Lupta, septembrie 1892 (Anul 9, nr. 1797-1821)

1892-09-26 / nr. 1818

ANUL IX.­­ No. 1818 ABONAMENTE I­IN ȚARĂ Un an .­.........................................................lei Șease luni........................................................20 „ Trei luni..............................................................*0 „ Pentru învățători pe un an................................30 „ IN STREINETATE Un an....................... .....................................50 lei Șease luni . . . .. .. . ... . . • ■ • • 25 „ Trei luni . . .­.....................• 15 „ NumerisB 85 Bani *---------------------------------^^------------------------------------------. 7--—.----------------------—— Redacția: Pasagiu! „Bancei Naționale,, (Casele Karageorgevici)s Organ Democrat-Radical Răscoalele. Din afara. Mersul Holerei. Anghina difterică. Gestiunea Română. Veleitățile medicale. Ştiri mărunte. Ştiinţele Biologice. EBJjm A DOUA PBoBWf3S?SjlSCS­W!PJ»nííJA*f REŞCOALELE «Constituţionalul» ţine, cu ori ce preţ, să apere guvernul. Din parte­­ne, apăre-1 cât i-o plăcea, susţine-1 până în pânzele albe, expu­­se ridi­colului o dată în fie care zi, numai bine-voiască a nu falsifica adevărul de câte ori redactorii săi pun mâna pe condetii. Intr’un numer trecut am aratat că tribunalul de Ilfov a osândit pe mi­nisterele de interne şi de rezboiui să plătească comerciantului Dobrescu din comuna Jilava preţul mărfei ri­sipite de armată. In acelaşi timp a­­rătam că colonelul Vartiadi, insăr­­­cinat cu reprimarea răscoalelor, a declarat înaintea tribunalului că la Jilava au­ fost tulburări mari pe când toţi martorii cei­­’alţi at­ declarat contrariul. Şi sfârşeam cu reflecţia că prin toate părţile s’a procedat cu aceiaşi lipsă de scrupul şi că mili­tarii au­ devastat multe comune li­niştite, numai în urma unor denun­ţări calomnioase. Dar „Constituţionalul“ nu a răm­as mulţumit. Repede cum este, întru a lua apărarea tuturor mişeliilor ad­ministrative, organul catargist sus­ţine că vinul din Jilava a fost văr­sat numai ca măsură preventivă, pen­tru a împiedica izbucnirea unei răs­coale eventuale. Şi adaugă: N’a fost dar înţelept comandantul trupelor din Jilava, când a dat or­din să se verse tot vinul de la cârciuman, cu toate că nu era răscoală în acea comună şi tocmai spre a împedica ast­fel înlesnirea surescitărei spiritelor ? Prin urmare fia fost răscoală la Jilava. Dacă n’a fost răscoală evi­dent că d. colonel Vartiadi a făcut o mărturie mincinoasă în faţa tribu­nalului, căci iată ce găsim în sen­tinţa dată în procesul Dobrescu: „ Că, de­şi colonelul Vartiadi au­­­diat în instanţă, ca informator, varată că, în comuna Jilava „a fost revoltă, că atât „primarul cât şi isprăvni­­“,celui au fost bătutţi, de­celară, însă, că nu are cu­noştinţe de aceste fapte „prin sine însuşiri el ei s­au „raportat de notar.“ Aşa­dar, cine minte în toată a­­ceastă afacere: Colonelul Veritadi care a fost la faţa locului şi afirmă că a fost răscoală ? Tribunalul de Ilfov care a cercetat afacerea? Ori redac­torul „Constituţionalului“ care îşi face trista meserie intr’o casă de pe bulevardul Academiei ? Dar nu­­ numai atâta. Acelaşi dn. colonel Vartiadi a făcut altă dată o declaraţie cu totul contrarie. In a­­devăr, în „Monitorul oficial“ de la 7 Aprilie 1888, sub titlul: »Situaţia pe ziua de 10 Aprilie, întâlnim cu­vintele următoare: „Colonelul „Vartiadi raportează că „inspectând Valea Saba­tului de Ba Jilava în sus „a găsit totul în linişte“. Importantul în toată această afa­cere nu este că s’au­ vărsat câte­va butoaie cu vin ale cufărul cârciumar ; dacă comandanţii militari n ar fi fă­cut de cât atâta, dacă s ar fi măr­­ginit a vărsa numai vinul negusto­rilor pentru a cruţa sângele ţărani­lor, i-am fi aplaudat sincer. Din ne­norocire, însă, cazul de la Jilava do­vedeşte cu câta vinovăţie, cu câtă uşurinţă criminală aţ­ procedat mili­tarii. Această uşurinţă reiese din în­suşi mărturia colonelului B­artiadi. D-sa declară: «A venit notarul din Jilava şi mi-a declarat că în acea comună este răscoală. Imediat am trimes trupe cu ordinul de a reprima ». Scurt şi înfiorător. Dar fiind că e vorba de Jilava să mai insistăm puţin. Cred, oare, neindependenţii mei confraţi de la Constituţionalul, cum că la Jilava lucrurile s’at­ mărginit la vărsarea vinului? Socotesc el că, o dată militarii năvălind într’un sat, dânşii se purtau­ ca nişte fete mari? Dacă cred se înşală. Răsfoind colecţia ziarului Lupta, am dat peste multe plângeri de ale sătenilor schingiuiţi acum patru ani. In ziua de 8 Aprilie 1888 a venit în biurourile redacţiunei ,săteanul Ni­­colae Şerban din comuna arătată şi ne-a făcut următoarele denunţări pe cari le-am consemnat atunci. La comuna Jilava n’a fost tulbu­­rare, dar cu toate acestea armata a intervenit şi a bătut pe oameni. Săteanul Nicolae Şerban din această comună s’a prezentat astâ­zî la redac­ţia ziarului nostru şi ni s’a plâns că a trebuit să fugă din comună pentru a scăpa de bătăi, căci toţi ţiranii, pe cari are pică primarul, sunt denunţaţi şi bătuţi fără mila. Iată ce a fost în Comuna Jilava: Cinci ţărani s’au prezintat la pri­mar şi l’au întrebat ce ordin nou­ a venit. Primarul le-a răspuns: ordin a ve­nit, dar voi sunteţi proşti că nu ştiţi să vi faceţi dreptate. Ţăranii au cerut primarului ca să le arate ordinul, dariei a spus că nu-­l poate arăta de cât la toţi sătenii. Mergând cei cinci şi chemând­­­atul, primarul a trimis după armată. Cu toate acestea nu s’a făcut nici o bătaie şi nici o stricăciune din par­tea sătenilor. Primarul, deci, a aţâţat toată istoria. Nicolae Şerban, ne-a­ spus că acolo a sosit maiorul Ferikidi cu călăraşi. Au mers­­ la­ cârciuma lui Ion­ Dobrescu şi a vărsat vasele cu vin. Pe cârciu­mar l-a bătut crunt şi l-a crestat cu un briceag. Soldaţii­­au intrat in câr­ciumă şi au­ jefuit tot. Neves el cârciu­­marului i-au­ luat zece11 galbeni de pus la gât. Prin sat s’a dat iama. Găini, ouă, lapte tot s’a luat. In urmă s’a dat or­din ţăranilor să aducă boii la primă­rie pentru a-î tăia ’şi a-i da armatei cai să-i mănânce. Doi boi ai lui Nicolae Şerban au fost luaţi. Nenorociţii de ţărani sunt desperaţi, bătuţi, jefuiţi şi împiedicaţi de a ieşi la muncă. Ce zice­ guvernul ? Cititorii pot vedea că amănuntele date de noi acum patru ani, s’au­ adeverit astă­zi înaintea tribunalu­lui. A doua zi se prezintă în redac­­ţiune şi o ţărancă, tot din acea co­mună, şi iată ce găsim în Lupta de la 10 Aprilie cu privire la de­­claraţiunea ei: Leanca a lui Nicolae, văduvă din Ji­lava, ni se plânge că primarul Ioan Marinescu şi consilierul Nicolae Dobri­­nachi şi Oprea ’i au luat 2 boi şi­­ a tăiat pentru armată precum şi găi­­nele. La opunerea bietei văduve, un sergent de călăraşi ce însoţea pe pri­mar, o ameninţă că o fac cu sabia. Femeia ne spune că în comuna Ji­lava domneşte o teroare ne mai­pomenita. O patrulă de călăraşi umblă prin Jilava cu primarul în cap, gonesc pe locuitori de prin case bat şi stalcesc pe săteni. Cârciumarul din sat, Ioan Dobrescu, a fost bătut crunt de că­lăraşi, până ’i-a ţâşnit sângele. Azi trebue sa fi murit. Primarul a făcut o listă de sătenii ce nu-’î are la inimă, şi cu ajutorul călăraşilor, după ce Ta bătut, ’i-a go­nit din sat, ameninţându-’i că-’i va împuşca de se vor mai întoarce. * * * La văduva Ioana lui Vasile a venit un caporal cu doui soldaţi călăraşi, şi cerând­u-’i să le dea merindele ce ie are, femeia a răspuns că n’are ni­mic, că copilaşii n’au mâncat de două zile etc. Atunci caporalul s’a suit în pod şi a ameninţat pe femeie că-’i dă foc casei. Nu mai ie nevoe să insistăm. Drama sângeroasă desfăşurată a­­cum patru ani, s’a petrecut întoc­mai precum am arătat’o noi. Pe sim­ple bănueli, pe simple denunţări vrâj m­aşe şi mincinoase, oştirea năvălea. Dacă un isprăvnicel avea ură pe o parte dintre săteni, aceştia erau­ de­nunţaţi, iar armata era însărcinată să opereze. Iată ce ne spune desno­­dământul procesului cârciumarului I. Dobrescu. Aceasta nu este o ridicolă afacere de vin, precum bine-voesc să o cla­seze gazetarii servili, aceasta este o afacere de sânge. Ei bine, aceste numeroase crime zadarnice nu le vom ierta nici­o­dată partidului conservator și militarilor sanguinari. Const. C. Bafalbaşa DIN AFARA Bugetul Franţei Paris, f1 Octombre. — Raportorul ge­neral al bugetului a anunţat comi­­siunei bugetare că venitul vămilor a fost în Septem­bre cu f1,710,000 franci mai mic decât, prevederile bugetare. Raportorul general a adăugat că si­tuaţia merită o serioarsă atenţiune, căci creditele suplimentare deja votate trec peste 85,000,000 şi guvernul mai .­cere încă 10,000,000 Beneficiile buge­tare nu vor ajunge pentru a acoperi creditele suplimentare. * Din Serbia Belgrad, 11 Octombre. — Aserţiunea după care legaţiunea Germaniei ar fi protestat în contra suprimăreî mono­polurilor tutunului şi sării este lipsită de ori­ce temei­­i. Din Ungaria Budapesta, 6 Octombre.— Deputatul Pazmandy a protestat la comisiunea finanţelor în contra denumire­ de «un­gurească» ce societatea de drumuri de fer a statului Austro-Ungar, continuă să poarte; ea compromite ast­fel Un­garia în chestiunea reţinerei impozi­­tului asupra obligaţiunilor hipotecare. D-na Weckerle ministru de finanţe a zis că in convingerea sa societatea nu avea dreptul de a opera această reţinere, dar societatea ne mai exis­tând în Ungaria, guvernul unguresc nu are dreptul de a interveni nici în mod direct, nici indirect. Budapesta, 6 Octombre.— „Ungaris­che Post“ desminte­m mod categoric­­ştirile reproduse de „Neue Freie Presse“ în privinţa neînţelegerilor în sânul cabinetului, în privinţa chestiunei cul­telor.—Toate combinaţiunile care se rapoartă la această ştire între care o modificare ministerială eventuală sunt de asemenea neîntemeiate. Un nou­ împrumut rus Petersburg, 6 Octombre.—Buletinul Legilor publică o ordonanţă a d-lui Witte in privinţa emisiunei a 25000000 ruble credit acoperite de reservele de aur. Mersul Holerei Cracovia, 6 Octombrie. La Cracovia, de ieri dimineaţă până azi dimineaţă 8 ore, 2 caşuri de ho­leră, 1 deces. S’au produs caşuri noi la Debni­­cki. La Lusina un cas suspect. La Zwierzyniec ori­ce bănuială de holeră este înlăturată. SÂMBĂTĂ, 25 SEPTEM­BRE 1892. vmmKm/mKîT^TSJB^vsGmsm AMINO­­URE: Pe pagina III, 30 litere, corp 7 ... 1 lefi linia „ „IV ,, „ . . . 25 bani linia Inserte și reclame „ „ .... 2 lei linia Pentru anuneiuri a se adresa: LV Os? numer ve Administraţia s Pasagiul „Bancei Naţionale“ (C­asele Karageorgevici) Budapesta, 6 Octombrie. De la 4 Octombre la mezul nopţii până la 5 Oct. miezul nopţii, au fost: 47 caşuri de holeră şi 19 decese ; 15 bolnavi au fost vindecaţi; de la 5 Oct. la miezul nopţii până astă-seară au fost 37 caşuri n­oi şi 12 decese. Paris, 6 Octombrie Ieri au fost la Paris 23 caşuri de holeră, 5 decese; în împrejurimi 5 ca­şuri 3 decese. La Havre 4 caşuri, nici un deces. Hamburg, 6 Octombrie Ieri au fost 21 caşuri de holeră, 8 decese dintre cari 18 cazuri şi 3 de­cese pentru zilele precedente. Redeschiderea şcoalelor s’a permis, cu oare­cari măsuri de precauţiune. Budapesta, 6 Octombre. Ministrul de comerţ a interzis dru­murilor de fer şi vapoarelor de a tran­sporta din Budapesta cârpe, haine şi rufania uscată, fructe, carne, produse animale, etc. Intrarea acestor produse în Bosnia şi Herţegovina şi în Turcia, prin Semirn, este interzisă. Cork, fi Octombre. Un amploiat al societăţii de navi­gaţie a murit de holeră. Anvers, 6 Octombre. De la 6 August până la 5 Septem­­bre au fost 220 caşuri şi 78 decese. Municipalitatea a cerut consulilor de a recomanda guvernelor lor mai pu­ţină asprime in contra proveninţelor din Anvers. Viena, fi Octombre. Nu se ştie nimic în cercurile com­­petinte in privinţa unui pretins deces prin holeră la Viena, deces despre care s’a răspândit ştirea. Atena, fi Octombre. Consiliul medical a propus o caran­tină de 11 zile pentru bastimentele care vin din Austro-Ungaria şi care au călători pe bord; şi o observaţie de 5 zile pentru acelea care nu au că­lători. -------/S/H2Z2S/------­ Anghina difterică In unul din Noi trecute am atras atenţiunea direcţiune! serviciului sa­nitar, asupra groaznicei epidemii de anghină difterică ce bântue de câţi­va ani judeţul Suceava, unde a secerat nu numai mai pre toţi copii din judeţ, dar chiar pe oamenii maturi. Astăzi primim o scrisoare de la d. dr. Nicolatt, medicul spitalului rural din Budeşti judeţul Ilfov, care, ca anul ce în vara trecută a fost tri­mis în Suceava pentru combaterea a­­cestei epidemii, cunoaşte foarte bine cestiunea. D. dr. Nicolatt ne spune că această epidemie nu se va putea combate cu succes până când nu se va înfiinţa în localitate un spital sat­ un lazaret. D-sa ne spune in acelaşi timp că epidemia de anghina difterică s’a în­tins deja, şi astăzi bontite cu aceiaşi furie şi partea muntoasă a judeţului Neamţu, pătrunzând până în oraşul Piatra. Dacă nu se vor lua acum grab­nice măsuri, la vara viitoare epide­mia va infecta toate localităţile de pe apa Bistriţei, va cuprinde pe lingă judeţele Suceava şi Neamţu şi jude­ţele Bacău­, Galaţi, Brăila, din cauza plutaşilor cari vin cu plutele şi cari sunt infectaţi de anghină difterică din cauză că locuesc în părţile unde acest flagel bântue cu atâta furie. Şi când anghina difterică va ajunge la câmp, atunci va fi foarte greu­, dacă nu imposibil de a se mai com­­bate. Atragem serioasa atenţiune a gu­vernului, a serviciului sanitar asu­pra acestei foarte grave cestiuni şi-o implorăm ca, în interesul populaţiu­­nei rurale care de zecimi de ante­te decimată de acest flagel, să ia odată serioase şi grabnice măsuri pentru a stinge focarele acestei teribile boale, care ameninţă de a se întinde din ce în ce mai mult. întâia şi grabnica măsură de luat ar trebui să fie izolarea complectă, cu cordoane militare, a satelor in­fectate, pentru că locuitorii neştiind cât de contagioasă este această ma­ladie, nu iară şi nici nu pot să ia nici o măsură de apărare. Ni se spune că toată îmbrăcămintea co­piilor morţi de anghina difterică din­­tr’un sat, este dată de pomană, de către nenorociţii lor părinţi, la copil din satul vecin, aşa că germenii boa­lei se propagă în mod înfiorător. In acelaşi timp, aceşti nenorociţi locui­tori fiind nevoiţi să locuiască în a­­ceiaşi colibă cu diftericii, se îmbolnă­vesc cu toţii, aşa că sunt numeroa­se familiele din cari absolut nici un membru nu se mai găseşte astă­zî în viaţă. Construcţiuni de barace pentru diftericî, arderea cu desăvârşire a obiectelor infectate, desinfectarea în mod radical a localităţilor bântuite se impune în mod imperios, dacă nu voim ca anghina difterică să de­vie endemică în ţara noastră deja­­atât de bântuită de boale. Neluarea de măsuri imediate ar constitui o adevărată crimă, cu atât mai mult că mai târziu­ va fi cu mult mai grea şi cu mult mai cos­tisitoare combaterea acestui flagel. Exemplul conjuctivitei granuloase cari azi orbeşte nu numai pe tine­rii şi bravii noştrii soldaţi, dar chiar pe locuitorii de la sate cari au­ fost infectaţi de fii, de fraţii, de soţii lor liberaţi din armată, trebue să ne fie vili în memorie, pentru a nu a­­junge şi cu anghina difterică la a­­ceastă extremitate, de a sta cu mâi­nile încrucişate privind la miile de victime ce ea le face, fără ca să mai fim în stare de a le veni un ajutor. Măsuri grabnice şi serioase se impun. Noi ne facem datoria de a deş­tepta pe cel în drept. Gestiunea Româna Cetim în „La République Fran­­ţaise“ următoriul interesant articol: Diferendul Româno-Unguresc Studenţii români din Transilvania şi Ungaria au publicat de curând un memoriu, în care, după ce fac istoria gestiunei române, resumă nemulţumi­rile naţionalităţei lor. Camarazii lor din Bucureşti luase deja, intr’o lucra­re analogă apărarea coinsingenilor lor supuşi jugului maghiar. Studenţii ma­ghiari răspunseră atunci intr’o bro­şură, la care ripostează memoriul Ro­mânilor Transilvăneni. Acest memoriu (Replica) să prezintă cu multă dibăcie şi este serios docu­mentat , fără îndoială, ici colea, auto­rii lui, sub indignaţiunea pe care i le-o causează nedreptăţile, ale căror vic­time sunt ei, s’au lăsat să fie târâţi la câte­va violenţe de expr­esiuni, cari se scuză, fiind dată starea spiritelor în Transilvania. Cu toate acestea, reven­­dicaţiunile studenţilor Români, nu par mai puţin fundate, şi lucrarea lor nu este pentru aceasta mai puţin o ex­­punere perfect de limpede şi exactă a diferendului româno-maghiar. Am insistat de mai multe ori asu­pra acestei lupte, atât de înverşunată astă­zi, între maghiari şi elementele nemaghiare de sub coroana Sf. Ştefan, şi am arătat cât de puţin se poate jus­tifica purtarea compatrioţilor lui Fran­­cisc Deak şi a lui Kosuth. Poporului maghiar, care a cucerit admiraţiunea generală prin eroismul cavaleresc, pe care l a desvoltat în ma­rile zile ale înălţăreî sale naţionale, pare a fi fost prins de ameţeală îndată ce s’a simţit liber şi puternic. In loc de a’şî aduce aminte de vechile sale suferinţe, şi de a îmbunătăţi soarta raselor în mijlocul cărora trăeşte, a

Next