Lupta, ianuarie 1889 (Anul 6, nr. 726-748)

1889-01-28 / nr. 747

ANUL TI.— SERIA 1N­.*N0. 747. ABONAMENTE In țară Un an.................................................40 lei */* an .­­......................................20 „ B luni................................................10 „ In străinătate Un an........................................ . 50 lei V» an................................................25 „ 3 luni 15 FMVIA AMTAIA BUCUREȘTI, SÂMBĂTA 38 IANUARIE 188». 1 leii linia 25 ban! _ AN­UNCIURI Anunciuri pe pagina III ,­­ „ IV A SE ADRESA In Rom­ania, la administraţia ziariluî.­ In Franţa, Italia, Austro-Ungaria şi Anglia IN AG­ENŢIA LIBERA rue Notre-Dame des Victoires, 50 (place de la Bourse) Paris. 15 Răni Nmnerii In Orient, la EASTERN AGENCY Constantinopol. REDACŢIA Bulevardul Elisabeta No. 8 (Casa Lempart). IGR PANTI ADMINISTRAŢIA Bulevardul Elisaheta No. 8 (Casa Lempart) ICIUL TELEGRAFIC Yieifft, 7 Februarie In proclamaţiunea sa, împăratul vorbind de linia politică de urnat zice : Am avut tot-d’a­unn în vedere acţi­aşi linie de pur­tare „dorinţa de a continua cu curagiu şi cu încredere în silinţele stele neîncetate pen­tru bunul train general şiţienfinerea păceî». Vrem, 7 Februarie Ziarele consideră manivistul împăratului ca o programă foarte import­an­tă care a­­rată în acelaşi timp numel noului moştenitor al tronului. In privinţa p­sagiului în care se zice că direcţiunea urma­­ până acum este asigurată, ziarele fac sâ­­ observe că Ger­mania va vedea cu satisf­acţie că Împăra­tul, în mijlocul am­âncelor sale dureri, a ac­centuat continuarea poliţiei actuale. Ziarele­­aşteaptă de­­ pasagiul relativ la menţinerea pacei un efect bine­făcător pentru Europa întreagă.­­ Vieiîi, 7 Februarie. Fremdenblatt combăC­­esele şoviniştilor france­zlezeşti de aceeaşi culoar ganelor panslaviste, care. hiducele Rudolf era un lui de alianţă cu Germa fapt incontestabil că are parte la încheierea alia cu Germania. El se num­eami în afară de cei doi într’un mod eficace şi lingi stat pentru a ajunge la Cani­an­ţă de pace inalterabilă între Austria şi Germania. Da­că hipotesele menţionate '[ţintesc a, semăna neîncredere între amici, arest scop» n’a fost atins şi nici nu poate fi. f t, cu energie, ipo­­ci ale ziarelor en­­precum şi ale pr­­petindean că a r­­ăşmaş al tratatu­ri, zice că este un acele avu o mare m nesdruncinate­­t printre oameni, anarhî, sprijinea oamenilor de. ■ 1-------------- • .............— CINE SA OPUNE FIZIONOMIA CAMEREI DAREA IN JUDECATA SOLID MINISRER tea îâozmi im loturi Tero area dia Bacan Legea militară în Ungaria 0 VICTIMA A LUI SIMULESCU CINE SĂ OPUNE Guvernul mixt junimisto-conserva­­tor să opune la darea în judecată a ministerului I. Brâtianu. Această ho­tărâre nu mă mira de joc. Cum să mă mir că junimiştii sunt contra propunerea celor 22 deputaţi ? Eşiţi din anti-camerile palatului, ve­niţi la putere în calitate de oameni ai regelui, neavând sentimentul le­­galităţei, nesuferind nimic sub regi­mul trecut, de vreme ce nu au lup­tat în contra lui, pentru ce junimiş­tii ar fi contra colectiviştilor ? De altă parte, de ce regele ar fi pentru darea în judecată ? Ce? El umblă după ministerii cinstite? Ce? Stat la ei 12 ani de o parte, fara să se amestece în actele guvernului tre­cut? Toţi ştim din contra, că regele un curs de 12 ani a ocrotit regimul ca­zul, ’l-a încuragiat, a luptat pentru menţinerea lui până în ultimul mo­ment şi chiar acum nu’şi poate a­­duce aminte de acel minunat regim fără să nu ofteze, dovadă scrisoarea adresată acum câte­va zile d-lui I. Brâtianu. Deci cum voeşte cine­va să vadă pe rege aprobând o dare în ju­decată care, mai la urmă, să poate răsfrânge şi asupra lui. Căci de... când d. I. Brâtianu ar fi strâns de aproape înaintea justiţiei în chestia multor călcări de lege şi abuzuri, ar fi foarte posibil ca fostul prim-minis­­tru, ca sâ-şi scape pielea, sa arunce asupra regelui multe acte şi să a­­rate mobilele ascunse a multor tăb­­­ărî ale legei comptabilităţei etc. Regele nu’şi simte de astă dată conştiinţa liniştită cum ’ş­ l-o simţea după căderea d-lui L. Catargiu. Re­gele să ştie culpabil şi complice în multe acte ale lui I. Brâtianu. Da­rea în judecată a regimului I. Bră­­tianu este în parte darea în judecată a regelui. Iată de ce atât guvernul cât şi el se opun cu energie la a­­ceasta dare în judecată. Am zis că nu mă mir nici de cei trei, conservatori cari sunt în minis­ter când fac şi ei caz cu junimiştii combătând trimiterea lui I. Brâtianu înaintea Casaţiei. In adevar, acum 10 luni m’ar fi mirat purtarea d-lui Al. Lahovary şi Vernescu. Dar acum, după cele ce am văzut, mirarea mea ar fi probă de naivitate. Căci acum când am văzut că aceşti domni, pentru trei păcătoase portofoliuri, ’şi-a fi renegat trecutul i s’au facut linguşitori plaţi ai palatului, au dezertat de la partidul lor, s’au separat de d. L. Catargiu şi s’au făcut avocaţii şi susţiitorii junimişti­lor, uşor se înţelege că cine a fost în stare ca, In curs de trei luni a­­proape, să facă atâtea acte necorecte şi sâ comită atâtea fapte de rene­gaţi, acela este în stare ca să se mai contrazică şi să se renege încă odată, susţinând guvernul lui I. Brâtianu nu contra tovarăşilor lor de luptă. Cât despre d-nii colectivişti, teii spumegă, ei ţipă, ei înjură în .n. ignobil. „Voinţa Naţională“ ’şi-a­ luat faţă cu noi limbagiul acel mur­dar cu care ani întregi am fost o­­bicinuiţi. Eu însă râd de a­c­este con­torsiuni spasmotice. Noroiul acelei ga­zete nu a putut să mă atingă când partidul (V.) era la putere, când lu­mea era terorizată de acel regim ne­fast, necum acum când sunt căzuţi, părăsiţi şi despreţuiţi. Eu o declar aici, ca să nu fie um­bră de îndoială. Statul-major al co­­lectivităţii este putred, complect pu­tred. Fără idei, fără căldură de ini­mă, preocupaţi numai de a găsi mi­jlocul de a ajunge din nou la pu­tere, acest stat-major ne prezintă şi a­­cum ca şi înainte spectacolul cel mai trist. Reacţionari, linguşitori ai tro­nului, linguşitori ai arendaşilor, in­capabili de a concepe o reformă pe baze largi, preocupaţi numai de mes­chinării şi de şiretenii, conducătorii colectivişti nu merită stima politică a nimalui. Intre Ioan Bratianu, Stă­­tescu, Nacu, Dim. Sturdza, Carada, Radu Mihai etc. etc. şi între ele­mentele democratice nu poate fi ni­mic de comun. Aceşti oameni sunt scoşi din circulaţie în ceea­ ce pri­veşte mişcarea largă democratică. Mai mult, ei sunt cei mai neîmpăcaţi duşmani ai democraţiei. Aceşti oa­meni caută a conduce partidul la servilism şi la reacţionarism. Aceşti oameni nu au uitat nimic, nu au în­văţat nimic. Capul lor este prea în­gust pentru a înţelege mişcarea nouă, iar creerii lor de mult nu mai func­ţii­onează,­­ei au rămas cu capitalul de idei şi procedeu­l pe care îl aveau cu 20 ani în urmă. Mâine dacă ar ajunge la putere, mâine ar reîncepe toate acele gro­zavii cari revoltase conştiinţele cele mai pacinice. Tot Carada la Bancă şi la furnituri, tot Nacu pe la toate mi­­nisterele, tot Moruzi la poliţie, tot Sturza prin culuoarele palatului, tot I. Brâtianu peste tot locul şi ni­­căerea. Observaţi cu imparţialitate dacă în curs de 10 luni partidul colectivist a luat vre-o schimbare, dacă a agitat vr’o reformă, dacă dă măcar semne că se încearcă a să regenera. Sunt partide cari au căzut în mod mai puţin ruşinos de la putere şi totu­l a doua zi au căutat ca să-şi refacă programul, să dea o impulzie nouă aderenţilor lui. La colectivişti nimic din toate acestea, căci cum voiţi ca d. Nacu să regenereze ceva ? Cum voiţi ca I. Bratianu să se gândească la ceva nou ? D. Nacu şi idei noi, I. Bratianu şi regenerat, sună a fals. De aceea, sfirşind zic : când am iscălit darea în judecata a lui I. Bratianu, am iscălit darea în jude­cată a unor oameni culpabili şi in­corigibili, am iscălit condamnarea şi îngroparea unui stat-major incapabil de a conduce mai departe o mişcare politică în ţară, un stat-major dău­nător pentru ideile democratice, stri­­căcios chiar pentru ideile liberale. De aceea eu adaog, oamenilor sin­ceri şi tinerilor pe cari fluctuaţiile po­litice­­i-au aruncat pe tarimul colecti­­vitatei: gândiţi-ve bine şi vă veţi con­vinge că cu un stat-major ca cel descris mai sus nu este nimic de făcut. Şi fiind­că încercarea voastră de a regenera partidul, ori­cât de onorabila este, este neputincioasă, rupeţi cu aceşti oameni cari nu mai comandează fără să asculte şi lâsaţi’i ca sâ îngroaşe rîndurile linguşitori­lor palatului și­ al pensionarilor po­litici. Gr. JRanu. u 4 y— [ ■ --­ ’11,1 FIZIONOMIA’CAMEREI Ședinţă de votare dov­edite în numer­oă ședință, ca de 22, deci cea mai urj la o osteneală echivalenta cu suirea si scoborîrea a mai bine de 1.00 drepte. Credit de 50.000 lei pentru ordinea pu­blică sai a mai lămurit fonduri secrete; pre­fectul de politie este de față. Cum să nu fie de vreme ce prin mîna lui au să treacă multe mii. De asemenea să observă prin culoare un număr de mutre suspec­te care stau­ cu ochii ţintiţi cât durează vo­­tid. Probabil că acele mutre sunt agenţi secre­ţi, spioni, oameni poliţieneşti, toţi aparţinînd la cinstitul buget numit fon­dul reptililor. Fondul să votează... Câte suflete a făcut fericite acest vot!... Numai miniştrii şi cu prefectul de poliţie ştiu ! Alt credit de 50.000 lei pentru între­ţinerea arestaţilor din penitenciare. A­­cest credit inspiră diferite reflecţii depu­taţilor. Unii sunt îngrijiţi, căci cererea de credit dovedeşte că numărul delicuen­­ţilor au sporit; alţii supozează că a­­ceasta creştere este în oare­care ra­port cu căderea regimului lui I. Bra­tianu, iar unii supozează cu drept cuvînt că deficitul provine de la oare­cari chib­zuinţe ale directorilor de penitenciare — Aşi voi să ştiu, zice un deputat, ce parte să cuvine din acest credit lui Mar­­can şi Anghelescu. —»Să trim­item­ pe I. Brâtianu să -l în­trebe», răspunde altul. Alt credit. Deficit în bugetul chibritu­rilor şi al cărţilor de joc... Aceasta este mai grav. Mai la urma, chibriturile ca chibriturile, dar jocul de cărţi... Ce fac cartoforii? Cu ce să ocupă? Ar fi păcat sa dispară o industrie aşa de naţionala. Canotorii din Cameră se duc de votează cu grabă acest credit. Se spune că mi­nistrul finanţelor va propune instalaţia unei rulete naţionale. Alt păcat, pardon, alt credit. Este di­urna prea sfinţilor părinţi din prea sfîn­­tul Sinod. O sumă mică de tot, 7000 lei. Deputaţii să grăbesc sâ o voteze, căci fie­care este adânc pătruns de însemna­tul rol ce are Sinodul. Căci vorbind se­rios, ce am face noi fără sfîntul Sinod? Şi ce ar face prelaţii fără diurnă? Sino­dul trâe­te prin diurna, iar diurna este mana D-zeească care cade asupra smeri­ţilor întru Domnul. Un deputat vorbind, striga : „Votez „bani albi pentru haine negre“. Toate acestea însă nu m­şcă de loc Camera, când un credit de 6000 lei vine ca să aducă oare­care diversiv­e în mo­notonia generala. Guvernul cere, prin gla­sul d-lui Badulescu de la Pitești, ca Ca­mera să voteze primăriei capitalei suma de 6.000 lei, cheltuelile ce primăria a făcut cu ocazia venirea principelui de Valles... — „Cer cuvântul“, strigă d. Cozadin. — „Cer şi eu cuvântul", adaugă d-nul Voinov. —­ „Cerem cuvântul", zic mai mulţi deputaţi. — „D-lor, zice d. Cozadin, încă nu „am auzit ca guvernul să plătească chel­­­tuelile pe cari primăria crede de cu­viinţă a le face cu venirea vre unui per­sonagiu­“. — Am făcut steaguri englezeşti mai „faine de­cât la Londra", întrerupe d. Pache, care din galben să făcuse verde. — „Le-ai făcut,, plăteşte-le“,î li respund deputaţii. — „Am aprins ceaune cu catran“, geme Pache. — »Treaba d-tale.« --»Mi-am făcut, un frac, ’mi-am cum­părat o cravată albă, şi o duzină de ba­tiste,* urlă Pache desperat. —»Plăteşte din moştenirea călugărilor,* întrerupe unul. Totuşi deputaţii încep a avea puţină milă. Ei încep a să strânge grupuri, gru­puri şi a se sfătui cum să facă ca să se adune suma pe care Pache o reclamă ştergându-şi ochii cu una din cele 12 ba­tiste. —»Hai să facem o guetă cu talerul,« zice unul. —»Ba mai bine să dăm un bal cu tom­bolă,« adauge altul. —»Sa adunăm suma prin subscripție na­țională ca pentru I. Brătianu,« continuă un altul. In timpul acesta Pache cere plângând cei 6.000 lei. — »De nu me credeți, dați-mi un sfert de oră și vă aduc aici steaguri e en­glezeşti, fracul, mănuşele, cravata." —»Opreşte-te cu enumeraţia,« zice un deputat. Pe când Pache desperat gândeşte a muri înfăşurat în cutele drapelelor en­glezeşti, iată că Gună, Gună amicul, Gună Orest,al unui om care nu se chiama Pal­iadé, cere cuventul şi cu glasul său som­noros roagă pe Cameră să voteze credi­tul. na~‘ - **■ '*■- - -‘~L Alteţa nu glumim cu moştenitorii, gândiţi-ve ce i s’a întemplat Iul Rudolf de supărare.» Camera aducendu’şi aminte că trebue respectat drapelul englez, procede la vot. Pache numără bilele albe şi când vede că este majoritate sare în sus de bu­curie. Seria creditelor continuă. Pe urmă mai sunt un număr de scep­­tici cari nu cred că poate eşi ceva din o dare în judecată. Mulţi cred că cu această dare în judecată colectiviştii vor fi rea­bilitaţi, mulţi să prefac că cred aceasta. Rămân deci numai oamenii de convin­gere şi de consecinţă cari sunt decişi aşi face datoria până în capăt, ori­care ar fi rezultatul propunerei. Ei bine, aceş­tia sunt puţini la număr, cari, uniţi cu duşmanii neîmpăcaţi ai fostului regim, nu pot constitui o majoritate. Ori cum ar fi, va fi interesant pentru cetăţeni ca să afle şi sâ cunoască cari sunt simplii negustori de vorbe şi cari sunt oamenii ce voesc sâ ’şi îndeplineas­că o datorie către ţară. Darea în judecata De vreme ce în curând va veni în Ca­meră discuţia darei în judecată a minis­terului I. Brâtianu, este nevoe de câte­va lămuriri. Mai întâia, Camera va decide darea în judecată după raportul comisiunei pe care o va însărcina cu cercetarea probelor. De aici urmează că nu după acuzaţii vagi şi consideraţii generale se vor tri­mite miniştrii culpabili înaintea Curţei de casaţie, ci după fap­te precise, după călcări de legi dovedite, după delicte a­­numite. Aceasta este mai cu seamă sar­cina comisiunei de cercetare a probelor. De altă parte, chestia dacă miniştrii să se trimeată toţi în judecată, din simplu fapt că au fost în acelaşi minister, sau dacă trebuesc a fi trimi­s înaintea justi­ţiei în mod individual, fie­care pentru fap­tele lui, nu este rezolvită definitiv. Numai după ce comisiunea va cerceta şi aduna probele, numai atunci se va putea vedea cine d­intre miniştrii şi în ce mod trebuesc a fi daţi în judecata. Deci e posibil ca culpabilii să fie trimişi individual, este posibil contrariul. Ceea­ ce este sigur e că unii foşti miniştrii, pre­cum d. V. Gheorghian, va fi cu siguranţă scos din ori­ce învinuire, de vreme ce purtarea lui corectă este cunoscută de toata lumea. Deci uşor va fi celor ce diferesc în păreri în privinţa modalităiţei de trimitere în judecată a miniştrilor lui I. Brâtianu, sâ se înţeleagă. Acum o altă chestie. Propunerea de d­are în judecată fi-va primita de Came­ră or nu ? Noi credem că nu. Şi iată de ce , mai întâin­ guvernul o va combate, va face să zice chiar chestie ministerială. Acest singur lucru este destul pentru a lua propunere­ mulţi sorţi de isbândă. Al doilea, partidele politice sunt prea egoiste, prea înecate în un fel de poli­tică de coterie pentru a vota darea în judecată. Așa, liberalii cari au combă­tut pe colectiviști, astăzi caută a se a­­propia de eî. Este vădit lucru că eî nu vor vota de­cât poate în ascuns darea în judecată. SOLID MINISTER Soarta întocmirilor artificiale, a ope­­rilor de convenţiune au acest lucru de caracteristic, că nu pot rezista celor mai mici incidente neprevăzute şi celor mai­­ durale întâmplări. Aşa se întâmplă cu ministerul actual. Intr’un moment de nesaţul minist­rial, câţi­va conservatori au crezut că vor putea compune un minister durabil cu elementele junimiste, când ier­ea bine cunoscut de toata lumea cum că con­servatorii nu sunt bine văzuţi nici la palat nici în minister şi când ierea în destul de constatat că o deosebire fun­damentală exista între programul şi por­nirile lib­ralilor-conservatori şi acelea ale junimiştilor. Acuma, care este rezultatul acestei alianţe nenaturale care s’a operat prin intrarea d-lor Vernescu, Manu şi Laho­vary în cabinetul Teodor Rosetti ? Re­zultatul ie că, în faţa fie­cărei propuneri ă . it/ ■ -n'.or ! ..A fie cî’âuî neprevăzute, înţelegerea ministerială este pusă în chestiune, iar bieţii miniştrii liberali-conservatori sunt siliţi sau să renunţe la. trecutul şi la convingerile lor, sau să provoace o criză ministeriala plecând de unde au venit. Toată activitatea parlamentului dove­deşte aceasta. Pentru ca ministerul să se fi putut menţine până astăzi, a trebuit ca nici o lege de oare­care însemnătate să nu a­­jungă în desbaterea publică a Camerei, şi ast­fel cabinetul a dovedit câ şi pe de­plin unit, dar numai în fața interpelări­lor de interes local, a indigenatelor şi a chestiilor personale. Dar la cel mai mic act de oare­care însemnătate, cât scandal! Când d. Vernescu ’şi-a permis să’şi exercite dreptul sau de ministru al jus­tiţiei şi să facă o remaniare în magis­tratură, cabinetul s’a emoţionat până în­­tr’atâta în cât ministrul imprudent a stat la două degete de peirea sa. Când a fost vorba ca se înlocuească un inginer la Primărie, a venit rândul ministrului Mar­ghiloman ca să se simtă șubred pe scau­nul său­. Chestia porturilor­ france era încă una din acelea care trebuia să provoace o criză ministerială, dar ea a fost înlătu­rata printr-o complectă dezerţiune de la credinţele lor a miniştrilor conservatori. Totuşi această chestie a adus ruptura din sânul partidului liberal-conservator, re­zultat cu mult mai grav de­cât o criză de cabinet. Dar nu au trecut două săptămâni de atuncea şi iată că un m­or cu mult mai negru întunecă cerul armoniei minis­teriale. Să ştie că miniştrii junimişti, umili as­cultători ai dorinţelor palatului, se opun categoric la darea în judecata a miniş­trilor colectivişti; miniştrii conservatori însă, sunt puşi în aşa dificilă poziţiune, în­cât sunt nevoiţi, de astă dată, ca mai iute să părăsească portofoliurile ministe­riale, de­cât să se pronunţe în contra dâ­rei în judecată. Unii miniştrii, precum şi d. G. Verne­scu, ai­ ameninţ­at pe d. Ion Brâtianu cu dealul Văcatreeliiuar, pe când aseata «a

Next