Lupta, octombrie 1891 (Anul 8, nr. 1529-1551)
1891-10-28 / nr. 1549
ANUL Yin.—No. 1549 ABONAMENTE; [IN ŢARĂ L' n an...................................................40 îel Şutise met........................................, . 20 „ Tr«l iuni . ................................................ . 10 „ Ptatra invSţStorl pe un m................ . 00 , IN ST&KÎNJETATH ÎJ» na................ . .................... 50 iei Şanse luni ............................* .... 25 „ Pontra snunciurî & se adresa% In Koaâria la „Agenţia Havas“. In Francia, Italia, Autitro - Ungarii ţi Anglia la Agenţia Havas, 8, Place de la Bourse, Paria, precum MERUL lO BĂNI • ~T T( a er-; 1- '’’I UN NUMER VECHIO BO BANI ' - »♦ . . . *• f; REDACŢIA: Pasagiu! „Băncci Naţionale“ (Casele Karagherghevici) Director politic: Q. PANU PasaV?h 'ADMINISTRAŢIA: LUNI 28, MARŢI 29 OCTOMBRIE 1891 ANUNCIURI: Pe pagina III 30 litere corpul 7 . . IVn n v v ?» ... Inserţie şi reclame * „ ... . 1 îeh lini 25 bani „ 2 leî , gini „Băilor Naţionale" (Casele Karagheorgherici) Renta Română Informaţiuni exterioare Liga, din Bucovina Din Carnet. — Frica S curagiul Din Râmnicul-Sărat Cronica din Bârlad Ştiri teatrale Criticii Năpastei R©ssia peisiană O chestie gravă, care trebue să ne preocupe, este aceea a emisiune! şi a plasare! rente! noastre. Cei care să ocupă cu astfel de chestii ştiu, foarte bine, în ce situaţie rea ne aflăm, publicul însă cel mare nu are cunoştinţă, de aceea este bine să -l punem în curent. Mulţi îşi închipuesc că este destul ca să emitem renta, să o trimetem la Berlin şi Francfort, pentru a avea în schimb bani. Mulţi îşi închipuesc că plasarea rentei noastre să face şi acum cu aceaşi facilitate cu care să efectua până acuma. Eroare, gravă eroare. Publicul va fi surprins când voiţi spune că cea mai mare parte din emisiunea făcută de d. Ghermani, pentru conversiune, deşi negociată, deşi guvernul nostru a luat banii, totuşi ea stă şi astăzi în portofoliurile bancherilor care au servit de intermediari. Publicul va rămânea încremenit când voiţi adăuga că guvernul, astăzi, nu e în stare să plaseze câteva milioane de rentă, doar numai concepând ca cota să fie sub cuantumul emisiunilor precedente şi că încercarea ministrului de finanţe, în vacanţie, de a negocia renta în condiţii acceptabile, nu a fost încoronată de succes. Notaţi că se grăbesc a zice că cauza eşecului precum şi a cădere rentei noastre, nu este guvernul actual, nici discreditul hârtielor noastre. Ştiu că partidele, în pasiunea lor oarbă, au susţinut aceasta; când e vorba de a trata o chestie serioasă, ele nu voiu cădea în acest păcat. Cauzele stagnaţiei noastre financiare sunt de o natură specială şi mai îndepărtată decât politicianul îşi închipuesc, ba voi zice — precum voi arăta mai jos — partidele şi politicianii cari acuză mai tare astăzi pe guvern de eşec, au contribuit, în cea mai mare parte, la producerea acelor cauze. Pentru a descrie situaţia actuală a creditului nostru, voi mai adăuga următoarele : Nu este un mister pentru nimenea că piaţa noastră este inundată de o cantitate enormă de rentă, înapoiată de la Berlin, unde fusese trimeasă pentru a fi negociată. In adevăr, să ştie că bancherii noştri trimet la bancherii Germani rentă de a statului în depozit, pentru ca să poată apoi trage poliţe asupra Berlinului, în contul acelui depozit. Bancherii de acolo, după ce achită poliţele, negociază renta ce au în depozit şi să acoper astfel. Ei bine, renta noastră fiind foarte greu, dar foarte greu de negociat în momentul de faţă, în Berlin şi în Francfurt, şi imposibilă de negociat, în cantităţi mari, bancherii de acolo nu se mai pot acoperi cu renta ce au în depozit, trimeasă de bancherii noştri, de aceia ei sunt nevoiţi să o înapoească, nu ca pe o hârtie netrebnică, ci ca pe ceva greu de realizat în momentul de faţă. Gravitatea acestui lucru nu poate scăpa nimănui. Aşa, că—cum am zis—renta Statului în valori mari stă în portofoliurile bancherilor de la Berlin, iar renta trimeasă de bancherii noştri, este, după cum am zis, înapoiată. Rezultatul este că o piaţă mică ca a Bucureştilor este inundată de rentă, pe care nimenea nu o caută aici ca şi în străinătate. Astăzi, cu greu ar găsi cineva în Bucureşti de desfăcut, pentru 20.000 lei, rentă. Să înţelege că oarecare scădere în cota rentei noastre este o consecvenţă esplicabilă, decursă din această situaţie. Dacă scăderea nu e mare, dacă ea nu ia caracterul unui dezastru, aceasta se datoreşte, după cum voi arăta, naturei speciale de criză de care renta noastră suferă, natură care nu are nimic de comuni cu discreditul hârtielor condamnate de public. Pentru a arăta starea de mizerie în care ne aflăm în această privinţă, voi adăoga că s’a făcut cele mai mari silinţe în campania de vară, pentru a se procura banii necesari fortificaţiilor, şi că nu s’a putut ajunge la rezultat de cât cu grele, sleind reservele, împrumutând la casa de consemnaţie, etc. Astăzi foarte grele ’i-ar veni guvernului, dacă s’ar gândi ca să întreprindă nioi lucrări. Penuria a început dar a se arăta în tezaurul nostru, care ani întregi a fost ghiftuit cu bani; serviciele cari să fac cu emisiune de rentă începi a suferi în mod grav. Aşa se explică slăbirea în unele lucrări de drum de fer, precum linia Iaşi-Vaslui, poate tot aşa se explică hotărîrea ca plata funcţionarilor şi a pensionarilor să se facă cât se poate mai la sfîrşitul lunei. Tot cam aşa origină are şi conflictul dintre ministrul de finanţe şi directorul drumurilor de fer pentru suma de doue milioane, pe care ministrul de finanţe nu vroia, în ruptul capului, să o procure. Am arătat situaţia. Cum sunt cauzele ? Gr. HPMATU A se vedea ştirile telegrafice pe pag. 3 Informaţii exterioare (Prin fir telegrafic) Tractatul austro-italian Viena, 6 Noemvrie. — „Presa" află din Munich că negociările pentru tractatul austro-italian s’au întrerupt din nou. — Delegatul austriac a venit la Viena ca să ia instrucţiuni; se va întoarce din nou la Munich şi se crede, că toate neînţelegerile vor fi aplanate la începutul săptâmânei viitoare. De ce Ţarul mu s’a dus la Berlin Viena, 6 Noemvrie. — „Corespondenţa Politică", publică o scrisoare din Petersburg care desminte ştirea în privinţa căsătoriei marei ducese Xenia cu prinţul regal al Italiei, marea duceasă se va mărita cu marele duce Alexandru Michailovici. Aceiaşi scrisoare zice că motivul pentru care Ţarul nu s’a dus la Berlin este că călătorea cu perechea regală a Danemarcei şi cu principesa de Galles. Afară de asta erau şi dificultăţi de etichetă. Ţarina este mai în vârstă şi domneşte de mai mult timp decât împărăteasa Germaniei , deci nu ei se cuvenea să facă întâia vizită. O scrisoare din Berlin arată, din partea sa, că Ţarul nu datorează nici o vizită Germaniei, ar fi greşală de a crede că se socotește la Berlin ca o simptomă de sentimente puțin amicale faptul că Ţarul nu a venit la Berlin. EDITIA ADOUA Șeful Srlandezilor Cork, 7 Noemvrie. — La alegerea pentru înlocuirea lui Parnel d-nn Tlavin anti-parnelist a fost ales cu 3009 voturi contra 2157 date d-lui Redmond parnelist și 1161 d-lui Sarsfilld, unionist. Discursul eS-lui di ffîaieHisii Roma, 7 Noembre. — După „Messagero" discursul ce d. di Rudini va rosti Luni va anunţa reforme administrative şi o legislaţiunea socială ; el va confirma coinclusiunea unui tractat de comerţ cu Germania. Pasagiul relativ la politica străină va fi eminamentă pacînic. Elitra Austria Viena, 7 Noembre. (Oficial) In urma cholerei ce a isbucnit la Hodeida o observaţie de 7 zile s’a ordonat pentru corăbile cari vin dinspre coasta arabă de la Jambo până la strâmtoarea Bab-el-Mandeb. „Noua Presă" află din Pesta că stockul de aur adunat de ministrul finanţelor în vederea regulărei etalonului monetar se urcă la 40 milioane, la cari trebue să se adaoge excedentele din 1890 adică de 10—15 milioane. Ministrul Cultelor răspunzând la o interpelare în privința Primatului Ungariei, a repetat că guvernul nu a avut decât un candidat, că drepturile de patronat ale Regelui Ungariei nu au fost atinse că primatul este silit prin decretul de numire să şadă la Budapesta, ori de câte ori şade acolo Regele şi când Parlamentul este întrunit. Scăderea fondurilor ruseşti. Paris, 7 Noembrie.— D. Dreyfus a trebuit să renunţe, după refuzul d-lui Rouvier, de a întreba pe ministrul asupra scădere! fondurilor ruseşti, dar îşi rezervă dreptul de a adresa în mod eventual o interpelare in aceeaşi privinţă după votarea bugetului. Discuţia bugetului resbeluluî s’a terminat. D. de Freycinet întrebat zice că experienţele pentru a înlocui pesmetul în a- i mentaţiunea soldaţilor nu s’au terminat încă , dar că continuă. Marele duce Vladimir a făcut vizită azi d-lui Carnot, care ’l-a înapoiat-o numai de cât. Liga din Bucovina Nu se poate o situaţie mai insuportabilă, ca cea din Bucovina. Ori cât de mult să fie înrădăcinată credinţa că Bucovina are suferinţi mai dulci decât Transilvania, oricât de mult ar crede unii că bucovinenii sunt copii resfăţaţi ai lui Frantz Iosef, nu putem admite ca să se afle de-a lungul şi de-a largul ţării un om care ar zice că bucovinenii sunt scutiţi de toate vexaţiunile unui regim odios şi că ei se pot dezvolta în toată libertatea în limba ţării lor, în limba română. O astfel de credinţă ar fi culmea stupidităţii, ultima expresie a impasibilităţii. Astfel cum se prezintă însă, realitatea, e cu neputinţă să nu se revolte tot simţul uman al fiecăruia. Bucovina a ajuns într’o situaţie mult mai disperată decât Transilvania chiar. D. Doxuţă Hurmuzaki, fiind mai zilele trecute prin Bucureşti, a caracterizat astfel situaţia Bucovinei: „Transilvania poate să ţipe măcar, dar noi suntem năbuşiţi, abia mai putem răsufla.“ şi a avut dreptate d. Hurmuzaki. Câtă vreme în Transilvania şi în provinciile anexe se află în masă compactă peste trei milioane de români, în Bucovina cele 250.000 de români sunt inundate destrăini, astfel că mai mare este numărul veneticilor decât al moşnenilor. Ungurii, în aroganţa şi nebunia lor, au căutat să piarză de o dată masa românilor , ceea ce nu le-a succes, fiindca orice presiune violentă naşte o reacţiune mult mai puternică. Dar în Bucovina e alt-fel. Aici s’au cumpărat întâi câteva suflete pierdute prin decoraţii, titluri nobilitare sau câte o slujbuliţă şi, prin aceşti vânduţi, nemţii şi leşii s’au aruncat asupra românilor, căutând a-i sugruma. De patruzeci şi trei de ani, de când prea graţiosul Frantz Iosef se tolăneşte pe tronul putred al imperiului şeii chaotic, se urmează acest sistem de corupţiune. Şi astăzi Bucovina nu mai este cea răpită în 1771; nu mai este bogată şi frumoasă precum a fost; nu mai este „vesela grădină“ de odinioară a lui Alexandri. E valea plângerilor şi a durerilor celor mai surde. Astăzi Bucovina este exploatată de veneticii cei mai ordinari, cei mai fără suflet, de Ieşi, nemţi, ruteni şi ovrei. Aceste lifte străine, încuragiate din Hofburg, au îngenunchiat pe români şi-i strâng de gât, gata să-i sugrume. In astfel de poziţie fiind, mai pot oare bucovinenii să ţipe ? Pot oare să facă ca durerile lor să resune prin ţara întreaga şi să ne zgudue inimile? Când călaul stă la capul teu,ţi-ai perdut conştiinţa şi rostul, nu mai toţi striga după ajutor. Nu mai pot nici ţipa, fiindcă sunt opriţi chiar de fii lor vânduţi curţii din Viena. Şi acum când câteva elemente independente caută să-şi reunească forţele şi să ridice din întuneric pe români, vin ciocoii vânduţi, Vasilco, Styrcea, Mustatză, ect. şi-i denunţă împăratului şi guvernatorului Pace ca pe nişte uneltîtori în contra dinastiei Plabsburgice şi în contra integrităţii Statului Austro- Ungar. De aici apoi persecuţiunile Bachianului Pace în contra puţinilor oameni cinstiţi şi în contra »Gazetei Bucovinei.« Dar, cu toate aceste, se speră, se dă chiar ca sigură formarea unei ligi de resistenţă în Bucovina, în contra apucăturilor despotice ale contelui Pace. Fie ca această încercare să izbutească şi liga de resistenţă să fie o stâncă colosală, de care să se izbească şi să se prăbuşească încercările de corupţiune a Burgului din Viena. Muncel ODC0C5-I capete mult curagiu, trebuie mai întâi să capete multă frică. Curagiul născut şi o frică! închinaţi-vă noroadelor! S’a dus pe copcă întreg capitalul cunoştinţelor omeneşti, s’a sfârşit cu legea cauzalităţeî, lumea emoţiunilor şi a impresiunilor apare sub o altă lumină şi ’şi bate joc de atâtea frunţi zbârcite în truda studiului şi a observaţiuneî. Adeverul se revelează în sfârşit. Ierea şi timpul! * * * Nu se ştie de unde sare iepurile, spune o zicătoare, şi nu m’o mai prinde mirarea de-acum, dacă m’oi pomeni cu soarele răsărind din spre Cotroceni şi apunând în spre Apele de la Văcăreşti. Cu strategia modernă ce nu se poate pe lume? In interesul apărărilor naţionale se abat cursurile rîurilor, munţii uriaşi sunt spintecaţi şi trimeşi la plimbare, simţimintele omeneşti chiar, iau câmpii ; de ce oare să nu-şi modifice şi soarele itinerariul, mai ales că Dumnezeul părinţilor noştri, care ne protege, ne poate face acest hatâr. Care va să zică, de astăzi, înainte ne putem aştepta la toate minunăţiile şi scamatoriile. Şi dacă-i vorba, eu nu sunt de loc supărat de una ca asta. Jos cu monotonia şi cu „nimic nu ie noi sub soare“. Jos cu soarele care să meargă în vecii vecilor de la orient la occident! Jos cu elefanţii cari nasc elefanţi şi cu oamenii cari dau naştere altor oameni ! Voim reforme, domnilor, lumea este sătulă de tirania legilor imutabile ; jos cu inamovibilitatea în natură ! E destul că trebue să răbdăm pe magistraţii inamovibili—precum foarte bine au spus confraţii de la Naţionalul. Destul, destul, ajunge, căci nu mai am putere. * * * Mă adresez, mai întâiu, mamelor de familie, uşi le zic: voi cari puneţi cloşti pe ouă, veghiaţi! Aveţi copii mici, viitori soldaţi cari să capete curagiul de frică, sublimi apărători ai patriei „voinicoşi dar fricoşi“. Fiţi neadormite mamelor de familie, căci un ofiţer de geniu (din arma geniului) a descoperit un lucru minunat, o minune ce va transforma lumea într’un talmeş-balmeş de s’o duce pomina. Inchipuiţi-vă că, punând sub o cloşcă două-spre-zece ouă de raţă, la luna, în loc să aveţi o duzină de răţuşit, o să vă pomeniţi cu o duzină de hipopotami! ?!! Brrrr! Nu protestaţi şi nu’mi daţi dezminţiri căci vaî! acesta’i adeverul. Din momentul în care s’a dovedit, urbi et orbi, că dintr’un om fricos poate eşi un om curagios, de ce nu s ar putea, mă rog, ca dintr’un ou de găină să iasă un crocodil şi dintr’un crocodil un ou de bibilică? T-a fost mult naturei până ce s’a hotărât să ’şî iasă din sărite, dar de acum înainte ţine-te pânză. Dar bieţii bărbaţi de familie câte n’au să paţă! Unul, al căruia prieten intim poartă penzneuri, se poate pomeni că nevasta îi naşte un copil cu ochelari. De aci gelozie, bănueli nedemne de nişte Oreşti şi Pilazî, ba poate chiar şi o pledoarie în divoţ. Şi, când colo, nevasta ’i virtutea în carne, prietenul onestitatea în oase, iar pricina tutulor răutăților acel blestemat de curagiu care se naşte din frică. -î» -î* Cineva, însă, îmi poate obiecta; dar scamatorii nu fac şi dânşii asemenea minuni ? dar n’am văzut noi DIN CET Frica S curagiul Nu ştiu, unde citeam mai săptămânile trecute o paradoxă războinică. Mi să pare că am cetit’o într’un ziar ce se închină zeului Marte şi că ierea împodobită cu iscălitura unui ofiţer de geniu. (Din arma geniului, rog nu confundaţi). Iată, pe scurt, despre ce ierea vorba : Ofiţerul de geniu (din arma geniului) susţinea, nici mai mult nici mai puţin, decât că regimul extrem de sever este indispensabil pentru soldaţi, de vreme ce aceştia fiind crescuţi în vederea morţei trebuesc înfricoşaţi prin supunerea oarbă, spre a putea înfrunta moartea cu curagiu. Am citit şi am rămas pe gânduri. Adânc lucru, mi-am zis ieri, înaltă cugetare şi înfricoşată taină. Şi, dacă n’o fi vre-o boscănie la mijloc, au rămas de râsul lumei toţi psihologii. Căci, în vorbe mai lămurite şi mai puţine, iată ce spune această ideie: pentru ca un om să