Lupta, aprilie 1891 (Anul 8, nr. 1379-1401)
1891-04-08 / nr. 1385
ANUL VIII.No. 1385 ABONAMENTE IN ȚARĂ Un an.............................................. Șease luni .......................................... Trei luni.......................................... Pentru învețători pe un an . . . . IN STREINETATE Un an.............................................. Şease luni ......................................... Trei luni ..................................... NUMERUL 15 BANI Pe pagina III 30 litere corpul 7 IV Inserţie şi reclame , „ Pentru aminciuri a se In România la „Agenţia Havas“. In Francia, Italia, Austro - Agenţia Havas, 8, Place de la şi la sucursalele ei. UN NUMER VECHU REDACŢIA : Strada Academiei, 19, (Casa MerenşI) Director politic: ( ADMINISTRAŢIA: Strada Academiei, 19, (Casa MerenşI) 40 lei 20 „ 10 „ 30 „ 50 lei 25 „ 15 „ EDIŢIA A DOUA LUNI 8, MARŢI 9 APRILIE 1891. Candidaţii opoziţiei la Iaşi pentru alegerile de Cameră COLEGIUL I Vasile Pogor Iacob Negruzzi C. P. Constantiniu COLEGIUL II N. Culianu Stef. Vitrgolici Eugen lonescu George Panu Alex. A. Bădărău Intre radicali şi socialişti s-u stabilit de asemenea alianţă, astfel că d. Ioan Nădejde, candidatul socialist, este susţinut de radicali. La colegiul I, pentru al 4-lea loc, candidează d. Alexandru Holban, conservator independent. Candidaţii Democraţilor LA COLEGIUL II din Bucureşti Gheorghe Panu Ion Nădejde Dr. Nicolae Thomescu Constantin Miile Constantin C. Bacalbaşa V. G. Morţun C. P. Conduratu Al. Ionescu LA COLEGIUL III din Buzei Emil A. Frunzescu Libertate catargiească Un atentat monstruos la libertate a fost săvârşit de guvernul d-nuluî Lascar Catargiu, în complicitate cu d-nul colonel Gorjan, directorul telegrafelor şi poştelor. Ca niciodată până astăzî, ca sub nici un guvern şi mai rou decât în timpurile ministerului Catargiu din 1871—75, toate biurourile telegrafice au primit ordine ca nici o telegramă care desvălue ingerinţele administraţiunei, să nu fie expediată. Telegraful, care nu este nici proprietatea d-lui Lascar Catargiu, nici proprietatea d-luî Gorjan, este închis ,pentru cetăţenii cari au a se plânge de infamiele regimului; din colţurile depărtate ale ţarei nici o suferinţă nu mai poate străbate până la noi; bunul plac soldăţesc a înlocuit legea şi dreptul cetăţenesc. Directorul d-lui Catargiu se crede încă la cazarmă, în acea atmosferă de supunere oarbă, în acel mediu unde nu e nici lege, nici libertate, în acea atmosferă unde un om porunceşte şi mii de oameni ascultă. Acest domn colonel Gorjan, în timp de o săptămână ’şî-a făcut o reputaţiune odioasă, care ’i va rămâne. De azi înainte, precum se pomeneşte de Căpitan Costake, de Ilie Giambaşu şi de alţi zbiri, se va pomeni de colonelul Gorjan. De azi înainte numele d-sale va rămâne ilustru. Căci d-sa a suprimat libertatea cetăţenilor de a uza de telegraf, d-sa a înfiinţat cabinetul negru, d-sa, violând şi legea şi omenia, opreşte corespondenţa adversarilor guvernului, opreşte şi refuză expedierea manifestelor electorale etc. A trebuit să avem la cârmă pe d. Lascar Catargiu, cu d. general Florescu şi cu toată şleahta d-lor pentru a înregistra şi acest monstruos atentat la libertăţile noastre. Epoca vestită a lui Popa Tache a reînviat, timpurile oamenilor cinici au revenit. Regimul reacţionar îşi închipue că suntem tot pe vremea işlicului, când boerul bătea pe mojic la falangă şi când omul din protipendadă era şi legea, era şi ţara, era şi Dumnezeul. Neruşinarea aceasta din urmă a întrecut ori şi ce margine. Iată libertatea făgăduită de reacţionari,iată cum oamenii trecutului îşi dau pe faţă instinctele lor sălbatice. Dl. Lascar Catargiu îşi joacă astăzi ultima cartă; muribundul şi-a perdut cu desăvârşire capul; reacţiunea neputincioasă se dedă la acte de violenţă ridicole. Cetăţeni, să -i aşteptăm la luptă. Pentru alegători Rugăm pe toţi amicii noştri să-şi retragă, cât mai neîntârziat, cărţile de alegători. Aceste cărţi se găsesc în toate zilele la primărie. Cetăţenii să nu uite că numai o zi ne desparte de alegerile colegiului al 2-lea, cari se vor face poimâine Miercuri 10 Aprilie curent. Informaţii exterioare Guvernul român şi presa vieneză O scrisoare din Bucuresci adresată „Corespodenţei Politice“ combate acusaţiunile de rusofilism aduse partidului liberal-conservator şi guvernului de către oarecari ziare din Bucureşti şi de către corespondenţele înserate în câteva foi străine. Nici un act şi nimic din purtarea şi tendinţele acestui guvern şi ale acestui partid, nu justifică această acuzaţie, precum şi imputările de toleranţă faţă cu făptuitorii de desordine din Bulgaria, refugiaţi în România. Supt acest raport declaraţiile „Svobodeî“ din Sofia dau desminţirea cea mai formală. Aceiaşi scrisoare respinge de asemenea băuuelile de ostilitate a liberalilor-conservatori în privinţa lucrărilor de apărare a ţăreî; ea citează declaraţiunile formale ale liberalilor-conservatorî, între altele discursul ministrului afacerilor străine în Senat la 1889. Germanizarea Alsaciei Greuzboten din Berlin publică un articol întitulat Unitatea germană, prin care se conchide că politica practicată până acum în Alsacia-Lorena, a făcut pe alsacieni mai francezi de cum au fost înainte de resbelul franco-german. Gazeta Germaniei de Nord, consacră trei coloane pentru combaterea acestui articol şi citează ca probe hotărâtoare a germanisaţieî provinciilor anexate, recenta adresă de felicitare a delegaţiuneî alsaciene către împărat, precum şi poesiele duhovnicului Iacob. Circulare rusească Boersen Courrier Zeitung anunţă că în urma reclamaţiunilor puterilor străine, ţarul a ordonat guvernului săi ca să uşureze rigoarea paşapoartelor la graniţele Rusiei, pentru străini, şi să anuleze ordinaţiunile circulare privitoare la deosebirea de confesiune. Reprezentanţii firmelor comerciale străine vor primi coaie de legitimaţie valabile pentru mai multe luni. Deodată cu aceasta vor înceta şi măsurile de rigoare luate în contra evreilor indigeni şi străini. A se vedea știrile telegrafice pe pag. 3 «KflgaaMHiafigaBSJBarasrascsgs^^ Regimul Catargiu Amintiri din anii 1874 şi 1875. (Urmare şi sfirşit) îmbulzeala materiei cât şi trebuinţele campaniei electorale m au silit să suspend pentru câteva zile sfîrşitul povestire!amintirilor din vremurile negre ale regimului şi mai negru Catargiesc. Vorbind de alegerile din coloarea de Galben, unde alegătorii au fost fugăriţi de bande şi de armată, am uitat un amănunt care denotă spiritul pervers şi organizarea forţelor poliţieneşti ale partidului conservator. Când alegătorii s’au prezentat dimineaţa în localul de vot al acestei colori, au găsit biuroul gol şi l’au ocupat. Peste o jumătate de ceas poliţia află despre aceasta, şi înţelegând că n’ar putea pătrunde înăuntru şi birui o grupă de peste 400 alegători, se hotărî pentru o stratagemă. Localul de votare avea şi o intrare dosnică, pe unde se putea strecura ori câtă lume fără a fi vecrută de cei dinăuntru. Astfel bătăuşii poliţiei, în număr de peste 60, se strecurară binişor pe acea intrare şi ocupară podul casei. La ora legală d. Ion Lahovari, consilier comunal, în virtutea delegaţiunei ce avea, soseşte pentru a deschide biuroul. Dar în loc să proceadă imediat la instalarea biuroului provizoriu, d. Lahovari, care se afla în secretul zeilor-bătăuşî, pretinde ca alegătorii să deşerte mai interfinala. Alegătorii rezistă, dar d. Lahovari le spune: „Nu înţeleg de ce vă temeţi. Vedeţi foarte bine că nu’î nimenea nici aici, nici în curte; bătăuşii de care vă temeţi nu există decât în imaginaţiunea d-voastră. Prin urmare, eşiţi afară, lăsaţi să îndeplinesc toate formalităţile legale şi în frână veţi intra să votaţi“. Alegătorii, fiind conduşi de oameni nu destul de obicinuiţi cu marafeturile electorale şi cu reaua credinţă a guvernamentalilor, deşeartă în linişte sala. Dar abia cel din urmă cetăţean fu afară şi bătăuşii se scoboară din pod şi ocupă biuroul. Restul e cunoscut. Hi * II A doua zi după atrocităţile săvîrşite la colegiul al 2-lea, în care studenţii avură să sufere, din preună cu alegătorii, maltratările bătăuşilor, d. general Manu, primarul Capitalei, afişează pe stradele Capitalei un anunţ, prin care invită pe părinţi să -şi ţie copii acasă vestind că, în caz contrariu, primăria nu va fi răspunzătoare de cele ce se vor întâmpla. Imediat studenţii imprimară şi dânşii următorul avis pe care ’l lipiră pe ziduri: ANTT.^ Primăria este rugată să ’şi ţie bătăuşii acasă, căci nimic rău nu se va întâmpla, iar la caz Contrarii!, de ceea ce vor suferi bătăuşii numai primăria va fi răspunzătoare. Comitetul studenţilor. Aceste avize au fost lipite de către studenţi înşişi, cari mergeau în grupe şi le puneau pe ziduri. A doua zi Ilie Geambaşu şi Temelie Trancă plăteai pentru toate infamiile regimului.* 1 * Agitaţia în Bucureşti mergea tot crescând şi, în aceste împrejurări parlamentul fu deschis în luna lui Maiu. Discuţiile fură furtunoase, opoziţia, deşi mică la număr şi compusă numai din 12 deputaţi, se purta bărbăteşte. Dar intoleranţa guvernamentalilor hotăra pe minoritate să demisioneze. In sesiunea de toamnă majoritatea rămânând fără adversari începu să se dezagregeze. Scandalurile întâmplate, neruşinările petrecute cu ocazia votărei concesiuni Crawley, pentru votarea căreia o mulţime de deputaţi guvernamentali fuseseră cumpăraţi, situaţia intolerabilă a guvernului, determină diviziunea majorităţei. La Cameră o ruptură se făcu între minister şi majoritate de o parte şi între preşedintele Camerei, prinţul Dimitrie Ghica de alta. D. Vasile Boerescu demisionă din minister şi se puse în capul unei opoziţiuni care număra în rândurile ei pe d. Dimitrie Ghica, C. Boerescu, Meitani etc. etc. în total peste 30 deputaţi. La Senat ministrul instrucţiunei d. Titu Maiorescu primeşte un vot de blam propus de către d. Alexandru Orăscu, membru al grupului Ghica-Boerescu, iar ministerul se complectează cu domnii Carp la instrucţie, Strat la finanţe şi Ion Bălăceanu, prefectul poliţiei, la externe. Peste câteva zile, Senatul, refuzând să voteze urgenţa asupra unei propuneri a d-lui Catargiu, fu dizolvat. Alegerile senatoriale dădu majoritatea opoziţiunei, tot ce adversarii regimului aveaui mai însemnat fu ales; aci se concentră o pleiadă de oameni de valoare opoziţionişti, precum: Ion Ghica, C. Bosianu, M. Cogălniceanu, Dumitru Brătianu, Ion Bratianu, C. A. Rosetti, M. C. Epureanu, N. Ionescu, N. Blaremberg, Dimitrie Sturza, G. Chiţu, general Haralambie, G. Vernescu, etc. etc. D. Lascar Catargiu nu mai aşteptă convocarea Senatului şi demisionă. Un nou minister compus din d-nii general Gherghel, general Tell, Vioreanu, Al. Orăscu, M. Cornea, fu compus sub preşedinţa generalului Florescu. Senatul se întruni, preşedinte fu ales mitropolitul primat, iar vice-preşedenţa Manolake Costake Epureanu şi G. Vernescu. Cabinetul conservator al generalului trebue să plece, iar locul i-l ocupă un cabinet de opoziţiune sub preşedenţia lui Manolake Costache Epureanu, care luă portofoliul lucrărilor publice, având de colegi pe d-ni: I. Brătianu la finanţe, M. Cogâlniceanu externe, G. Vernescu, interne, colonel Slăniceanu rezbel, M. Ferikidi justiţie, G. Chiţu instrucţia publică. Astfel căzu regimul reacţiunei, care în timp de 5 ani îngrămădise asupra capului seu toate crimele şi toate infamiile , regim care trebuia să râmâe departe de afacerile statului, până în anul 1891, adecă un interval de 15 ani. Astăzi strigoii au reapărut dar, să nădăjduim că ţara va şti să-şi facă datoria. Să nădăjduim că lumea nouă, că oamenii doritori de cinste politică, de regim liberal şi de o direcţiune modernă la cârmă, vor înmormânta, pentru vecie, acest regim care aminteşte timpuri de ruşine şi de durere. Şi cu aceşti oameni, cu acest partid odios s’au unit liberalii naţionalî în multe judeţe. Opiniunea publică nu va uita. Constantin C. Bacalbaşa. Confiscarea memorielor îndată ce a apărut Memoriul studenţilor noştri universitari, mai multe mii de exemplare au fost trimise ca colete poştale librarilor din străinătate, cari s’au angajat să le distribue persoanelor de distincţiune. Afară de aceasta, mai mulţi bărbaţi politici ai noştri au trimis şi ei amicilor lor din străinătate mai multe exemplare din Memoriu, cu rugămintea să stărue pentru răspândirea lor. Astfel valorosul nostru bărbat de stat, d. Ion Ghica, a trimis vechiului şi eminentului sei amic, d. Gladstone, supranumit celebrul Oldman, mai multe Memorii, rugându-l printr-’o scrisoare, să depună toate insistențele sale, ca opinia publică dinEnglitera să se intereseze de cele trei milioane de români de sub stăpânirea ungurească. Care nu fu însă mirarea d-lui Ion Ghica, când înainte cu câteva săptămâni, primise o scrisoare de la celebrul bărbat de stat al veacului, de la d. Gladstone, că i-a cetit cu multă dragoste scrisoarea, n’a primit, însă, deşi a aşteptat mai multe zile, nici un exemplar din Memoriu. Să se noteze că Memoriele au fost trimise recomandat. Imediat d. I. Ghica a reclamat la direcţia poştelor şi a sesizat, totodată, comitetul liger pentru unitatea culturală a Românilor, asupra acestei cestiuni. Comitetul a căutat să ia informaţiuni şi s’a convins că toate memoriile expediate din Bucureşti, ai fost sechestrate la vama ungurească de la Orşova, în urma unui ordin circular al ministrului de comerţ unguresc. Până a nu avea acte oficiale asupra acestui atentat ocult în contra dreptului ginţilor, am rămas în reservă; astăzi însă avem înaintea noastră ordinul circular al ministerului unguresc asupra acestei infamii. Iată ordinul : Nr. 191331Ordin circular de la ministerul regal unguresc, către toate oficiile poştale, privitor la „Memoriul studenţilor universitari din Bucureşti.“ Prin aceasta se detrage favorul de transport prin întreg teritoriul ţerilor de sub coroana sfântului Ştefan, broşurei intitulate : Memoriul studenţilor universitari români din Bucureşti. In consecinţă invit oficiile poştale şi de telegraf, ca să procedeze cu aceste broşuri conform imprimatelor interzise. Budapesta, 12 (24) Martie 1891. Ministru, Baross, m. p. Ne stă mintea în loc în faţa acestei îndrăzneli brutale. Omul cel mai sceptic, cel mai rece îşi perde răbdarea în faţa acestei stupidităţi revoltătoare. Şi de la cine emană această ordinaţiune obraznică? De la d. Baross, de la acel ministru unguresc, plin de gradomanie şi de îndrăzneală mitocănească, care până ieri cerşia graţia guvernelor româneşti, ca să-l ajute în întreprinderea sa pentru ridicarea la un nivel mai important al linielor ferate ungureşti; acel ministru parvenit, îngâmfat şi insolent care implora concursul indispensabil al României pentru politica de comunicaţiuni a statului unguresc ; acel ministru nedemn, care acum două ani a venit în capitala noastră, a umblat de la un ministru la altul şi ca un ţigan de cea mai ordinară speţă se tânguia, se plângea şi cerşea guvernului nostru să facă toate chipurile ca toate comenzile şi transporturile din şi în străinătate, ale statului român, să treacă prin linia ungurească, via Predeal Budapesta, iar nu prin linia statului austriac, Verciorova- Budapesta-Viena. Şi... vorba românului: obraznicul mănâncă praznicul. Şi abia trecu o săptămână de la întoarcerea din Budapesta a delegaţilor români, cari au încheiat convenţia,— mai mult favorabilă ungurilor decât ţării noastre, — privitoare la racordarea liniilor noastre de fer, cu liniile ungureşti prin Turnu-Roşu, Pasul Vulcan şi Oituz ; abia au luat adălmaşul cuvenit la un banchet arangiat la onoarea delegaţilor români; abia ai răsunat ultimele ciocniri de pahare şi venatul ministru Baross s’a grăbit, în cabinetul său şi ca recunoştinţă pentru desele condescendenţe ale statului român, a semna ordinul circular de mai sus. Acest ordin circular, precum şi sechestrarea memorielor destinate statelor apusene, sunt o cinică nesocotire a convenţiunilor internaţionale de poştă şi telegraf, un delict în contra disposiţiunilor precise ale convenţiunei statelor cari au aderat la principiile uniune! poştale; este dar de datoria guvernului să protesteze în contra acestei infamii ungureşti şi să ia măsuri în consecinţă. Este de datoria comitetului ligeî, ca să înainteze o adresă energică ministerului de interne unguresc în contra acestei nelegiuiri. Vom reveni ! Cato. Ingerinţele la Roman Ni se scrie din Roman: De ce se apropie ziua alegerilor, cioclovinele guvernamentale din localitate, umăr la umăr cu foştii puşcăriaşi Alexandru Gafenescu şi Ghiţă Botez, temându se de o înfrângere, îşi măresc obrăznicia şi îndrăzneala lor. Ameninţările cele mai făţişe, minciunile cele mai grosolane, împrăştiate pe socoteala protivnicilor, corupţiea cea mai desgustătoare, sunt armele lor de luptă. Ştefan Zarifopol, ispravnicul dovleac, fost deputat liberal, zis şi Napoleon păpuşă, este o tristă uneltă în mâinele acestor coţcari politici. Acest tînăr, a cărui învăţătură este nulă, îşi petrece toată tibia la oglindă uimit şi încântat că în ea vede pe umerii săi chipul lui Napoleon; şi amăgit, crede că având chipul are priceperea şi iscusinţa lui. In orele de repaos ale acestei obositoare îndeletniciri, ca un curcan de rasă, se umflă în pene, calcă dîrz în preajma cucoanelor şi din când în când pufneşte câte o vorbă desînăţată, care se prinde ca nuca în părete, crezând că face mare treabă şi zicendu-şi în sine: nici Napoleon n’ar fi nemerit mai bine“ ! Iar în vremea aceasta, pierde şi ceia ce mai are: cinstea. Căci în numele seu şi sub scutul administraţiei, gunoaele societăţei duc politica în Roman, au soarta judeţului în mâna lor, făptuind mârşăvenii. Poliţia este la ordinele d-lor Al. Gafencu şi Ghiţă Botez ; rapoartele comisarilor şi a poliţaiului nu se dau ispravnicului decât după ce trec pe sub ochii d-lui Gafencu. A enumera toate câte se întâmplă zilnic, ne ie cu neputinţă . Procese de contravenţii. G. D. Petrovici, ajutorul de primar, cumnatul d-lui Gafencu, făcând pe agentul electoral. Neculaî Dospinescu, alegător în colegiul al II-lea, arestat, deţinut două ceasuri la poliţie şi insultat de poliţai, pentru că a-