Lupta, decembrie 1891 (Anul 8, nr. 1578-1599)
1891-12-08 / nr. 1583
ANUL VIII.No. 1583 ABONAMENTE O FERTARI (la an................................................* Beaze luni........................................................... Trei luni................................... Pentru învSțStor! pana au.................. TS STEEMSTATE Casa .. * • Seass luni ... .............................. Trei luni ....................................... NUMERUL 1E BANI REDACŢIA: Pasagiul „Băncei Naţionale“ (Casele Karageorgevici) Director politic: G. PANN ADMINISTRAŢIA: 40 lei 2010 , DUMINECA 8 DECEMBRIE 1891 ANUNCIURI. Pe pagina III 30 litere corpul 7 1 lefi ha « » IV i» » 25 bani „ Inserţie şi reclame 4 „ 2 lei Ptifctra aaaneinri a se mavem i pmitnia k „Agenţia Havas®. In Aranda, Italia,’ Austro-Ungaria rn Anglia Is Agenţia» Havas, 8, Place de la Bourse, Paris, precum şi la sucursalele ei. " UN NUMER VECHIU 50 BANI Pasagini „Băncei Naţionale" (Casele Karageorgevici) Escrocherii parlamentare Informaţii exterioare Primul pas Informaţiuni politice Efectele Ligei vamale Dare de seamă Revizorul jud. Buzea Ştiri teatrale Femeia ucigaşe 80 , 50 lei 25 .15 . EDITIA A DOUA as*as Escrocherii parlamentare Sunt nostime de tot motivele pe care le invoacă foile conservatoare pentru a susţine că au drept la o a treia disolvare. Aceste motive sunt de două naturi : unele sunt scoase din o expunere falsă a evenimentelor din aceşti din urmă trei ani? Altele sunt nişte şiretenii cusute cu aţă albă şi fabricate ad-hoc, în vederea unei lovituri parlamentare, proectată de intriganţii şi microbii catargişti. E drept că de la căderea colectiviştilor s’au făcut două disolvări, zic acum conservatorii. Dar, adaogă eî, de prima disolvare făcută sub guvernul junimist prezidat de d. Theodor Rosetti, conservatorii n’au beneficiat de loc, în tot cazul acea dizolvare „n’a fost mai mult o favoare pentru conservatori de cât pentru liberalii din fosta opoziţiune unităţi Neadevăr, neadevăr sfruntat. Cu toţii ştim că a doua zi după căderea colectiviştilor, cunoscutul Todiriţă- Minciună a conviat pe foştii şefi ai opoziţiunei unite la o conlucrare comună, între altele pe baza împărţire! prefecturelor în număr egal între disidenţi de o parte şi liberalii conservatori de altă parte. Când însă d. Dumitru Brătianu prezintă lista lui de prefecţi, cuconu Todiriţă, de conivenţă cu liberalii-conservatori, începu să facă oarecari obiecţiuni care duseră la o ruptură cu disidenţii. Alegerile din 88 s’au făcut deci împotriva tuturor elementelor liberale şi în folosul tuturor nuanţelor junimiste, conservatoare şi vernescane. Dovadă că Camerile eşite din aceste alegeri au suportat toate combinaţiunile ministeriale în cari au figurat când şefii junimiştilor, când şefii partidului liberal-conservator, când cu toţii la un loc. E dlar o rea credinţă copilărească şi o sfruntare ridiculă din partea conservatorilor când afirmă că ei n’au beneficiat de disolvarea din 88. Dacă nu ei, daca nu conservatorii de toate neamurile împreună cu vernescanii, pine altă beneficiat de acea disolvare, cine alt s’a folosit de acele faimoase alegeri? Dar foile conservatoare merg mai departe cu nostimadele lor, ele au aerul de a tăgădui chiar şi faptul Că ultima disolvare de sub guvernul Ilorescu-Catargiu s’a făcut esclusiv de către şi în folosul conservatorilor. Astfel una din aceste foi scrie : „chiar dacă am admite că partidul „conservator a beneficiat de această „disolvare, nu se poate să nu se „ţină seamă de împrejurările cari „au adus pe generalul Florescu în „capul cabinetului şi de faptul că „d. Catargiu numai după multe stăruinţe a primit să intre în acel cabinet»“ Bietul Catargiu, bieţii conservatori! Nici după 12 ani de opoziţie, atunci când un guvern conservator se afla la putere, dânşii tot n’au putut să beneficieze de alegerile făcute sub un asemenea guvern. Şi asemenea lucruri se scriu negru pe alb fără pic de ruşine, se afirmă în public cu o îndrăzneală revoltătoare, fără ca microbii cari le inventează să se gândească că e vorba de fapte petrecute ori alaltăeri şi pe cari le cunosc şi copiii. Să trecem însă înainte, să vedem şi un alt motiv pentru care faimoşii noştri conservatori se cred în drept a uza de o nouă dizolvare. După aproape patru ani de certuri şi neînţelegeri, zic el, am ajuns în sfârşit să ne împăcăm cu toţii şi să eliminăm din mijlocul nostru mărul discordiei, elementul vernescan. S’a despărţit Catargiu de Vernescu, deci ţara trebue acum consultată dacă aprobă împăcarea grupurilor conservatoare şi despărţirea lor de vernescani. dar de când decapitarea, fracţionarea unui partid este un motiv de a se înlesni uneia din aceste fracţiuni întărirea la putere? De când oare o ţară întreagă poate fi expusă la frământări şi agitaţiuni numai în scopul de a se vedea dacă aprobă dezbinările, certurile, alianţele sau împăcăciunile dintre diferitele grupuri ale aceluiaşi partid ? Apoi cu mijlocul acesta un partid se poate perpetua la putere, în tot cazul poate, provoca alegeri generale ori când voeşte şi să se folosească de ele. Pentru aceasta e destul ca acel partid să simuleze o desbinare, o disidenţă, să simuleze o împărţire in mai multe grupuri şi fiecare din acestea să ceară pe rând câte o disolvare, sub cuvânt de a consulta ţara dacă e cu grupul rămas sau cu cel eliminat de la guvern. De la 84 până acum am avut un partid liberal-conservator care ca atare a luptat în opoziţiune, ca atare a venit la cârma ţârei, ca atare s’a folosit de două disolvuri, ca atare în fine s’a arătat incapabil de a se menţine la guvern. Dacă astăzi acest partid s’adesfăcut, s’a fracţionat şi nici una din aceste fracţiuni nu poate guverna ţara cu Camerile alese chiar de acest partid, atunci să facă bine să se retragă, căci au perdut dreptul de a mai frământa ţara cu noul alegeri. Cimentarea impăcâciunei dintre elementele conservatoare se va face de asemenea mai bine în opoziţiune, unde vor avea şi vremea a se gândi la avantagiile sau dezavantagiile debarasărei lor de vernescani. A pretinde însă, că tocmai această desfacere a partidului liberal-conservator e un motiv de a se da disolvarea elementului conservator rămas la guvern, însamnă o tocire a bunului simţ şi a dreptei judecăţi. Şi dacă bătrânul vulpoi crede că punând pe microbii guvernamentali să lanseze asemenea pretenţii astfel motivate, va reuşi să captiveze pe rege şi să înşele opinia publică, dânsul se înşală, se înşală amar. Pretenţiile conservatorilor vor întimpina, suntem siguri, o protestare generală. Dar să vede că însăşi guvernamentalii au început să se convingă că în situaţia actuală guvernul nu poate îndrăzni măcar sa propună regelui o disolvare, de aceea dânşii au început să pună în circulaţie — ce e drept cam pe la răspântii — o nouă teorie. De Catargiu, spun conservatorii, nu va cere disolvarea decât la primul conflict parlamentar. Pe bizantinism se ascunde sub această nouă teorie, poate judeca oricine. Se ştie, în adevăr, că conflictele parlamentare provin în genere prin deplasarea majorităţei guvernamentale din cauza vreunei chestiuni importante, cum ar fi o reformă socială sau economică propusă de guvern în desacord cu majoritatea lui. In acest caz, guvernul poate propune regelui o disolvare, pentru a vedea dacă ţara aprobă sau aun reforma proectată de guvern. Cine nu ştie însă, că provenienţa conflictelor parlamentare de sub regimul conservator stă în intrigi meschine, în trageri pe sfoară neruşinate, în ambiţiuni personale, etc. ? Cine nu ştie că aceste conflicte se provoacă cu aprobarea şi încurajarea chiar a guvernului? Oare ultima criză ministerială provocată prin alegerea d-lui Alexandru Catargiu ca vicepreşedinte al Camerei în contra d-lui Ilariu Izvoranu, n’a fost rezultatul unei prealabile înţelegeri între bătrânul vulpoi şi partizanii săi? Dacă este aşa, şi aşa este, nu vede oricine că asemenea conflicte parlamentare se pot înscena oricând, punând pe câţiva din partizanii guvernului să voteze intr’o anume chestiune cu opoziţia? E dar copilăresc lucru de a încerca să invoci astfel de proteste şi să recurgi la asemenea expediente, căci in acest cas simulacrele de conflicte parlamentare devin niște adevărate escrocherii parlamentare. A se vedea ştirile telegrafice pe pag. 8 Informaţii exterioare Din camera austriacă. Cu ocaziunea desbaterilor asupra bugetului ministerului afacerilor străine din Austro-Ungaria, mai mulţi deputaţi ţineau să vorbească despre raporturile Austriei cu Ungaria. Discursul deputatului Lueger fiind important şi fiind foarte mult comentat de către presa austro-ungară, il resumăm in cele următoare : „Aşi dori—zise el—ca nici în Ungaria să nu fie naţiuni asuprite. Aşi dori să spun cancelarului german, general Capnin, ca să studieze istoria Austriei şi atunci va afla, că naţiunile, pe cari le tractează el numai aşa peste picior, adecă Slovenii, Românii, Slovacii şi Croaţii, într’un timp foarte critic, prin care a trecut Austria, ’şi-au jertfit copiii şi sângele lor, pentru ca să câştige tocmai coroana ungară pentru tronul Habsburgilor (Vile aplause din partea Cehilor şi Slovenilor). ’Iaşi aduce aminte generalului Caprivi să citească o vorbire, pe care a ţinut-o deputatul maghiar, mai bine deputatul jidano-maghiar Eötvös, vestitul apărător în procesul de la Tisza-Eszlar. Acest mare Maghiar a zis : „Nu putem renunţa la amintirile glorioase ale jertfelor şi triumfurilor anului 1849, şi până când monumentul Hentzi stă încă înaintea ministerului de honvezi, până când citadela de la Bloksberg priveşte asupra capitalei, până când consciinţa noastră naţională e vătămată prin steaguri negre-galbene şi prin imnul împărătesc în ziua de Sf. Ştefan şi prin fel de fel de germanizări, trebue să cultivăm pe faţă aceste amintiri pline de glorie. (Auziţi ! Auziţi!). Aceştia sunt Maghiarii, pe cari cancelarul german îl priveşte ca pe acel isvor, din care poate trage bune informaţiuni asupra Austro-Ungariei şi trebue să ştim ce îngâmfare zace în aceste vorbe, trebue să ştim, cum Germanii în Ungaria sunt asupriţi în mod nemai auzit de către Maghiari şi cum sunt desnaţionalizaţi. Aceasta trebue să se scie, pentru ca să se cuprindă cu mintea trufia, ba chiar indrăsneala neruşinată a acestui om, care lăsa să fie sedus la o astfel de espresiune. Spre care ţintă firească se îndreptează influenţa noastră politică şi economică ? In Germania nu mai avem nimic de a face politicesce. In Italia şi Elveţia asemenea nu. Direcţiunea noastră firească trebue să fie îndreptată spre peninsula balcanică, acolo este a se căuta teremul pentru a desface productele industriei şi meseriilor noastre. Românii, Sârbii, Bulgarii nu intuesc de a se face Ruşi. Dacă dar aceste popoare privesc la Austria ca la aliatul lor natural, ce văd aici? Ei văd aici pe conaţionalii lor asupriţi în modul cel mai neauzit, văd copii de 3 ani formând obiecte de încercare pentru naţionalizare şi maghiarizare. (Aplauze la Cehii tineri, Antisemiţi, Sloveni şi Croaţi.) Nu trebue să zică el atunci, că acolo, unde se procede astfel în contra supuşilor celor mai credincioşi, în contra Românilor, Croaţilor şi Sârbilor, că într’un asemenea stat nu se poate căuta scut pentru naţionalitatea lor? Politica interioară maghiară esercită o influenţă fatală asupra politicei exterioare. Trebue să o rupem cu această politică, dacă voim să mai visăm ceva despre vre-o influință in peninsula balcanică. Informaţii politice Guvernul face toate sforţările pentru a reuşi ca la votul de încredere să aibă majoritate cât de slabă, fie de un vot sau două. Iată care este tactica şi speranţa guvernului : D. L. Catargiu caută a evita cu orice preţ la întâiul vot un blam, care ar avea o consecinţă aproape sigură chiar pentru d-sa: căderea guvernului şi a partidului conservator de la putere. Căci chiar cei mai optimişti nu pot spera, că regele le va da disolvarea în urma unui categoric vot de blam. Din contra, ei sperează, ba chiar au siguranţa, că şeful Statului le va acorda o disolvare în caz când, în cursul lucrărilor parlamentare, peste două sau trei săptămâni, s’ar naşte în Cameră un conflict de o importanţă secundară sau s’ar organiza un fel de obstrucţionism, care să pună în poziţie pe guvern de a se prezenta la rege şi a zice că deşi au majoritatea totuşi sunt împedicaţi în lucrările parlamentare. Deci să ştie deputaţii, că votul de încredere care -l vor da guvernului nu -î va scăpa de disolvare, de vreme ce guvernul a hotărât moartea acestei Camere. Votul de încredere dat de deputaţi nu va avea de rezultat, decât să pună pe guvern în situaţie ca să poată el singur alege momentul unui conflict şi să smulgă regelui o disolvare în dauna deputaţilor şi în avantagiul lui. Aceasta este, o mai repetăm, cel puţin speranţa guvernamentalilor. Lucru ce noi nu credem că regele va face chiar în condiţiile de mai sus. PRIMUL PAS Guvernele conservatoare, adică cele cari s’au succedat de la căderea naţionalilor liberali şi până astăzi,şiau făcut o glorie din ameliorarea situaţiunei financiare. Aşa, junimiştii şi cei-l’alţi conservatori revendică suprimarea agiului, desfiinţarea datoriei flotante, desfiinţarea contului curent la Banca Naţională, împuţinarea unor impozite etc. etc. Şi în adevăr, nu fără dreptate sunt mândrii de aceste adevărate succese. Dar se vede că vremurile frumoase au trecut, că expedientele financiar au dat tot ce puteau da în timp de doi şi trei ani, şi că regimul conservator se va afla, în curând, tot în punctul de unde a plecat, dacă nu şi mai reu. Precum s’a mai spus în acest ziar, strâmtorarea actuală în care ne găsim nu provine din scăderea creditului Statului, ci mai mult din împrejurări streine, din situaţiunea nesigură a pieţelor unde figurează hârtiile noastre, etc. etc. Astăzi, însă, un nou factor—şi acesta datorit numai relei administraţiunî a ultimului guvern—a îngreunat şi mai mult situaţiunea şi a deschis din nou era datoriei flotante. Se ştie că Corpurile legiuitoare au votat, în sesiunile trecute, o mulţime de lucrări publice, dând autorizare ca pentru acoperirea lor să se emită rentă. îndată ce a căpătat votul Camerelor, ministrul de lucrări publice a încheiat contractele cu antreprenorii şi lucrul a început mai înainte ca renta să fie plasată. Evident că, în măsură ce lucrările înaintau, ministerul de lucrări publice emitea mandate pe cari ministerul de finance trebuia să le achite. Dar de unde bani ? Ministrul de finance s'a încercat să plaseze renta autorizată de Camere, dar, situaţiunea pieţelor unde operăm nu mai puteau suporta mari emisisiuni. Atunci lucrările au fost plătite din alte resurse. Dar la 1 Decembrie, stil vechiu, a venit scadenţa cuponului de 9 milioane ce datorim Berlinului asupra datoriei, convertite. Lăzile visteriei ereau goale. Căci banii destinaţi la plata cuponului cât şi escedentul ce trebuia să dea bugetul anului curent, au fost absorbiţi de lucrările cari s’au pus în executare mai înainte ca renta să fie plasată. In faţa acestei stări n’a rămas ministrului de finance de cât să emită bonuri de tesaur pentru suma de 9 milioane şi să le depuie la Banca Naţională cu 4 la sută. Iată, deci, cum regimul conservator, graţie neprevederei şi incapacităţei miniştrilor săi, a făcut primul pas pentru redeschiderea datoriei flotante, a căreia desfinţare s’a realizat cu atâtea osteneli şi cu atâtea sacrificii. Neglijenţa şi incuma d-lor miniştrii vor avea urmări îndelungate pentru bugetul nostru. Mai întâiui, nu ştim cum se va echilibra bugetul anului viitor, din momentul ce toate resursele extraordinare au fost consumate într-un mod atât de neprevăzut; al doilea, tare ne e teamă că, pentru a scăpa de năpastea datoriei flotante şi a contului curent, conservatorii, a cărora predilecţiune pentru împrumuturi este cunoscută, să nu alerge la mijloace extreme, la împrumuturi plasate în condiţiuni păgubitoare. Faptul real este că, de la 1 Decembre am intrat într’o fază nouă financiară, fază nenorocită, fază periculoasă. Ce zic conservatorii ? Const. C. Bacalbașa. EFECTELE LE VAMALE Primim spre publicare următorul articol care cuprinde unele observaţiuni foarte juste cu privire la efectele pe cari le vom simţi noi în urma sancţionărei legei vamale : Tratatele comerciale încheiate intre Germania, Austro-Ungaria si Italia, — tratate