Lupta, octombrie 1890 (Anul 7, nr. 1234-1258)
1890-10-27 / nr. 1256
-+ “! x / b V“ V Y V ANUL VII.SERIA IV. No. 1256 ABONAMENTE: Un an . IN TARA 40 fel V1 an................................................................... 2013 Iun...................... ....................................... 10 . Un an. . JÎI STREINATATE 50 lei */* an....................................................................25 , 3 luni. . Numerar 15 Bani. REDACȚIA Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart). 15 * EDIȚIA .AÎITAIA SAMBATA, DUMINECA 27,28 OCTOMBRIE 1,890 ANUNCIURI: Pe pagina III, 30 litere corpul 7 . . 1 l«1 luni» , IV, . . . . 16 bani , Inserţie şi reclame , ». . . Ibl , Pentru anundiuri a se adresa: In RomAnia, la Agenţia Havas In Francia, Italia, Anatro-ITrigari» oi Anglia la Agenţia Havas, g, place da la Bourse, Paris, precum fi s’ierisalele ei. Un numér vechi, 50 Bani. Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart). Director-politic: G. PANU. ADMINISTRAȚIA Candidaţii partidului democrat-radical din Iaşi pentru consiliul comunal Membrii clubului radical din Iaşi, in şedinţa de Marti seara 23 Octombre, au votat în unanimitate următoarea listă a candidaţilor radicali pentru alegerile comunale : Colegiul I-ia I. St. Emilian, profesor de universitate. *2. Grigore Macri, decanul avocaţilor. 3. Alex. Brandia, profesor Const. Cornescu, preot 5. Cesar Cătănescu, avocat 6 M. Vlădescu, profesor de Iniversitate. 7 I. Găvănescul, profesor de I adversitate. 8 Maior Manolescu-Mlădian. 0 DimuAndrei, avocat. 40 Const. M. Miclescu, avocat. 1.4 I. V. Praja, profesor. 42 Alex. Volonschi, farmacist. 43 Em. Bardasare, pictor. 14. Teodosie Petroni, fost magistrat. 15. Alex. Vișan, proprietar. 16. Dim. Neculcea, agricultor. Colegiul al II-lea 1 Dr. Eugenie Rizu profesor de Universitate . 2 Alex A. Badarcu profesor. 3 Dim. Gregorovici avocat 4 Nec. Nîcolaide, avocat 5 Const. Faur, comerciant 6 Mihail Ianculescu, profesor 7 Lazăr Florescu, avocat 8 Gh. Racovița profesor. 9 Victor Mangusch, farmacist. 10 Alex. Dabija, avocat. 14. Teodor Maximovici, librar. 4 2. Căpitan Bancov, pensionar. 13. Ilie Vinograschi, meseriaș. 14. Mihail Tibichi, comerciant. 15. Tigran Buicliu, advocat. întrunirea radicalilor Fără agenţi plătiţi pentru a cutreera mahalalele, fără fonduri de mii de lei puse la dispoziţia maşiniştilor electorali, fără organizaţiune, fără reclamă, ci, pur şi simplu, în urma unui anunciu în ziar şi a câtorva afişe lipite la ora 3 în ajun pe stradele centrale, vasta sală a Băilor Eforiei a fost plină de lume la întrunirea partidului radical. In general partidele dau o atenţiune deosebită organizare a întrunirilor publice, se cheltuesc parale bunicele, se aduc clienţii cu birjele, se iau măsuri şi precauţiuni numeroase. Partidul radical, şi în această privinţă, a voit s’o rupă cu trecutul ruşinos care pentru vechile partide este un prezent plin de glorie. Partidul radical ’şi-a zis: să convoce cetăţeni la o întrunire în adever publică, să vie la dânsa numai aceia pe cari simpatia reală îi împinge către mine, să vie şi toţi adversarii cari ar voi să ne controleze sau să ne contrazică , să nu aducem pe nimeni cu sila, să nu alungăm pe nimeni cu de-a sila. Se vede că partidul radical a avut dreptate şi în această privinţă, ca în multe altele, de vreme ce, la apelul să ai sute de cetăţeni independenţi, de oameni ai viitorului, de dezgustaţi pentru politica zilei, au răspuns cu grăbire şi au aplaudat o entustazm pe oratori. Pentru întâiaşi dată partidul radical încearcă o întrunire politică în Bucureşti ,şi încercarea şi-a reuşit pe deplin. Ieri ne-am asigurat că mişcarea democratică radicală a prins rădăcini sănătoase, că o parte însemnată a opiniuneî publice ne urmează, că criticele ce adresăm vechilor partide sunt înţelese şi împărtăşite. De altfel şi chipul sincer în care am prezentat cestiunile, chipul nou şi neabordat încă de politician, a produs o puternică impresiune asupra auditorului. Departe de a linguşi toate patimele alegătorilor, ■ departe de a le mângâia pina la cele de pe urmă vicii, departe de a bate, în struna fiecăruia şi a lăuda virtuţile nemaipomenite ale cetăţenilor capitalei, oratorii partidului radical au spus, verde şi fără sfială, adevărul în faţa fiecăruia, lipsiţi de preocuparea dacă, adevărul era plăcut sau neplăcut. De la întrunirea de eri, noi radicalii, am eşit îmbărbătaţi şi reîmpuerniciţi pentru luptă, căci ne-am zis: nu în zadar vor fi sacrificiile noastre pentru triumful democraţiei, nu pe pământ sterp aruncăm sămânţa sănătoasă a politicei sănătoase, nu propoveduim un pustiu. Fără a avea pretenţiunea ridicolă a celorlaite partide cari, în orice moment şi în orice situaţiune, strigă: ţara e cu noi, avem, insă, dreptul a spune: oamenii nepărtinitori, oamenii doritori de o schimbare?in bine ne înţeleg şi ne aprobă. Ne-am prezentat înaintea cetăţenilor Capitalei spunăndu-ne : nu intrăm în luptă cu şanse de isbândă, dar intrăm cu credinţa în simpatiile unei mari părţi din public. In Bucureşti de abia începem propaganda şi mişcarea şi, pentru momentul de faţă, atâta ne este de ajuns. In Iaşi situaţiunea este alta. Acolo radicalii intră în luptă, nu numai pentru a se număra, dar pentru a învinge. Acolo, partidul fiind mai tare şi mai de mult organizat avem credinţă in victorie. De unde înainte de alegeri cu două luni, credeam situaţia mai slabă, astăzi, după începerea campaniei electorale, am dobândit convingerea că radicalii se pot măsura cu cele 1 ’alte partide şi că’s destul de înarmaţi pentru izbâdă. De astăzi înainte se cer de la noi sacrificii înzecite şi o luptă fără preget. Lumea se uită la noi şi ne urmează în toate mişcările ce facem, avem, prin urmare, angajamente luate şi făgădueli de îndeplinit. Cu toţii la lucru, dar ! SERVICIU TELEGRAFIC al „Agenţiei României“ Viena, 6 Noembre. Ţarevicî a sosit azi la 2 ore. El a fost primit la gară de către împărat şi arhiducii Charles-Louis , Franşos-Ferdinand d’Este, Regnier, Wilhelm, guvernorii civili şi militari, preşedintele poliţiei, personalele ambasadei şi consulatului rusesc. împăratul şi archiducii Charles-Louis şi Wilhelm purtau uniforma rusească şi Ţarevici uniforma austriacă. împăratul a° îmbrăţişat pe Ţarevicî care a avut aceiaşi primire cordială şi din partea archiducilor. In timpul revistei companiei de onoare muzica a cântat imnul rusesc. Parcursul de la gară la Hofburg s’a făcut în trăsură deschisă . Tarevicî era la dreapta împăratului ; o mulţime enormă era grămădită pe străzi şi aclama călduros. Tarevicî a făcut o vizită arhiducelui Charles-Louis la care a stat aproape o jumătate de oră, apoi arhiducilor François-Ferdinand d’Este, Regnier și Victor și ambasadorului principe Lobanov. Dupâ aceea a mers de a depus o coroană pe mormîntul arhiduceluî Rudolf. Pretutindeni pe unde trecea Ţarevicî era mulţime enormă. Toţi membrii corpului diplomatic şi-a depus cărţile lor la palat. S’a dat apoi un prânz de gală la Schoenbrunn la care au luat parte toţi Arhiducii, Arhiducesa Marie Thérése cu cele două fice ale site, principele Lobanov, şi tot personalul ambasadei Ruseşti, miniştrii conteie Taaffe, Bauer, Kallay, Orczy, şeful diviziunei Szoegenyi După masă s’a ţinut cerc. Ţarevicî s’a întors la Viena la Hofburg, unde împăratul a venit să-l găsească pentru a-l conduce la operă. Ivi orele ,10 împăratul şi Ţarevicî au mers la gara de Sud unde aşteptau principele Lobanov şi personalul ambasadei. După ce ’şi-a hiat rămas bun în modul cel mai cordial de la împărat, Ţarevicî a plecat la Triest, Paris, 6 Noembrie. S’a depus un amendament cerând suprimarea ambasadei ţie pe lângă Vatican ; el a fost respins de guvern şi respins şi de cameră cu 317 voturi contra 205. Un alt amendament prin care se cerea suprimarea comisarilor pentru gurile Dunărei şi Bidassoa ca fiind nefolositori, a fost retras in urma cererei d-lui Ribot care a zis că aceste comisiuni desbat chestiuni importante şi Francia are interes să fie representată în ele. D. Delafosse (dreapta) a cerut sporirea creditului pentru stabilimentele misionarilor francezi in Orient pentru a putea susţine influenţa franceză contra influenţei italiane şi acelei a societăţei biblice. D. Ribot a răspuns că nu va lăsa să se slăbească protectoratul francez asupra catolicilor din Orient; sporirea creditului va fi cerută la anul viitor ; atunci se va înfiinţa şi şcoala franceză din Corfu. Amendamentul este respinscu 310 voturi contra 188. Toate capitolele bugetului afacerilor streine sunt adoptate cfără nici o modificare. Se trece apoi la bugetul ministerului de războiu. . .V _. Paris, 0 Noembrie. (Camera, urmare). D. Delcasse crede că Francia ar fi trebuit să ceară, ca despăgubire pentru conversiunea datoriei egiptene, neutralizarea Egiptului, Francia n’a avut destulă tărie faţă cu Anglia. In locul unireî cu această putere ar fi trebuit să se prefere alianţa cu Rusia ale cărei interese sunt identice (aplause la stânga). D. Ribot zice : Francia este pacinică, ea nu ameninţă pe nimeni, dar nici nu ascunde ceea ce face pentru a pune armatele sale în stare să răspundă la cerinţele tuturor situaţiunelor. Conversiunea datoriei egiptene nu e o concesiune făcută politicei engleze; ea era necesară în interesul poporului egiptean care o reclamă. De când cu conversiunea, situaţiunea morală a Franciei in Egipt s’a îmbunătăţit mult. Ministrul întreabă dacă să cunoaşte vr’un mijloc practic prin care s’ar putea obţine evacuarea imediată; dacă nu este, atunci trebue să se aştepte îndeplinirea făgăduelilor făcute de Anglia, pe cari de alt-fel nu le-a tăgăduit nici odată. Cu ocazia desbatereî bugetului războiului, d. Cochery declară că s’a făcut toate economiile posibile. Francia cheltuește numai 10 milioane mai mult decât Germania pentru bugetul anual al războiului, bugetul extraordinar pentru 1891 e numai de 208 milioane, pe când cel din Germania e de 325 milioane. Francia nu face altceva decât urmează curentul, ea nu e responsabilă de o situaţiune atât de dăunătoare intereselor economice ale Europei. Francia ştie că pacea e trebuitoare, dar nu se va da înapoi de la nici un sacrificiu pentru conservarea existenţei şi demnităţei sale. E de prevăzut că peste câţiva ani Francia va trebui să mai cheltuiască încă vreo 50 de milioane pentru întreţinerea puterei sale militare şi crede că Camera nu va voi să respingă nimic din ceea ce este trebuincios mărirei morale şi materialea patriei (aplause). Cele d’ântâiu 11 capitole din bugetul ministerului de războiu sunt adoptate fără nici o discuţiune. Colonia, 6 Noembrie. «Gazeta de Colonia» pretinde că Patriarhul ecumenic ar fi întrebat intr un mod confidenţial bisericele autocefale din St. Petersburg, Atena, Bucureşti, Antiohia, Erusalim şi Alexandria dacă convocarea unui consiliu general pentru regularea chestiunelor eclesiastice comune este oportună. Deşi Exarhul bulgar e dispus să ia parte, se crede totuşi că acest consiliu nu se va întruni. ---------------------------------------------------------------------------------------------------—--------- la triburile noastre La Bucureşti dri grupul radical din Capitală a ţinut, în sala Băilor Eforiei, întrunirea anunţată în vederea alegerilor comunale. Un public numeros umplea vasta sală a Eforiei. Iată rezumatul discursurilor rostite : Discursul d-lui Urlăţeanu. Onorată adunare, Partidul democrat de și departe de cele alte grupări politice este zilnic calomniat de adversarii săi, ca fiind aliat când cu un partid când cu altul ce vine la guvern. Toate protestările noastre în jurnalele partidului fiind inutile, vroim astăzi, cu ocasiunea alegerilor comunale, a da cea mai formală desmințire bârfelilor adversarilor noştrii de toate culorile. După cum am luptat singuri vroim a ne presima singuri la aceste alegeri, pentru a proba în această ocasiune solemnă individualitatea noastră. Ne am hotărât a vă convoca la această întrunire, pentru a vă face parte de hotărârea noastră, şi mie mi-a revenit greaua însărcinare de a lua cuvântul pentru a vă arăta vederile noastre în aceia ce priveşte grija ce administraţiunea comunală trebue să aibă de instrucţiune, ce formează baza organizare! sociale şi economice . D-lor, nu voiu fi lung. Din statistica făcută de ministerul Instrucţiune! ce am aci veţi vedea starea rea în care să găseşte învăţământul aşa zis clasic — căci nu avem un altul, — şi ’mi voiu permite a vă da esplicaţii în ea acestei situaţiuni nenorocite. Pentru că vorbim de comuna Bucureşti, voi arăta numai acea parte, şi veţi deduce cu înlesnire ce se petrece în restul ţăreî. In Bucureşti sunt 24.000 de copii între 6 şi 12 ani împliniţi ce pot urma şcoala primară; or dintre aceştia nu s’au înscris la şcoală de cât 8.000, adică a 3-a parte; şi nu au absolvit cursurile şcoaleî primare de cât 741 elevii (băeţî şi fete) adică 3 şi jumătate la sută din 24.000 restul, iar în judeţul Ilfov, nu auabsolvit aceleaşi cursuri, de cât 27 băeţî şi 1 fată, sau 28 elevi. Vă închipuiţi ce trebue să fie în restul ţăreî. Ei bine, acest învăţământ aşa cum îi vedem resultatele costă pe stat 700.000 lei, adică 1000 lei pentru fiecare absolvent. înainte de a trece mai departe trebue să recunoaştem că, dacă din 24 mii de copii capabili de a urma şcoală, nu se înscrie decât 8000, şi nu ajung a absolvi şcoala primară de cât 700—zic trebue să recunoaştem că după 35 de ani de practica învăţământului — nu copii, — ci părinţii s’au convins că copii lor perd timpul şi cheltuesc în zadar, pentru a îmbrăca, încălţa, cumpăra căni şi hrăni copii timp de 4 ani pentru a merge la şcoală, deoarece sacrificiile ce fac pentru instrucţiune sunt prea disproporţionate cu câştigul; căci a pune 4 ani numai pentru ca copilul eşind din şcoală să ştie scrie, citi şi socoti. Acest sistem trebue schimbat; trebue ca copilul să capete la şcoală instrucţiunea trebuincioasă vieţei lui, într’un cuvânt să înveţe a lucra într’un mod mai inteligent. Trebue cu alte cuvinte, ca învăţământul să corespundă trebuinţelor diferitelor clase sociale şi diferitelor specialităţi, ceea ce ne lipseşte, şi de acea suntem aşa de înapoiaţi. Nu avem decât a trece la învăţământul secondar pentru a ne complecta convincţiunea. Intr’adevăr, găsim că in Bucureşti sunt tot 24,000 copii de la 14 la 21 ani capabili de a urma învăţământul secondar, dar că nu s’au înscris de cât 3,000, adicâ a 8 la sută parte şi din aceştia nu au absolvit cursurile de cât 200 elevi, deci 200 la 24,000 dă o proporţiune de 2 la sută aproape, şi trebue a nota că cursul secondar este alimentat cu copii din toată ţara care formează dacă nu majoritatea, dar o importantă minoritate, deci în definitiv din 24.000 capabili de a urma şcoala, sunt înscrişi 3.000 şi absolv şcoalele 1 la sută sau 1 şi jumătate la sută din Bucureşti. Aceasta este demonstraţia cea mai limpede că copii nu -şi găsesc în şcoalele noastre, aşa cum sunt organizate, instrucţiunea trebuincioasă, şi de acea şcoalele sunt goale. Dar ştiţi cât costă pe Stat, acest inveţământ secondar pentru a da 200 absolvenţi ? Numai un milion şi 200.000 lei, adică ceva ca 6.000 lei un absolvent. D-lor ! Dacă acum 40 ani, la începutul organizăreî noastre, părinţii noştri noştri ce nu erau cărturari, nu a ştiut a da o organizare înveţământuluî, le putem erta greşeala. Dar astăzi, când trebuinţele ţereî şi ale vieţei noastre lucrătoare s’au manifestat pe toate feţele, şi adică prin agricultură industrie, şi comerţ, oamenii ce sunt la cârmă ,trebuie să ştie să satisfacă aceste trebuinţe, şi dacă nu fac nimic, este că nu vor. Toate partidele vechi care se sprijinesc pe agenţi şi bani de argint pentru a sta la putere sau a o luat nu vor să audă de instrucţiune ca de foc. In care întrunire s’a vorbit de starea tristă ce v’am descris ? De la care tribună din parlament s’a auzit dânduse pe faţă starea înveţământuluî nostru? Din nici o parte. Astăzi când agricultura trebue făcută mai cu pricepere, când pentru o clădire mai îngrijită sau un pod se aduce italieni, nemţi şi francezi pentru a o lucra, când comerţul şi industria noastră mică şi mare este în mâna streinilor, uvernele nu fac nimic. Administraţiunea comunei Bucureşti, pentru a arunca praf în ochii oamenilor, a cheltuit vara aceasta câteva milioane pentru localuri de şcoale primare, nu s’a gândit a face cel puţin o şcoală agricolă elementară, sau de meserii unde copii au sferturi din populaţiunea capitalei ce se ocupă cu agricultura şi meseriile să’şî poată căpăta adevărata instrucţiune trebuincioasă vieţei lor. Iacă ce trebue să se facă, de Stat şi comună, şi nu se face, înscriind satisfacerea acestei trebuinţe în programul nostru, venim înaintea alegătorilor capitalei şi cerem a esprima prin voturile lor, numărul acelor ce au aceleaşi dorinţe ca şi noi. Cum vedeţi, noi suntem convinşi că nu vom avea majoritatea, dar voim să ştim câţi sunt aceia ce simt şi sufer de această stare de lucruri, precum şi de altele ce membrii autorizaţi ai partidului nostru, ca d. Panu şi alţii, vă vor arăta. (Aplauze) Apariţia d-lui Panu la tribună este salutată de numerosul auditor cu o salvă de aplauze care a durat mai multe minute. Iată un slab rezumat din discursul mult aplaudat al d-lui Panu :• Discursul d-lui G. Panu Domnilor, întrunirea noastră de astăzi nu-’î nici Pachistă nici Colectivistă. Căci nu pot caracteriza mai bine cele două partide în prezenţă, de cât prin aceste două cuvinte : Pachiştî şi Colectivişti. O partidă corespunde perfect de bine celei-l’alte. Dacă observăm duşmănia dintre ele, vedem că această duşmănie n’are absolut nimic serios, fondat, nu’i de principii ci pur şi simplu de interese personale şi meschine. Noi radicalii, călcăm una din regulele cele mai absolute ale clasicelor două partide politice, căci noi, o a treia, ne prezentăm d-voastră şi in faţa noastră amândouă partidele spăriate, uită certurile dintre dânsele, aruncându-se cu egală furie împotriva noastră. Asta-i întocmai cu fabula celor două câini şi lupul. Care e raţiunea de a fi, a unei a treia partidă, partida radicală, s’ar întreba cineva, când sunt alte două partide, cu o organizaţie veche, cu un stat major bine stabilit etc? Este, fiindcă noi democraţii radicali, prin tendinţe şi idei, ne deosebim cu totul şi de unii şi de alţii. Singuri cari stăm în picioare neschimbaţi, suntem noi, noi, cam de trei ani încoace, adică de la căderea colectiviştilor, am rămas nestrămutaţi în principiile şi credinţele noastre. Arătaţi’mî, d-lor, un partid măcar din cele-l’alte care în acest interval să nu se fi schimbat de două ori cel puţin. Nu am nevoie de a ve face istoricul partidelor la noi, căci le-aţi văzut d-v. înşivă dădându-se la acele spectacole ruşinoase, cari desgustă şi depărtează pe un om cinstit şi de principii. Am fost în opoziţiunea unită contra colectiviştilor, dimpreună cu disidenţii şi conservatorii. Ei bine, vedeţi că azi cei mai înfocaţi colectivişti sunt tocmai acei disidenţi ce şi-au înjurat mai mult. Şi acela, care ţipa mai tare, în stradă şi întruniri, în contra lor, este astăzi apărătorul cel mai înfocat şi iubit al colectivităţii.