Lupta, iulie 1891 (Anul 8, nr. 1451-1471)

1891-07-22 / nr. 1468

somaţiuni vedem figurând alte numere pe aceste ordine* De pilda, la 15 Iulie a­­dresează somaţiunea cu No. 482, invocând ordinul ministerial No. 88^o , pe când la 18 Mai­, el a făcut o somaţiune pe baza ord. No. 6041■ Cele­l­alte somaţiuni se mulţumeşte, pur şi simplu, a le motiva conform nenumăratelor ordine. (Somaţiu­nea No. 425 din 23 iulie a. c.). Din aceste somaţiuni reiesă că guvernul ar da la câte­va zile ordine privitoare la evrei. Acum dacă aceste ordine se referă la evreii pământeni sau la cei străini, Toa­­der Fasolă nu vrea să ne-o spuie, căci cu tot cordonul militar care se află la gra­niţă, el trece ovrei ruşi la noi. In schimb însă pe cei pământeni ii goneşte. E întrebarea, prefectul jud. Dorohoiu ce face? Ştie oare d-l Miclescu că cestia e­­vreiască e pentru aceşti primari şi poate chiar pentru sub-prefecţi, o mană cerească, o mană californiană ? Ştie d-sa că, oameni săraci, lipiţi pământului, cari de-abia îşi câştigă existenţa printr’o muncă de animal, sunt despoiaţi de ultimul lor ban de pri­mari ca faimosul Fasola ? Are cunoştinţă d-­ ispravnic că se fac câte trei somaţiuni, cu ameninţări, că se daţi autorizaţiuni de a se stabili in comună şi că după 15 zile se retrag şi se aruncă la temniţă copiii de 12 ani şi că in fine se znopesc in bă­taie oamenii, numai pe simplul motiv că sunt evrei. Se poate că toate acestea să nu le cu­noască prefectul şi nici guvernul; dar ceea ce d-sa ştie,—o afirmăm în mod pozitiv,d­e că primarul din Vorniceni e un gheşef­tar ordinar. De ce dar nu l’a destituit, mai cu seamă că in urma anchetei ordo­nate de ministerul de interne, d-sa a cons­tatat că, individul de care cu scârbă ne ocupăm, a luat 50 lei de la evreul User Strul şi apoi l’a gonit cu călăraşi din co­mună ? Cu toate că la cercetarea ce a făcut-o prefectul, poliţia stetea la spatele evreilor şi-l ghiontea ca să tacă, totuşi faptele au fost mărturisite. De ce dar d-l prefect s’a mărginit numai a ordona primarului să restituie evreului cei 50 lei, in loc să’l destitue şi să’l dea judecăţeî ? Şi de ar fi acesta singurul caz am mai înţelege-o. Dar şi evreului Cojocariu i-a luat 20 lei, faţă fiind mai mulţi locuitori; unul nenorocit croitor, mut, care zace în­­tr’o neagră mizerie, i-a zmuls 40 lei. Cu evreul Aron Graur cazul e mai nostim. După ce primarul il sileşte să-i închirieze casa pe doi ani şi să-i plătească chiria îna­inte cu contract legal, îl somează să pără­sească imediat comuna. Dar ce sunt acestea, în compararaţie cu cele ce se petrec ? Mâne vom arăta acte de o barbarie în­grozitoare făcute cu somaţiuni în adevăr căzăceşti ; vom spune cum o familie în­treagă, stabilită de mult într’o comună a fost asediată de vătăşel şi cum copii de 10, 12 ani au­ fost închişi în temniţe câte 24 ore; vom arăta cum un protest făcut de vre­ o 40 de ţărani contra acestor barbarii a fost refuzat de a fi legalizat de primarii respectiv şi în sfârşit ne vom pronunţa a­­supra atitudine! d-lui prefect in chestia evreie. S. o mulţime din acei agenţi cari in loc să’şi vadă de îndatoririle slujbei lor, se ţineau de scandaluri. Mai ales în personalul accizelor se sim­ţea nevoia unei preminelî generale. Ecourile Zilei Din Capitală ? Mai mulţi cetăţeni care au dar averi în vecinătatea Bucureştilor, lângă linia ferată a Forturilor, se plâng că întâmpină mari dificultăţi şi câte o dată viaţa le este în pericol, din cauză că nu este nici o barieră, şi locomotiva circulă fără a fluera. Aşa, nn pădurea de la fortul Ştefăneşti, locomotiva a surprins fără veste pe nişte oameni cu căruţa şi accidentul din fericire s’a mărginit numai la răsturnarea căruţei şi a bieţilor oameni. In poliţia comunală a Capitalei, s'au fă­cut mai multe numiri noul, depărtându-se LAPTA Din districte Din Mesagerul Brăilei. La 21 Iunie, a. c., d. loan Ilagiescu din comuna Greci, plasa Măcin, a reclamat că pe când să ducea la vaporul Măcin, ’i-a eşit înainte, 3 indivizi, şi din vorbă in vorbă ’l-au bă­gat int’o curte părăginită şi acolo ’l-au­ jefuit, luându-î 300 lei. Din cercetările fă­cute s’a descoperit că unul din autori este un anume Gavrilă Mustaţă, care a şi măr­turisit faptul declarând tot­ d’odată că to­varăşii lui să numesc Constantin Pilirivu Corfi­atis, şi I. Berlic. Actele relative la Mustaţă s’au dresat încă de atunci de co­misarul Portului, rămâind in urmărirea şi a celor­l’alţi doi. Astăzi poliţia a reuşit să prinză şi pe Constantin Piliriru Corfratis, care şi "densul mărturiseşte faptul şi să an­chetează tot de comisarul Portului A început in sfârşit piaţa Brăilei să se mai mişte. De la începutul săptămâneî, mişcarea ce s’a manifestat in port, e relativ destul de mulţumitoare. Articole din recolta nouă ca : grâu, orz, secară, soseşte zilnic în cantităţi bune şi sunt bine primite. Grânele mai cu seamă sunt mai bine vă­zute de cât acum două trei zile in care in­terval ai obţinut o urcare de la 20—25 cen­time de hectar şi cu tendinţa mereu spre urcare.­­Grânele de recoltă nouă sosite până acum şi indepositate sunt mai toate uşioare şi nu trec peste 60 livre. Ploile din urmă le-a vătămat mult in unele locuri şi a deminuat greutatea lor cu una până la una şi jumătate fibră , căci un grâu care mai nainte cântărea libre 62 abia acum cântăreşte 58 3fi—59 sau 60 cel mult. Secara nouă a debutat pe piaţa noastră cu fr. 10.75 cântarul de libre 54, tot ast­fel şi orzul cu frl 7.20 pe libre 47*/^ pre­dat din magazie. Sosirile în secăruri şi orzuri sunt încă slabe. Grâne sosesc mereu atât pe apă cât şi pe uscat. Porumburile cari soseau mereu până zi­lele trecute, au încetat acum de a mai sosi şi dacă sosesc, apoi in cantităţi mici, pu­tem zice chiar neînsemnate. Cu toate acestea acest articol e şi el destul de bine privit şi să menţine, insă invariabil, marilor duci Vladimir şi Michail şi pentru armata rusească urându-i de a se acoperi din nou­ cu lauri, dacă Dumnezeu ar che­ma-o să apere patria.—Răspunzând toastu­lui amiralului Bythine pentru marina fran­cesa, amiralul Gervais a mulţumit in mod cordial în numele marinei şi armatei fran­ceze. Ultimele cuvinte ale răspunsului au fost rostite în limba rusească.—Generalul Staden a îmbrăţişat pe amiralul Gervais.— Acesta primeşte din toate părţile Rusiei numeroase scrisori de simpatie. Din Streinittate Se atribue scăderea valorilor greceşti la bursele din Paris şi din Londra, în urma ordinelor de vânzare venite din Berlin, u­­nei manopere de bursă. Valoriile greceşti sunt mai bine asigurate cât ori­când, ve­niturile publice arată o urcare constantă care se va accentua încă şi mai mult după recolta. Strugurii de Corinth vor da anul a­­cesta o recoltă cu 20 la sută mai mare de­cât acea din anul trecut. Guvernul a primit propuneri din partea unui grup de capitalişti pentru împrumu­tul votat de Camera. La expoziţia din Praga au sosit 130 de bulgari printre cari mai multe femei şi co­pii au sosit ca să viziteze expoziţia. S’au schimbat discursuri; oratorii nu au vorbit de Ioc de politică ; nu s’a tratat de cât legă­turile de amiciţie între cele două popoare şi de interese economice. Sultanul, asupra sănătăţei căruia se răs­pândise ştiri alarmante, nu suferă de­cât de o bubă (furonele) la picior. La prânzul oferit de ofiţerii de artilerie rusească in Petersburg ofiţerilor escadrei franceze, amiralul Gervais a ridicat un toast în sănătatea împăratului, împărătesei, a DIN T.-OCNA Corespondenţă particulară a „ Luptei “ Deprinderea de a se scrie prin ziare ştiri de pe la staţiunile balneare e un semn bun pentru noi, căci arătăm prin aceasta inte­resul ce noi, şi cu noi marele public, il avem pentru localităţile de la care tragem foloase pentru sănătatea noastră, până când un alt interes mai mare se va dezvolta pen­tru ori­ce colţ din ţară. Gustul de călătorie e puţin răspândit în ţara noastră. Acel ce au cu ce fug peste hotar, iar în interiorul ţării nu mişnesc pe drumuri de­cât oameni duşi de interese materiale. Pe negustor şi precupeţul de grâne ai să’l găseşti pretutindeni; cea­l’altă pătură, pătura muncitorilor cu capul, nu să mişcă de cât vara şi atunci foarte pu­ţini şi pentru foarte puţin timp. Burghezia cultă n’a prins dor de ţară, căci cine dintre noi ştie multe de ţara lui? Ne lipsesc descrierile a o sumă de locuri încântătoare prin poziţiunea lor, folositoare prin cele ce conţin; dar cine să scrie des­pre ele? unde să citeşti ceva? Nimic din toate acestea. Faţă cu toate acestea, corespondenţele balneare îşi au rolul lor. Câţi nu au auzit de Bugh­ea, Oglinzi, Anastasaki, Lacu- Sărat, etc. etc, numai şi numai din citite. Nu numai să ştii de localitate, dar afli ce persoane sunt pe acolo, ce petreceri, ce lo­curi de escursiuni, etc. şi ce bine n’ar fi pentru noi, când despre fie­care colţ din ţară am şti cel puţin atâta cât ştim des­pre staţiunile balneare. Dacă punem chestiunea din punct de ve­dere special românesc, atunci importanţa acestor corespondenţe balneare creşte. 111- chipuiţi-vă numai, iubiţi lectori, câte loca­lităţi nouă n’avem de recomandat ! câte ape minunat de bube n’avem de scos la iveală ! câte poziţiunî romantice n’avem de descris! Şi toate acestea pentru ce? Pen­tru că ideii era locul nu-i încă bătătorit de pasul miilor de călători români; dacă mii şi mii cunosc mănăstirile Varatec, Agapia şi Neamţu ; dacă mii şi mii au fost pe la Slănic, Sinaia, Lacu-Sărat, Călimăneşti, etc. câte locuri însă nu aşteaptă pe vizitatorul curios ? Cine a fost la Borcea ? Nimeni, şi cu toate acestea acolo sunt ape admirabile. Cine a fost la Dorna ? Nimeni, şi cu toate acestea apa de Dorna îşi ia primul loc intre apele minerale din Europa. Mulţi au fost prin Târgu-Ocna, dar nici a suta parte din cei ce au trecut pe aici nu ştiu­ ce e T.­Ocna, şi ce conţine dânsul. Drumeţul cunoscut cetitorilor acestui ziar şi din alţi ani îşi ia sarcina a descrie Târgu-Ocna din toate punctele de vedere. Va căuta a spune cetitorilor ce a fost Târ­­gu-Ocna în vechime; de când e fundat, ce fel de oameni au locuit pe aici ? Ce era corporaţiunea Şangăilor, adică a oamenilor însărcinaţi cu tăerea sării ; va spune ceva de aşa zisa proprietate a Ocnei, vechiul do­menii­ gospod, care şi azi e în pricină cu statul. Dar pentru a pasiona pe cetitor, intere­­sându-l, va începe de la starea de acum, ca apoi să ajungă la trecut. Drumeţul crede că prin aceasta face un serviciu şi localităţii, căci scoate la iveală bogăţia terenului, de aici, iar publicului mare că i se dă date precise de starea lo­cului, de apele de pe aici, de preţurile lu­crurilor, etc. etc., lucruri de prima im­portanţă pentru voiajorul curios. Şi în adevăr, care e stinghireala mare a multora din noi când plecăm de acasă la hal? Nu ştim cât vom cheltui. Să ştie că tu de comun să cheltueşte mult la băile noastre, dar precis cât, nimenea nu-ţi pote spune. Gel păcălit cu traiul n’are timpul să-ţi înşire neajunsurile, ci înjură într’una, şi zice ca Mae Peruzescu a lui Nicu Gane : „Adio Slavic „Galic „Ţi-oi îi bea apa „Gând a zbura iapa. De ordinar la băile izolate eşti tupit în toată puterea cuvântului şi lăsat la cheris­­mul antreprenorului. Stai lu Bălţăteşti, va trebui să mânânci numai ceea ce ’ţi se dă, de altmintrelea mori de foame. Când însă băile să află într’un târguşor ca T.­Ocna, sau aproape de târg, ca Oglinzii lângă Târgu-Neamţului, lucru să schimbă. Poţi găsi un târg toată comoditatea traiului, cum o cauţi, nu cum ţi se dă, şi cheltueştî cât vrei, pe ce vrei. Iată dar înlesniri mari pentru o mare parte din publicul doritor de a merge la băi. Până acum Târgu-Odia era cunoscut nu­mai ca loc de trecere spre Slănic şi băile Anastasaki; de anul acesta insuşi târgu­­şorul a devenit staţiune balneară, prin a­­pele de la Vălcica. Iată clar interesul ce a­­vem de a şti ceva de acest târguşor. Târgu-Ocna e un oraş cu o populaţiune de 7166 suflete, din care 6525 stabilă, iar 641 nestabilă, compusă din tâlhari de la Penitenciarul Ocna şi din trupa garnizoa­nei locale. Din aceşti 6525, 1679 sunt capi de fa­milie, iar 4846 membri de familie. După sex sunt 3194 bărbaţi, şi 3331 femei, cu 137 femei mai multe ca bărbaţi. După starea civilă din 6525 sunt 3324 neînsuraţi, ar 2644 însuraţi, deci cu 683 numărul neînsuraţilor e mai mare de­cât a celor căsătoriţi. După sex luând starea civilă am avea : 1755 bărbaţi necăsătoriţi, şi 1574 femei. Văduvi sunt in Târgu-Ocna 110, iar vă­dane 423. Nu le ştim vârsta, dar aviz că­lătorilor. Să notăm un lucru: nu e târguşor, unde tagma becherilor bătrâni, sau a flăcăilor tomnatici să fie mai numeroasă ca in Târgu-Ocna. Din cel 6525 suflete stabile numai 1548 ştiu ceti, iar 4977 sunt iară ştiinţă de carte. Din ce pricină oare? In Târgu-Ocna există şcoli încă de supt Grigore Alex. Ghica, dar rodul acestei şcoale vechi încă nu s’a întins asupra întregului târg, din c­uză că e prea împrăştiat topograficeşte. Cum vroiţi ca copilul de sătean, din Mo­soare sau din Tiseşti, şi gura Slănicului, să vină la şcoala din centrul târgului? Au ca piedică Trotuşul, şi pe asprimea ernei nimenea nu să incumetează a veni la aşa distanţă mare. Asta a făcut că de­şi e şcoală în târg de aproape 40 de ani, dar să fie încă şi azi de 3 ori mai mare nu­mărul neliteraţilor. Actualminte să află 3 şcoli primare, 2 de băeţî şi una de fete. Iar în bugetul co­munal pe anul curent s’a înscris suma de 1200 Iei pentru deschiderea unei alte şcoale de băeţî, ca sucursală la No. 1, ce să va aşeza un cătunu gura Slănicului, situată peste Trotuş, în drumul ce merge spre Slănic. Şcoala să va deschide de la toamnă, aşa că de acum înainte şi populaţiunea de pe malul drept al Trotuşului va putea urma la şcoală, având-o la picoare. După naţionalităţi populaţiunea să îm­parte ast­fel : 4155 români, 1247 evrei, 714 unguri, 312 armeni, 97 alte naţionalităţi. Popula­ţiunea română reprezintă 1/3 din numărul total. Târgu-Ocna e un cuib armenesc, şi de notat e cazul că armenii sunt din cetăţe­nii cei mai impuşi materialiceşte, ei fiind cei mai bogaţi. Elementul Unguresc, care e cel mai vechiu în târg, nu e băgat în seamă de cât în zilele de târg, sau de iarmaroc. Atunci să observă următorul fapt : Toţi sătenii de prin Împrejurimi venind la târg, n’auzi vorbindu-se de cât ungureşte, tocmai con­trar de ceia ce să vede la Cluj, de ex., unde in zilele de târg te afli într’un oraş curat rumânesc, pe când Î11 cele l’alte zile n’auzi de cât dulcea limbă ungurească. După ocupaţiune populaţiunea se îm­parte ast­fel : agricultori 601 ; meseriaşi 280; industriaşi 8; comersanţi 141; profe­siuni libere 152 ; muncitori 250; servitori 260. Total 1672. Contribuabili în comună sunt 1686, capi de familie 1679, cu ocupaţiune 1672. După cult deosebim 4 legi: creştină or­todoxă (Românii), catolică (Ungurii), ar­meană şi mozaică. Biserici sunt 14, la o populaţiune de 6.500 suflete, ceia ce ar veni câte o bise­rică la 470 locuitori. Nu cred să fie oraş în ţară, care să aibă mai multe biserici faţă cu populaţiunea. Vasluiul cu o popu­­laţiune de 7.000 locuitori are 2 biserici, Bacăul are 5, Huşi 6, etc. etc. Iată nu­mele lor : Sf. Ion, Sf. Gherghe, Sf. Triviţa in gura Slănicului, Schimbarea la faţă in Mosoare, Sfinţii împăraţi in Văleni (castel) Sfinţii Apostoli în Vâl­cele, Sf. Nicolae, Sf. Voeveal, Cuvioasa Parascheva, din aceste 9 biserici 7 sunt ţinute numai de comună, iar 2, cele din urmă subvenţionate de stat cu câte 230 lei anual; biserica Răducanu şi Precis­ta sunt pe seama Statului, iar schitul Măgura de­pinde de Sf. Spiridon din Iaşi. Apoi mai avem o biserică armenească şi una catolică, întreţinute de comunităţile respective şi subvenţionate de comună cu câte 100 lei pe an. Nu ştim dacă faţă cu atâtea biserici nu­mărul închinătorilor e mare, dar consta­tăm că Târgu-Ocna are acest raport : 3 şcoli cu 12 inşi personalul, şi 14 biserici pu­nând câte 4 inşi personalul unei biserici, ar­ea 56 persoane. Proporţia e plină de învă­ţăminte: avem 4977 necunoscători de carte, dar nici un necredincios. Gând va ajunge vremea ca prin târguri să avem toţi cetă­ţenii literaţi şi să se înceapă a să număra liberi cugetători ? Pentru a complecta datele statistice, mai amintim că Târgu Ocna are 20 sergenţi de noapte şi zi, 71 debitanţi de tutun. Iar ve­nitul total al comunei pe un an 114.376 lei. In corespondenţa viitoare vom insista a­­supra Băilor Vălcica. Drumeţul. — FOIŢA ZIARULUI „LUPTA“ — 63 Cravatele Albe PARTEA DOUA S­A.3STT^ JTJTLj f (Urmare) III — Fără îndoială... Se presupunem că Robert de Chatel se compromite puţin, cum zici tu, făcându-ţi serviciul de care vorbim, unde este răul ? Din contract foarte exce­lent pentru tine... Acest băet îţi place, e­­vident. Oare tu crezi că n’am găcit ? Voi­ zice mai mult... e cel întâi, care’ţî... şi tu eşti prea indolentă ca se iubeşti schimba­rea, tu... Tu eşti ca mine , tu visezi o le­gătură care se dureze toată viaţa... Tu ai vrea se ai un Ernest pe veşnicie... Ei bine, mititica mea, singurul mijloc, de a ţinea bine pe bărbaţi, care sunt toţi mai mult sau mai puţin schimbători, e ca să o faci puţin să se teamă. — Să se teamă ? —­ Da, pentru ca să nu fie nici­odată ispitiţi să fugă. Prisonierul care vede la uşa închisorei sale o santinelă bine înar­mată, nu gândeşte să evadeze, îi e prea frică de puşca și de gloanțele care este la capătul pustei. Ia deci, scumpa mea, puşca ce ţi-o ofer, sub forma nevinovată a unei mici îndatoriri la muntele de pietate. — Dar, observă Rachel, arma ce -mi dai contra lui, ar putea să se întoarcă contra mea. . . Aceste obiecte ce d-ta vreai să-l fac pe dânsul să le angajeze, eu le-am... luat. — Da, dar el e care profită, dacă el le angajază . . . E complicitate. Asta face. . . să fie un cadavru, între noi. Tu cunoști ex­­presiunea : „Unde este cadavrul?" Ceia ce vrea să zică pentru ce aceste două per­soane sunt lipite împreună de așa mult timp, legate de acelaș lanț ? . . . In sfârșit, mititico, mi-am­ dat osteneala să-ți dau ex­celente sfaturi. . .Urmează-le, asta-i cel mai bun ce ai de făcut. — Și dacă Robert refuză de a-mi făce serviciul in chestiune ? — El nu poate, daca tu vei ști să te iei bine pe lângă dânsul... Unde-aţi ajuns voi amândoi ? Aţi înaintat ? — Atât cât poate să fie. — De câte zile ? — O săptămână aproape. — Cum ta ascunzi sireato! Nimenea , aici nu te bănueşte... afară de mine... Tre­­bue ca in astă sară, în public, să fii mai puţin rezervată, mai expansivă cu dânsul... Ceî­ l’alţi bârbaţi de care tu ţi-ai râs tot­­­­d’a­una vor turba... și asta’l va încânta,­­ că se va vedea puțin afișat... Este mult a­­l­mor propriu în amor. — Pe urmă, d-ta îți zici, adaogă Rachel că dacă el e bine cunoscut ca amantul meu el va fi mai compromis prin angajamentul bijuteriilor. — Cum mă ghicești tu ? De­sigur tu ești foarte tare. — Oh! la școala d-tale, doamnă, ar fi trebuit să fii tare proastă ca să nu fi profitat. — Și tu ești așa de puțin proastă, că mi se pare nefolositor de a-ți arăta dru­mul ce trebue să urmezi, pentru a aduce pe Robert al tău, cel mai iute posibil, unde tu vrei. — Spune înainte, asta poate să slujească la ceva. — Ei! bine, mâine, de exemplu, tu lui ai să-i joci marea scenă a femeii urmărită de creditorii săi... Tu o cunoști: tu ai în­cercat odinioară cu mine... La mine nu s’a prins; dar tu vei pune mai mult foc, mai multă inimă. Eu eram un public reu, tu vei avea unu bun : „Eu­­nu pot să mai trăesc ast­fel îmi vine să nnebunesc. Vrei să mă întorc in ţara mea pentru ca să fug de toţi aceşti oameni... Asta-i bună el va avea frică că te va perda... Sau mai bine încă .“ Cusătoreasa, modista, sunt capabile de tot... Ele vor scrie... Ele vor istorisi le­gătura noastră... Ah ! Dumnezeul meu ! mă cutremur. In sfârșit dacă nu se va prinde nici asta, atunci joacă jocul cel mare, la­­crămile, atacurile de nervi, leșinurile, la nevoe un simulacru de sinucidere...­­ vezi asta de aici. — Da, eu văd... D-ta nu vezi de Ioc? — Ce-i frumoasa mea ? — Daca voiu reuși, și el ar da cinci­spre­zece până la douăzeci de mii de Iei. Nu’i asta ceia ce d-ta vrei ? — Nu, de sigur ! Dar eu nu sunt neli­niştită . El n’are un gologan ! Am avut in­formațiile mele ; o familie săracă care nu poate sa facă nimic pentru dânsul, şi cât despre cât câştigă cu cabinetul său de a­­faceri, să nu mai vorbim... Atunci situa­­ţiunea se desnoadă de ea înseşi. In nepu­tinţa de aţi veni în ajutor, el se va de­­sespera, când de­o­dată tu vei striga : „Şi diamantile mele la care eu nu mă gândeam. Vreau să le vând !... Să le vând ? Nu, voiu perde prea mult... Şi pe urmă ţin la ele, le am de la mama mea... Dar dacă m’aşi împrumuta, dacă lea’şi pune amanete... In dată tu fugi la lada ta de fer, o deschizi, el parurile, pui pe tine în grabă un man­tei, o pălărie. In momentul de a pleca te opreşti : „Nu, nu, nu voiu îndrăzni nici o dată se merg în unul din aceste locuri... La muntele de pietate. Una ca Nicia!... A­­micul meu te rog, fă aceia­ ce eu n’am cu­rajul se fac. U11 bărbat asta-i e egal... Fă-’mi acest serviciu, nu’l voiu uita nici o dată. Dute iute, iute ! dacă vrei să mă scapi de o scenă teribilă cu creditorii mei... El s’a jurat să nu mă mai aștepte..." Ai priceput ? — Perfect. — Atunci tu trebue se crezi că Robert de Ghatel se va executa. Rachel n’avu vreme se răspundă. D. de Montbaran apăru și Prudența, regăsind toată agilitatea sa, se asvârji spre el, sau mai bin­e asupra lui. UNEI FINANŢATE Chiar florile splendide ce ţi strălucesc la sîn Nu au nici frăgezimea, nici miros aşa fin Ca fruntea ta şi buza-ţî ce sunt pătrunse acum De Congo, de săpunul—neîntrecutul parfum. Săpuneria Victor Vaissier, Paris. Agenţi generali pentru România : J. Tosmand­c & C-ie, str. Smârdan, 2, București. Tma­l arabil din CAMPIA ROMÂNIEI STUDIU FĂCUT DE O. V. C. MUNTEANUJ IV Composiţiunea chimică a câtor­va te­renuri arabile din diluviul român Acidul fosforic, potasa, azotul, şi une­ori şi calcea, sunt elementele nutritive, care trebue să ne fixeze mai mult atenţiunea din punct de vedere practic, fiind­că mai cu seamă cantitatea celor trei d’întâi este limitată in pământ şi de la proporţiunea si starea lor depinde fertilitatea solului. Calcea sau varul se află în pământurile românesc­ analizate, Î11 genere Î11 mică pro­­porţiune. Cea mai mică cantitate o conţine soiul de la şcoala de agricultură de la IV. — Ce însemnează asta ? De unde vii tu? strigă Prudența, punându-se înaintea lui Montbaran. — Ți-am telegrafiat, scumpa mea. Am cinat cu d’Arnage. — Asta nu-i adevărat! Nu-mi spune po­vești. Tu ai cinat cu o femee. —■ Te voia face să observi, răspunse Montbaran tare liniștit, fiind­că conștiința sa era înpăcată fără îndoială, că dacă aş fi cinat cu o femee, cum spui tu, n’ași fi pă­­răsit-o la nouă ceasuri seara . .. Privește pendula; sunt nouă și un sfert. — Da, e adevărat, zise d-na de Fonte­­nay care începuse a se liniști. Dar nu sunt convinsă. Tu vei fi având frică ca să nu vii prea târziu­. . Tu mă cunoști, că nu se trec la mine întârzieri de aceste . . . Ți-ai plătit, ori mai bine ai plătit o cină bună care va servi Î11 viitor. — Cum vei vroi ... De vreme ce nu te pot convinge. — In adevăr e serios , tu erai cu mar­chizul ? Amândoi numai ? — Ți-o jur, Prudență, zise Montbaran, ducând mâna la inimă. — Ea crezu cuvântul acestui coțcar, ca şi cum el ar fi fost cel n­ai cinstit om­, şi aruncându-se în brațele lui, strângându­-1 la peptul ei, surptându-l. — Ah ! Ernest! Ah ! Ern­est ! strigă ea, ce bine viu faci tu.. . Am suferit atâta. (Va urma). .

Next