Lupta, decembrie 1889 (Anul 6, nr. 993-1015)
1889-12-03 / nr. 995
ANUL VII SERIA III. No. 995. ABONAMENT^. IN TAIJA Un an....................... V« an...............* 3 luni..............!!!!!!!!!.!!!, IN STREIN AT ATS Un an.............. V« an.......................................... 3 luni....................................................................... Alimera 1 15 Bani. REDACȚIA Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart). 40 lei 20 , 10 , 50 lei 25 , 15 , BUCUREȘTI, DUMINICA 3 DECEMBRIE 1889 ANUNCIURI: Pe pagina III, 30 litere corpul 7 . . 1 leu timp * IV, I I • . 25 baril , Inserție și reclame , . . . 2 lei . Pentru anunciurî a se adresa In RomAnia, la Agenţia Havas In Francia, Italia, insiro-Ungaria si Anglia la Agenţia Havas, 8, place de la Bourse, Paria precum şi sucursalele el Un număr vechi, 50 Banî. ADMINISTRAŢIA Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart). FIZIONOMIA CAMEREI TOT DISCIPLINA Remanţii aduşi din Rusia CORPUULE LEGIUITOARE OTJ I'.ASITjr'ÎJB EDIfIA AIOfT£ COLEGIILE ELECTORALE L'Indépendance Roumaine a propos de o revistă a mea, abordează şi discută chestia sufragiului universal, sau mai bine a colegiului unic cu care pe nedrept îl confundă. Nu e în gândul meu de a discuta astăzi în contradictor, cu confraţii numiţi, chestia mare şi foarte complexă a sufragiului. Aceasta o voiui face cât de curând. Pentru astăzi mă mulţumesc a releva câteva din observaţiile ziarului VIndépendance mai mult pentru a întreţinea discuţia, şi îmi pare rău că celelalte ziare nu dau mai multă însemnătate acestei mari chestiuni. L'Indépendance are un argument foarte curios, lată-l, deja, zice confratele nostru, să constată la colegiul „restrâns o tendinţă de a transforma dreptul de votare in un mijloc de „câştig. Mulţi alegători consideră acest drept ca un articol de comerţ, pe „ care il vână celui care dă mai mult. „ Ce va fi, adaugă ziarul scris în franţuzeşte, când majoritatea corpului „electoral va fi compusă din oameni „fără ştiinţă de carte trăind cu greu „de astăzi până mâine?“. Ce va fi ? Va dispare odată cu colegiul restrâns şi traficul care să face cu dreptul de votare, trafic netăgăduit de confratele nostru. Iată ce va fi. Argumentul a fortiori trebue luat mai degrabă a contrario. Dacă astăzi mulţi îşi fac un mijloc de trafic din votul lor, deşi cei ce trafică în modul acesta nedemn sunt oameni culţi, cu ştiinţă de carte, cauza este că colegiile, mai cu seamă cele întâi, fiind restrânse, votul fiecărui alegător are o mare însemnătate. Aşa, când unui candidat îi trebue numai 50 de voturi pentru a să alege, cum aceasta are loc în multe judeţe, înţelege fiecare de ce alegătorii pot trafica cu votul lor dându-i celui care dă mai mult. Cu alte cuvinte, din cauza colegiilor restrânse atât candidatul cât şi alegătorul sunt puşi în opoziţie foarte favorabilă, unul ca să cumpere şi cellalt ca să vândă. Lucrul se va schimba când va fi vorba de un mare colegiu electoral, fie chiar compus în majoritate de oameni neculţi. Valoarea fiecărui vot diminuiază, iar numeral trebuitor unui candidat pentru a se alege deputat fiind foarte mare, îi este aproape cu neputinţă să şi-l procure cu bani sau prin alte mijloace. Chiar dacă cineva este un nabab, este cu neputinţă de a cumpăra sute de alegători chiar săraci, pe când oricine poate, cu câteva mii de lei, cumpăra 10 sau 15 voturi, adică just cât îi lipseşte pentru a putea bate pe concurent. Cât despre ignoranţa viitorului corp electoral, duşmanii sufragiului universal ar trebui să vorbească mai puţin de ea. Astăzi este constatat că corupţiunea merge foarte bine cu cultura, ba chiar că merge numai cu cultura. Până acum avem colegii Intuiu corupte, nu încă şi colegiu al treilea. Colegiului al treilea i se poate imputa ori şi ce afară de corupţiune, pe când colegiilor Intuia li se poate imputa toate plus corupţiunea, mai cu seamă corupţiunea. Dar are să mi se zică, şi Vindependance o zice: ce’mi foloseşte că colegiul ţărănesc nu se vinde, dacă el se dă gratis sub cea mai mică presiune? La aceasta răspund că deja colegiul al treilea nu se prea dă aşa de uşor ca înainte. Dar să admitem că da. Ştiţi de ce colegiul al treilea e slab? Din mai multe cauze. Mai intuiț fiindcă e cu totul neglijent, nu e cultivat de loc politiceşte de nimeni, al doilea fiindcă procedura electorală, între altele alegerea de delegaţi etc. facilitează și încuragiază orice fel de înrâurire, al treilea e că la nici un colegiu nu se execută presiuni mai odioase, la nici un colegiu legile ţărei nu se calcă mai făţiş de cea mai imorală şi îndrăzneaţă administraţie. De multe ori colegiul al IlI-lea este nevoit să se închine înaintea forţei brutale. Dacă a 10-a parte din infamiele ce se comit din partea guvernelor la colegiul al IlI-lea, s’ar exercita asupra celui intiu, afirm cu siguranţa că nu ar mai fi unul din aceste colegii care să aleagă opoziţionişti. Cu proclamarea sufragiului universal, sau chiar a colegiului unic, presiunile infame și brutale vor înceta fărăvoia guvernelor. Modificându-se atât principiul pe care să reazămă astăzi colegiul al IlI-lea cât și procedura, massa electorală, acea massa ignorantă, cum îi place a repeta confratelui nostru, nu se va mai lăsa a fi nici intimidată, nici dusă de nas. Cât despre remediul care îl propune L’Indépendance la starea politică actuală, anume ridicarea nivelului culturei, el nu e de loc eficace. Căci, o mai repet, colegiele culte sunt colegiele corupte şi coruptibile. Cultura când e întovărăşită de spiritul de coterie sau de interes, este mai periculoasă pentru moravurile politice decât chiar ignoranţa. Cuvintele pe care C. Negruţi le pune în gura lui Lăpuşneanu cuprind un mare adevăr: Proşti dar mulţi. Mulţimea, iată elementul esenţial al oricărui corp electoral. Gr. Panug hilor şi politica sa nu va avea ca rezultat de cât a da o mai mare întindere mişcării june-cehe. I) Rieger a răspuns declarând că Cehii nu se depărtează de loc de la o linie de conduită permisă de Corstituţie, germanii n’au nimic de temutdin partea guvernului, dar acesta n’a &cut încă nimic în favoarea drepturilor de Stat ale Boemiei. Cehii au cea mai mare dorinţă de a se înţelege cu germani . D. Engel (june-ceh) declară că el şi partizanii săi vor vota iţi contra bugetului. Discuţia s’a amânat pe mâine. Belgrad, 13 Decembrie. — Guvernul a delegat comisiuni speciale pentru a lua în stăpânire depozite fiecare din Belgrad şi din diferitele orarţe tinde compania monopolului stabilire sucursale. La refuzul amploiaţilor de a preda cheile magaziilor, comisiunile au fâcut să se deschiză prin autoritate de justiţie şi au confiscat proviziunile de sare. Autorizaţia trimeasă de Anglo-Bank din Viena amploiaţilor săi de a deschide nagaziile a suferit o întârziere şi n’a sosit de cât după întervertirea agenţilor ’ judiciari. Reprezentanţii vienezi ai campaniei au sosit şi s’au întâlnit numaidecât, cu avocaţii renumiţi, ei au declarat că menţin pretenţiunea lor şi că nu voesc să cedeze decât în faţa unei sentinţe judiciare. Se crede totuşi şi în cercurile comerciale că o înţelegere pacinică va interveni şi că guvernul “va răscumpăra monopolul. Petersburg, 13 Noembrie. — Novie Vremia află din Belgrad*că autorităţile sârbeşti fac dificultăţi negustorilor ambulanţi, ruşi; jurnalul exprimă mirarea sa pentru această procedare. Foile sârbeşti propun ca leac a cauzelor, cari dau loc plângerilor ziarului rusesc, încheierea unui tratat de comerţ serbo-rus. Paris, 13 Decembrie.»Camera a anulat ieri cu 447 voturi contra 29 alegerea d-lui Ternisien (Cochinchilia), și a declarat ca ales pe amiralul Le Myre de Villers. Discuţiunea asupra paragrafului fondurilor secrete va începe Sâmbătă, -------------------------------------- SERVICIUL TELEGRAFIC al „Agenţiei Române“ Saarbruck, 13 Decembre. — O greva parţială a isbucnit in mai multe puţuri de mine. Greva boiangiilor din Chemnitz a luat sfârşit. Roma, 13 Decembrie. — Rezultă dintr’o comunicare oficială a ministrului Italiei la Berna că Elveţia n’are de loc de gând să denunţe convenţia monetară latină , celelalte State semnatare nemanifestând nici ele dorinţa de a o denunţa prelungirea acestei convenţiuni pentru un an este asigurată. Agram, 13 Decembre. Alegerile pentru consiliul municipal au dat 5 scaune opoziţiei şi 2 guvernului. Majoritatea aparţinând deci opoziţiei e mai mult ca probabil că primarul va fi un membru din opoziţie. Viena, 13 Decembre.—Cu prilejul discuţiunii la Cameră a primului trimestru al bugetului pentru 1890, d. Plener critică atât purtarea Dietei Boemier în cestiunea de revendicare a drepturilor de Stat pentru ţara cehă, cât şi a guvernului faţă de aceste pretenţiuni. El blamează ministerul că n’a ţinut seamă de demersurile germanilor din Boemia ; aceştia, obligaţi a părăsi Dieta, vor uza de dreptul lor de a pleda cauza lor în Parlament. El nu crede că guvernul va găsi cu putinţă a satisface pretenţiunile Ce —---------•îs «—------- Fizionomia Camerei Iarăşi nimic la orizontul Camerei... nimic decât întinsul deşert arid şi uniform. Deputaţii să duc la placarda unde se afişează ordinea zilei şi o consultă întocmai cum marinarii consultă busola şi aeronaţii barometru. Afişul însă este invariabil nul; pe ici pe colo poţi citi câte un mic credit, pensie viageră sau modificarea vre-unui articol din vre-o lege secundară. Zilele trec şi să aseamănă, cu cât nu e nimic la ordinea zilei cu atâta deputaţii se afundă în mai mare lenevire. Aşa, este vorba de a fixa ziua când să se înceapă desbaterile asupra răspunsului la mesagiul tronului. In oceanul de nisip al neactivităţei parlamentare era natural că acea zi să se fixeze cât mai apropiată, şi acea zi trebuia să fie Marţi. Ei bine, deputaţii căzuţi în amorţire abia au avut curagiul să hotărască ziua de joi! După acest efort de activitate cerebrală ei au căzut obosiţi pe băncile lor. Ora este abia două şi nu e nimic de făcut. Biuroul căutând prin dosare găseşte câteva cereri de pensiuni viagere. Imediat ele sunt puse la ordinea zilei. Altă nenorocire. In genere aceste pensiuni să votează sau să resping fără discuție, deci pentru a vota sau respinge două cereri de pensie e o chestie de cel mult jumătate de oră... — »Ce vom face, zic unii, după aceasta, »ce vom deveni de la 2și jurn.ore în jos?» —»Este un mijloc, răspunde d. I. Lahovari, acel mijloc e de a discuta lung asupra fiecărei pensiuni. Iată, eu care ,în genere sunt şi lung şi contra pensiunilor viagere din principiu, mă însărcinez ca să încep discuţia*. — »Bravo, bravo* îi strigă deputaţii. In adevăr, d. I. Lahovari ia cuvântul şi ...combate pensia unei sărmane văduve. Cu toate acestea, sau poate din cauza aceasta, atmosfera Camerei rămâne plumburie, reprezentanţii ţărei stau morăcănoşi şi fără chef, întocmai ca zeii Olimpului când nu erau serviţi de Ganymed. Când de-odată glasul sonor şi vesel al iubitului amic al cititorilor noştri, d. Nucşoreanu, cere cuvântul. La acest glas deputaţii să deşteaptă, curiozitatea îi mişcă, ei să gătesc a asculta pe d. Nucşoreanu cum te-ai găti să asişti la un spectacol vesel şi interesant. Un cordon de capete omeneşti să stabileşte în jurul oratorului, zeflemiştii, mai cu seamă, îşi freacă mâinele de bucurie, iar serioşii din Cameră şi puritanii încruntă sprâncenile. Tactica simpaticului deputat de la Mehedinţi este totd’auna aceiaşi şi are efect infailibil. El îşi ocheşte de la început pe un deputat sau doi de care se hotăreşte să se lege, să-l ridiculizeze şi apoi începe. De astă-dată d. Nucşoreanu făcând o roată cu ochii să vadă pe cine să aleagă, dă peste figura egipteană a d-lui Nădejde, ba chiar urechia sa cea fină surprinde oarecari cuvinte de ironie la adresa sa. —Eşti al meu, îi zice tare d. Nucşoreanu, şi începe a-şi bate joc de socializm şi şi socialiştii de contrabandă cum e d. Nădejda. Cine ar fi reintrat din nou în Cameră în acel moment nu ar fi mai recunoscut’o. Toţi rîd sau au surîsul pe buze, toţi, afară de puritani bine înţeles. Intr’un moment dat d. Nucşoreanu, cam sfârşeşte ce are să spună, atunci oprindu-se zice : «nu mâ întrerupeţi ni‘menea ? Nu ştiţi că eu nu sunt în vervă «de cât când sunt întrerupt?». Atunci d. Nădejde îi zice: «vorbeş*te-ne puţin de voiagiurile c« ai făcut *prin diversele partide». Deputaţii rîd cu hohot, d. Nucşoreanu face semn cu mâna că vrea să vorbească. *Iţî răspund, strigă el... Eu am fost 25 *de ani Rosettist... provoc pe oricine ‘de aici să ’mi spună dacă a stat 25 de «ani în acelaş partid» La aceste cuvinte o nebună ilaritate isbucneşte, nu mai e rîs, este delir. D. Nucşoreanu continuă: «Nu rîdeţi ci «vorbiţi... nu tăceţi ei dovediţi. Unde *este acel care are mai mult de 25 de «ani de fidelitate ?» Nici un deputat nu se arată. Un zeflemist însă zice tare:*aşa *este, decât în aceşti doi ani din urmă *ai voîagiat mai mult decât în 25 de *ani» D. Nucşoreanu începe a rîde şi replică: »ăsta e bine». Rîsul nu se mai sfârşeşte. Iată cum Camera îşi trece timpul. Le roi s’amuse. Pe la orele 38/4 se observă că apare în Cameră figura blajină a episcopului Dunărei-de-jos. Abia intrase prelatul în incintă şi de o dată psaltul Moise Pacu, însoţit de mucenicul Pache, de bisericosul Epureanu, de cuviosul Catargiu şi de pravoslavnicul Izvoranu, îî ies înainte şi încep a se prosterna. Pacu face 3 mătănii, sărută dreaptă pe faţă şi pe dos şi pe glasul al 8-lea Intonează imnul bisericesc: ‘Pe stăpânul şi pe archiereul nostru, «păzeşte-l Doamne, întru mulţi ani». Cellalţî şi mai cu seamă bisericosul Epureanu ţin isonul. Prelatul îl binecuvintează şi vine de la loc în spatele băncei democraţilor. Deputaţii neiniţiaţi în cele divine, încep a se uita unii la alţii şi a întreba : Ce e? Să fie oare religia strămoşilor noştri în pericol ? Nimica nu se poate şti încă. De o dată se aude vocea d-lui Triandafil spunând : D. Moise Pacu are cuvântul! O tăcere mormântală se face în Cameră, deputaţii încep a se închina şi a face cruci, crucele sunt cu atât mai mari cu cât sunt mai păcătoşi. D-nii Nucşoreanu şi Voinov fac nişte cruci până la pământ. Deputaţii cuvioşi se ridică în picioare şi încep a striga : —Doamne, Doamne, mari sunt minunele tale ! Un deputat se apropie de mucenicul Pake şi-l întreabă de ce se închină aşa. —Uite-te, zice Pache, deasupra capului lui Moise şi vezi ce aureolă de raze divine îi acoperă fruntea ! Deputaţii necredincioşi se uită, dar nu văd nimica, fenomenul divin îl vedeau numai câţiva buni creştini. Moise Pacu se urcă la tribună, se închină înspre banca unde stă prelatul de Galaţi şi, cu o voce tare, dă citire raportului prin care comuna Galaţi cedează un loc ministerului cultelor, pentru construcţiunea unei Episcopii. La fiecare rând se aud cuvintele de sacru, pios, religia, creştinătatea etc. etc. pe care Moise Pacu le pronunţă cu un deosebit respect. Toţi credeau că imediat ce se va termina de citit raportul, deputaţii au să ia cu asalt urnele şi să voteze în unanimitate legea. Decepţiunea fu mare când se auzi că d. Ressu cere cuvântul. Care să fie oare cauza pentru care Ressu combate proectul întreabă cineva pe Pacu. ■ N ai văzut,, răspunde deputatul Galaţilor, cum s-a înteţit Satana. D. Ressu combate proectul, şi cere Camerei, în numele sentimentelor religioase, să-l respingă. — A zidi o biserică lângă grădina primăriei, zice aproape plângând d. Ressu, este a comite cel mai mare sacrilegiu ! Cuvioşilor li se pare că ultimele cuvinte ale d-lui Ressu au resunet în Cameră şi de aceea se adresează la toţi deputaţii cu greutate ca să ia cuvântul şi să susţie religia strămoşilor noştri, ameninţată de d-na Ressu. Prelatul de Galaţi intervine la rândul său şi convinge pe d. Kogălniceanu să vorbească în folosul episcopiei. — Ce faceţi fraţilor gălăţeni, strigă d. Kogălniceanu. Se poate să vă duşmăniţi aşa de tare! Cum, d-ta d-le Ressu să combaţi pe d. Pacu ? Eu, adaugă d. Kogălniceanu, mă închin înaintea cunoştinţelor religioase ale d-lui Moise Pacu: ))-sa e tare în canoane, psaltikie, omiletică, letargica etc., şi ori de câte ori ia cuvântul în cele religioase nu trebue combătut, ci ascultat cu evlavie creştinească. Causa bunilor creştini e câştigată! Luarea în consideraţiune a proectului se votează. Cu repeziciunea fulgerului deputaţii se reped la urne pentru a vota cu bile legea în total. Dnil Pacu, Epureanu, se urcă la tribună pentru a număra mai repede bilele. O paloare mortală îi cuprinde când preşedintele declară că votul e nul. Moise Pacu leşină şi nu se deşteaptă decât după ce e stropit cu aiarmă de la Bobotează. TOT DISCIPLINA Eri directorul politic al acestui ziar a vorbit despre faimoasa teorie a disciplinei, despre cultul pe care o au pentru dânsa o mulţime de fiinţe omeneşti. Nu e rău ca să ne mai oprim puţin asupra acestui subiect. Sunt oameni pentru cari nimic nu e mai sfânt şi mai preţios decât ordinea. Toate nenorocirile imaginabile îi lasă reci, mizeria şi suferinţele omenirei nu-i mişcă, nedreptăţile cele mai revoltătoare îi fac să surâză, despotismul cel mai îngrozitor nu o revoltă ; dar când sfânta ordine şi cu sfânta disciplină sunt ameninţate, dar când cei slabi şi apăsaţi îndrăznesc să răsufle şi dânşii câteodată, o atuncea indignarea cea mai nobilă îi coprinde, tot ce este deosebit într’ânşii se revoltă, societatea, în ochii lor, este ameninţată şi la două degite de peire. Dacă n’ar fi pe lume şi oameni absurzi, mai cu greu s’ar recunoaşte valoarea celor cu judecata. Şi mai ales în această chestie a ordinei şi a disciplinei, se dovedeşte cât de nepreţuit este un om care ştie să se ridice cu judecata ceva mai sus de cei osificaţi in prejudiţii şi absurdităţi. Fiind-că această discuţiune a fost provocată de ultimul incident de la şcoala de poduri şi, fiind-că s’au găsit ziare cari să susţină că disciplina oarbă, că ascultarea pasivă, sunt mai folositoare formărei caracterelor de cât judecata liberă şi de cât spiritul de solidaritate d’intre tineri, să citez un fapt. Pe când trăia încă regretatul profesor al liceului Sf. Sava Maxim, elevii unei clase se învoiră, într’una din zile, ca să nu intre la cursul de după prânz, când tocmai era ora citatului profesor. Cum printre grav se află în totd’auna neghină, un singur şcolar, pentru a se recomanda profesorilor, nu voi sa se unească cu clasa întreagă, ci strecurânduse printre toţi, intră în clasă şi profesorul Maxim, îl găsi singur acolo. Bătrânul dascăl dintr’o aruncătură de ochi, înțelese despre ce e vorba, scoase cu sânge rece catalogul din buzunar și începu să facă apelul; la apel nu răspunse decât un singur nume. Apoi dupe ce puse absinte tuturor celor cari lipseau, se în ---------*—«©g©î--------------