Lupta, octombrie 1889 (Anul 6, nr. 946-968)
1889-10-27 / nr. 966
A . SERIA III. ANUL VI. No. 966. ABONAMENTE. TARA Un an................................................. Vs an.................................................... 3 luni.................................................... IN STREIN AT ATE Un an.................................................... V. ........................................................ 3 luni................................................. Numărul 15 Bani. REDACȚIA Bulevardul Elisabeta, No. 8,Casa Lee Gr. 40 lei 20 , 10 , 50 lei 25 , 15 . EBITÎN A DOUA BUCUREŞTI, VINERI şi SAMBATA 27—28 OCTOMBRIE 1889 A N U N C I U R I: Pe pagina III, 30 litere corpul 7 . . 1 leu linia , IV, , , . . 25 bani , Irverţie şi reclame , , . . 2 lei , Pentru anunciuri ale adresa In RomAnia, 1» Agenţia Havas In Francia, Italia, Aiintro-Ujigaris, si Anglia la Agenţia Havas, 8, place de la Bourse, Paris precum și sucursalele el Un număr vechi, 50 Bani. ADMINISTRAȚIA Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart). DIZOLVAREA CRIZA Libertatea Alegerilor | REICHSTAGUL CERMA8 Programele liceelor clasice Un atentat mişelele DISOLVAREA D. L. Catargiu a cerut regelui disolvarea Camerei. Şeful Statului trebue să ’i-o refuze, dar să ’i-o refuze în mod categoric. Unicul motiv care ’l-a împins la această demergere, pe şeful cabinetului conservator, este că nu are majoritate în actuala Cameră. D-lui L. Catargiu îi este aşa de frică de Cameră încât nici nu îndrăzneştea să înfăţişa înaintea ei fără decretul de disolvare în buzunar. Toată vara d-sa a făcut pe tarele şi marele, ba chiar amăgea lumea cu cuvintele „la toamnă“ când făgăduia marea cu sarea şi cerul cu stelele. Îndată ce ■ a sosit acea faimoasă toamnă, d. L. Catargiu nu găseşte ceva mai bun decât să ceară disolvarea Camerei. Dar pentru ce regele iar da-o ? Ce motive militează în favoarea actualului prim-ministru ? Nici unul. Combătând guvernul junimist d-sa susţinea că are majoritate în Cameră , dacâ regele ’l-a însărcinat cu ____formarea ministerului actual a fost pentru a evita o disolvare, d. L. Catargiu declarând că are majoritate, că poate guverna cu această Cameră... Şi după ce pune mâna pe putere în astfel de condiţii, iată-’l acum că cere disolvarea acelieaşi Camere pe cuvânt că nu poate guverna cu ea. Dar dacă, d-le Catargiu, nu poţi guverna cu această Cameră, ai dreptul să te retragi, nu ai dreptul să ceri dizolvarea, căci de când eşti la guvern nu ai făcut nimic care să te îndrituească la aceasta. D-ta nu ai guvernat cu această Cameră, căci nu o să cheamă guvernare faptul că ai smuls bugetele prin violenţă. D-ta nu poţi invoca că Camera nu mai este expresia opiniei publice care domina când ai luat puterea, căci abea cinci luni a trecut de când eşti în capul afacerilor. Ai făcut o încercare îndrăzneaţă şi nenorocită, nu ai izbutit, deci plăteşte, adică retragere... Căci, mai la urmă, pentru ce regele ar da d-lui L. Catargiu dizolvarea? De ce ar căuta să-l menţie la putere cu orice preţ ? Ia să dis- cutăm puţin. D. L. Catargiu nu reprezintă un partid întreg ci numai o fracţiune, şi poate fracţiunea cea mai lipsită de idei şi de talente. Cea-laltă fracţiune—junimiştii—este un duşmănie de moarte cu şeful cabinetului. Când L. d-lui L. Catargiu dizolvarea, nu o dai partidului conservator, ci cum am zis unei fracţiuni, dar ceal’altă va continua a face o opoziţie crâncenă. D ci prin dizolvare departe de a ralia forţele conservatoare pentru a putea eşi din ele un guvern solid, din contra, să sapă mai tare abizul între nuanţele conservatoare. Apoi dacâ e aşa, şi aşa este, cam sunt motivele puternice pentru ca relele să facă un act de favoare în privinţa d-lui L. Catargiu? Să mi se arate unul. Regele nu are missiune de a întări a pe cei ce să arată neputincioşi la guvern. Neputincioşii se duc, nu rămân. Partidele trebuesc să vină tari la guvern, dar nu să se întărească uzând de putere. D. Lascar Catargiu e slab, nu are decât să treacă în viața publică pentru ca acolo să se întărească. Dreptul de dizolvare nu e dat regelui pentru ca să servească guvernelor slabe drept fortifiant, drept hapuri de fer sau arsenic. Dar mi se va spune : cu Camera actuală nu poate nimeni guverna. Foarte bine. In acest caz să fie dizolvată, eu nu sunt contra unei dizolvări, decât cu această dizolvare să se însărcineze alţi oameni politici, alte grupuri, dar nu acei şi acele a căror neputinţă a fost dovedită. In adevăr, Camera actuală este în majoritate conservatoare şi cu toate acestea partidul conservator s’a arătat neputincios de a guverna. Rând pe rând ambele fracţiuni conservatoare au avut puterea în mână şi au trebuit fiecare să ceară regelui disolvarea. Aşa au făcut junimiştii, aşa fac catargiştii. Regele a refuzat celor d’ântâia disolvarea, nu e nici un motiv ca să o acorde celor de al doilea. Partidul conservator arătându-se incapabil, în toate fracţiunile lui, de a deţinea puterea, nu are decât să se retragă. Celor două fracţiuni le mai rămâne un singurlucru de făcut pentru a se menţine la putere: să mai cerce încă o dată o apropiere, să se unească din nou şi pentru ultima oară. Dacă conservatorii izbutesc în aceasta, atunci au dreptul ca să rămână la putere şi să guverneze, dacă nu, atunci ei sunt condamnaţi cu toate nuanţele lor. In adevăr, nu ar fi ridicat ca să dai dizolvarea unei Camere conservatoare, tot unui guvern conservator ? Acesta ar fi un non sens, ar fi un act de favoare, acordat d-lui L. Catargiu în detrimentul oamenilor politici cari nu -și au cercat încă puterile la cârma Statului. Concluzia ? Regele trebue să însărcineze cu dizolvarea pe grupul care nu a guvernat încă, el trebue să dea puterea d-lor D. Brătianu şi Kogălniceanu şi liberalilor cari singurii au rămas necompromişi în naufragiul politic care au înghiţit pe colectivişti, pe junimişti şi pe catargul. Gr .Panu. . -----———------------- SERVICIUL TELEGRAFIC al „Agenţiei Române“ Paris, 6 Noembre. «Journal des Debats» zice că cestiunea egipteană nu e părăsită, ci va fi reluată ; ea nu va produce tulburări adânci, dar va continua a întreţine o stare de neastâmpăr. Călătoria prinţului e cel puţin nefolositoare ; englezii se înşală dacă cred că manifestaţiuni entusiaste se vor produce în jurul prinţului de Walles. Viena, 6 Noembrie. Ministrul Austro-Ungariei la Bucureşti, conte Golusovski, a sosit. Budapesta, 6 Noembre. Camera a respins cu 243 voturi contra 70, propunerea deputatului Irányi care cere darea în judecată a ministrului apărărei naţionale, conte Fejervary, motivată prin cestiunea drapelului. Londra, 6 Noembre. «Agenţia Reuter» primeşte din Zanzibar o ştire după care Peters şi toţi oamenii săi, afară de un european şi un Somali, ar fi fost măcelăriţi de un trib Massai sau Somalii. Ambii supraveţuitori ar fi sosit răniţi la Ugua, Berlin, 6 Noembre. Cancelarul a primit de la împăratul depeşa următoare datată din Constantinopol : «In momentul plecărei, aduc la cunoştinţa alteţei Voastre că şederea mea la Constantinopol a fost în toate privințele din cele mai satisfăcătoare. Stil tanul, populaţia întreagă, toate clasele societăţei, toate credinţele au căutat prin toate mijloacele a-mi dovedi perfecta lor simpatie. — Wilhelm», Viena, 6 Noembre. Se anunţă din Berlin ziarului Fremdenblat că întrevederea comitetul Kalnoky cu prinţul de Bismarck ar fi avut, după cum se asigură în cercurile bine informate, un caracter de amiciţie şi de cordialitate perfectă, ceea ce arată din nou intimitatea relaţiunilor între cei doi oameni de Stat şi între cele două ţări. Consecinţele vizitei Ţarului la Berlin, vizită pe care se întemeia ia speranţe pentru pacea Europei, au devenit mai sigure în urma acestei întrevederi şi întrevederea ea însăşi va avea pentru ambele părţi rezultate satisfăcătoare, cari vor permite să se privească viitorul cu încredere. Budapesta, 6 Noembre. Camera a adoptat cu o mare majoritate proectul de lege privitor la o învoială financiară cu Croaţia. După vot preşedintele consiliului a combătut acuzaţiile îndreptate de oarecari deputaţi în contra guvernului şi după cami acesta n’ar fi făcut nimic pentru Fiume. D. Tisza a susţinut că situaţiunea Croaţiei se îmbunătăţeşte, din contră, din zi în zi. Londra, 6 Noembre. «Times» a primit ştiri cari adeveresc depeşea Agenţiei Reuter în privinţa măcelărire lui Peters şi a tovarăşilor săi. Paris, 6 Noembre. Regele Milan a plecat ori să vâneze în împrejurimile Vienei la un amic. După jurnalul «Debats», regele se va întoarce peste 15 zile la Paris pentru a se stabili într’un mod definitiv. —• «Journal des Débats» află că d. Jules Ferry e destul de serios bolnav la Niza. Starea sa începe a neliniști pe amicii săi. «La Patrie» publcă un articol analog cu acela al «Jurnalului des Debats» asupra cestiunei egiptene,‘•pe care --l-am semnalat, şi zice că Francezii din Cair n’au voit să se asocieze, prin presenţa lor, la nişte manifestaţiuni cari par a consfinţi într’un mod oficial o situaţiune de fapt care nu e mai puţin de cât violarea îndrăzneaţă a dreptului internațional. ------------------------ CRIZA Iată cum stă criza guvernamentalăAcum trei zile d. L Catargiu, în un consiliu de miniştrii ce s’a ţinut în prezenţa regelui, a luat cuvântul şi a cerut şefului statului decretul de disolvare pentru Cameră. Propunerea era subită, venită personal de la preşedintele consiliului, care nu ascultase în această privinţă pe ceilalţi miniştrii, cel puţin nu pe toţi. Această lovitură de teatru a uimit nu numai pe rege, dar chiar şi pe unii din miniştrii. Dovadă că d-nii Lahovari, Manu şi Păucescu au şi combătut-o. Faţă cu această neînţelegere patentă între membrii cabinetului asupra unei chestii aşa de grave, regele a putut să scape prin tangenţă foarte uşor. In adevăr, regele sculându-se pentru a ridica şedinţa a zis : «D-lor, înainte de a mă „pronunţa asupra propunere! ce-mi face »preşedintele consiliului, vă las câteva »zile pentru a vă putea întâia înţelege »între d-voastră şi a cădea cu toţii de »acord asupra unei soluţii«. Deci actul d-lui L. Catargiu a fost temerar şi imprudent, pe câtă vreme nu căpătase prealabil aprobarea colegilor săi. De atunci şi până în momentul de faţă discuţii peste discuţii urmează între miniştrii pentru a cădea de acord. Cum am spus deja, d-nui Manu şi Lahovari, cari prezintă curentul junimist în minister, erau cei mai înverşunaţi duşmani ai ideii de disolvare. Cu toate astea eri, să dădea ca sigur noutatea cum că toţi au admis, cel puţin în principiu, ideea disolvăreî. Deci iată un punt câştigat, ministerul întreg voeşte disolvarea Camerei. Acum să aşteaptă venirea regelui în Capitală pentru ca chestiunea să fie definitiv tranşată. Deci mare discuţie asupra întrebărei : regele va acorda sau nu disolvarea d-lui L. Catargiu ? Conservatorii sunt în cea mai mare îngrijire. Naivii şi credulii susţin că regele deja s’a şi pronunţat pentru disolvare, fanaticii nu pun în îndoeală măcar cum că regele nu va acorda disolvarea. Rămân un număr de sceptici cari să îndoesc. In acelaşi timp junimiştii cari în sufletul lor tremură, căci disolvarea să va face pe spetele lor, afectează în aparenţă cea mai deplină siguranţă. Ei pretind că regele nu va acorda cu nici un preţ o disolvare d-lui L. Catargiu. Pentru a împedeca o astfel de soluţie, ei să agită, ei întrighează la palat, ei fac tot posibilul pentru a scăpa de acest serios pericol. De altă parte conservatorii, pentru a avea cât să poate mai puţini duşmani ideia disolvărei, întrebuinţează tot felul de manoperi. Aşa, pentru a linişti pe liberalii disidenţi, agenţii conservatori insinuează că d. L. Gatargiu are de gând a face alegerile împreună cu d. D. Brătianu şi cu disidenţii, în contra junimiştilor şi a colectiviştilor. In acelaşi timp emisarii conservatori mai spun că preşedintele consiliului nu se gândeşte a uza de decretul de dizolvare decât în ultimul moment, prin urmare el e hotărât sâ lucreze cu actuala Cameră cât va putea. Colectiviştii jubilează în sufletul lor căci ei simt bine că o dizolvare nu poate să fie de cât şi în folosul lor. Aceasta este situaţia. Ceea ce e sigur deci, e că regele nu s’a pronunţat în chestia dizolvărei şi ceea ce nu se ştie este cum el se va pronunţa. Unii pretind că regele nu va acorda d-lui L. Catargiu dizolvarea şi că el hrăneşte ideia unire a conservatorilor cu junimiţii. In acest scop se spune că regele înclină pentru un cabinet compus din dd. G. Cantacuzin, general Florescu, Manu, Lahovari, Carp, Th. Rosetti, Maiorescu, etc. Cu alte cuvinte, d. L. Catargiu va fi sacrificat. In câteva zile chestia va fi pe deplin lămurită. --------------------------------- libertatea alegerilor . După o luptă îndelungată întreţinută, aproape esclusiv, pe tema libertatea alegerilor, am ajuns la rezultatul că această libertate este mai puţin garantată decât oricând, de vreme ce ne găsim în faţă unei coaliţiuni a tuturor partidelor cari o ameninţă. Până în prezent, cel puţin în opoziţiune, se găsea din timp în timp câte un partid care predica cu multă căldură libertatea electorală cea mai nemărginită, şi acele partide inspirau câte o dată destulă credinţă. Astâzi toate partidele s’au demonetizat într'atâta în cât în privinţa libertatea alegerilor nu mai îndrăznesc să facă nici o făgăduială. Colectiviştii au un trecut prea recent încărcat de tote păcatele electorale, pentru a fi crezuţi capabili să respecte libera manifestaţiune a voinţei cetăţeneşti. De altfel nici dânşii nu mai fac vreo făgăduială în această privinţă. Junimiştii, deşi au fost numai în trecere pe la guvern, au dovedit că sunt demni urmaşi ai vechilor partide politice şi au dat probe suficiente că in materie de presiune electorală ştim a fi neîntrecuţi. Conservatorii, afară de vestitele lor acţiuni de acum treisprezece şi patrusprezece ani, au pus lumea în curent despre dispoziţiunile lor electorale, chiar în aceste câteva luni de putere. Prin urmare, pe toată linia cei mai neîmpăcaţi duşmani ai libertăţei în alegeri. De aci provine şi toată discuţia asupra cazului dizolvărei parlamentului. Fiecare din partidele în stare de a lua guvernul, știe bine că cu actualul parlament nu ar putea-o duce multă vreme spre a guverna după placul sau, dar fiecare se opune ca disolvarea să se acorde altui partid decât sie. Și au mare dreptate, sărmanele partide. Mai întâi, ele ştia destul de bine că acela dintre dânsele care ar pune mâna pe decretul de dizolvare va şti să lucreze atât de bine corpul electoral şi va şti sâ respecte atât de bine libertatea alegerilor, încât va dobândi o majoritate sigură şi va zdrobi, de sigur, pe toţi adversarii. Al doilea este chestie de chiverniseală proprie. Partidele fiind bine încredinţate că a avea puterea şi a face alegeri însemnează a triumfa, fără doar şi poate, fiecare caută să contesteze ve cinului dreptul la decretul de dizolvare şi sâ producă dovezi cum că numai ea este în drept ca sâ capete. De aci provine discuţiunea, care, de multe ori, se face alăturea cu drumul, în asemenea chestii constituţionale. Aşa, să luăm de exemplu argumentul colectiviştilor în chestia dizolvărei. Ziarele acestora nu au adus nici un motiv constituţional în contract şi nu au dovedit de loc că actualul preşedinte al consiliului n’ar avea dreptul ca să obţie decretul mult dorit; dânşii s’au mărginit a spune : Nouă dizolvarea ne este indiferentă, dar nu credem că decretul ar trebui acordat d-lui Lascăr Catargiu, fiind că d-sa a dovedit că ştie să facă alegerile cu bâta. Iar dacă decretul de dizolvare s’ar acorda junimiştilor, cel d’ântâia motiv invocat de colectivişti, ca şi de toate cele- l-alte partide, ar fi acelaşi. Iată unde am ajuns cu moravurile noastre politice. Acuma, nu e vorba, una din pricinele pentru cari partidele pot triumfa lezne în alegeri când au guvernul pe mână, provine şi din slăbiciunea unei mari părţi a corpului nostru electoral, şi aceasta s’a dovedit, mai ales sub guvernul d-lui Th. Rosetti. Atunci junimiştii, aproape neexistând ca partid politic, au putut dobândi un succes relativ, au putut guverna ţara câtva timp cu parlamentul ales sub guvernul lor şi au izbutit ca sâ întrunească în Cameră un număr de partizani grozav de disproporţionat cu forţa lor reală. Dar când alegerile se fac de un partid ceva mai numeros și ceva ma organizat, o izbândă deplină îi este asigurată. Iată un lucru trist. ----------------------------------------- DIN AFARA GERMANIA Budgetul pe anul 1889—90. Reichstagul german a terminat discuţiunea generală a budgetului pe anul 1889—90. Desbaterea n’a oferit alt interes de cât acela că a provocat observaţiuni din partea opoziţiei democratice şi progresiste contra mărire! neîncetate a cheltuelilor militare. Guvernul şi presa sa susţine însă că în realitate nu e în budget nici o cerere de credite nici şi că cheltuelile înscrise acum în budget nu sunt în realitate decât consecinţa şi desvoltarea legilor votate în precedentele sesiuni. Cu toate acestea, mărirea cheltuelilor este evidentă şi opoziţiunea este în rolul sau exprimând relativ la aceasta plângerile reale ale populaţiune! care nu mai poate suporta greutatea impozitelor. In această săptămâna Reichstagul va discuta probabil în prima citire proectul de lege relativ la socialişti. Se aşteaptă la o dezbatere foarte animată. Cu toate acestea, se crede că discuţiunea nu va dura mai mult de două trei zile. Guvernul este hotărât a grăbi cât va fi posibil votarea acestei legi. La prima citire însă va putea diferitele grupuri să facă criticele lor, cari vor fi foarte numeroase. Am arătat în ce sens naţionalii-liberali voesc a modifica proectul guvernului; el cer un supliment de garanţii în ceea ce priveşte întinderea ce va putea fi dată arbitrar în aplicaţiunea dispoziţiunilor noilor legi şi el vor insista mai cu seamă pentru a se atribui înaltei Curţi de Justiţie din Lipsea hotărârea asupra apelurilor ce se vor face contra măsurilor luate de autoritate. Cetrul, la rândul sau a deliberat asupra proectului ministerial şi a declarat asemenea că este inacceptabil. Este sigur clar că astfel cum guvernul