fie­care pas, hărţuit din toate părţile, caută a să a­­păra cum poate, aruncând peste bord pe cei l’alţi colegi. — »D. Catargiu, zice d. Vernescu, a a­­vut aerul să spună că eu am vorbit la Galaţi şi am făgăduit porturile­ france. Nu, căci eu eram bolnav, toţi pot sâ’şi aducă aminte.« Mai că d. Vernescu era să aducă un certificat de la un doctor galâțean... In timpul vorbire’, d. Aslan îl între­rupe necontenit. Așa, o dată îi zice : —„Dar cu apanagiele ce faci ?«* — »Sunt hotărât, replică d. Vernescu, a »nu răspunde la întreruperile inteligente«. — »Eram siguri de înainte« îi răspunde mai mulţi deputaţi... Un alt ministru cu musca pe căciulă, ia cuvântul, d. AL Lahovary. Acesta este mândru şi agresiv ca tot­ d’a­una. — »D-lor, vă înşelaţi daca credeţi că e »vorba de porto-franco, nu, ci de porto­(ilaritate mare). Cuvântul nu e al meu«. Voci: »Păcat, păcat.« „Nevoit a­sta, continuă d. Lahovary, »pe această Bancă de durere«... Voci : »Sărmanul om, nenorocitul«. »Eu m’am a ezat aici, zice ministrul, »cu voia șefului meu d. Catargiu. —»Nu mai sunt« îi răspunde bătrânul. Pe când d. Lahovary vorbește, d. Ko­­gâlniceanu se apropie de banca ministe­rială şi îi cere colecţia »Monitorului« cu care ministrul să servise ca să ’1 com­bată, d. Kogălniceanu apucă de un colţ al volumului, ca să ’1 ia, d. Lahovary pune mâna pe cel-l­alt colţ ca sâ nu ’1 dea, aşa că amândoi trag volumul de la unul la altul. In Cameră izbucnește un mare rîs și d. Kogălniceanu cu greu să decide a se depărta fără volum. Bătrânul Catargiu răspunde : —»D-lor, zice, avem un minister mai con­­­servator de­cât noi, căci pe când noi ne »întitulam liberali-conservatori, junimiştii »se zic numai conservatori... Partizanii bătrânului aplaudează cu furie. ’ »Ce cerem noi d-lor? continuă d. L. »Catargiu, cerem porto-france pentru Ga­­­laţi şi ista...« Sub »ista« d. Catargiu înţelege Brăila... »Nu vezi d-le Vernescu că monitorul „guvernului (România liberă) te atacă ?... „Ce stai acolo ? „Vorbiţi de măturat funcţionarii colec­tivişti ? zice d. Catargiu. Trebue să în­­­cepem a matura întâia pe câţi­va mi­niştrii.“ „Aşa d. Ghermani, ori bancher să ră­­­mînă ori ministru, amândouă nu se „poate.“ (Ilaritate, aplause) ect. După o cuvîntare a d-lui Kogălniceanu care are loc în linişte, se cere închiderea discuţiei de guvernamentali. Trei­zeci de voci strigă de o dată: „contra închidere!, contra închiderei, să „vorbească d. Blaremberg, să vorbească „raportorul, nu sâ poate ca raportorul „sâ nu vorbească.“ —„Cer cuvîntul în chestie de regulam­ent“, strigă d. Blaremberg şi să şi urcă la tribună. Vice-preşidintele Pogor, de voe, de ne­­voe este nevoit să’l asculte. —­„D-lor, zice d. Blaremberg, în fine masca „este căzută jos de pe faţa guvernului“. —„Vorbeşte în chestie de regulament,“ urlă maî mulţi guvernamentali. —„Ei bine, strigă d. Blaremberg, sunt „la tribună, am cuvîntul şi nu mă scobor, „voesc ca raportor să vorbesc“. La aceste cuvinte un tapagiu infernal isbucneşte, guvernamentalii avînd în frunte pe d-nii B Teică, Hiina, S­toici, Duca, M. Marghiloman , Ionescu (Bucureşti) Stănescu (obor) etc. etc, se încaeră la ceartă cu portofranchişti, precum d-nii Robescu, Resu Olănescu, Pallade, Nico­rescu, Caton Lecca, etc. ect. Cearta ajunge la un grad­­de paroxism înspăi­mântător, strigătorii râgu­iţi să ameninţă, îşi vîră pumnii unu sub nasul celorlalţi, cuvinte grele să schimbă, întru’n c­olţ d. Robescu să încleaştă cu d. Iconomu şi altul,­ fi. Lecca, stringe de aproape‘pe cL Stănescu. Tribunele sunt în picioare, pu­blicul pr­veşte ca la un spectacol care poate la fie­care moment degenera în bătae. Tapagiul continuând şi d. Blaremberg voind să vorbească cu ori­ce preţ, d. Carp să suie la biurou şi zice încet d-lui Pogor ca sâ părăsească fotoliul şi să ră­dice şedinţa. Ordinul se executa. —«D-lor, zice d. Pogor, ridic şedinţa». Atunci scandalul devine la culme ! Opo­ziţia întreagă strigă cu furie : «Ce în­­­samnă aceasta? Este o bătaie de joc; «vă vom arăta noi, sunteţi mai rău de­­cât colectiviştii!» Şi de o dată zece deputaţi, printre cari d-nii Aslan, Pallade, Olănescu etc., să reped la d. Catargiu, îl iau de subţioară şi îl duc la biurou ca sâ prezideze şi să continue şedinţa. Când d. C­­argiu să urcă la preşeden­­ţie, o formidabilă aclamaţie isbucneşte din 50 ele pepturi. Aplauzele dureaza câ­­te­va minute, entuziasmul este la culme! Această le­ctură da teatru, adică suirea d-lui L. Catargiu pe fotoliul preşidenţial ca un Deus ex machina, este admi­rabila !... D. Blaremberg voeşte să vorbească. Atunci majoritatea să înfurie de a binele : „jos, jos,“ să strigă din toate părţile, „în­chiderea discuţiei, închiderea discuţiei“, —şi crezând că vietul nu este destul de mare, majoritatea începe a răcni şi a trânti capacele pupitrelor; sgomotul este teribil. Cearta devine gravă, d. Bobeică îi zice d-lui C. Popovici (Fălticeni): «obraznicule, te-oi învăţa eu.“ La aceaste cuvinte 10 deputaţi sar la d. Bobeică, printre cari d. Olănescu, şi ameninţîndu’l de aproape, abea bietul Bobeică scapă cu frizura neatinsă. In zadar d. Catargiu voeşte să vor­bească, majoritatea nu ’l lasă, furioasă de festa care ’i-a jucat’o. Trec câte­va minute în acest scandal. D. L. Catargiu înţelege că cât va prezida ordinea nu se va stabili, deci cheamă pe d. Pogor. A­­cesta vine şi... ambele părţi obosite de atâta scandal încetul cu încetul să liniş­tesc .. Opoziţia este victorioasă, d. Bla­­ramberg nu s’a scoborît de la tribună, s’a impus majorităţeî şi a vorbit. Pe când d. Blaramberg vorbeşte o în­trerupere nostimă din partea K.K. Iancu Marghiloman. Pentru a se scuza pentru ce a iscălit proectul de înfiinţare a portu­rilor­ france, K.K. lancu zice: „D-lor am „pus iscălitura fără cugetare ! (mare ila­ritate) vâzînd că este iscălit şi d. L. »Catargiu am crezut că este de conivenţă „şi guvernul.» Rîsuî continuă două mi­nute ! Toţi rîd chiar şi miniştrii! In sfîrşit să pune la vot luarea în con­sideraţie a proectului de înfiinţare a porturilor­ france, rezultatul este 56 vo­taşi pentru înfiinţare, şi 102 contra!.... Guvernul triumfă, tot zgomotul a fost deci o furtună în un pahar cu apă ! VOTUL DE ERI Cititorii ştiu că noi de mult am pre­­vâzut eşecul d-lui L. Catargiu şi a susţi­­itorilor portului­ franc, ba chiar am fixat aproximativ şi numărul glasurilor. Acum sâ precizăm forţele respective ale opoziţiei în Cameră, faţă cu acelea ale guvernului. Luarea în consideraţie a proectului de restabilire a porturilor­ france, s-a respins cu 103 glasuri, în contra a 56. Aceste două cifre nu reprezintă adevăratele forţe respective; din cele 103 glasuri trebue a sustrage cel puţin 12 glasuri ale radica­lilor, socialiştilor şi liberalilor, disidenţi sau nu, cari nu au voit să f­acă din portu­rile­ france o chestie politică. Prin urmare, dacă facem această sustragere, resultă că ori opoziţia a numărat în realitate 68 de glasuri, iar guvernul numai 91. Cum să vede, deosebirea nu e mare. Acum în aceste 70 de glasuri, câte sunt conservatoare, sau cari sunt forţele d-lui L. Ca­­rgiu ? Daca ne aducem aminte ca în chestiile mari, când opoziţia să com­punea din nuanţe liberale, ea sâ ridici la 40 de glasuri, apoi urmează că parti­zanii d-lui L. Catargiu sunt în număr de 2*. O forţa opoziţionistă, numărând 70 de glasuri este formidabilă , ea poate pune ori­când în eşec guvernul, căci să nu ui­tăm că eri la Cam­en au luat parte la vot 161 deputaţi. De când î genere şedinţele să ţin cu 120 deputaţi. In tot cazul, un gu­vern care are 70 de duşmani în armia şi 90 prieteni, nu este un guvern care să privească viitorul cu linişte şi în­redere. Chiar dacă nu s’ar repeta di­s scenele de em­, încă guvernul va fi nevoit să se gân­dească la o disolvare apropiată, pentru a pune o bază mai solidă acţiune! sale. Să poate însă întâmpla ceva, ba noi îndrăznim a zice că re să se înt­mple. D. L. Catargiu nu are să rămână cu toţi cei 30 deputaţi conservatori afirmaţi eri. Cu timpul şi cu ocazia deosebitelor voturi, mulţi din cei 30 de conservatori au să­ părăsească încetul cu încetul şi să se a­­lipească pe lângă d-nii Lahovary, Pân­­cescu, Triandafil, Popescu, etc. etc. Puterea, este ştiut lucru, că are o a­­tracţie puternică; pe urmă, cu cât depu­taţii se vor încredinţa cu venire­a d-luî L. Catargiu la guvern este din ce în ce mai puţin probabila, cu atâta şi devota­mentul lor va slăbi. Soarele care să ri­dică este mai strălucitor de­cât cel care apune. Această observaţie e vecinie ade­vărată. De aceea noi prezicem că cel puţin 10, poate chiar şi 15, din partizanii d-lui L. Catargiu îl vor părăsi în diferite şi cu diferite ocazii, aşa că peste cât­va timp îl vom vedea încongiurat numai de 10 până la 15 deputaţi, amici fideli, tova­răşi neclintiţi de lupta, oameni legaţi prin tradiţie şi suveniruri cu bătrânul şef conservator. Cazul lui C. A. Rosttti părăsit la 1883 de mai toţi amicii săi politici este încă proaspăt în memoria tuturor. Aşa că, după această epuraţiune, noi credem ca opoziţia întreagă din Cameră să va com­pune din 50, cel mult 55 de glasuri. Dacă ceea­ ce presupunem să adeve­reşte, atunci guvernul poate să o ducă cu Camera actuală înainte. Bine­înţeles că noi spunem acestea presupunând că nu să iveşte nici o altă complicaţie politică, adică ca atât d-nii Lahovary şi Manu cât şi d. Vernescu continua a face casă bună cu junimiștii.

Next