Lupta, noiembrie 1889 (Anul 6, nr. 969-992)

1889-11-01 / nr. 969

2 LAPTA ii I fr——-11—nMfmmmmpniwwiiniwniiim-4 directorul ministerului de resbel, d. co- Ionel Poenaru a asigurat de mai înainte pe atentatori că nu vor fi pedepsiţi. Deplângem ofiţerimea care a apucat pe această cale brutală. Vom reveni.* * * Voinţa Naţionala: O agresiune Azi dimineaţă s-a petrecut pe bulevar­dul Elisabeta Doamna un fapt, care va fi dezaprobat, nu ne îndoim, de toată lumea. D. C. C Bacalbaşa, redactor la Lupta, pe când se ducea la redacţie a fos sur­prins de 4 căpitani de geniu, d. Mănes­­cu, Rădulescu, Călinescu şi Saegiu, cari l-au atacat, aplicându-i mai multe lovi­turi în cap şi pe obraz D. Bacalbaşa, fiind avisat că are să i se întâmple aceasta purta în buzunar un revolver spre a se putea apăra; d-sa scoase arma, dar căpitanul Gălinescu îi o luă din mână. A fost o luptă între o­­fițeri şi d. Bacalbaşa, acest din urmă du­pă ce a fost­ desarmat, s’a ales şi cu câ­­te­va sgârâeturi la mâini. Lumea se adună îndată dar sergenţi de stradă nu interveniră. Căpitanii agresori se suira în birje şi cu revolverul în mână se duseră la co­­mănduire. Toţi cei ce se aflau prezenţi au dezaprobat acest fapt. Ori­ce ar fi fost între d. Bacalbaşa şi martorii d. locotenent Velicu faptul acestor din urmă este de reprobat şi măsuri tre­­buesc luate. Plângere nu s'a adresat nici unei au­torităţi. D. G. Panu, directorul Lupt,??, a cerut numai o audienţă ministrului de rezbel spre a-i supune cazul. Aşteptăm să vedem ce va face d. ge­­neral Mânu. Românul: * * * Un fapt de cea mai mare gravitate ne a fost comunicat ori, în momentul când puneam ziarul sub presă ! Patru ofiţeri au atacat pe un ziarist şi l’au lovit. Nu vom căuta sa cercetăm dacă d. Bacalbaşa a făcut bine sau rău d’a refuza satisfacţiunea pe care doi din acei ofiţeri îi o ceruse, dacă o persoană, căreia îi refuzi reparațiunea prin arme, este în drept de a recurge la violenţe, nici vom încerca se facem o armă politică, în contra guvernului, din această agre­siune. Este însă un fapt asupra căruia în­treaga presă e datoare să protesteze, a­­supra căruia ea trebue să fie solidară, un fapt asupra căruia guvernul trebue să cugete şi să ia grabnice măsuri spre a au be Tttar: rcînol, a&oî, /oomw^inţol* pOl ' li din cele mai primejdioase pentru so­cietate. Douî ofiţeri, având un diferend cu un ziarist, cer ajutorul a douî alţi camarazi, şi în număr de patru, încinşi cu spada, urmăresc pe ziarist şi, pe când acesta «venea la redacţie, se reped asupra sa «dându-l pumni peste cap, iar unul l-a «apucat de mână, ştiind că are un re­volver». Aceasta este cel puţin versiunea pe care o dă Lupta şi care, până azi, este confirmată şi de organul guvernului. Ca circumstanţă agravantă, se mai a­­firmă de Lupta, că ofiţerii pândeau după zidul bisericei Sărindar şi că s’au repe­­pezit pe la spatele ziaristului. Douî directori de ziare, douî deputaţi, d-nii Iancovescu şi G. Panu, afirmă că patru ofiţeri au fost autorii acelei agre­siuni şi ei au confirmat faptele chiar mi­nistrului de rezbel. In faţa acestor declaraţiuni, presa e datoare să înregistreze faptul şi să ceară ca rezultatul anchetei să fie imediat, pu­blicat, pentru ca toţi să putem vorbi în deplină cunoştinţă de cauză. Până atunci, stăpânindu-ne indigna­ţiu­nea, ne mărginim a face următoarele re­­fleţiuni : cunoaştem personal pe unii din acei ofiţeri şi din relaţiunile noastre do­­bândisem credinţa că ei nu sunt capa­bili să ceară ajutorul altor ofiţeri spre a îi rezbuna. Cunoaştem însă şi pe d. Panu şi pe d. Iancovescu, pe cuvântul cărora suntem datori să punem temeia, până ni se va dovedi contrariul. Aştemptăm deci apărarea ofiţerilor,­sem­nalăm d-lui ministru de rezbel, cele ce s’au publicat în toate ziarele de ori sea­ra, în privinţa agresiune!, şi în special următoarele rânduri din Lupta : ‘După in­formaţiunile precise ce avem, aceşti căpitani au avut autorizarea directorului ministerului de rezbel, d. colonel Poena­ru, pentru a comite actul lor.» Semnalăm d-lui ministru de interne faptul că sergenţii de oraş n’au interve­nit, şi declarăm întregului guvern că, dacă faptele se vor aderi, şi nu se vor lua aspre măsuri spre a se opri ca ele să se reînoiască, nu ne mai rămâne, nouă ziariştilor, de­cât un lucru de făcut. Să umblăm şi noi în grupuri de câte patru, cu revolvere în loc de spade, şi să tragem fără sfieală asupra celor cari ne atacă. Dacă guvernul voeşte să dea ţarei acest spectacol, dacă el voeşte să înceapă a­­ceastă luptă de strade, între ofiţeri şi zi­arişti, să rămână nepăsător şi lupta va începe.* * * Naţionalul : Sub titlul Un laş atentat iată ce scrie acest organ : O sălbătecie ne­maî­pomenită în ţara noastră s’a săvârşit astă­zi pe bulevar­dul Elisabeta, de către patru căpitani din arma geniului. Cititorii noştri­ cunosc deja că confra­tele nostru Constantin Bacalbaşa de la Lupta, fiind provocat de locotenentul Ve­licu, martorii sei d-nii I. N. Iacovescu şi B­ranescu l’a oprit de a se bate cu acel locotenent. Martorii d-lui Velicu, d-nii căpitani Mănescu şi Rădulescu, e­­şind din limitele ce le impunea o afa­cere delicata,­­şi-a permis a publica o scrisoare adresată clientului lor şi prin care insultau într’un mod grosolan pe confratele şi amicul nostru. D. Bacalbaşa le-a răspuns pe aceeaşi cale, făcând drep­tate prin Lupta de necuviinţele ce i se adresase din senin de către doui oameni cari fuseseră ţinuţi a fi imparţiali şi li­niştiţi. In urma acestei lupte prin presă, că­pitanii Mănescu şi Rădulescu găsesc o­­portun de a părăsi calea pe care intra­seră şi trămit martori primului redactor al Luptei. D. Bacalbaşa găsind acest pro­cedeu jignitor presei­­ şi unor înţelepte moravuri, declară în scris şi categoric martorilor, locot.­colonel Crăiniceanu şi căpitan Prezan, că d-sa nu poate ac­cepta duelul în asemenea împrejurare. în urma acestor împrejurări, se răs­pândi zgomotul că ofiţerii în cauză, a­­dică d-nii Velicu, Rădulescu şi Mănescu sunt hotărâţi a-şi căpăta satisfacţiunea pe calea de fapt­, şi că vor trage d-lui Ba­calbaşa o bătae straşnică. Aceste zgomote au ajuns şi la cunoştinţa poliţiei şi a d­lui mini­tru de război­. Confratele nos­tru a publicat, în Lupta o mică declara­­ţiune, prin care spunea că în faţa unor asemenea ameninţări va purta armă spre a se apăra. Nimeni însă nu da crezământ­ acestor zgomote, nimeni nu’şî putea închipui că se pot găsi militari, şi încă de grade în­­nalte, cari să aibă curagiul de a înfrunta legile ţarei şi de a trece la o atitudine atât de deplorabilă. Ofiţerii de geniu s’au întrunit însă în mai multe rânduri, şi se pare că opini­­unile predominătoare au hotărât atitudi­nea definitivă a ofiţerilor interesaţi di­rect în această afacere. De două zile se observa de către fre­­cven­ţatorii cafenelei de pe­ bulevard că mai mulţi ofiţeri aşteptau pe cine­va fie înaintea cafenelei, fie în curtea bisericei Sărindaru. Astă­zi la orele 9 şi jumătate, pe când confratele nostru mergea la redacţiunea Luptei, în dreptul porţei după bulevard a bisericei Sărindaru, se pomeneşte că mai mulţi militari sar pe la spate asu­pra sa, îl trântesc la pământ, îl calcă cu picioarele, îl lovesc cu săbii, toţi fără deosebire; izbutind a scoate revolverul ce purta, unul din militari îl loveşte cu sabia peste mână şi-l desarmează. Lovi­turile urmează, pe când lumea de pe strade începuse a se îndrepta spre scena acestei barbarii colosale. Agresorii sunt: căpitanii Mănescu, Rădulescu, Saegiu şi Călinescu.­ Graţie intervenţiunei publicului, d. Ba­calbaşa fu scos din mâna agresorilor, cari se c­eportară atunci în direcţiunea comandarifel. Lumea indignată îi conduse într’un albiu de huiduituri, până la po­liţie, unda, merse şi d. Constantin Bacal­başa spre­ a reclama celor în drept. In această afacere, de o potrivă res­ponsabili trebue să socotim pe d. coman­dant al pieţei, care având cunoştinţe de aceste fap­­e nu a luat nici o măsură. Responsabilităţile se urcă şi mai sus, căci este nnexplicabil cum d-nii Rădu­lescu şi Mănescu au putut lipsi 10 zile de la corpul lor din Focşani. Şi dacă ar fi să credem oari­caii şoapte, în astă gravă afacere nu ar fi străini unii func­ţionari superiori de la ministerul de rezbel. Se dovedeşte acum cui se cuvenea să vorbească în numele onoare!! Este co­losal ca patru ofiţeri, dintre cari d-nii Călinescu şi Saegiu cu totul neameste­caţi în afacere, să atace pe la spate şi în aşa mo­d barbar pe un singur om!.. Cerem­­d-lui ministru de razboiu să ia grabnice şi cele mai severe mesuri con­tra vinovaţilor, şi suntem încredinţaţi că nu se va găsi nimeni cam­ să nu înfiereze asemenea brutalităţi şi să nu simtă cât de mare necesitate este pentru societatea româna de a se pune pentru tot­dea­una capăt unor scene atât de deplorabile. .-----------------------------------­ DIN AFARA Legea contra socialiştilor Parlamentul german a discutat în prima cetire proectul de lege propus de guvern, care tinde a se face definitivă legea contra socia­­­liştilor de la 1878. Aceasă lege a dat naştere la nişte discuţii foarte violente. De­putatul socialist Singer a spus de la începutul desbaterilor că tot sis­temul de legislaţie contra socialiş­tilor este o ruşine pentru guvern şi pentru Camera care­­l-a votat. Toţi democraţii şi socialiştii au criticat cu multă asprime legea, iar cele­l­alte grupuri au­ exprimat se­rioase neîncrederi şi au propus mo­dificări importante. D. Herrfurth, ministru de in­terne, care a luat parte la aceste dezbateri, a declarat că a dat au­torităţilor ordine precise în privinţa purtărea lor şi mai ales în cestia oprirei întrunirilor publice, care ces­­tie a făcut obiectul celor mai vii protestări în sânul parlamentului. Această declaraţie a ministrului de interne a făcut o bună impresie asupra deputaţilor, ea a fost de scurtă durată, căci d. Herrfurth a adăugat, că luând aceste măsuri, n’a făcut de­cât să urmeze linia de conduită a predecesorului său d. Futtkamer. Se ştie că acest fost ministru, depărtat de reposatul îm­părat Frederic, a fost unul din cei mai impopulari miniştru­. Rezultatul final este că acest proect a fost înapoiat comisiei spre a-l studia din nou. Este sigur că i se va aduce foarte radicale modi­ficări. Să spune că la discuţia care va avea loc la a doua citire va lua parte şi prinţul de Bismark. Nimeni nu-şi poate închipui ce n­oi argumente va putea aduce can­celarul, pentru a putea hotărâ pe deputaţi să admită acest proect monstruos, fără a li se aduce însem­nate modificări. Cu toată intervenţia cancelarului însă, este sigur că proectul guver­nului nu va fi primit. Chiar centru şi liberalii­ naţionali s’au arătat foar­te scrupuloşi în privinţa garanţiilor pe cari să le dea guvernul, înainte de a i­ se da în mână această lege, menită să devie una din cele mai teribile arme în mâna guver­nului. Ar fi într’adevăr ceva monstruos ca parlamentul german să dea apro­barea sa unei legi escepţionale atât de monstruoasă, care ar pune în cea mai mare nesiguranţă pe toţi ce­tăţenii imperiului german, cari odată cu votarea acestei legi s’ar găsi în modul cel mai absolut la discreţia agenţilor poliţiei. Votarea acestui proect de lege ar forma o tristă pagină în istoria parlamentului German şi ar fi mai mult de­cât o ruşine pentru gu­vernul care a propus-o şi pentru parlamentul care ar vota-o ; ea ar fi o ruşine pentru timpul în care trăim.­­ Discursul lordului Salisbury (Prin fir telegrafic). Londra, 11 Noem­brie 1889. Ziarele dau o versiune mai întinsă a discursului lordului Salisbury la banche­tul dat în onoarea Lordmairului. Lord Salisbury a felicitat pe lordul-mair că alegerea sa coincide cu întoarcerea unei prosperități comerciale ce lipsea de mult. Vorbind în urmă de neînţelegerea în­tre capitalul şi muncă, oratorul zice că ambele părţi ’şi­ au o mare respundere tulburând mersul marei industrii en­­e­zeşti chiar în momentul când concurenţa srăină e cea mai vie. In cea ce priveşte Irlanda, guvernul nu se gândeşte de loc a schimba politica sa în sensul de home rule. Cât pentru cestiunile streine, acea a Africei preocupă mai mult de­cât ori­care altă, pe statele europene. Toate ţările printre cari şi Englitera se întrec în generositate în silinţele lor pentru civilizarea Africei. Trei companii fondate de curând, au început cu sorţi de izbândă, opera lor civilisătoare. Lord Salisbury aminteşte cu satisfacţie că con­ferinţa antisclavagistă se adună anul a­­cesta la Bruxel. Ea va face epocă în is­toria lume. Oratorul felicită pe Sultanul Zanzibirului pentru decretul pein care­ dă libertate sclavilor. Acest act­­i-atrage bine-cuvântările lumei întregi. In privinţa Egiptului, lord Salisbury zice, că primejdia de invasiune mai exis­tă, învingerea lui Emin-Paşa probează că Califul mai dispune de foarte însemnate momentul de a deşerta Egiptul şi a veni încă acest moment va fi apropiat sau de ■ purtat după cum cele­l­alte puteri vor a­­juta sau vor împedica pe Englitera în măsurile sale de desvoltare a prosperi­tăţii Egiptului. Dificultăţile din Creta ajung spre sfâr­şit. In timpul de faţă nu există altă ces­­tiune care ar putea să neliniştească Eu­ropa. Politica engleză în privinţa con­ti­­­mentului european şi a Mediteranei e cu­noscută de toată lumea, e o politică de pace şi de menţinere de Statu-quo. Ifi­­mie n’ar fi mai fatal de cât mărirea te­­ritorială a uneia din Puteri, ea ar­ pro­voca de­sigur o catastrofă repede. In cea ce privește pe Englitera, ar fi o nebunie, ar fi cu neputință de a o lega pentru vi­itor prin demersuri speciale. INFORMATIV IN­ terne a făcut asta­zi o lungă vi­zită d­-lui Lascar Catargiu Se vorbeşte despre numirea d-lui I. M. Râmniceanu, actual ajutor de primar, în funcţiunea de secretar general al ministerului domeniilor. D. Râmniceanu se va retrage mâine de la Primărie.­­ D. Gr. Olănescu, director gene­ral al vămilor, se ocupă cu proiec­tul, pentru modificarea tarifului a­­utonom. Proectul va fi terminat peste câ­­te­va zile. ■fr D. C. Boerescu, ministru instruc­ţiei publice, a semnat un decret,­­pentru mai multe numiri şi înain­tări în personalul interior al minis­terului. X In cercurile guvernamentale se vor­beşte cu oare­care insistenţă de intra­rea în cabinet a d-lor Triandafil şi­­ A. D. Heiban- Aceasta cu o conce­siune făcută d-lor Al. Lahovari şi­ Manu. Dacă aceasta, se adevereşte atunci cestiunea dizolvărei rămâne a se dis­cuta din nou. X Astă­zi a venit înaintea consi­liului de rezbel din Capitală pro­cesul sub-locotenentului Macri, acu­zat că a atacat pe calea Victo­riei pe d-na dr. Thor şi a ultragiat d­­in exerciţiul funcţiei pe un sergent de oraş. Consiliul era presidat de d. co­lonel Budişteanu. Prevenitul era a­­sistat de d-n. avocat Costa-Foru și de căpitanul în retragere Manolescu. Partea civilă era asistată de d. avocat Al. Constantinescu. Constatându-se că lipsesc mai FOIŢA ZIARULUI «LUPTA.• — 1 Noembrie 1889. •— _ . t. iii ALBERT DELPÎT CU PASIUNE XVII. — {urmare) — Aci totul e elegant­ şi graţios , trebue să mergi mult mai departe în spre Spa­nia pentru­ ca să găseşti acele părţi gran­dioase şi violente pe cari le-a ilustrat legendele Saracine. De o dată drumul să precipită şi să a­­runce într’un abis. Câmpieie dispar şi voiagiorul străbate păduri roşii, semănate de arbori giganţi cu foile colorate purpuriu. Te rescobori în vale. Casele mici ale locuitorilor, câmpul acoperit de iarbă prin care oi, vaci, cai, alergau , ici şi colea câte­va case bur­gheze cu înfăţişarea vulgară, clădite cu iconomie de oimenii din Bayonne sau din Mont de Marsay. Drumul ceteşte : aci e marele orăşel Ustar­ez, clădit în lungime, cu edificiile sale de formă exotică, în cari se adăpostesc coloniele engleze şi americane. In câmpie şerpueşte Niva, ră­sucită de zece ori, desfăşurând în cute capriţioase o lungă panglică argintie. Din distanţă în distanţă, să ridică un tunel pe un drum fără sine, care naşte râsul ţăranilor. Sunt atâţea ani de când se fă­­gădueşte un drum de fier acestor oameni. La o depărtare oare­care de Ustaritz se zăresc numeroase vile ascunse prin portocali şi salcâmi. Numeroşii Jankees s’au abătut de asemenea peste acest fru­mos orăşel Cambo, care este una din capitalele teritorului basc. Aci, peisagiul e mult mai aspru. Regăsim Niva ale că­­reia valuri se reped spre Adour. Malurile îi sunt acoperite de stejari imenşi, de frasini, de ulmi etc. In dreapta şi în stânga coline. La est drumul către Saint- Jean-pied-de-Port. In faţă orăşelul, ale cărui case ce întind de la cel mai înalt vârf până în fundul celei mai profun­de văi. Intr’o parte un castel ascuns între frunze se îndreptează către râul murmu­­rător. O alee de plante pleacă din drum şi se înfundă în peronul casei. Aci veni­seră Edmond şi Genevieva să petreacă primele săptămâni ale amorului lor. Refugiaţi de o lună în acest cuib în­­încăntător, ei se lăsau să fie adormiţi de cântarea viselor lor. Nici o vizită. Ni­meni de prin împrejurimi nu’l cunoştea. La această epocă a anului sezonul a­­bia începea la Biarritz ; nici un parisian nici o parisiană nu veni să tulbure sin­gurătatea acestor doi amorezaţi. In fie­care zi, foarte de dimineaţă, eşeaiă că­lări şi se înfundau în munţi. Cavalerul şi amazona dejunau după în­tâmplare unde puteau fără să facă mof­turi, ai atâta poftă de mâncare când să­ruţi mult ! Aceste plimbări erau pentru el adevărate­ refugii. Se întorceau pe la trei ceasuri îmbătaţi de acel aer curat şi de parfumul câmpului. Apoi răcoriţi prin bae se închideau şi nu mai eşeau până a doua zi. In această după prânz, ei vorbeau în fundul grădinei, lungiţi pe iarbă. Edmond îşi rezema capul pe genuchii Genevieve­. — Da, d-le, spunea aceasta cu vese­lie, sunt foarte nemulţumit de d-ta. — Oh ! oh! aşa­dar o scenă ? — O adevărată scenă. Mai poftim încă odată să te uiți la o femee, cum te uitai mai adineauri la voiagioră ! El veniseră de la Pas de Roland, un­de întâlniseră o familie engleză, care fă­cea escursiuni. Edmond isbucni de râs și se așeză lîngâ ea. — Ce tu ești pînă într’atît de ge­loasă ? — Nu ’ți-am spus'o chiar în ziua în care ne-ara cununat. — Foarte bine, dar și gelozia trebue să se rezeme pe ceva. — Vorbești ca un copil. — Da, bătrînă doamnă ! — Nu glumi. Când e vorba de senti­ment, cea mai tânără e mai învățată cu cel mai hîrjit. Gelozia n’are nevoe de motive pentru a se naște şi a se mări în inimă. Ea există în stare latentă ; este o îngrijire secreta care te torturează fără să ştii pentru ce. Geloasă? Dar simt în fie­care oră din zi. Geloasă de fe­meile pe cari le ai cunoscut şi le-ai iu­bit, de toate acelea cărora tu le-ai spus cuvinte de dragoste înainte de a mă lua. Este absurd, o ştiu, nu pot face însă ni­mic. Şi dacă nu m’aşi teme că ’ţi aşi fi displăcută, sau că te a’şi turmenta !... Dar mă stăpânesc, mă urmăresc , alt­fel... — Intr’adevăr, tu eşti cel mai nostim dintre ţărani ! Amorul Genevieve! crescu cu toate fericirile pe cari le gusta. Educaţia ti­nerelor fete, le prepară azi, de la pu­bertate, pentru plăcerile şi datoriile cari le aşteaptă în viaţă. Marele necunoscut care îngrozea pe logoditer şi, de altă dată, înveseleşte pe contimporanele noastre. Când se mărită, ele ştia ce face. Pentru ele bărbatul este un tovarăş, nu un stă­pân. De­sigur, el va fi iniţiatorul în actul dragostei, dar micul lor creer, foarte puţin încărcat de chimere, nu visează un ideal imposibil. Este adevărat că Gene­vieva a avut norocul să ia un bărbat rar, care înţelegea existenţa într’un mod foarte modern. — Noaptea nuntei nu este de­cât un rest de sălbăticie, spunea un filosof pa­risian. Nu-mi vorbi de acel sălbatec, care din prima zi apucă brutal pe o virgină ! Castă sau nu în gândiri, noua măritată, păstrează în inima ei o comoară de iluzii. Bărbatul inteligent cucerește pe femeia sa dar nu o violează! Sărutările ingenioase, mângâerile savante, trebue să conducă încetul cu încetul pe această mică creatură până la expresia complectă a poftei îndeplinite. Ea tot va suferi acea usturime a durerei fizice, care o meta­morfozează în femee. Dar cel puţin nu va suferi durerea morală. Şi dacă ea este într’adevăr amoroasă, dacă nu e un temperament cu dăsăvârşire rebel sen­­saţiunei, ea va savura în curând pro­fundele delicii pe cari cea mai mare parte din femei nu le cunoaşte nici o dată ! (Va urma)

Next