Lupta, octombrie 1889 (Anul 6, nr. 946-968)

1889-10-27 / nr. 966

A . SERIA III. ANUL VI. No. 966. ABONAMENTE.­­ TARA Un an................................................. Vs an.................................................... 3 luni.................................................... IN STREIN AT ATE Un an.................................................... V. ........................................................ 3 luni................................................. Numărul 15 Bani. REDACȚIA Bulevardul Elisabeta, No. 8,­­Casa Lee Gr. 40 lei 20 , 10 , 50 lei 25 , 15 . EBITÎN A DOUA BUCUREŞTI, VINERI şi SAMBATA 27—28 OCTOMBRIE 1889 A N U N C I U R I: Pe pagina III, 30 litere corpul 7 . . 1 leu linia , IV, , , . . 25 bani , Irverţie şi reclame , , . . 2 lei , Pentru anunciuri a­le adresa In RomAnia, 1» Agenţia Havas In Francia, Italia, Aiintro-Ujigaris, si An­glia la Agenţia Havas, 8, place de la Bourse, Paris precum și sucursalele el Un număr vechi, 50 Bani. ADMINISTRAȚIA Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart). DIZOLVAREA CRIZA Libertatea Alegerilor | REICHSTAGUL CERMA8 Programele liceelor clasice Un atentat mişelele DISOLVAREA D. L. Catargiu a cerut regelui di­solvarea Camerei. Şeful Statului tre­­bue să ’i-o refuze, dar să ’i-o refuze în mod categoric. Unicul motiv care ’l-a împins la această demergere, pe şeful cabinetu­lui conservator, este că nu are ma­joritate în actuala Cameră. D-lui L. Catargiu îi este aşa de frică de Ca­meră în­cât nici nu îndrăzneşte­­a să înfăţişa înaintea ei fără decretul de disolvare în buzunar. Toată vara d-sa a făcut pe tarele şi marele, ba chiar amăgea lumea cu cuvintele „la toamnă“ când făgăduia marea cu­­ sarea şi cerul cu stelele. Îndată ce ■ a sosit acea faimoasă toamnă, d. L. Catargiu nu găseşte ceva mai bun de­cât să ceară disolvarea Camerei. Dar pentru ce regele iar da-o ? Ce motive militează în favoarea actua­lului prim-ministru ? Nici unul. Com­bătând guvernul junimist d-sa sus­ţinea că are majoritate în Ca­meră , dacâ regele ’l-a însărcinat cu ____formarea ministerului actual a fost pentru a evita o disolvare, d. L. Ca­­targiu declarând că are majoritate,­­ că poate guverna cu această Cameră... Şi după ce pune mâna pe putere în ast­fel de condiţii, iată-’l acum că cere disolvarea acelieaşi Camere pe cuvânt că nu poate guverna cu ea. Dar dacă, d-le Catargiu, nu poţi guverna cu această Cameră, ai drep­tul să te retragi, nu ai dreptul să ceri dizolvarea, căci de când eşti la guvern nu ai făcut nimic care să te îndrituească la aceasta. D-ta nu ai­­ guvernat cu această Cameră, căci nu o să cheamă guvernare faptul că ai smuls bugetele prin violenţă. D-ta nu poţi invoca că Camera nu mai este expresia opiniei publice care do­mina când ai luat puterea, căci a­­bea cinci luni a trecut de când eşti în capul afacerilor. Ai făcut o în­cercare îndrăzneaţă şi nenorocită, nu ai izbutit, deci plăteşte, adică retra­­gere... Căci, mai la urmă, pentru ce re­gele ar da d-lui L. Catargiu dizol­varea? De ce ar căuta să-l menţie la putere cu ori­ce preţ ? Ia să dis-­­ cutăm puţin. D. L. Catargiu nu reprezintă un partid întreg ci numai o fracţiune, şi poate fracţiunea cea mai lipsită de idei şi de talente. Cea-laltă frac­ţiune—junimiştii—este un duşmănie­­ de moarte cu şeful cabinetului. Când L. d-lui L. Catargiu dizolvarea, nu o dai­­ partidului conservator, ci cum am zis unei fracţiuni, dar cea­l’altă va continua a face o opoziţie crâncenă. D ci prin dizolvare departe de a ralia for­ţele conservatoare pentru a putea eşi din ele un guvern solid, din con­tra, să sapă mai tare abizul între nuanţele conservatoare. Apoi dacâ e aşa, şi aşa este, cam­ sunt motivele puternice pentru ca re­lele să facă un act de favoare în privinţa d-lui L. Catargiu? Să mi se arate unul. Regele nu are missiune de a întări a­ pe cei ce să arată neputincioşi la guvern. Neputincioşii se duc, nu ră­mân. Partidele trebuesc să vină tari la guvern, dar nu să se întărească uzând de putere. D. Lascar Ca­targiu e slab, nu are de­cât să treacă în viața publică pentru ca acolo să se întărească. Dreptul de dizolvare nu e dat regelui pentru ca să servească guvernelor slabe drept fortifiant, drept hapuri de fer sau arsenic. Dar mi se va spune : cu Camera actuală nu poate nimeni guverna. Foarte bine. In acest caz să fie di­zolvată, eu nu sunt contra unei di­zolvări, de­cât­ cu această dizolvare să se însărcineze alţi oameni poli­tici, alte grupuri, dar nu acei şi a­­cele a căror neputinţă a fost dovedită. In adevăr, Camera actuală este în majoritate conservatoare şi cu toate acestea partidul conservator s’a ară­tat neputincios de a guverna. Rând pe rând ambele fracţiuni conserva­toare au avut puterea în mână şi au trebuit fie­care să ceară regelui di­solvarea. Aşa au făcut junimiştii, aşa fac catargiştii. Regele a refuzat ce­lor d’ântâia disolvarea, nu e nici un motiv ca să o acorde celor de al doilea. Partidul conservator arătându-se incapabil, în toate fracţiunile lui, de a deţinea puterea, nu are de­cât să se retragă. Celor două fracţiuni le mai rămâne un singur­­lucru de fă­cut pentru a se menţine la putere: să mai cerce încă o dată o apropiere, să se unească din nou şi pentru ul­tima oară. Dacă conservatorii izbu­tesc în aceasta, atunci au dreptul ca să rămână la putere şi să guverneze, dacă nu, atunci ei sunt condamnaţi cu toate nuanţele lor. In adevăr, nu ar fi ridicat c­a să dai dizolvarea unei Camere conservatoare, tot unui gu­vern conservator ? Acesta ar fi un non sens, ar fi un act de favoare, acordat d-lui L. Catargiu în detri­mentul oamenilor politici cari nu -și au cercat încă puterile la cârma Statului. Concluzia ? Regele trebue să în­sărcineze cu dizolvarea pe grupul care nu a guvernat încă, el trebue să dea puterea d-lor D. Brătianu şi Kogălniceanu şi liberalilor cari sin­gurii au rămas necompromişi în nau­fragiul politic care au înghiţit pe colectivişti, pe junimişti şi pe catar­gul. Gr­ .Panu­. . -----———-------------­ SERVICIUL TELEGRAFIC al „Agenţiei Române“ Paris, 6 Noembre. «Journal des Debats» zice că cestiunea egipteană nu e părăsită, ci va fi reluată ; ea nu va produce tulburări adânci, dar va continua a întreţine o stare de neas­tâmpăr. Călătoria prinţului e cel puţin nefolo­sitoare ; englezii se înşală dacă cred că manifestaţiuni entusiaste se vor produce în jurul prinţului de Walles. Viena, 6 Noembrie. Ministrul Austro-Ungariei la Bucureşti, conte Golusovski, a sosit. Budapesta, 6 Noembre. Camera a respins cu 243 voturi con­tra 70, propunerea deputatului Irányi care cere darea în judecată a ministrului apărărei naţionale, conte Fejervary, mo­tivată prin cestiunea drapelului. Londra, 6 Noembre. «Agenţia Reuter» primeşte din Zanzi­bar o ştire după care Peters şi toţi oa­menii săi, afară de un european şi un Somali, ar fi fost măcelăriţi de un trib Massai sau Somalii. Ambii supraveţui­­tori ar fi sosit răniţi la Ugua, Berlin, 6 Noembre. Cancelarul a primit de la împăratul depeşa următoare datată din Constanti­­nopol : «In momentul plecărei, aduc la cunoştinţa alteţei Voastre că şederea mea la Constantinopol a fost în toate pri­vințele din cele mai satisfăcătoare. Stil­ tanul, populaţia întreagă, toate clasele societăţei, toate credinţele au căutat prin toate mijloacele a-mi dovedi perfecta lor simpatie. — Wilhelm», Viena, 6 Noembre. Se anunţă din Berlin ziarului Fremden­­blat că întrevederea comitetul Kalnoky cu prinţul de Bismarck ar fi avut, după cum se asigură în cercurile bine infor­mate, un caracter de amiciţie şi de cor­dialitate perfectă, ceea­ ce arată din nou intimitatea relaţiunilor între cei doi oa­meni de Stat şi între cele două ţări. Con­secinţele vizitei Ţarului la Berlin, vizită pe care se întemeia ia speranţe pentru pacea Europei, au devenit mai sigure în urma acestei întrevederi şi întrevederea ea­ însăşi va avea pentru ambele părţi rezultate satisfăcătoare, cari vor permite să se privească viitorul cu încredere. Budapesta, 6 Noembre. Camera a adoptat cu o mare majori­tate proectul de lege privitor la o în­voială financiară cu Croaţia. După vot preşedintele consiliului a com­bătut acuzaţiile îndreptate de oare­cari deputaţi în contra guvernului şi după cami acesta n’ar fi făcut nimic pentru Fiume. D. Tisza a susţinut­ că situaţiunea Croaţiei se îmbunătăţeşte, din contră, din zi în zi. Londra, 6 Noembre. «Times» a primit ştiri cari adeveresc depeşea Agenţiei Reuter în privinţa mă­celărire­ lui Peters şi a tovarăşilor săi. Paris, 6 Noembre. Regele Milan a plecat ori să vâneze în împrejurimile Vienei la un amic. După jurnalul «Debats», regele se va întoarce peste 15 zile la Paris pentru a se stabili într’un mod definitiv. —• «Journal des Débats» află că d. Ju­les Ferry e destul de serios bolnav la Niza. Starea sa începe a neliniști pe ami­cii săi. «La Patrie» publcă un articol analog cu acela al «Jurnalului des Debats» asu­pra cestiunei egiptene,‘•pe care­ --l-am semnalat, şi zice că Francezii din Cair n’au voit să se asocieze, prin presenţa lor, la nişte manifestaţiuni cari par a consfinţi într’un mod oficial o situaţiune de fapt care nu e mai puţin de cât vio­larea îndrăzneaţă a dreptului interna­țional. ------------------------­ CRIZA Iată cum stă criza guvernamentală­­Acum trei zile d. L Catargiu, în un con­­siliu de miniştrii ce s’a ţinut în prezenţa regelui, a luat cuvântul şi a cerut şefului statului decretul de disolvare pentru Ca­meră. Propunerea era subită, venită per­sonal de la preşedintele consiliului, care nu ascultase în această privinţă pe cei­­l­alţi miniştrii, cel puţin nu pe toţi. Această lovitură de teatru a uimit nu numai pe rege, dar chiar şi pe unii din miniştrii. Dovadă că d-nii Lahovari, Manu şi Păucescu au şi combătut-o. Faţă cu această neînţelegere patentă între membrii cabinetului asupra unei chestii aşa de grave, regele a putut să scape prin tangenţă foarte uşor. In ade­văr, regele sculându-se pentru a ridica şedinţa a zis : «D-lor, înainte de a mă „pronunţa asupra propunere! ce-mi face »preşedintele consiliului, vă las câte­va »zile pentru a vă putea întâia înţelege »între d-voastră şi a cădea cu toţii de »acord asupra unei soluţii«. Deci actul d-lui L. Catargiu a fost te­merar şi imprudent, pe câtă vreme nu căpătase prealabil aprobarea colegilor săi. De atunci şi până în momentul de faţă discuţii peste discuţii urmează între miniş­trii pentru a cădea de acord. Cum am spus deja, d-nui Manu şi Lahovari, cari prezintă curentul junimist în minister, e­­rau cei mai înverşunaţi­ duşmani ai ideii de disolvare. Cu toate astea eri, să dă­dea ca sigur noutatea cum că toţi au admis, cel puţin în principiu, ideea disol­­văreî. Deci iată un punt câştigat, ministerul întreg voeşte disolvarea Camerei. Acum să aşteaptă venirea regelui în Capitală pentru ca chestiunea să fie de­finitiv tranşată. Deci mare discuţie asu­pra întrebărei : regele va acorda sau nu disolvarea d-lui L. Catargiu ? Conservatorii sunt în cea mai mare îngrijire. Naivii şi credulii susţin că re­gele deja s’a şi pronunţat pentru disol­vare, fanaticii nu pun în îndoeală măcar cum că regele nu va acorda disolvarea. Rămân un număr de sceptici cari să în­­doesc. In acelaşi timp junimiştii cari în su­fletul lor tremură, căci disolvarea să va face pe spetele lor, afectează în aparen­ţă cea mai deplină siguranţă. Ei pretind că regele nu va acorda cu nici un preţ o disolvare d-lui L. Catargiu. Pentru a împedeca o ast­fel de soluţie, ei să agită, ei întrighează la palat, ei fac tot posibi­lul pentru a scăpa de acest serios pe­ricol. De altă parte conservatorii, pentru a a­­vea cât să poate mai puţini duşmani i­­deia disolvărei, întrebuinţează tot felul de manoperi. Aşa, pentru a linişti pe li­­beralii­ disidenţi, agenţii conservatori in­sinuează că d. L. Gatargiu are de gând a face alegerile împreună cu d. D. Bră­­tianu şi cu disidenţii, în contra junimiş­tilor şi a colectiviştilor. In acelaşi timp emisarii conservatori mai spun că preşedintele consiliului nu se gândeşte a uza de decretul de dizol­vare de­cât în ultimul moment, prin ur­mare el e hotărât sâ lucreze cu actuala Cameră cât va putea. Colectiviştii jubilează în sufletul lor căci ei simt bine că o dizolvare nu poate să fie de cât şi în folosul lor. Aceasta este situaţia. Ceea ce e sigur deci, e că regele nu s’a pronunţat în chestia dizolvărei şi ceea­ ce nu se ştie este cum el se va pronunţa. Unii pretind că regele nu va acorda d-lui L. Catargiu dizolvarea şi că el hră­neşte ideia unire a conservatorilor cu ju­­nimiţii. In acest scop se spune că regele înclină pentru un cabinet compus din dd. G. Cantacuzin, general Florescu, Manu, Lahovari, Carp, Th. Rosetti, Maiorescu, etc. Cu alte cuvinte, d. L. Catargiu va fi sacrificat. In câte­va zile chestia va fi pe deplin lămurită. ---------------------------------­ libertatea alegerilor . După o luptă îndelungată întreţinută, a­­proape esclusiv, pe tema libertatea ale­gerilor, am ajuns la rezultatul că aceas­tă libertate este mai puţin garantată de­cât ori­când, de vreme ce ne găsim în faţă unei coaliţiuni a tuturor partidelor cari o ameninţă. Până în prezent, cel puţin în opoziţi­­une, se găsea din timp în timp câte un partid care predica cu multă căldură li­bertatea electorală cea mai nemărginită, şi acele partide inspirau câte o dată des­tulă credinţă. Astâ­zi toate partidele s’au demonetizat într'atâta în cât în privinţa libertatea alegerilor nu mai îndrăznesc să facă nici o făgăduială. Colectiviştii au un trecut prea recent încărcat de tote păcatele electorale, pen­tru a fi crezuţi capabili să respecte li­bera manifestaţiune a voinţei cetăţeneşti. De alt­fel nici dânşii nu mai fac vreo făgăduială în această privinţă. Junimiştii, de­şi au fost numai în tre­cere pe la guvern, au dovedit că sunt demni urmaşi ai vechilor partide politice şi au dat probe suficiente că in materie de presiune electorală ştim­ a fi neîntrecuţi. Conservatorii, afară de vestitele lor acţiuni de acum trei­spre­zece şi patru­­spre­zece ani, au pus lumea în curent despre dispoziţiunile lor electorale, chiar în aceste câte­va luni de putere. Prin urmare, pe toată linia cei mai ne­împăcaţi duşmani ai libertăţei în alegeri. De aci provine şi toată discuţia asupra cazului dizolvărei parlamentului. Fie­care din partidele în stare de a lua guvernul, știe bine că cu actualul par­lament nu ar putea-o duce multă vreme spre a guverna după placul sau, dar fie­care se opune ca disolvarea să se acorde altui partid de­cât sie. Și au mare dreptate, sărmanele partide. Mai întâi, ele ştia destul de bine că a­­cela dintre dânsele care ar pune mâna pe decretul de dizolvare va şti să lucreze atât de bine corpul electoral şi va şti sâ respecte atât de bine libertatea ale­gerilor, în­cât va dobândi o majoritate sigură şi va zdrobi, de sigur, pe toţi ad­versarii. Al doilea este chestie de chiver­niseală proprie. Partidele fiind bine în­credinţate că a avea puterea şi a face alegeri însemnează a triumfa, fără doar şi poate, fie­care caută să contesteze ve­ cinului dreptul la decretul de dizolvare şi sâ producă dovezi cum că numai ea este în drept ca sâ­­ capete. De aci provine discuţiunea, care, de multe ori, se face alăturea cu drumul, în asemenea chestii constituţionale. Aşa, să luăm de exemplu argumentul colec­tiviştilor în chestia dizolvărei. Ziarele a­­cestora nu au adus nici un motiv consti­tuţional în contra­ct şi nu au dovedit de loc că actualul preşedinte al consiliului n’ar avea dreptul ca să obţie decretul mult dorit; dânşii s’au mărginit a spune : Nouă dizolvarea ne este indiferentă, dar­ nu credem că decretul ar trebui acor­dat d-lui Lascăr Catargiu, fiind că d-sa a dovedit că ştie să facă alegerile cu bâta. Iar dacă decretul de dizolvare s’ar acorda junimiştilor, cel d’ântâia motiv in­vocat de colectivişti, ca şi de toate cele- l-alte partide, ar fi acelaşi. Iată unde am ajuns cu moravurile noastre politice. Acuma, nu e vorba, una din pricinele pentru cari partidele pot triumfa lezne în alegeri când au guvernul pe mână, provine şi din slăbiciunea unei mari părţi a corpului nostru electoral, şi aceasta s’a dovedit, mai ales sub guvernul d-lui Th. Rosetti. Atunci junimiştii, aproape ne­existând ca partid politic, au putut dobândi un succes relativ, au putut gu­verna ţara cât­va timp cu parlamentul ales sub guvernul lor şi au izbutit ca sâ întrunească în Cameră un număr de par­tizani grozav de disproporţionat cu forţa lor reală. Dar când alegerile se fac de un partid ceva mai numeros și ceva ma organizat, o izbândă deplină îi este asi­gurată. Iată un lucru trist. -----------------------------------------­ DIN AFARA GERMANIA Budgetul pe anul 1889—90. Reichstagul german a terminat discuţiunea generală a budgetului pe anul 1889—90. Desbaterea n’a oferit alt interes de cât acela că a provocat observaţiuni din partea opoziţiei democratice şi progresiste contra mărire! neîncetate a cheltu­­elilor militare. Guvernul şi pre­sa sa susţine însă că în realitate nu e în budget nici o cerere de­ credite nici şi că cheltuelile înscrise acum în budget nu sunt în realitate de­­­cât consecinţa şi desvoltarea legilor votate în precedentele sesiuni. Cu toate acestea, mărirea ch­eltu­­elilor este evidentă şi opoziţiunea este în rolul sau exprimând relativ la aceasta plângerile reale ale po­­pulaţiune! care nu mai poate su­porta greutatea impozitelor. In această săptămâna Reichstagul va discuta probabil în prima citire proectul de lege relativ la socia­lişti. Se aşteaptă la o dezbatere foarte animată. Cu toate acestea, se crede că discuţiunea nu va dura mai mult de două trei zile. Guver­nul este hotărât a grăbi cât va fi posibil votarea acestei legi. La prima citire însă va putea diferitele gru­puri să facă criticele lor, cari vor fi foarte numeroase. Am arătat în ce sens naţionalii-liberali voesc a modifica proectul guvernului; el cer un supliment de garanţii în ceea­ ce priveşte întinderea ce va putea fi dată arbitrar în aplicaţiunea dis­­­poziţiunilor n­oilor legi şi el vor insista mai cu seamă pentru a se atribui înaltei Curţi de Justiţie din Lipsea hotărârea asupra apelurilor ce se vor face contra măsurilor lu­­ate de autoritate. Cetrul, la rân­dul sau a deliberat asupra proec­­tului ministerial şi a declarat ase­menea că este inacceptabil. Este si­gur clar că ast­fel cum guvernul

Next