Lupta, octombrie 1890 (Anul 7, nr. 1234-1258)

1890-10-27 / nr. 1256

-+ “! x / b V“ V Y V ANUL VII.­SERIA IV. No. 1256 ABONAMENTE: Un an . IN TARA 40 fel V1 an................................................................... 20­1­3 Iun­...................... ....................................... 10 . Un an. . JÎI STRE­INATATE 50 lei */* an....................................................................25 , 3 luni. . Numerar 15 Bani. REDACȚIA­­ Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart).­­ 15 * EDIȚIA .AÎITAIA SAMBATA, DUMINECA 27,28 OCTOMBRIE 1,890 ANUNCIURI: Pe pagina III, 30 litere corpul 7 . . 1 l«1 luni» , IV, . . . . 16 bani , Inserţie şi reclame , ». . . Ibl , Pentru anundiuri a se adresa: In RomAnia, la Agenţia Havas In Francia, Italia, Anatro-ITrigari» oi An­­glia la Agenţia Havas, g, place da la Bourse, Paris, precum fi s’ierisalele ei. Un numér vechi, 50 Bani. Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart). Director-politic: G. PANU. ADMINISTRAȚIA Candidaţii partidului democrat-radical din Iaşi pentru consiliul comunal Membrii clubului radical din Iaşi, in şedinţa de Marti seara 23 Octom­­bre, au votat în unanimitate urmă­toarea listă a candidaţilor radicali pentru alegerile comunale : Colegiul I-ia I. St. Emilian, profesor de u­­ni­­versitate. *2. Grigore Macri, decanul avocaţilor. 3. Alex. Brandia, profesor Const. Cornescu, preot 5. Cesar Cătănescu, avocat 6 M. Vlădescu, profesor de I­niver­­sitate. 7 I. Găvănescul, profesor de I ad­versitate. 8 Maior Manolescu-Mlădian. 0 Dimu­­Andrei, avocat. 40 Const. M. Miclescu, avocat. 1.4 I. V. Praja, profesor. 42 Alex. Volonschi, farmacist. 4­3 Em. Bardasare, pictor. 14. Teodosie Petroni, fost magistrat. 15. Alex. Vișan, proprietar. 16. Dim­. Neculcea, agricultor. Colegiul al II-lea 1 Dr. Eugenie Rizu profesor de Universitate . 2 Alex A. Badarcu profesor.­ 3 Dim. Gregorovici avocat 4 Nec. Nîcolaide, avocat 5 Const. Faur, comerciant 6 Mihail Ianculescu, profesor 7 Lazăr Florescu, avocat 8 Gh. Racovița profesor. 9 Victor Mangusch, farmacist. 10 Alex. Dabija, avocat. 14. Teodor Maximo­vici, librar. 4 2. Căpitan Bancov, pensionar. 13. Ilie Vinograschi, meseriaș. 14. Mihail Tibichi, comerciant. 15. Tigran Buicliu, advocat. întrunirea radicalilor Fără agenţi plătiţi pentru a cu­­treera mahalalele, fără fonduri de mii de lei puse la dispoziţia maşiniştilor electorali, fără organizaţiune, fără reclamă, ci, pur şi simplu, în urma unui anunciu în ziar şi a câtor­va afişe lipite la ora 3 în ajun pe stra­dele centrale, vasta sală a Băilor Eforiei a fost plină de lume la în­trunirea partidului radical. In general partidele dau o aten­ţiune deosebită organizare a întruniri­lor publice, se cheltuesc parale buni­cele, se aduc clienţii cu birjele, se iau­ măsuri şi precauţiuni numeroase. Partidul radical, şi în această pri­vinţă, a voit s’o rupă cu trecutul ruşinos care pentru vechile partide este un prezent plin de glorie. Par­tidul radical ’şi-a zis: să convoc­­e cetăţeni la o întrunire în adever pu­blică, să vie la dânsa numai aceia pe cari simpatia reală îi împinge către mine, să vie şi toţi adversarii cari ar voi să ne controleze sau să ne contrazică , să nu aducem pe ni­meni cu sila, să nu alungăm pe nimeni cu de-a sila. Se vede că partidul radical a a­­vut dreptate şi în această privinţă, ca în multe altele, de vreme ce, la apelul să ai sute de cetăţeni indepen­denţi, de oameni ai viitorului, de dezgustaţi pentru politica zilei, au răspuns cu grăbire şi au aplaudat o entustazm pe oratori. Pentru întâiaşi dată partidul ra­dical încearcă o întrunire politică în Bucureşti ,şi încercarea şi-a reuşit pe deplin. Ieri ne-am asigurat că miş­carea democratică­ radicală a prins rădăcini sănătoase, că o parte în­semnată a opiniuneî publice ne ur­mează, că criticele ce adresăm ve­chilor partide sunt înţelese şi îm­părtăşite. De alt­fel şi chipul sincer în care am prezentat cestiunile, chipul nou şi neabordat încă de politician­, a produs o puternică impresi­une asu­pra auditorului. Departe de a linguşi toate patimele alegătorilor, ■ departe de a le mângâia pina la cele de pe urmă vicii, departe de a bate, în struna fie­căruia şi a lăuda virtuţile ne­mai­pomenite ale cetăţenilor ca­pitalei, oratorii partidului radical au spus, verde şi fără sfială, adevărul în faţa fie­căruia, lipsiţi de preocu­parea dacă, adevărul era plăcut sau neplăcut. De la întrunirea de eri, noi radi­calii, am eşit îmbărbătaţi şi reîm­­pu­erniciţi pentru luptă, căci ne-am zis: nu în zadar vor fi sacrificiile noastre pentru triumful democraţiei, nu pe pământ sterp aruncăm să­mânţa sănătoasă a politicei sănătoase, nu propoveduim un pustiu. Fără a avea pretenţiunea ridicolă a celor­laite­ partide cari, în ori­ce moment şi în ori­ce situaţiune, strigă: ţara e cu noi, avem, insă, dreptul a spune: oamenii nepărtinitori, oa­menii doritori de o schimbare?­in bine ne înţeleg şi ne aprobă. Ne-am prezentat înaintea cetăţe­nilor Capitalei spunăndu-ne : nu in­trăm în luptă cu şanse de isbândă, dar intrăm cu credinţa în simpa­tiile unei mari părţi din public. In Bucureşti de abia începem propa­ganda şi mişcarea şi, pentru mo­mentul de faţă, atâta ne este de ajuns. In Iaşi situaţiunea este alta. A­­colo radicalii intră în luptă, nu nu­mai pentru a se număra, dar pen­tru a învinge. Acolo, partidul fiind mai tare şi mai de mult organizat avem credinţă in victorie. De unde înainte de alegeri cu două luni, credeam situaţia mai slabă, astă­zi, după începerea campaniei e­­lectorale, am dobândit convingerea că radicalii se pot măsura cu cele­ 1 ’alte partide şi că’s destul de înar­maţi pentru izbâdă. De astă­zi înainte se cer de la noi sacrificii înzecite şi o luptă fără preget. Lumea se uită la noi şi ne ur­mează în toate mişcările ce facem, avem, prin urmare, angajamente luate şi făgădueli de îndeplinit. Cu toţii la lucru, dar ! S­ERVIC­IU TELEGRAFIC al „Agenţiei României“ Viena, 6 Noembre. Ţarevicî a sosit azi la 2 ore. El a fost primit la gară de către împărat şi ar­hiducii Charles-Louis , Franşos-Ferdi­­nand d’Este, Regnier, Wilhelm, guver­­norii civili şi militari, preşedintele po­liţiei, personalele ambasadei şi consula­tului rusesc. împăratul şi archiducii Charles-Louis şi Wilhelm purtau uni­forma rusească şi Ţare­vici uniforma austriacă. împăratul a° îmbrăţişat pe Ţa­­revicî care a avut aceiaşi primire cor­dială şi din partea archiducilor. In tim­pul revistei companiei de onoare muzica a cântat imnul rusesc. Parcursul de la gară la Hofburg s’a făcut în trăsură des­chisă . Tarevicî era la dreapta împăra­tului ; o mulţime enormă era grămădită pe străzi şi aclama călduros. Tarevicî a făcut o vizită arhiducelui Charles-Louis la care a stat aproape o jumătate de oră, apoi arhiducilor Fran­­çois-Ferdinand d’Este, Regnier și Vic­tor și ambasadorului principe Lobanov. Dupâ aceea a mers de a depus o co­roană pe mormîntul arhiduceluî Rudolf. Pretutindeni pe unde trecea Ţarevicî era mulţime enormă.­­ Toţi membrii corpului diplomatic şi-a depus cărţile lor la palat. S’a dat apoi un prânz de gală la Schoenbrunn la care au­ luat parte toţi Arhiducii, Arhiducesa­ Marie Thérése cu cele două fice ale site, principele Lo­banov, şi tot personalul ambasadei Ru­seşti, miniştrii conteie Taaffe, Bauer, Kallay, Orczy, şeful div­iziunei Szoegenyi După masă s’a ţinut cerc. Ţarevicî s’a întors la Viena la Hofburg, unde împă­ratul a venit să-l găsească pentru a-l conduce la operă. Ivi orele ,10 împă­ratul şi Ţarevicî au mers la gara de Sud unde aşteptau principele Lobanov şi personalul ambasadei. După ce ’şi-a hiat rămas bun în modul cel mai cor­dial de la împărat, Ţarevicî a plecat la Triest, Paris, 6 Noembrie. S’a depus un amendament cerând su­primarea ambasadei ţie pe lângă Va­tican ; el a fost respins de guvern şi respins şi de cameră cu 317 voturi con­tra 205. Un alt amendament prin care se cerea suprimarea comisarilor pentru gurile Dunărei şi Bidassoa ca fiind ne­folositori, a fost retras in urma cererei d-lui Ribot care a zis că aceste comi­­siuni desbat chestiuni importante şi Francia are interes să fie representată în ele. D. Delafosse (dreapta) a cerut sporirea creditului pentru stabilimentele misionarilor francezi in Orient pentru a putea susţine influenţa franceză con­tra influenţei italiane şi acelei a socie­­tăţei biblice. D. Ribot a răspuns că nu va­ lăsa să se slăbească protectoratul francez asupra catolicilor din Orient; sporirea creditului va fi cerută la anul viitor ; atunci se va înfiinţa şi şcoala franceză din Corfu. Amendamentul este respins­­cu 310 voturi contra 188. Toate capitolele bugetului afacerilor streine sunt adoptate cfără nici o modi­ficare. Se trece apoi la bugetul ministe­rului de războiu­. . .V _. Paris, 0 Noembrie. (Camera, urmare). D. Delcasse crede că Francia ar fi trebuit să ceară, ca des­păgubire pentru conversiunea datoriei egiptene, neutralizarea Egiptului, Fran­cia n’a avut destulă tărie faţă cu Anglia. In locul unireî cu această putere ar fi trebuit să se prefere alianţa cu Rusia ale cărei interese sunt identice (aplause la stânga). D. Ribot zice : Francia este pacinică, ea nu ameninţă pe nimeni, dar nici nu ascunde ceea ce face pentru a pune armatele sale în stare să răspundă la cerinţele tuturor situaţiunelor. Con­versiunea datoriei egiptene nu e o con­cesiune făcută politicei engleze; ea era necesară în interesul poporului egiptean care o reclamă. De când cu conversiunea, situaţiunea morală a Franciei in Egipt s’a îmbunătăţit mult. Ministrul întreabă dacă să cunoaşte vr’un mijloc practic prin care s’ar putea obţine evacuarea imediată; dacă nu este, atunci trebue să se aştepte îndeplinirea făgăduelilor făcute de Anglia, pe cari de alt-fel nu le-a tăgăduit nici odată. Cu ocazia desbatereî bugetului războ­iului, d. Cochery declară că s’a făcut toate economiile posibile. Francia cheltuește numai 10 milioane mai mult de­cât Germania pentru bu­getul anual al războiului, bugetul extra­ordinar pentru 1891 e numai de 208 milioane, pe când cel din Germania e de 325 milioane. Francia nu face alt­ceva de­cât urmează curentul, ea nu e responsabilă de o situaţiune atât de dă­unătoare intereselor economice ale Eu­ropei. Francia ştie că pacea e trebui­toare, dar nu se va da înapoi de la nici un sacrificiu pentru conservarea exis­tenţei şi demnităţei sale. E de prevăzut că peste câţi­va ani Francia va trebui să mai cheltuiască încă vre­o 50 de milioane pentru întreţinerea puterei sale militare şi crede că Camera nu va voi să respingă nimic din ceea­ ce este tre­buincios mărirei morale şi materiale­­a patriei (aplause). Cele d’ântâiu 11 capitole din bugetul ministerului de războiu sunt adoptate fără nici o discuţiune. Colonia, 6 Noembrie. «Gazeta de Colonia» pretinde că Pa­triarhul ecumenic ar fi întrebat intr un mod confidenţial bisericele autocefale din St. Petersburg, Atena, Bucureşti, An­­tiohia, Erusalim şi Alexandria dacă con­vocarea unui consiliu general pentru regularea chestiunelor eclesiastice co­mune este oportună. De­şi Exarhul bul­gar e dispus să ia parte, se crede totuşi că acest consiliu nu se va întruni. ---------------------------------------------------------------------------------------------------—---------­ la tribu­rile noastre L­a Bucureşti dri grupul radical din Capitală a ţinut, în sala Băilor Eforiei, întru­nirea anunţată în vederea alegerilor comunale. Un public numeros umplea vasta sală a Eforiei. Iată rezumatul discursurilor rosti­te : Discursul d-lui Urlăţeanu. Onorată adunare, Partidul democrat de și departe de cele alte grupări politice este zilnic ca­lomniat de adversarii săi, ca fiind aliat când cu un partid când cu altul ce vine la guvern. Toate protestările noastre în jurna­lele partidului fiind inutile, vroim astă­zi, cu ocasiunea alegerilor comunale, a da cea mai formală desmințire bârfelilor adversarilor noştrii de toa­te culorile. După cum am luptat singuri vroim a ne presima singuri la aceste alegeri, pentru a proba în această ocasiune so­lemnă individualitatea noastră. Ne am hotărât a vă convoca la această întrunire, pentru a vă face parte de ho­tărârea noastră, şi mie mi-a revenit greaua însărcinare de a lua cuvântul pentru a vă arăta vederile noastre în aceia ce priveşte grija ce administraţi­­unea comunală trebue să aibă de in­strucţiune, ce formează baza organizare! sociale şi economice . D-lor, nu voiu fi lung. Din statistica făcută de ministerul Instrucţiune! ce am aci veţi vedea starea rea în care să gă­seşte învăţământul aşa zis clasic — căci nu avem un altul, — şi ’mi voiu per­mite a vă da esplicaţii în ea acestei situ­­aţiuni nenorocite. Pentru că vorbim de comuna Bucu­reşti, voi­ arăta numai acea parte, şi veţi deduce cu înlesnire ce se petrece în restul ţăreî. In Bucureşti sunt 24.000 de copii în­tre 6 şi 1­2 ani împliniţi ce pot urma şcoala primară; or dintre aceştia nu s’au înscris la şcoală de cât 8.000, adică a 3-a parte; şi nu au absolvit cursurile şcoaleî primare de cât 741 elevii (băeţî şi fete) adică 3 şi jumătate la sută din 24.000 restul, iar în judeţul Ilfov, nu au­­absolvit aceleaşi cursuri, de cât 27 băeţî şi 1 fată, sau 28 elevi. Vă închipuiţi ce trebue să fie în restul ţăreî. Ei bine, acest învăţământ aşa cum îi vedem resultatele costă pe stat 700.000 lei, adică 1000 lei pentru fie­care ab­solvent. înainte de a trece mai departe trebue să recunoaştem că, dacă din 24 mii de copii capabili de a urma şcoală, nu se înscrie de­cât 8000, şi nu ajung a absolvi şcoala primară de cât 700—zic trebue să recunoaştem că după 35 de ani de practica învăţământului — nu copii, — ci părinţii s’au convins că copii lor perd timpul şi cheltuesc în za­dar, pentru a îmbrăca, încălţa, cumpăra căni şi hrăni copii timp de 4 ani pen­tru a merge la şcoală, de­oare­ce sa­crificiile ce fac pentru instrucţiune sunt prea disproporţionate cu câştigul; căci a pune 4 ani numai pentru ca copilul eşind din şcoală să ştie scrie, citi şi socoti. Acest sistem trebue schimbat; trebue ca copilul să capete la şcoală in­strucţiunea trebuincioasă vieţei lui, în­­tr’un cuvânt să înveţe a lucra într’un mod mai inteligent. Trebue cu alte cuvinte, ca învăţămân­tul să corespundă trebuinţelor diferitelor clase sociale şi diferitelor­ specialităţi, ceea ce ne lipseşte, şi de acea suntem aşa de înapoiaţi. Nu avem de­cât a trece la învăţă­mântul secondar pentru a ne complecta convincţiunea. Intr’adevăr, găsim că in Bucureşti sunt tot 24,000 copii de la 14 la 21 ani ca­pabili de a urma învăţământul secondar, dar că nu s’au înscris de cât 3,000, a­­dicâ a 8 la sută parte şi din aceştia nu au absolvit cursurile de cât 200 elevi, deci 200 la 24,000 dă o proporţiune de 2 la sută aproape, şi trebue a nota că cur­sul secondar este alimentat cu copii din toată ţara care formează dacă nu majo­ritatea, dar o importantă minoritate, deci în definitiv din 24.000 capabili de a ur­ma şcoala, sunt înscrişi 3.000 şi absolv şcoalele 1 la sută sau 1 şi jumătate la sută din Bucureşti. Aceasta este demonstraţia cea mai limpede că copii nu -şi găsesc în şcoa­lele noastre, aşa cum sunt organizate, in­strucţiunea trebuincioasă, şi de acea şcoalele sunt goale. Dar ştiţi cât costă pe Stat, acest inveţământ secondar pen­tru a da 200 absolvenţi ? Numai un mi­lion şi 200.000 lei, adică ceva ca 6.000 lei un absolvent. D-lor ! Dacă acum 40 ani, la începu­tul organizăreî noastre, părinţii noştri­ noştri­ ce nu erau cărturari, nu a ştiut a da o organizare înveţământuluî, le­ pu­tem erta greşeala. Dar astă­zi, când tre­buinţele ţereî şi ale vieţei noastre lu­crătoare s’au manifestat pe toate feţele, şi adică prin agricultură industrie, şi comerţ, oamenii ce sunt la cârmă ,tre­buie să ştie să satisfacă aceste trebuinţe, şi dacă nu fac nimic, este că nu vor. Toate partidele vechi care se spriji­­nesc pe agenţi şi bani de argint pentru a sta la putere sau a o luat nu vor să audă de instrucţiune ca de foc. In care întrunire s’a vorbit de starea tristă ce v’am descris ? De la care tribună din parlament s’a auzit dânduse pe faţă sta­rea înveţământuluî nostru? Din nici o parte. Astăzi când agricultura trebue făcută mai cu pricepere, când pentru o clădire mai îngrijită sau un pod se aduce ita­lieni, nemţi şi francezi pentru a o lu­cra, când comerţul şi industria noastră mică şi mare este în mâna streinilor, uvernele nu fac nimic. Administraţiu­­nea comunei Bucureşti, pentru a arunca praf în ochii oamenilor, a cheltuit vara aceasta câte­va milioane pentru localuri de şcoale primare, nu s’a gândit a face cel puţin o şcoală agricolă elementară, sau de meserii unde copii a­u sferturi din populaţiunea capitalei ce se ocupă cu agricultura şi meseriile să’şî poată căpăta adevărata instrucţiune trebuin­cioasă vieţei lor. Iacă ce trebue să se facă, de Stat şi comună, şi nu se face, înscriind satisfacerea acestei trebu­inţe în programul nostru, venim înaintea alegătorilor capitalei şi cerem a esprima prin voturile lor, numărul acelor ce au aceleaşi dorinţe ca şi noi. Cum vedeţi, noi suntem convinşi că nu vom avea majoritatea, dar voim să ştim câţi sunt aceia ce simt şi sufer de această stare de lucruri, precum şi de altele ce membrii autorizaţi ai par­tidului nostru, ca d. Panu şi alţii, vă vor arăta. (Aplauze) Apariţia d-lui Panu la tribună este salutată de numerosul auditor cu o salvă de aplauze care a durat mai multe minute. Iată un slab rezumat din discursul mult aplaudat al d-lui Panu :• Discursul d-lui G. Panu Domnilor, întrunirea noastră de astă­zi nu-’î nici Pachistă nici Colectivistă. Căci nu pot caracteriza mai bine cele două partide în prezenţă, de cât prin aceste două cuvinte : Pachiştî şi Colectivişti. O partidă corespunde perfect de bine ce­­lei-l’alte. Dacă observăm duşmănia din­tre ele, vedem că această duşmănie n’are absolut nimic serios, fondat, nu­’i de principii ci pur şi simplu de interese personale şi meschine. Noi radicalii, călcăm una din regulele cele mai absolute ale clasicelor două partide politice, căci noi, o a treia, ne prezentăm d-voastră şi in faţa noastră amândouă partidele spăriate, uită cer­turile dintre dânsele, aruncându-se cu egală furie împotriva noastră. Asta-i în­tocmai cu fabula celor două câini şi lupul. Care e raţiunea de a fi, a unei a treia partidă, partida radicală, s’ar întreba cine­va, când sunt alte două partide, cu o organizaţie veche, cu un stat ma­jor bine stabilit etc? Este, fiind­că noi democraţii­ radicali, prin tendinţe şi i­­dei, ne deosebim cu totul şi de­ unii şi de alţii. Singuri cari stăm­ în picioare neschimbaţi, suntem noi, noi, cam­ de trei ani încoace, adică de la căderea colectiviştilor, am rămas nestrămutaţi în principiile şi credinţele noastre. Arătaţi’mî, d-lor, un partid măcar din cele-l’alte care în acest interval să nu se fi schimbat de două ori cel puţin. Nu am nevoie de a ve face istoricul partidelor la noi, căci le-aţi văzut d-v. înşivă dădându-se la acele spectacole ruşinoase, cari desgustă şi depărtează pe un om cinstit şi de principii. Am fost în opoziţiunea­ unită contra colectiviştilor, dimpreună cu disidenţii şi conservatorii. Ei bine, vedeţi că azi cei mai înfocaţi colectivişti sunt tocmai acei disidenţi ce şi-au înjurat mai mult. Şi acela, care ţipa mai tare, în stradă şi întruniri, în contra lor, este astă­zi apă­rătorul cel mai înfocat şi iubit al colec­­tivităţii.

Next