Lupta, aprilie 1891 (Anul 8, nr. 1379-1401)

1891-04-08 / nr. 1385

ANUL VIII.­No. 1385 ABONAMENTE IN ȚARĂ Un an.............................................. Șease luni .......................................... Trei luni.......................................... Pentru învețători pe un an . . . . IN STREINETATE Un an.............................................. Şease luni ......................................... Trei luni ..................................... NUMERUL 15 BANI Pe pagina III 30 litere corpul 7 IV Inserţie şi reclame , „ Pentru am­in­ciuri a se In România la „Agenţia Havas“. In Francia, Italia, Austro - Agenţia Havas, 8, Place de la şi la sucursalele ei. UN NUMER VECH­U REDACŢIA : Strada Academiei, 19, (C­asa MerenşI) Director politic: ( ADMINISTRAŢIA: Strada Academiei, 19, (Casa MerenşI) 40 lei 20 „ 10 „ 30 „ 50 lei 25 „ 15 „ EDIŢIA A DOUA LUNI 8, MARŢI 9 APRILIE 1891. Candidaţii opoziţiei la Iaşi pentru alegerile de Cameră COLEGIUL I Vasile Pogor Iacob Negruzzi C. P. Constanti­ni­u COLEGIUL II N. Culianu Stef. Vitrgolici Eugen lonescu George Panu Alex. A. Bădărău Intre radicali şi socialişti s-u sta­bilit de asemenea alianţă, astfel că d. Ioan Nădejde, candidatul socia­list, este susţinut de radicali. La colegiul I, pentru al 4-lea loc, candidează d. Alexandru Holban, con­servator independent. Candidaţii Democraţilor LA COLEGIUL II din Bucureşti Gheorghe Panu Ion Nădejde Dr. Nicolae Th­omescu Constantin Miile Constantin C. Bacalbaşa V. G. Morţun C. P. Conduratu Al. Ionescu LA COLEGIUL III din Buzei­ Emil A. Frunzescu Libertate catargiească Un atentat monstruos la libertate a fost săvârşit de guvernul d-nuluî Lascar Catargiu, în complicitate cu d-nul colonel Gorjan, directorul te­legrafelor şi poştelor. Ca nici­odată până astă­zî, ca sub nici un guvern şi mai rou­ de­cât în timpurile ministerului Catargiu din 1871—75, toate biurourile telegrafice au­ primit ordine ca nici o telegramă care desvălue ingerinţele administra­­ţiunei, să nu fie expediată. Telegraful, care nu este nici pro­prietatea d-lui Lascar Catargiu, nici pr­oprietatea d-luî Gorjan, este în­chis ,pentru cetăţenii cari au­ a se plânge de infamiele regimului; din colţurile depărtate ale ţarei nici o suferinţă nu mai poate străbate până la noi; bunul plac soldăţesc a înlo­cuit legea şi dreptul cetăţenesc. Directorul d-lui Catargiu se crede încă la cazarmă, în acea atmosferă de supunere oarbă, în acel mediu­ unde nu e nici lege, nici libertate, în acea atmosferă unde un om po­runceşte şi mii de oameni ascultă. Acest domn colonel Gorjan, în timp de o săptămână ’şî-a făcut o reputaţiune odioasă, care ’i va ră­mâne. De azi înainte, precum se po­meneşte de Căpitan Costake, de Ilie Giambaşu şi de alţi zbiri, se va po­meni de colonelul Gorjan. De azi înainte numele d-sale va rămâne i­­lustru. Căci d-sa a suprimat liberta­tea cetăţenilor de a uza de telegraf, d-sa a înfiinţat cabinetul negru, d-sa, violând şi legea şi omenia, opreşte corespondenţa adversarilor guvernu­lui, opreşte şi refuză expedierea ma­nifestelor electorale etc. A trebuit să avem la cârmă pe d. Lascar Catargiu, cu d. general Florescu şi cu toată şleahta d-lor pentru a înregistra şi acest mons­truos atentat la libertăţile noastre. Epoca vestită a lui Popa Tache a reînviat, timpurile oamenilor ci­nici au revenit. Regimul reacţionar îşi închipue că suntem tot pe vremea işlicului, când boerul bătea pe mojic la falangă şi când omul din proti­pendadă era şi legea, era şi ţara, era şi Dumnezeul. Neruşinarea aceasta din urmă a întrecut ori şi ce margine. Iată li­bertatea făgăduită de reacţionari,­­­iată cum oamenii trecutului îşi dau­ pe faţă instinctele lor sălbatice. Dl. Lascar Catargiu îşi joacă as­tăzi ultima cartă; muribundul şi-a perdut cu desăvârşire capul; reacţiu­­nea neputincioasă se dedă la acte de violenţă ridicole. Cetăţeni, să -i aşteptăm la luptă. Pentru alegători Rugăm pe toţi amicii noştri­ să-şi retragă, cât mai neîntârziat, cărţile de alegători. Aceste cărţi se găsesc în toate zilele la primărie. Cetăţenii să nu uite că numai o zi ne desparte de alegerile colegiului al 2-lea, cari se vor face poimâine Miercuri 10 Aprilie curent. Informaţii exterioare Guvernul român şi presa vieneză O scrisoare din Bucuresci adresată „Co­­respodenţei Politice“ combate acusaţiunile de ruso­filism aduse partidului liberal-con­servator şi guvernului de către oare­cari ziare din Bucureşti şi de către corespon­denţele înserate în câte­va foi străine. Nici un act şi nimic din purtarea şi tendinţele acestui guvern şi ale acestui par­tid, nu justifică această acuzaţie, precum şi imputările de toleranţă faţă cu făptuitorii de desordine din Bulgaria, refugiaţi în Ro­mânia. Supt acest raport declaraţiile „Svo­­bodeî“ din Sofia dau desminţirea cea mai formală. Aceiaşi scrisoare respinge de asemenea băuuelile de ostilitate a liberalilor-conser­­vatori în privinţa lucrărilor de apărare a ţăreî; ea citează declaraţiunile formale ale liberalilor-conservatorî, între altele discur­sul ministrului afacerilor străine în Senat la 1889. Germani­zarea Alsaciei Greuzboten din Berlin publică un arti­col întitulat Unitatea germană, prin care se conchide că politica practicată până a­­cum în Alsacia-Lorena, a făcut pe alsa­cieni mai francezi de cum au fost înainte de resbelul franco-germ­an. Gazeta Germa­niei de Nord, consacră trei coloane pentru combaterea acestui articol şi citează ca pro­be hotărâtoare a germanisaţieî provinciilor anexate, recenta adresă de felicitare a de­­legaţiuneî alsaciene către împărat, precum şi poesiele duhovnicului Iacob. Circulare rusească Boersen Courrier Zeitung anunţă că în urma reclamaţiunilor puterilor străine, ţarul a ordonat guvernului săi­ ca să uşureze ri­goarea paşapoartelor la graniţele Rusiei, pentru străini, şi să anuleze ordinaţiunile circulare privitoare la deosebirea de confe­siune. Reprezentanţii firmelor comerciale străine vor primi coaie de legitimaţie valabile pen­tru mai multe luni. De­odată cu aceasta vor înceta şi măsu­rile de rigoare luate în contra evreilor in­digeni şi străini. A se vedea știrile telegrafice pe pag. 3 «KflgaaMHiafigaBSJBarasrascsgs^^ Regimul Catargiu Amintiri din anii 1874 şi 1875. (Urmare şi sfirşit) îmbulzeala materiei cât şi trebuinţele cam­paniei electorale m au silit să suspend pen­tru câte­va zile sfîrşitul povestire!­­aminti­rilor din vremurile negre ale regimului şi mai negru Catargiesc. Vorbind de alegerile din coloarea de Gal­ben, unde alegătorii au fost fugăriţi de bande şi de armată, am uitat un amănunt care denotă spiritul pervers şi organizarea forţelor poliţieneşti ale partidului conser­vator. Când alegătorii s’au prezentat dimineaţa în localul de vot al acestei colori, au găsit biuroul gol şi l’au ocupat. Peste o jumătate de ceas poliţia află despre aceasta, şi înţe­legând că n’ar putea pătrunde înăuntru şi birui o grupă de peste 400 alegători, se hotărî pentru o stratagemă. Localul de votare avea şi o intrare dos­nică, pe unde se putea strecura ori câtă lume fără a fi vecrută de cei dinăuntru. Ast­fel bătăuşii poliţiei, în număr de peste 60, se strecurară binişor pe acea intrare şi ocupară podul casei. La ora legală d. Ion Lahovari, consilier comunal, în virtutea delegaţiunei ce avea, soseşte pentru a deschide biuroul. Dar în loc să proceadă imediat la instalarea biu­­roului provizoriu, d. Lahovari, care se afla în secretul zeilor-bătăuşî, pretinde ca ale­gătorii să deşerte mai interfi­nala. Alegăto­rii rezistă, dar d. Lahovari le spune:­ „Nu înţeleg de ce vă temeţi. Vedeţi foarte bine că nu’î nimenea nici aici, nici în curte; bă­tăuşii de care vă temeţi nu există de­cât în imaginaţiunea d-voastră. Prin urmare, eşiţi afară, lăsaţi să îndeplinesc toate for­malităţile legale şi în frână veţi intra să votaţi“. Alegătorii, fiind conduşi de oameni nu destul de obicinuiţi cu marafeturile electo­­rale şi cu reaua credinţă a guvernamenta­lilor, deşeartă în linişte sala. Dar abia cel din urmă cetăţean fu afară şi bătăuşii se scoboară din pod şi ocupă biuroul. Restul e cunoscut. Hi * II A doua zi după atrocităţile săvîrşite la colegiul al 2-lea, în care studenţii avură să sufere, din preună cu alegătorii, maltra­tările bătăuşilor, d. general Manu, primarul Capitalei, afişează pe stradele Capitalei un anunţ, prin care invită pe părinţi să -şi ţie copii acasă vestind că, în caz contrariu, primăria nu va fi răspunzătoare de cele ce se vor întâmpla. Imediat studenţii imprimară şi dânşii următorul avis pe care ’l lipiră pe ziduri: ANTT.^ Primăria este rugată să ’şi ţie bătăuşii acasă, căci nimic rău nu se va întâmpla, iar la caz Contrarii!, de ceea ce vor suferi bătăuşii numai primăria va fi răspunză­toare. Comitetul studenţilor. Aceste avize au fost lipite de către stu­denţi înşişi, cari mergeau în grupe şi le puneau pe ziduri. A doua zi Ilie Geambaşu şi Temelie Trancă plăteai­ pentru toate infamiile re­gimului.* 1 * Agitaţia în Bucureşti mergea tot crescând şi, în aceste împrejurări parlamentul fu deschis în luna lui Maiu. Discuţiile fură furtunoase, opoziţia, de­şi mică la număr şi compusă numai din 12 deputaţi, se purta bărbăteşte. Dar intoleranţa guvernamenta­lilor hotăra pe minoritate să demisioneze. In sesiunea de toamnă majoritatea rămâ­nând fără adversari începu să se dezagre­­geze. Scandalurile întâmplate, neruşinările petrecute cu ocazia votărei concesiuni Crawley, pentru votarea căreia o mulţime de depu­taţi guvernamentali fuseseră cumpăraţi, si­tuaţia intolerabilă a guvernului, determină diviziunea majorităţei. La Cameră o ruptură se făcu între mi­nister şi majoritate de o parte şi între pre­şedintele Camerei, prinţul Dimitrie Ghica de alta. D. Vasile Boerescu demisionă din minister şi se puse în capul unei opozi­­ţiuni care număra în rândurile ei pe d. Dimitrie Ghica, C. Boerescu, Meitani etc. etc. în total peste 30 deputaţi. La Senat ministrul instrucţiunei d. Titu Maiorescu primeşte un vot de blam propus de către d. Alexandru Orăscu, membru al grupului Ghica-Boerescu, iar ministerul se complectează cu domnii Carp la instrucţie, Strat la finanţe şi Ion Bălăceanu, prefectul poliţiei, la externe. Peste câte­va zile, Senatul, refuzând să voteze urgenţa asupra unei propuneri a d-lui Catargiu, fu dizolvat. Alegerile senatoriale dădu majoritatea o­­poziţiunei, tot ce adversarii regimului a­­veaui mai însemnat fu ales; aci se concen­­tră o pleiadă de oameni de valoare opozi­­ţionişti, precum: Ion Ghica, C. Bosianu, M. Cogălniceanu, Dumitru Brătianu, Ion Bratianu, C. A. Rosetti, M. C. Epureanu, N. Ionescu, N. Blaremberg, Dimitrie Stur­za, G. Chiţu, general Haralambie, G. Ver­­nescu, etc. etc. D. Lascar Catargiu nu mai aşteptă con­vocarea Senatului şi demisionă. Un nou minister compus din d-nii general Gherghel, general Tell, Vioreanu, Al. Orăscu, M. Cornea, fu compus sub preşedinţa genera­lului Florescu. Senatul se întruni, preşedinte fu ales mi­tropolitul primat, iar vice-preşedenţa Ma­­nolake Costake Epureanu şi G. Vernescu. Cabinetul conservator al generalului tre­­bue să plece, iar locul i-l ocupă un cabi­net de opoziţiune sub preşedenţia lui Ma­­nolake Costache Epureanu, care luă porto­foliul lucrărilor publice, având de colegi pe d-ni: I. Brătianu la finanţe, M. Cogâlni­­ceanu externe, G. Vernescu, interne, colonel Slăniceanu rezbel, M. Ferikidi justiţie, G. Chiţu instrucţia publică. Astfel căzu regimul reacţiunei, care în timp de 5 ani îngrămădise asupra capului seu toate crimele şi toate infamiile , regim care trebuia să râmâe departe de afacerile statului, până în anul 1891, adecă un in­terval de 15 ani. Astăzi strigoii au reapărut dar, să nădăj­duim că ţara va şti să-şi facă datoria. Să nădăjduim că lumea nouă, că oamenii do­ritori de cinste politică, de regim liberal şi de o direcţiune modernă la cârmă, vor înmormânta, pentru vecie, acest regim care aminteşte timpuri de ruşine şi de durere. Şi cu aceşti oameni, cu acest partid o­­dios s’au unit liberalii­ naţionalî în multe judeţe. Opiniunea publică nu va uita. Constantin C. Bacalbaşa. Confiscarea memorielor îndată ce a apărut Memoriul studenţi­lor noştri universitari, mai multe mii de exemplare au fost trimise ca colete poştale librarilor din străinătate, cari s’au angajat să le distribue persoanelor de distincţiune. Afară de aceasta, mai mulţi bărbaţi po­litici ai noştri au trimis şi ei amicilor lor din străinătate mai multe exemplare din Memoriu, cu rugămintea să stărue pentru răspândirea lor. Ast­fel valorosul nostru bărbat de stat, d. Ion Ghica, a trimis vechiului şi emi­nentului sei­ amic, d. Gladstone, supra­nu­mit celebrul Old­man, mai multe Memorii, rugându-l printr-’o scrisoare, să depună toate insistențele sale, ca opinia publică dinEn­­glitera să se intereseze de cele trei milioa­ne de români de sub stăpânirea ungurească. Care nu fu însă mirarea d-lui Ion Ghica, când înainte cu câte­va săptămâni, primise o scrisoare de la celebrul bărbat de stat al veacului, de la d. Gladstone, că i-a cetit cu multă dragoste scrisoarea, n’a primit, însă, de­şi a aşteptat mai multe zile, nici un exem­plar din Memoriu. Să se noteze că Mem­o­­riele au fost trimise recomandat. Imediat d. I. Ghica a reclamat la direc­ţia poştelor şi a sesizat, totodată,­ comite­tul liger pentru unitatea culturală a Ro­mânilor, asupra acestei cestiuni. Comitetul a căutat să ia informaţiuni şi s’a convins că toate memoriile expediate din Bucureşti, ai­ fost sechestrate la vama ungurească de la Orşova, în urma unui ordin circular al ministrului de comerţ unguresc. Până a nu avea acte oficiale asupra aces­tui atentat ocult în contra dreptului ginţi­lor, am rămas în reservă; astăzi însă avem înaintea noastră ordinul circular al minis­terului unguresc asupra acestei infamii. Iată ordinul : Nr. 191331­Ordin circular de la ministerul regal un­guresc, către toate oficiile poştale, privitor la „Memoriul studenţilor universitari din Bucureşti.“ Prin aceasta se detrage favorul de trans­port prin întreg teritoriul ţerilor de sub coroana sfântului Ştefan, broşurei intitula­te : Memoriul studenţilor universitari români din Bucureşti. In consecinţă invit oficiile poştale şi de telegraf, ca să procedeze cu aceste broşuri conform imprimatelor interzise. Budapesta, 12 (24) Martie 1891. Ministru, Baross, m. p. Ne stă mintea în loc în faţa acestei în­drăzneli brutale. Omul cel mai sceptic, cel mai rece îşi perde răbdarea în faţa acestei stupidităţi revoltătoare. Şi de la cine emană această ordinaţiune obraznică? De la d. Baross, de la acel mi­nistru unguresc, plin de gradomanie şi de îndrăzneală mitocănească, care până ieri cer­­şia graţia guvernelor româneşti, ca să-l a­­jute în întreprinderea sa pentru ridicarea la un nivel mai important al linielor ferate un­gureşti; acel ministru parvenit, îngâmfat şi insolent care implora concursul indispensa­bil al României pentru politica de comuni­­caţiuni a statului unguresc ; acel ministru nedemn, care acum două ani a venit în ca­pitala noastră, a umblat de la un ministru la altul şi ca un ţigan de cea mai ordina­ră speţă se tânguia, se plângea şi cerşea gu­vernului nostru să facă toate chipurile ca toate comenzile şi transporturile din şi în străinătate, ale statului român, să treacă prin linia ungurească, via­ Predeal Budapesta, iar nu prin linia statului austriac, Verciorova- Budapesta-Viena. Şi... vorba românului: o­­braznicul mănâncă praznicul. Şi abia trecu o săptămână de la întoar­cerea din Budapesta a delegaţilor români, cari au încheiat convenţia,— mai mult fa­vorabilă ungurilor de­cât ţării noastre, — privitoare la racordarea liniilor noastre de fer, cu liniile ungureşti prin Turnu-Roşu, Pasul Vulcan şi Oituz ; abia au luat adăl­­maşul cuvenit la un banchet arangiat la o­­noarea delegaţilor români; abia ai­ răsunat ultimele ciocniri de pahare şi venatul mi­nistru Baross s’a grăbit, în cabinetul său şi ca recunoştinţă pentru desele condescendenţe ale statului român, a semna ordinul cir­cular de mai sus. Acest ordin circular, precum şi seches­trarea memorielor destinate statelor apu­sene, sunt o cinică nesocotire a convenţiu­­nilor internaţionale de poştă şi telegraf, un delict în contra disposiţiunilor precise ale convenţiunei statelor cari au aderat la prin­cipiile uniune! poştale; este dar de dato­ria guvernului să protesteze în contra a­­cestei infamii ungureşti şi să ia măsuri în consecinţă. Este de datoria comitetului ligeî, ca să înainteze o adresă energică ministerului de interne unguresc în contra acestei nele­giuiri. Vom reveni ! Cato. Ingerinţele la Roman Ni se scrie din Roman: De ce se apropie ziua alegerilor, cioclo­vinele guvernamentale din localitate, umăr la umăr cu foştii puşcăriaşi Alexandru Ga­­fenescu şi Ghiţă Botez, temându se de o în­frângere, îşi măresc obrăznicia şi îndrăzneala lor. Ameninţările cele mai făţişe, minciunile cele mai grosolane, împrăştiate pe socoteala protivnicilor, corupţiea cea mai desgustă­­toare, sunt armele lor de luptă. Ştefan Zarifopol, ispravnicul dovleac, fost deputat liberal, zis şi Napoleon păpuşă, este o tristă uneltă în mâinele acestor coţcari politici. Acest tînăr, a cărui învăţătură este nulă, îşi petrece toată tibia la oglindă uimit şi încântat că în ea vede pe umerii săi chipul lui Napoleon; şi amăgit, crede că având chipul are priceperea şi iscusinţa lui. In o­­rele de repaos ale acestei obositoare înde­letniciri, ca un curcan de rasă, se umflă în pene, calcă dîrz în preajma cucoanelor şi din când în când pufneşte câte o vorbă des­­înăţată, care se prinde ca nuca în părete, crezând că face mare treabă şi zicendu-şi în sine: nici Napoleon n’ar fi nemerit mai bine“ ! Iar în vremea aceasta, pierde şi ceia ce mai are: cinstea. Căci în numele seu şi sub scutul administraţiei, gunoaele societăţei duc politica în Roman, au soarta judeţului în mâna lor, făptuind mârşăvenii. Poliţia este la ordinele d-lor Al. Gafencu şi Ghiţă Botez ; rapoartele comisarilor şi a poliţaiului nu se dau ispravnicului de­cât după ce trec pe sub ochii d-lui Gafencu. A enumera toate câte se întâmplă zilnic, ne ie cu neputinţă . Procese de contravenţii. G. D. Petrovici, ajutorul de primar, cum­natul d-lui Gafencu, făcând pe agentul e­­lectoral. Neculaî Dospinescu, alegător în colegiul al II-lea, arestat, deţinut două ceasuri la poliţie şi insultat de poliţai, pentru că a-

Next