Lupta, septembrie 1892 (Anul 9, nr. 1797-1821)
1892-09-26 / nr. 1818
ANUL IX. No. 1818 ABONAMENTE IIN ȚARĂ Un an ..........................................................lei Șease luni........................................................20 „ Trei luni..............................................................*0 „ Pentru învățători pe un an................................30 „ IN STREINETATE Un an....................... .....................................50 lei Șease luni . . . .. .. . ... . . • ■ • • 25 „ Trei luni . . ......................• 15 „ NumerisB 85 Bani *---------------------------------^^------------------------------------------. 7--—.----------------------—— Redacția: Pasagiu! „Bancei Naționale,, (Casele Karageorgevici)s Organ Democrat-Radical Răscoalele. Din afara. Mersul Holerei. Anghina difterică. Gestiunea Română. Veleitățile medicale. Ştiri mărunte. Ştiinţele Biologice. EBJjm A DOUA PBoBWf3S?SjlSCSW!PJ»nííJA*f REŞCOALELE «Constituţionalul» ţine, cu ori ce preţ, să apere guvernul. Din partene, apăre-1 cât i-o plăcea, susţine-1 până în pânzele albe, expuse ridicolului o dată în fie care zi, numai bine-voiască a nu falsifica adevărul de câte ori redactorii săi pun mâna pe condetii. Intr’un numer trecut am aratat că tribunalul de Ilfov a osândit pe ministerele de interne şi de rezboiui să plătească comerciantului Dobrescu din comuna Jilava preţul mărfei risipite de armată. In acelaşi timp arătam că colonelul Vartiadi, insărcinat cu reprimarea răscoalelor, a declarat înaintea tribunalului că la Jilava au fost tulburări mari pe când toţi martorii cei’alţi at declarat contrariul. Şi sfârşeam cu reflecţia că prin toate părţile s’a procedat cu aceiaşi lipsă de scrupul şi că militarii au devastat multe comune liniştite, numai în urma unor denunţări calomnioase. Dar „Constituţionalul“ nu a rămas mulţumit. Repede cum este, întru a lua apărarea tuturor mişeliilor administrative, organul catargist susţine că vinul din Jilava a fost vărsat numai ca măsură preventivă, pentru a împiedica izbucnirea unei răscoale eventuale. Şi adaugă: N’a fost dar înţelept comandantul trupelor din Jilava, când a dat ordin să se verse tot vinul de la cârciuman, cu toate că nu era răscoală în acea comună şi tocmai spre a împedica astfel înlesnirea surescitărei spiritelor ? Prin urmare fia fost răscoală la Jilava. Dacă n’a fost răscoală evident că d. colonel Vartiadi a făcut o mărturie mincinoasă în faţa tribunalului, căci iată ce găsim în sentinţa dată în procesul Dobrescu: „ Că, deşi colonelul Vartiadi audiat în instanţă, ca informator, varată că, în comuna Jilava „a fost revoltă, că atât „primarul cât şi isprăvni“,celui au fost bătutţi, decelară, însă, că nu are cunoştinţe de aceste fapte „prin sine însuşiri el ei sau „raportat de notar.“ Aşadar, cine minte în toată această afacere: Colonelul Veritadi care a fost la faţa locului şi afirmă că a fost răscoală ? Tribunalul de Ilfov care a cercetat afacerea? Ori redactorul „Constituţionalului“ care îşi face trista meserie intr’o casă de pe bulevardul Academiei ? Dar nu numai atâta. Acelaşi dn. colonel Vartiadi a făcut altă dată o declaraţie cu totul contrarie. In adevăr, în „Monitorul oficial“ de la 7 Aprilie 1888, sub titlul: »Situaţia pe ziua de 10 Aprilie, întâlnim cuvintele următoare: „Colonelul „Vartiadi raportează că „inspectând Valea Sabatului de Ba Jilava în sus „a găsit totul în linişte“. Importantul în toată această afacere nu este că s’au vărsat câteva butoaie cu vin ale cufărul cârciumar ; dacă comandanţii militari n ar fi făcut de cât atâta, dacă s ar fi mărginit a vărsa numai vinul negustorilor pentru a cruţa sângele ţăranilor, i-am fi aplaudat sincer. Din nenorocire, însă, cazul de la Jilava dovedeşte cu câta vinovăţie, cu câtă uşurinţă criminală aţ procedat militarii. Această uşurinţă reiese din însuşi mărturia colonelului Bartiadi. D-sa declară: «A venit notarul din Jilava şi mi-a declarat că în acea comună este răscoală. Imediat am trimes trupe cu ordinul de a reprima ». Scurt şi înfiorător. Dar fiind că e vorba de Jilava să mai insistăm puţin. Cred, oare, neindependenţii mei confraţi de la Constituţionalul, cum că la Jilava lucrurile s’at mărginit la vărsarea vinului? Socotesc el că, o dată militarii năvălind într’un sat, dânşii se purtau ca nişte fete mari? Dacă cred se înşală. Răsfoind colecţia ziarului Lupta, am dat peste multe plângeri de ale sătenilor schingiuiţi acum patru ani. In ziua de 8 Aprilie 1888 a venit în biurourile redacţiunei ,săteanul Nicolae Şerban din comuna arătată şi ne-a făcut următoarele denunţări pe cari le-am consemnat atunci. La comuna Jilava n’a fost tulburare, dar cu toate acestea armata a intervenit şi a bătut pe oameni. Săteanul Nicolae Şerban din această comună s’a prezentat astâzî la redacţia ziarului nostru şi ni s’a plâns că a trebuit să fugă din comună pentru a scăpa de bătăi, căci toţi ţiranii, pe cari are pică primarul, sunt denunţaţi şi bătuţi fără mila. Iată ce a fost în Comuna Jilava: Cinci ţărani s’au prezintat la primar şi l’au întrebat ce ordin nou a venit. Primarul le-a răspuns: ordin a venit, dar voi sunteţi proşti că nu ştiţi să vi faceţi dreptate. Ţăranii au cerut primarului ca să le arate ordinul, dariei a spus că nu-l poate arăta de cât la toţi sătenii. Mergând cei cinci şi chemândatul, primarul a trimis după armată. Cu toate acestea nu s’a făcut nici o bătaie şi nici o stricăciune din partea sătenilor. Primarul, deci, a aţâţat toată istoria. Nicolae Şerban, ne-a spus că acolo a sosit maiorul Ferikidi cu călăraşi. Au mers la cârciuma lui Ion Dobrescu şi a vărsat vasele cu vin. Pe cârciumar l-a bătut crunt şi l-a crestat cu un briceag. Soldaţiiau intrat in cârciumă şi au jefuit tot. Neves el cârciumarului i-au luat zece11 galbeni de pus la gât. Prin sat s’a dat iama. Găini, ouă, lapte tot s’a luat. In urmă s’a dat ordin ţăranilor să aducă boii la primărie pentru a-î tăia ’şi a-i da armatei cai să-i mănânce. Doi boi ai lui Nicolae Şerban au fost luaţi. Nenorociţii de ţărani sunt desperaţi, bătuţi, jefuiţi şi împiedicaţi de a ieşi la muncă. Ce zice guvernul ? Cititorii pot vedea că amănuntele date de noi acum patru ani, s’au adeverit astăzi înaintea tribunalului. A doua zi se prezintă în redacţiune şi o ţărancă, tot din acea comună, şi iată ce găsim în Lupta de la 10 Aprilie cu privire la declaraţiunea ei: Leanca a lui Nicolae, văduvă din Jilava, ni se plânge că primarul Ioan Marinescu şi consilierul Nicolae Dobrinachi şi Oprea ’i au luat 2 boi şi a tăiat pentru armată precum şi găinele. La opunerea bietei văduve, un sergent de călăraşi ce însoţea pe primar, o ameninţă că o fac cu sabia. Femeia ne spune că în comuna Jilava domneşte o teroare ne maipomenita. O patrulă de călăraşi umblă prin Jilava cu primarul în cap, gonesc pe locuitori de prin case bat şi stalcesc pe săteni. Cârciumarul din sat, Ioan Dobrescu, a fost bătut crunt de călăraşi, până ’i-a ţâşnit sângele. Azi trebue sa fi murit. Primarul a făcut o listă de sătenii ce nu-’î are la inimă, şi cu ajutorul călăraşilor, după ce Ta bătut, ’i-a gonit din sat, ameninţându-’i că-’i va împuşca de se vor mai întoarce. * * * La văduva Ioana lui Vasile a venit un caporal cu doui soldaţi călăraşi, şi cerându-’i să le dea merindele ce ie are, femeia a răspuns că n’are nimic, că copilaşii n’au mâncat de două zile etc. Atunci caporalul s’a suit în pod şi a ameninţat pe femeie că-’i dă foc casei. Nu mai ie nevoe să insistăm. Drama sângeroasă desfăşurată acum patru ani, s’a petrecut întocmai precum am arătat’o noi. Pe simple bănueli, pe simple denunţări vrâj maşe şi mincinoase, oştirea năvălea. Dacă un isprăvnicel avea ură pe o parte dintre săteni, aceştia erau denunţaţi, iar armata era însărcinată să opereze. Iată ce ne spune desnodământul procesului cârciumarului I. Dobrescu. Aceasta nu este o ridicolă afacere de vin, precum bine-voesc să o claseze gazetarii servili, aceasta este o afacere de sânge. Ei bine, aceste numeroase crime zadarnice nu le vom ierta niciodată partidului conservator și militarilor sanguinari. Const. C. Bafalbaşa DIN AFARA Bugetul Franţei Paris, f1 Octombre. — Raportorul general al bugetului a anunţat comisiunei bugetare că venitul vămilor a fost în Septembre cu f1,710,000 franci mai mic decât, prevederile bugetare. Raportorul general a adăugat că situaţia merită o serioarsă atenţiune, căci creditele suplimentare deja votate trec peste 85,000,000 şi guvernul mai .cere încă 10,000,000 Beneficiile bugetare nu vor ajunge pentru a acoperi creditele suplimentare. * Din Serbia Belgrad, 11 Octombre. — Aserţiunea după care legaţiunea Germaniei ar fi protestat în contra suprimăreî monopolurilor tutunului şi sării este lipsită de orice temeii. Din Ungaria Budapesta, 6 Octombre.— Deputatul Pazmandy a protestat la comisiunea finanţelor în contra denumire de «ungurească» ce societatea de drumuri de fer a statului Austro-Ungar, continuă să poarte; ea compromite astfel Ungaria în chestiunea reţinerei impozitului asupra obligaţiunilor hipotecare. D-na Weckerle ministru de finanţe a zis că in convingerea sa societatea nu avea dreptul de a opera această reţinere, dar societatea ne mai existând în Ungaria, guvernul unguresc nu are dreptul de a interveni nici în mod direct, nici indirect. Budapesta, 6 Octombre.— „Ungarische Post“ desmintem mod categoricştirile reproduse de „Neue Freie Presse“ în privinţa neînţelegerilor în sânul cabinetului, în privinţa chestiunei cultelor.—Toate combinaţiunile care se rapoartă la această ştire între care o modificare ministerială eventuală sunt de asemenea neîntemeiate. Un nou împrumut rus Petersburg, 6 Octombre.—Buletinul Legilor publică o ordonanţă a d-lui Witte in privinţa emisiunei a 25000000 ruble credit acoperite de reservele de aur. Mersul Holerei Cracovia, 6 Octombrie. La Cracovia, de ieri dimineaţă până azi dimineaţă 8 ore, 2 caşuri de holeră, 1 deces. S’au produs caşuri noi la Debnicki. La Lusina un cas suspect. La Zwierzyniec orice bănuială de holeră este înlăturată. SÂMBĂTĂ, 25 SEPTEMBRE 1892. vmmKm/mKîT^TSJB^vsGmsm AMINOURE: Pe pagina III, 30 litere, corp 7 ... 1 lefi linia „ „IV ,, „ . . . 25 bani linia Inserte și reclame „ „ .... 2 lei linia Pentru anuneiuri a se adresa: LV Os? numer ve Administraţia s Pasagiul „Bancei Naţionale“ (Casele Karageorgevici) Budapesta, 6 Octombrie. De la 4 Octombre la mezul nopţii până la 5 Oct. miezul nopţii, au fost: 47 caşuri de holeră şi 19 decese ; 15 bolnavi au fost vindecaţi; de la 5 Oct. la miezul nopţii până astă-seară au fost 37 caşuri noi şi 12 decese. Paris, 6 Octombrie Ieri au fost la Paris 23 caşuri de holeră, 5 decese; în împrejurimi 5 caşuri 3 decese. La Havre 4 caşuri, nici un deces. Hamburg, 6 Octombrie Ieri au fost 21 caşuri de holeră, 8 decese dintre cari 18 cazuri şi 3 decese pentru zilele precedente. Redeschiderea şcoalelor s’a permis, cu oarecari măsuri de precauţiune. Budapesta, 6 Octombre. Ministrul de comerţ a interzis drumurilor de fer şi vapoarelor de a transporta din Budapesta cârpe, haine şi rufania uscată, fructe, carne, produse animale, etc. Intrarea acestor produse în Bosnia şi Herţegovina şi în Turcia, prin Semirn, este interzisă. Cork, fi Octombre. Un amploiat al societăţii de navigaţie a murit de holeră. Anvers, 6 Octombre. De la 6 August până la 5 Septembre au fost 220 caşuri şi 78 decese. Municipalitatea a cerut consulilor de a recomanda guvernelor lor mai puţină asprime in contra proveninţelor din Anvers. Viena, fi Octombre. Nu se ştie nimic în cercurile competinte in privinţa unui pretins deces prin holeră la Viena, deces despre care s’a răspândit ştirea. Atena, fi Octombre. Consiliul medical a propus o carantină de 11 zile pentru bastimentele care vin din Austro-Ungaria şi care au călători pe bord; şi o observaţie de 5 zile pentru acelea care nu au călători. -------/S/H2Z2S/------ Anghina difterică In unul din Noi trecute am atras atenţiunea direcţiune! serviciului sanitar, asupra groaznicei epidemii de anghină difterică ce bântue de câţiva ani judeţul Suceava, unde a secerat nu numai mai pre toţi copii din judeţ, dar chiar pe oamenii maturi. Astăzi primim o scrisoare de la d. dr. Nicolatt, medicul spitalului rural din Budeşti judeţul Ilfov, care, ca anul ce în vara trecută a fost trimis în Suceava pentru combaterea acestei epidemii, cunoaşte foarte bine cestiunea. D. dr. Nicolatt ne spune că această epidemie nu se va putea combate cu succes până când nu se va înfiinţa în localitate un spital sat un lazaret. D-sa ne spune in acelaşi timp că epidemia de anghina difterică s’a întins deja, şi astăzi bontite cu aceiaşi furie şi partea muntoasă a judeţului Neamţu, pătrunzând până în oraşul Piatra. Dacă nu se vor lua acum grabnice măsuri, la vara viitoare epidemia va infecta toate localităţile de pe apa Bistriţei, va cuprinde pe lingă judeţele Suceava şi Neamţu şi judeţele Bacău, Galaţi, Brăila, din cauza plutaşilor cari vin cu plutele şi cari sunt infectaţi de anghină difterică din cauză că locuesc în părţile unde acest flagel bântue cu atâta furie. Şi când anghina difterică va ajunge la câmp, atunci va fi foarte greu, dacă nu imposibil de a se mai combate. Atragem serioasa atenţiune a guvernului, a serviciului sanitar asupra acestei foarte grave cestiuni şi-o implorăm ca, în interesul populaţiunei rurale care de zecimi de antete decimată de acest flagel, să ia odată serioase şi grabnice măsuri pentru a stinge focarele acestei teribile boale, care ameninţă de a se întinde din ce în ce mai mult. întâia şi grabnica măsură de luat ar trebui să fie izolarea complectă, cu cordoane militare, a satelor infectate, pentru că locuitorii neştiind cât de contagioasă este această maladie, nu iară şi nici nu pot să ia nici o măsură de apărare. Ni se spune că toată îmbrăcămintea copiilor morţi de anghina difterică dintr’un sat, este dată de pomană, de către nenorociţii lor părinţi, la copil din satul vecin, aşa că germenii boalei se propagă în mod înfiorător. In acelaşi timp, aceşti nenorociţi locuitori fiind nevoiţi să locuiască în aceiaşi colibă cu diftericii, se îmbolnăvesc cu toţii, aşa că sunt numeroase familiele din cari absolut nici un membru nu se mai găseşte astăzî în viaţă. Construcţiuni de barace pentru diftericî, arderea cu desăvârşire a obiectelor infectate, desinfectarea în mod radical a localităţilor bântuite se impune în mod imperios, dacă nu voim ca anghina difterică să devie endemică în ţara noastră dejaatât de bântuită de boale. Neluarea de măsuri imediate ar constitui o adevărată crimă, cu atât mai mult că mai târziu va fi cu mult mai grea şi cu mult mai costisitoare combaterea acestui flagel. Exemplul conjuctivitei granuloase cari azi orbeşte nu numai pe tinerii şi bravii noştrii soldaţi, dar chiar pe locuitorii de la sate cari au fost infectaţi de fii, de fraţii, de soţii lor liberaţi din armată, trebue să ne fie vili în memorie, pentru a nu ajunge şi cu anghina difterică la această extremitate, de a sta cu mâinile încrucişate privind la miile de victime ce ea le face, fără ca să mai fim în stare de a le veni un ajutor. Măsuri grabnice şi serioase se impun. Noi ne facem datoria de a deştepta pe cel în drept. Gestiunea Româna Cetim în „La République Franţaise“ următoriul interesant articol: Diferendul Româno-Unguresc Studenţii români din Transilvania şi Ungaria au publicat de curând un memoriu, în care, după ce fac istoria gestiunei române, resumă nemulţumirile naţionalităţei lor. Camarazii lor din Bucureşti luase deja, intr’o lucrare analogă apărarea coinsingenilor lor supuşi jugului maghiar. Studenţii maghiari răspunseră atunci intr’o broşură, la care ripostează memoriul Românilor Transilvăneni. Acest memoriu (Replica) să prezintă cu multă dibăcie şi este serios documentat , fără îndoială, ici colea, autorii lui, sub indignaţiunea pe care i le-o causează nedreptăţile, ale căror victime sunt ei, s’au lăsat să fie târâţi la câteva violenţe de expresiuni, cari se scuză, fiind dată starea spiritelor în Transilvania. Cu toate acestea, revendicaţiunile studenţilor Români, nu par mai puţin fundate, şi lucrarea lor nu este pentru aceasta mai puţin o expunere perfect de limpede şi exactă a diferendului româno-maghiar. Am insistat de mai multe ori asupra acestei lupte, atât de înverşunată astăzi, între maghiari şi elementele nemaghiare de sub coroana Sf. Ştefan, şi am arătat cât de puţin se poate justifica purtarea compatrioţilor lui Francisc Deak şi a lui Kosuth. Poporului maghiar, care a cucerit admiraţiunea generală prin eroismul cavaleresc, pe care l a desvoltat în marile zile ale înălţăreî sale naţionale, pare a fi fost prins de ameţeală îndată ce s’a simţit liber şi puternic. In loc de a’şî aduce aminte de vechile sale suferinţe, şi de a îmbunătăţi soarta raselor în mijlocul cărora trăeşte, a