Lupta, ianuarie 1890 (Anul 7, nr. 1017-1039)
1890-01-15 / nr. 1026
2 Colectiviştii, cari la Ploeşti sunt într’o infimă minoritate, dispun astăzi de consiliul comunal graţie numai unei absurdităţi a legei, care dă majoritatea consilierilor colegiului I, cu toate că în toate oraşele colegiul al 2-lea este mai numeros şi reprezintă mai real oraşul. Aşa, la Ploeşti colectiviştii au întrunit la colegiul 1 comunal 152 voturi iar disidenţii 124, iar la colegiul al 2-lea colectiviştii 72 voturi, iar lista liberalilorindependenţi 249, de unde rezultă că colectiviştii cari nu reprezintă decât pe 224 cetăţeni Ploeşteni au majoritatea în consiliul comunal şi administraţia comunei pe mână, pe când independenţii cari reprezintă voinţa a 373 cetăţeni din Ploeşti au rămas în minoritate şi nu pot avea nici o înrâurire in administraţie. Iată cum onorabilii colectivişti se impun de şi majoritatea cetăţenilor este în contra lor, deşi Ploeştii îi repudiază. Aceasta a fost vecinie sistema acestor oameni de a profita de fineţe şi absurdităţile legilor croite de dânşii, pentru a-şi crea nişte false drepturi la guvernarea ţarei. Nouă ne pare bine, însă, de fapta exclusivistă a colectiviştilor din Ploeşti, căci ea poate servi la luminarea multora, la edificarea celor cari merg la o păcăleală sigură. Dacă colectiviştii, astăzi când sunt slabi şi căzuţi, profită de toate ocaziunile pentru a anihila pe liberalii cinstiţi, ne putem închipui ce va fi mâine, dacă, din nenorocire, colectivitatea va reveni pe umerii oamenilor de treabă. Cine va fi păcălit şi în urma dovezilor date, va fi păcălit cu bună-voinţă şi ştiinţă, şi tânguelile ulterioare nu vor mai putea mişca pe nimeni. Cazul de la Ploeşti este mai elocvent decât tot ce s’ar putea spune. LAPTA UN APEL Amicul nostru d. maior în retragere Manolescu-Mladian ne trimete următoarea scrisoare la care ne asociăm din suflet şi o publicăm atrăgând atenţia d-lui ministru de război şi, fiind siguri că va corespunde îndemnului cuprins în ea. Stimate d-le Pariu, Există o zicătoare bătrânească : «Aţa «de unde este mai subţire, d’acolo se rupe.» Din fatalitate aceasta s’a adeverit şi acum aici odată mai mult ; căci în puterea nopţii de Marţi 9 c, pe la orele 3 despre ziuă, un teribil incendiu a isbucnit în Sărărie la casele foste Burada, aparţinând minorului copil al Maiorului I. Stroja, ca dotă din cea altă căsătorie, distrugând atât casa, cu tot mobilierul avut, strae, lenjurî etc. în fine totul ce poseda această numeroasă şi încercată familie, astfel că soţia, d-na E. Stroja, aflată în poziţie interesantă, dimpreună cu opt copii mici ce are (cel mai mic abia are un an) ca prin minune abia au scăpat pe ferestre scoşi afară în stradă, (casa avea un etagiu) cum se gaseau în pat, goi de tot numai cu cămăşile, atât mama cât şi copii desculţi prin omătul stradei şi desperaţi neştiind incotro să apuce. Al noulea copil, cel mai mare, A. Stroja, ofiţer de artilerie la şcoala de aplicaţie şi care se afla în vacanţă la tatăl sau, cu riscul de a arde, şi cu o bărbăţie supra-umană, au luptat neobosit, spre a scăpa pe ferestre pe micii săi fraţi şi surori, espuşi a arde în năuntru. Tatăl” nu avea altă simţire, nici de casă nici de lucruri, (ca singură avere ce poseda) ci numai de scăparea soţii şi a copiilor săi, nenorocitul au avut mâinele pârlite, iau ars şi chipiu şi sabia, totul rămânând şi el pe stradă cu capul gol şi cu o manta veche arsă. Tabloul îngrozitor, care au ţinut până in ziua mare ! (O slugă făcând foc in sobă, au scăpat un cărbune pe jos, n’au băgat seamă somnoroasă, cărbunele au aprins un garderob din antret cu încetul, și de aci s’au întins incendiul). La acee oară înaintată, vecinii s’au grăbit—care de care—a ajuta și a mângâea acea nenorocită familie rămasă în stradă goală pe aşa timp, dându-le fiecare ce au putut noaptea spre a se putea oarecum acoperi; printre toţi îmi permit a cita pe vecinul de alăturea consulul Francez, cu şarmanta sa soţie, cam cu aceeaşi bună-voinţă şi energie ce întotdeauna caracterisează şi este tipul sincer al galanterii franceze, s’au grăbit nu numai d’a le da mână de ajutor în toate privinţele, dar încă a oferi casa sa şi a îngriji de golaşii copii în acel timp de noapte, îmbrăcându-î cu ce au putut pentru moment. Onoare lor ! Această nenorocită familie se află acum împărţită, dândui-se ospitalitate la şcoala militară, la cumnatul căpitan Udrea, cu bunul concurs al integralul colonel Macarovici, directorul acelei şcole, carele ca un bun camarad nu cruţă nimic, în a îndulci soarta nenorociţilor, şi pe la alte neamuri. D-na Stroja este” bolnavă în pat de spaimă, şi sunt temeri serioase, în vederea delicatei sale poziţii ! Casa arsă era asigurată din vechime numai asupra acoperişului ei, astfel că, fiind distrusă cu desăvârşire, despăgubirea ce-i va da societatea de asigurare, nu va ajunge a o înveli nici chiar cu şindrilă. Mobilile din casă nu erau asigurate! Maiorul Stroja nu are altă avere decât salariul serviciului său ca activitate în regim. 13 dorobanţi, şi soţia sa născută Costache are un forţe mic Venit din modesta sa dotă, cu care abia se întreţine cu numeroasa progenitură ce i-au”dat D-zeu, şi cu care orî cât s’ar constrânge, n’ar putea astupa nici o bortă de ogeac ! In aşa tristă poziţie, ce ar fi de făcut? Să facă apel la camarazii săi de arme spre a’l ajuta ! Aceştia plini de frăţeşti sentimente, s’ar grăbi ar veni şi ar alina durerea cu cât ar putea. Aceasta demarse sunt sigur că nu ar face-o bătrânul meu camarad şi amic Stroja, căci pe câtă vreme se găseşte încă pe picioare, il cunosc că are tăria a suporta toate greutăţile cu abnegaţie, şi a nu -i plânge nici a importuna pe nimeni. O mândrie naturală şi justificată stă în bunul său caracter. Să vă fac acum cunoştinţă mai d’aproape cu acest camarad: maiorul I. Stroja este unul din acei ofiţeri Moldoveni prezenţi în armată la Unirea principatelor. El aui fost făcut căpitan la 1864 (promoţie cu mine) iar maior se află mai bine de 15 ani. Serviciul său în armată îl are peste 30 ani, totd’auna în activitate, şi chiar fără congediuri. II cunosc bine, am servit chiar cu el în 2 regimente. Este modest, activ, bun camarad, bun bărbat şi cap de familie. O soartă fatală ’l-a uitat, şi ’i ţine pe loc ca pe toţi vechii militari ! Cine dar ar putea să’i vie în ajutor ? Nimeni altul directamente decât: 1. M. S. Regele ca fiul camarad al oştenilor nenorociţi, carele din înalta sa generositate şi din buna sa casseta privată, poate foarte bine a ajuta pe acest nenorocit maior în activitate, precum şi M. S. Regina, supranumită cu drept, curent buna mamă a suferinzilor, care iubeşte mult copii, poate a alina poziţia la 8 mici copilaşi a unui maior ce au rămas goi în urma acestui fatal accident! Sunt sigur că M. L. o vor face. 2. D. ministru de rezbel asemenea, din fondurile extraordinare ale ministerului, va putea acorda o oarecare indemnitate maiorului Stroja spre aşi reconstrui casa arsă şi aşi adăposti numeroasa familie. Maiorul Stroja au făcut campania şi are pe piept »Virtutea militară*. Domnii în vechime la vitejii luptători, le da onoruri morale, şi moşii răzăşiî materiale spre a le înlesni bunul trai la bătrâneţe. Sper că şi Regele României de azi, cu aceeaşi mărimime va ajuta la nenorocire pe un maior, ce a luptat sub dânsul! In ministerul de rezbel, nu numai în vechime se dau adesea gratificaţii militarilor credincioşi, dar chiar şi în timpul modemn adesea se acorda misii etc. şi chiar indemnităţi generalilor bolnavi ce mergeau la băi spre a se curarisi, spre ai înlesni la necesitate ; asemenea bonifiicaţii era pe o scară mare până la venirea în minister a generalului Fălcoianu, care le-a mai restrâns unde nu trebuia, dar tot au dat unde trebuea. (La timpul oportun voiu putea da detaliuri sincere în materie). Prin urmare, d. ministru de rezbel, poate ajuta şi indemniza (fără a bresa) pe maiorul Stroja în aşa nenorocit. Acestea fiind reflrecţiele mele şi vederile sigure de cum se poate ajuta şi alina durerea urgentă a nenorocitei familii a maiorului Stroja, așa de crud încercată de soartă. Sunt fericit a vă fi și a vea avea de amic, mă adresez d-v. ca director a celui mai deosebit jurnal desinterezat. Ca militar bătrân compătimesc de orice suferință a camarazilor. Vă rog ca prin organul bunei d-voastre foi, să dați publicitatei cele ce preced pentru ca rezultatul să poată avea un echpă salutariu pentru suferindul meu camarad și familia sa. Vă mulțumesc și vă strâng mâna cu stimă şi devotată amice. I. Manolescu-Mladian. Maior la retragere. 00000 INFORMAŢIUNÎ Alegerile tie la Focşani Ert seară d-niî M. Cogălniceanu, G. Falade, N. Fleva, Tache Ionescu, Caton Lecca şi I. F. Robescu, au trimis următoarea telegramă preşedintelui consiliului de miniştrii : ^ ii „Astă seară la întrunirea publică o bandă d^J^ătăuşî cu sergenţi deghizaţi, după ce au străbătut stradele cu muzică şi placarde au năpădit în sală şi au provocat scandal şi bătae. Procurorul intervenind a prins cu propria sa mână una din bâtele ce vom aduce la Cameră de mostră. „Ve facem responsabil de ilegalităţile şi violenţele ce s-ar mai comite. Sunteţi cu atât mai responsabil cu cât ştiţi că în capul administraţiuneî este un om încercat în orori şi scandaluri.“ Protestăm cu energie contra accestor fapte odioase şi cerem guvernului să ia măsuri pentru pedepsirea imediată a culpabililor, dacă nu o fi chiar dânsul cel ce le-a ordonat. „eri la orele 2 a avut loc în sala Ateneului, întruparea colectiviştilor, întrunirea a fost presidată de d. Al. Orăscu, rectorele Universităţei. Au vorbit d-nii C. Stoicescu, C. Disescu, precum şi doi iluştrii necunoscuţi d-nii Iunian şi Cristoforeanu. Toţi oratorii au fost la înălţimea la care trebue să fie un colectivist. Nu să auziau decât cuvintele de bandiţi, de mizerabili, mişeii etc. Chiar rectorele Universîtăţeî de astă dată a ţinut să nu se lase mai prejos de cei alţi oratori,« D. A. Orăscu ’şi a început discursul prin cuvinte necuviincioase la adresa presei. Ce s’ar zice oare în Paris, când rectorele Universităţei, d. Gréard, şi-ar permite să ţie limbagiul ţinut ori de d. Orăscu ? S’a votat o moţiune prin care se declară raportul comisiunei de informaţiunî de un pamflet nedemn, dictat de interese străine. După cum se vede rusomania face pustierî din ce în ce mai mari în creeriî colectiviştilor. Citim în Democraţia : In vederea aiegerei de deputat, care va avea loc mâine la Focşani, au plecat acolo d-niî Kogălniceanu, Palladi şi Tache Ionescu. Candidatul partidului liberal-naţional este d. N. Fleva. întrebăm pe d. N. Fleva dacă cu consimţimentul seu, partidul liberal-naţional sau mai bine colectiviştii și-au pus candidatură. Noi ştiam că d. Fieva face parte din grupul liberal-disident. Aşteptăm răspunsul pentru a reveni. „ Astă-seară va avea loc o întrunire intimă la d. Titu Maiorescu în care se va hotărî atitudinea grupului junimist cu ocazia discuţiei raportului comisiei de informaţiuni. Am dat pe pagina I, rezultatul alegerilor ce au avut loceri. La Tecuciu, dupe cum se poate vedea, s’a ales d. D. A. Sturza, sau mai bine ignobilul Sturza. In realitate însă, nu s’a ales d. Sturza, ci d. Tache Anastasiu, d. Sturza n’are deci de cât o delegaţie dată de d. Tache Anastasiu, care are o mare influenţă în Tecuciu. Facem deci această cuvenită rectificare. Eri la orele 2 a fost o întunire la ministerul de finanţe, pentru a se discuta proectul venit din iniţiativa parlamentară relativ la modificarea legii licenţilor. Au asistat toţi miniştrii, afară de d. Marghiloman, precum şi domni Cantacuzino preşedintele Camerei, Carp, Iancu Marghiloman, N. Nicorescu şi G. Panu, deputaţi. După lungi desbaterî nu s’a putut lua nici o hotărâre, guvernul a rugat pe d. Nicorescu ca să mai amâne discuţiunea acestui proect, în speranţă că se va stabili un acord. Credem deci că discuţiunea proectuluî va fi amânată pentru câteva zile. Una din modificările pe cari ministrul de rezbel vrea să le introducă în legea pensiilor militare, este şi acea ca generalii cari es la pensie ca miniştrii să aibă dreptul la întreaga leafă ca pensie. Tot acelaşi drept să - aibă şi generalii cari au vârsta cerută de lege şi cari au serviciul de 40 ani în armată. Peste câteva zile se va judeca la Curtea de apel din București procesul intentat de generalul Al. Angelescu ministerului de resbel, de la care cere să servească pensia la care i-a dat drept Curtea de casație, cu toate că legea îi ia acest drept. Dezbaterile promit a fi interesante. La primul conflict care se va ivi în consiliul comunal din Ploești, prefectul Garoflidi are ordin ca să ceară dizolvarea consiliului. La ministerul de resbel se lucrează la un număr însemnat de înaintări în armată, care se vor supune în cursul acestei săptămâni semnăturea regelui. D. general Vlădescu s’a convins de nemulţumirile existente în armată şi a convins pe generalul Manu că trebue să facă înaintări, înainte de Aprilie. In urma hotărârei luate de comitetul central al partidului liberalconservator ca nici o întrunire politică să nu mai aibă loc în localul clubului, d-niî L. Catargiu și G. Vernescu au convocat pentru eri după amiază pe partizanii lor la Hotel de France. Nu s’a făcut alta de cât să se aleagă un comitet central. Consiliul de miniștrii aprobând în totul proiectul de lege pentru organizarea administrativă, d. general Manu îl va supune chiar astăzi Camerei, cerând ca secţiunile să se ocupe de urgenţă de dânsul. X Sâmbătă iTcrăpîS ati fost cendiuri în Capitală , una în strada Cuviosului şi alta în Dobroteasa. Amândouă au fost stinse. X X X X X Alegerea de la Focşani Scandalurile de la Focşani cam la început să manifestați prin ingerinţe mai deghizate Sămbâtă seară au intrat în ultima fază. Bande de bătăuşi, agenţi poliţieneşti deghizaţi, cu maşalalele aprinse în mâni şi cu muzica în frunte au năvălit în localul şcoalei primare, unde trebuia să se ţie întrunirea provocată de liberali. Aci începură a bate ca să spargă întrunirea. Intre alţii a fost bătut cetăţeanul Profiriu. Numai după ce a sosit procurorul adus de d. N. Fleva bătăuşi au început să fugă. Cetăţenii au pus însă mâna pe unul din bătăuşi şi ’i au luat bâta pe FOITA ZIARULUI «LUPTA” — 16 Ianuarie 1890. — 6 EMINESCU POETICA ROMANA Si FORMELE NOUI de OSWALD NEUSCHOTZ — (urmare) — iii. Am arătat că trocheul e cheia poeziei noastre populare. Cu aceasta cheie vom intra în poezia literară. 1) Trocheul Z^Z^Z^Z" si V ^J --V —— W -----— ------Cine-si face zid de puca Turnuri de frăţie Duce viaţa fari, greaţă ’Ntra sa bogăţie. (Doeiteiu). Amk\rit& j turti\rea Când r6 măne | singu\rea Jalea | ei nu | e de|*p«s Când sojţia-i | s’a re|pus. Văcărescu. i'Voiivea'i] câmp când vestejeşte Alta’n locu’i înăoresce Dar în peptul omenesc Florile când restejesc Cade rouă în zadar Arte’n loc nu mai resar IM. Kugler) Unde-ţi este surioara Ca să’i farmec inimioara. Cu parfnmurî şi cântări Cu-ale umbrei desfătări (Alexandri.) Tremea trece, vremea vine Toates vechi şi noue toate, Ce e rea şi ce e bine Tu te’ntreabă şi socoate. (Eminescu). Giîrla scoate-ţi unda’naţă ticindunt ca să ţi-o radă Până când atâta viaţi Nămolită sub zăpadă. Am lăsat din mână, vâsla Şi mă uit pe ’nf»««ul mării (Vlahuţ.’.) Şi mă bat cu mii de panduri Ce nu pot să dau uitării. (Bodnărescu). Dar vă spun adevărat Porcul eu nu ’l-am furat Ci cu ’nostul cu mâncare LV«« eres cut eft swigur mare (Speranţă). Aşi putea da sute de exemple de trochee admirabile în poezia noastră şi aceste exemple nu sunt, smulse dintr’un tot constând din ritme diferite, ci toată poezia, din care să ia câte o probă, e ţinută în gama trocheică. E indubitabil că cu cât poetul e mai cult şi mai genial cu atâta şi ritmul în care cântă va fi mai curat, mai perfect. Să trecem însă la versul iambic, care în poezia populară apare numai în combinaţiune cu picioare trocheice în poezia literară însă s’a câştigat o deplină independenţă şi a devenit versul de predilecţiune al poeţilor din ultimele decenie. Tipicul versului iambic : scurt lung, scurt lung ect. v — v — v — etc. Când greaua mea dare | re Când tia | ţa-mi s’a | stârp | Pe i | ni»ia | mea moar | tâ O ro | să veţi | găsi O rosă veştejită. Dar să nu ’mi-o luaţi E tot ce iau cu mine Cu dânsa mă ’ngropafi. I Mat. Kugler, Ponii. In peştera carpaţilor O oară şi mai bine Vezi tempini PacinaţV or Ce cade în ruine. Aci se fac misterile De babe flăstemate Ce scot la morţi arterele Şi hârcele uscate. Aci se fierb şi oasele In rase aurite. Aci s’adun inimoasele Când nu mai sunt dorite. (Bolintineanu). Dacă vreun poet român a atins timbrul cel mai energic al versului iambic fără îndoială că e Bolintineanu. Şi nu numai acest ritm. Toate le stăpâneşte cu o măestrie ca nici unul înainte de el, ca puţini, foarte puţini după el. Acest singur exemplu de vers iambic ar ajunge pentru a dărâma tot sistemul fantastic al acelora ce susţin că limba noastră nu e destul de flexibilă pentru a suporta «strâmtele, forme ale medului antic. Dar mai avem maiştri destui în poezia contimporană cari vor dovedi existenţa metrului antic în creaţiunile poetice ale poporului român. v .«' 'w V Aţi fost voi oare la Abrud ! Acolo munţi s’o comoară: In piatră dă ciocanul crunt Mal dă, mal dă a suta oară, Tot dă sălbatecul ciocan, Sburând scânic» ca din balaur : Se sparge bietel bolovan, Ş’atunci din el s’alege aur. (Hazdeii. Aşteptând). De e sau nu e cer, me’ntrebi* Ar fi nedrept sâ’ţi spun câ «ti» Dar fie care’n deosebi Menit ’şl are partea lui. Căci cum să cred c’ar sta alături Cu scumpele înălgăritare Gunoi .l ce cu scârbă 1 «lături In întuneric și uitare. (Va urma). f. X