Lupta, decembrie 1889 (Anul 6, nr. 993-1015)

1889-12-03 / nr. 995

ANUL VI­I SERIA III. No. 995. ABONAMENT^. IN TAIJA Un an....................... V« an...............* 3 luni..............!!!!!!!!!.!!!, IN STREIN AT ATS Un an.............. V« an.......................................... 3 luni....................................................................... Alimera 1 15 Bani. REDACȚIA Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart). 40 lei 20 , 10 , 50 lei 25 , 15 , BUCUREȘTI, DUMINICA 3 DECEMBRIE 1889 ANUNCIURI: Pe pagina III, 30 litere corpul 7 . . 1 leu tim­p * IV, I I • . 25 baril , Inserție și reclame , . . . 2 lei . Pentru anunciurî a se adresa In RomAnia, la Agenţia Havas In Francia, Italia, insiro-Ungaria si An­glia la Agenţia Havas, 8, place de la Bourse, Paria precum şi sucursalele el Un număr vechi, 50 Banî. ADMINISTRAŢIA­­ Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart). FIZIONOMIA CAMEREI TOT DISCIPLINA Remanţii aduşi din Rusia CORPUULE LEGIUITOARE OTJ I'.ASITjr'ÎJB EDIfIA A­I­OfT£ COLEGIILE ELECTORALE L'Indépendance Roumaine a propos de o revistă a mea, abordează şi discută chestia sufragiului universal, sau mai bine a colegiului unic cu care pe nedrept îl confundă. Nu e în gândul meu de a discuta astă­zi în contradictor, cu confra­ţii numiţi, chestia mare şi foarte com­plexă a sufragiului. Aceasta o voiui face cât de curând. Pentru astă­zi mă mulţumesc a releva câte­va din observaţiile ziarului VIndépendance mai mult pentru a întreţinea discuţia, şi îmi pare rău că cele­l­alte ziare nu dau mai multă însemnătate acestei mari chestiuni. L'Indépendance are un argument foarte curios, lată-l, deja, zice con­fratele nostru, să constată la colegiul „restrâns o tendinţă de a transforma dreptul de votare in un mijloc de „câştig. Mulţi alegători consideră a­­­­cest drept ca un articol de comerţ, pe „ care il vână celui care dă mai mult. „ Ce va fi, adaugă ziarul scris în fran­­­ţuzeşte, când majoritatea corpului „electoral va fi compusă din oameni „fără ştiinţă de carte trăind cu greu „de astă­zi până mâine?“. Ce va fi ? Va dispare odată cu co­legiul restrâns şi traficul care să face cu dreptul de votare, trafic ne­tăgăduit de confratele nostru. Iată ce va fi. Argumentul a fortiori tre­­bue luat mai de­grabă a contrario. Dacă astă­zi mulţi îşi fac un mijloc de trafic din votul lor, de­şi cei ce trafică în modul acesta nedemn sunt oameni culţi, cu ştiinţă de carte, ca­uza este că colegiile, mai cu seamă cele întâi, fiind restrânse, votul fie­cărui alegător are o mare însemnă­tate. Aşa, când unui candidat îi tre­­bue numai 50 de voturi pentru a să alege, cum aceasta are loc în multe judeţe, înţelege fie­care de ce alegătorii pot trafica cu votul lor dându-i celui care dă mai mult. Cu alte cuvinte, din cauza colegiilor res­trânse atât candidatul cât şi alegă­torul sunt puşi în o­poziţie foarte favorabilă, unul ca să cumpere şi cel­l­alt ca să vândă. Lucrul se va schimba când va fi vorba de un mare colegiu electoral, fie chiar compus în majoritate de oameni neculţi. Valoarea fie­cărui vot diminuiază, iar numeral trebuitor unui candidat pentru a se alege de­putat fiind foarte mare, îi este a­­proape cu neputinţă să şi-l procure cu bani sau prin alte mijloace. Chiar dacă cine­va este un nabab, este cu neputinţă de a cumpăra sute de ale­gători chiar săraci, pe când ori­cine poate, cu câte­va mii de lei, cumpăra 10 sau 15 voturi, adică just cât îi lipseşte pentru a putea bate pe con­curent. Cât despre ignoranţa viitorului corp electoral, duşmanii sufragiului uni­­versal ar trebui să vorbească mai puţin de ea. Astă­zi este constatat că corupţiunea merge foarte bine cu cultura, ba chiar că merge numai cu cultura. Până acum avem colegii Intuiu corupte, nu încă şi colegiu al treilea. Colegiului al treilea i se poate imputa ori şi ce afară de corupţiune, pe când colegiilor Intuia li se poate imputa toate plus corupţiunea, mai cu seamă corupţiunea. Dar are să mi se zică, şi Vinde­­pendance o zice: ce’mi foloseşte că colegiul ţărănesc nu se vinde, dacă el se dă gratis sub cea mai mică presiune? La aceasta răspund că deja colegiul al treilea nu se prea dă aşa de uşor ca înainte. Dar să admitem că da. Ştiţi de ce colegiul al treilea e slab? Din mai multe cauze. Mai in­­tuiț fiind­că e cu totul neglijent, nu e cultivat de loc politiceşte de nimeni, al doilea fiind­că procedura electo­rală, între altele alegerea de delegaţi etc. facilitează și încuragiază ori­ce fel de înrâurire, al treilea e că la nici un colegiu nu se execută presiuni mai odi­oase, la nici un colegiu legile ţărei nu se calcă mai făţiş de cea mai imorală şi îndrăzneaţă administraţie. De multe ori colegiul al IlI-lea este nevoit să se închine înaintea forţei brutale. Dacă a 10-a parte din infamiele ce se comit din partea guvernelor la colegiul al IlI-lea, s’ar exercita asupra celui int­iu, afirm cu sigu­ranţa că nu ar mai fi unul din a­­ceste colegii care să aleagă opozi­­ţionişti. Cu proclamarea sufragiului uni­versal, sau chiar a colegiului unic, presiunile infame și brutale vor în­ceta fără­­­voia guvernelor. Modifi­­cându-se atât principiul pe care să reazămă astăzi colegiul al IlI-lea cât și procedura, massa electorală, acea massa ignorantă, cum îi place a re­peta confratelui nostru, nu se va mai lăsa a fi nici intimidată, nici dusă de nas. Cât despre remediul care îl pro­pune L’Indépendance la starea po­litică actuală, anume ridicarea ni­velului culturei, el nu e de loc efi­cace. Căci, o mai repet, colegiele culte sunt colegiele corupte şi coruptibile. Cultura când e întovărăşită de spi­ritul de coterie sau de interes, este mai periculoasă pentru moravurile politice de­cât chiar ignoranţa. Cuvintele pe care C. Negruţi le pune în gura lui Lăpuşneanu cu­­prind un mare adevăr: Proşti dar mulţi. Mulţimea, iată elementul esen­ţial al ori­cărui corp electoral. Gr. Pa­nug­ hilor şi politica sa nu va avea ca rezultat de cât a da o mai mare întindere miş­cării june-cehe. I) Rieger a răspuns declarând că Cehii nu se depărtează de loc de la o linie de conduită permisă de Cor­stituţie, germa­nii n’au nimic de temut­­din partea gu­vernului, dar acesta n’a &cut încă nimic în favoarea drepturilor de Stat ale Boe­­m­iei. Cehii au cea mai mare dorinţă de a se înţelege cu germani . D. Engel (june-ceh) declară că el şi partizanii săi vor vota iţi contra buge­tului.­­ Discuţia s’a amânat pe­ mâine. Belgrad, 13 Decembrie. — Guvernul a delegat comisiuni speciale pentru a lua în stăpânire depozite fie­care din Bel­grad şi din diferitele orarţe tinde com­pania monopolului stabilire sucursale. La refuzul amploiaţilor de a preda cheile magaziilor, comisiunile au­ fâcut să se des­­­chiză prin autoritate de justiţie şi au con­fiscat proviziunile de sare. Autorizaţia tri­­measă de Anglo-Bank din Viena amploia­ţilor săi de a deschide n­agaziile a su­ferit o întârziere şi n’a sosit de cât du­pă întervertirea agenţilor ’ judiciari. Re­prezentanţii vienezi ai campaniei au so­sit şi s’au întâlnit numai­­decât, cu avo­caţii renumiţi, ei au­ declarat că menţin pretenţiunea lor şi că nu voesc să ce­deze de­cât în faţa unei sentinţe judici­are. Se crede totuşi şi în cercurile comer­ciale că o înţelegere pacinică va inter­veni şi că guvernul “va răscumpăra mo­nopolul. Petersburg, 13 Noembrie. — Novie Vremia află din Belgrad*că autorităţile sârbeşti fac dificultăţi negustorilor am­bulanţi, ruşi; jurnalul exprimă mirarea sa pentru această procedare. Foile sârbeşti propun ca leac a cauzelor, cari dau loc plângerilor ziarului rusesc, încheierea unui tratat de comerţ serbo-rus. Paris, 13 Decembrie.­»Camera a anu­lat ieri cu 447 voturi contra 29 alegerea d-lui Ternisien (Cochinchilia), și a decla­rat ca ales pe amiralul Le Myre de Villers. Discuţiunea asupra paragrafului fondu­rilor secrete va începe Sâmbătă, --------------------------------------­ SERVICIUL TELEGRAFIC al „Agenţiei Române“ Saarbruck, 13 Decembre. — O greva parţială a isbucnit in mai multe puţuri de mine. Greva boiangiilor din Chemnitz a luat sfârşit. Roma, 13 Decembrie. — Rezultă din­­tr’o comunicare oficială a ministrului Italiei la Berna că Elveţia n’are de loc de gând să denunţe convenţia monetară latină , cele­l­alte State semnatare nema­nifestând nici ele dorinţa de a o denunţa prelungirea acestei convenţiuni pentru un an este asigurată. Agram, 13 Decembre. Alegerile pen­tru consiliul municipal au dat 5 scaune opoziţiei şi 2 guvernului. Majoritatea a­­parţinând deci opoziţiei e mai mult ca probabil că primarul va fi un membru din opoziţie. Viena, 13 Decembre.—Cu prilejul dis­­cuţiunii la Cameră a primului trimestru al bugetului pentru 1890, d. Plener cri­tică atât purtarea Dietei Boemier în ces­­tiunea de revendicare a drepturilor de Stat pentru ţara cehă, cât şi a guvernului faţă de aceste pretenţiuni. El blamează ministerul că n’a ţinut seamă de demer­surile germanilor din Boemia ; aceştia, obligaţi a părăsi Dieta, vor uza de drep­tul lor de a pleda cauza lor în Parla­ment. El nu crede că guvernul va găsi cu putinţă a satisface pretenţiunile Ce­ —---------•îs «—-------­ Fizionomia Camerei Iarăşi nimic la orizontul Camerei... ni­mic de­cât întinsul deşert arid şi uniform. Deputaţii să duc la placarda unde se afi­şează ordinea zilei şi o consultă întoc­mai cum marinarii consultă busola şi ae­­ronaţii barometru. Afişul însă este inva­riabil nul; pe ici pe colo poţi citi câte un mic credit, pensie viageră sau­ modi­ficarea vre-unui articol din vre-o lege secundară. Zilele trec şi să aseamănă, cu cât nu e nimic la ordinea zilei cu atâta deputa­ţii se afundă în mai mare lenevire. Aşa, este vorba de a fixa ziua când să se înceapă desbaterile asupra răspunsului la mesagiul tronului. In oceanul de nisip al neactivităţei parlamentare era natural că acea zi să se fixeze cât mai apropiată, şi acea zi trebuia să fie Marţi. Ei bine, deputaţii căzuţi în amorţire abia au a­­vut curagiul să hotărască ziua de joi! După acest efort de activitate cerebrală ei au căzut obosiţi pe băncile lor. Ora este abia două şi nu e nimic de făcut. Biuroul căutând prin dosare găseşte câte­va cereri de pensiuni viagere. Ime­diat ele sunt puse la ordinea zilei. Altă nenorocire. In genere aceste pen­siuni să votează sau să resping fără dis­cuție, deci pentru a vota sau respinge două cereri de pensie e o chestie de cel mult jumătate de oră... — »Ce vom face, zic unii, după aceasta, »ce vom deveni de la 2și jurn.ore în jos?» —»Este un mijloc, răspunde d. I. Laho­­­vari, acel­ mijloc e de a discuta lung a­­­supra fie­cărei pensiuni. Iată, eu care ,în genere sunt şi lung şi contra pensi­unilor viagere din principiu, mă însăr­­­cinez ca să încep discuţia*. — »Bravo, bravo* îi strigă deputaţii. In adevăr, d. I. Lahovari ia cuvântul şi ...combate pensia unei sărmane văduve. Cu toate acestea, sau poate din cauza aceasta, atmosfera Camerei rămâne plum­­burie, reprezentanţii ţărei stau morăcă­­noşi şi fără chef, întocmai ca zeii Olim­­pului când nu erau serviţi de Ganymed. Când de-o­dată glasul sonor şi vesel al iubitului amic al cititorilor noştri, d. Nuc­­şoreanu, cere cuvântul. La acest glas deputaţii să deşteaptă, curiozitatea îi mişcă, ei să gătesc a as­culta pe d. Nucşoreanu cum te-ai găti să asişti la un spectacol vesel şi intere­sant. Un cordon de capete omeneşti să sta­bileşte în jurul oratorului, zeflemiştii, mai cu seamă, îşi freacă mâinele de bucurie, iar serioşii din Cameră şi puritanii în­cruntă sprâncenile. Tactica simpaticului deputat de la Me­hedinţi este tot­d’a­una aceiaşi şi are e­­fect infailibil. El îşi ocheşte de la în­ceput pe un deputat sau doi de care se hotăreşte să se lege, să-l ridiculizeze şi apoi începe. De astă-dată d. Nucşoreanu făcând o roată cu ochii să vadă pe cine să aleagă, dă peste figura egipteană a d-lui Nădejde, ba chiar urechia sa cea fină surprinde oare­cari cuvinte de ironie la adresa sa. —Eşti al meu, îi zice tare d. Nucşoreanu, şi începe a-şi bate joc de socializm şi şi socialiştii de contrabandă cum e d. Nădejda. Cine ar fi reintrat din nou în Cameră în acel moment nu ar fi mai recunos­­cut’o. Toţi rîd sau au surîsul pe buze, toţi, afară de puritani bine înţeles. Intr’un moment dat d. Nucşoreanu, cam sfârşeşte ce are să spună, atunci oprin­du-se zice : «nu mâ întrerupeţi ni­­‘menea ? Nu ştiţi că eu nu sunt în vervă «de cât când sunt întrerupt?». Atunci d. Nădejde îi zice: «vorbeş­­*te-ne puţin de voiagiurile c« ai făcut *prin diversele partide». Deputaţii rîd cu hohot, d. Nucşoreanu face semn cu mâna că vrea să vorbească. *Iţî răspund, strigă el... Eu am fost 25 *de ani Rosettist... provoc pe ori­cine ‘de aici să ’mi spună dacă a stat 25 de «ani în acelaş partid» La aceste cuvinte o nebună ilaritate isbucneşte, nu mai e rîs, este delir. D. Nucşoreanu continuă: «Nu rîdeţi ci «vorbiţi... nu tăceţi ei dovediţi. Unde *este acel care are mai mult de 25 de «ani de fidelitate ?» Nici un deputat nu se arată. Un zeflemist însă zice tare:*aşa *este, de­cât în aceşti doi ani din urmă *ai voîagiat mai mult de­cât în 25 de *ani» D. Nucşoreanu începe a rîde şi re­plică: »ăsta e bine». Rîsul nu se mai sfârşeşte. Iată cum Camera îşi trece timpul. Le roi s’amuse. Pe la orele 38/4 se observă că apare în Cameră figura blajină a episcopului Dunărei-de-jos. Abia intrase prelatul în incintă şi de o dată psaltul Moise Pacu, însoţit de mucenicul Pache, de biseri­­cosul Epureanu, de cuviosul Catargiu şi de pravoslavnicul Izvoranu, îî ies îna­inte şi încep a se prosterna. Pacu face 3 mătănii, sărută dreaptă pe faţă şi pe dos şi pe glasul al 8-lea Intonează im­nul bisericesc: ‘Pe stăpânul şi pe archiereul nostru, «păzeşte-l Doamne, întru mulţi ani». Cel­lalţî şi mai cu seamă bisericosul Epureanu ţin isonul. Prelatul îl bine­cuvintează şi vine de la loc în spatele băncei democraţilor. Deputaţii neiniţiaţi în cele divine, în­cep a se uita unii la alţii şi a întreba : Ce e? Să fie oare religia strămoşilor noştri­ în pericol ? Nimica nu se poate şti încă. De o dată se aude vocea d-lui Trian­­dafil spunând : D. Moise Pacu are cuvântul! O tăcere mormântală se face în Ca­meră, deputaţii încep a se închina şi a face cruci, crucele sunt cu atât mai mari cu cât sunt mai păcătoşi. D-nii Nucşo­reanu şi Voinov fac nişte cruci până la pământ. Deputaţii cuvioşi se ridică în picioare şi încep a striga : —Doamne, Doamne, mari sunt minu­­nele tale ! Un deputat se apropie de mucenicul Pake şi-l întreabă de ce se închină aşa. —Uite-te, zice Pache, de­asupra capului lui Moise şi vezi ce aureolă de raze divine îi acoperă fruntea ! Deputaţii necredincioşi se uită, dar nu văd­ nimica, fenomenul divin îl vedeau numai câţi­va buni creştini. Moise Pacu se urcă la tribună, se în­chină în­spre banca unde stă prelatul de Galaţi şi, cu o voce tare, dă citire rapor­tului prin care comuna Galaţi cedează un loc ministerului cultelor, pentru con­­strucţiunea unei Episcopii. La fie­care rând se aud cuvintele de sacru, pios, religia, creştinătatea etc. etc. pe care Moise Pacu le pronunţă cu un deosebit respect. Toţi credeau că imediat ce se va ter­mina de citit raportul, deputaţii au să ia cu asalt urnele şi să voteze în unani­mitate legea. Decepţiunea fu mare când se auzi că d. Ressu cere cuvântul. Care să fie oare cauza pentru care Ressu combate­ proectul întreabă cine­va pe Pacu. ■ N ai văzut,, răspunde deputatul Ga­laţilor, cum s-a înteţit Satana. D. Ressu combate proectul, şi cere Camerei, în numele sentimentelor reli­gioase, să-l respingă. —­ A zidi o biserică lângă grădina pri­măriei, zice aproape plângând d. Ressu, este a comite cel mai mare sacrilegiu ! Cuvioşilor li se pare că ultimele cu­vinte ale d-lui Ressu au resunet în Ca­meră şi de aceea se adresează la toţi deputaţii cu greutate ca să ia cuvântul şi să susţie religia strămoşilor noştri­, ameninţată de d-na Ressu. Prelatul de Galaţi intervine la rândul său şi convinge pe d. Kogălniceanu să vorbească în folosul episcopiei. — Ce faceţi fraţilor gălăţeni, strigă d. Kogălniceanu. Se poate să vă duşmă­niţi aşa de tare! Cum, d-ta d-le Ressu să combaţi pe d. Pacu ? Eu, adaugă d. Kogălniceanu, mă în­chin înaintea cunoştinţelor religioase ale d-lui Moise Pacu: ))-sa e tare în canoane, psaltikie, o­­miletică, letargica etc., şi ori de câte ori ia cuvântul în cele religioase nu trebue combătut, ci ascultat cu evlavie creşti­nească. Causa bunilor creştini e câştigată! Luarea în consideraţiune a proectului se votează. Cu repeziciunea fulgerului deputaţii se reped la urne pentru a vota cu bile le­gea în total. D­nil Pacu, Epureanu, se urcă la tri­bună pentru a număra mai repede bilele. O paloare mortală îi cuprinde când preşedintele declară că votul e nul. Moise Pacu leşină şi nu se deşteaptă de­cât după ce e stropit cu aiarmă de la Bobotează. TOT DISCIPLINA Eri directorul politic al acestui ziar a vorbit despre faimoasa teorie a discipli­nei, despre cultul pe care o au pentru dânsa o mulţime de fiinţe omeneşti. Nu e rău ca să ne mai oprim puţin asupra acestui subiect. Sunt oameni pentru cari nimic nu e mai sfânt şi mai preţios de­cât ordinea. Toate nenorocirile imaginabile îi lasă reci, mizeria şi suferinţele omenirei nu­­-i mişcă, nedreptăţile cele mai revoltă­toare îi fac să surâză, despotismul cel mai îngrozitor nu o revoltă ; dar când sfânta ordine şi cu sfânta disciplină sunt ameninţate, dar când cei slabi şi apăsaţi îndrăznesc să răsufle şi dânşii câte­odată, o­ atuncea indignarea cea mai nobilă îi coprinde, tot ce este deosebit într’ânşii se revoltă, societatea, în ochii lor, este a­­meninţată şi la două degite de peire. Dacă n’ar fi pe lume şi oameni absurzi, mai cu greu s’ar recunoaşte valoarea ce­lor cu judecata. Şi mai ales în această chestie a ordinei şi a disciplinei, se do­vedeşte cât de nepreţuit este un om care ştie să se ridice cu judecata ceva mai sus de cei osificaţi in prejudiţii şi absur­dităţi. Fiind-că această discuţiune a fost pro­vocată de ultimul incident de la şcoala de poduri şi, fiind-că s’au găsit ziare cari să susţină că disciplina oarbă, că asculta­rea pasivă, sunt mai folositoare formărei caracterelor de cât judecata liberă şi de cât spiritul de solidaritate d’intre tineri, să citez un fapt. Pe când trăia încă regretatul profesor al liceului Sf. Sava Maxim, elevii unei clase se învoiră, într’una din zile, ca să nu intre la cursul de după prânz, când tocmai era ora citatului profesor. Cum printre grav se află în tot­d’a­una ne­ghină, un singur şcolar, pentru a se re­comanda profesorilor, nu voi sa se u­­nească cu clasa întreagă, ci strecurându­­se printre toţi, intră în clasă şi profesorul Maxim, îl găsi singur acolo. Bătrânul dascăl dintr’o aruncătură de ochi, înțe­lese despre ce e vorba, scoase cu sânge rece catalogul din buzunar și începu să facă apelul; la apel nu răspunse de­cât un singur nume. Apoi dupe ce puse ab­­sinte tuturor celor cari lipseau, se în­ ---------*—«©g©î--------------­

Next