Lupta, noiembrie 1892 (Anul 9, nr. 1847-1872)

1892-11-26 / nr. 1869

mjm a dolla ANUL IX.­­ No. 1869 ABONAMENTE I IN ȚARĂ lin an ............................................................40 lei Sease.lunî.......................................................20 „ Trei luni.......................................................10 „ Pentru învățători pe un an . . .... 00 „ IN STREINETATE Un an....................................................50 lei Şease luni........................................... 25 „ Trei luni........................................................15 „ laumertBi as­­sarag GBMMHiNi Redacţia: Pasagiul „Banceî Naţionale,, (Casele Karageorgevleî) Organ Democrat - Radical JOUÎ, 26 NOEMBRE 1892. ANUNCIURI­­ Pe pagina III, 30 litere, corp 7 . . . 1 lefi linia I >i IV „ „ ... 25 bani lima Inserte şi reclame „ „ .... 2 lei linia Pentru anunciuri a se adresa: LA Ads&aiffsistrafia Ziarului N iMgMSfjjp Ura satumei* vecSsiv 50 baraj Administrația s Pasagiul „Bau cel Naționale“ (Casele K wage or ge viei) t V, ' ' \ H V \ VA # IHSELITORII PUBLICI Iarăşi înşelătorii Cele ce s’au petrecut erî în Ca­meră ne-au­ ridicat ultima rămăşiţă de stimă ce aveam pentru corifeii ce­lor două mari partide politice. Atâta necinste, atâta prostituţiune, atâta nerespect de public, încă n’am întâlnit în luptele publice, nici afară din ţară, nici în ţară la noi. Bătrânii barbaţi politici, bătrânii cari au întemeiat Statul român, cu toate vicisitudinile lor, cu toată lipsa de cultură, ştieau­, măcar să’şi cin­stească cuvântul. Având idei lămurite ori ba, fiind corecţi la cârmă ori ba, tot nu i’am văzut murdărindu-se fără nici un scrupul, tăvălindu-se în toate noroaile, contrazicându se de azi până mâine, călcându-şi angajamentele cele mai solemne, trecând peste jurăminte, minţind şi înşelând ca cel mai de pe urmă borfaşi. In ajunul alegerilor generale, adică acum zece luni, partidul guverna­mental a publicat în toate ziarele sale, următoarea declaraţiune, pe care am reprodus-o şi ieri după t­impul: Mai multe ziare de câte­va zile aruncă în public o sumă de ne­­exactităţi în scop de a discredita guvernul în faţa ţerei. Intre altele se zice că ar f fi vorba de noul apanage şi ca disolvarea corpurilor legiui­toare ar fi fost obţinută de d. Ca­tar­giu în urma insistenţelor E. S. d lui Goluchovski, ministrul plenipotenţiar al Austro- Ungariei. Dăm cea mai formală desmin­­ţire acestor svonuri, care nu sunt decât nişte nedemne travenţiur­i ale unor oameni cari, sau nu cunosc nici pe Rege, nici pe miniştri, sau împing reaua credinţă pînâ la odios. Ce însemna acest comunicat, din preziua deschiderei urnelor, de cât o făgăduială solemnă dată de către partidul conservator cum că nu va vota nici un soiu de dotaţiune pen­tru familia regală ? Nu erea aceasta o pomisiune pe cuvântul de onoare, nu erea un angajament categoric faţă cu ţara ? Ce aţi făcut din cuvântul vostru, nenorociţi miniştrii, în ce casă de prostituţie ţi ai părăsit jurămîntul, necinstitule partid conservator ? Aţi evocat cu toţii voturile ţarei, minţind ca nişte neruşinaţi, minţind cu cea mai deplină ştiinţă, minţind pentru a ve consolida la putere. In comunicatul vostru afirmaţi că opozanţii, cari va presupun capabili de a da o nouă dotaţie, sunt nişte nedemni calomniatori. Astăzi ţara întreagă ştie cine sunt oamenii ne­demni, cari ’şi-au­ făcut din şanta­­tagiul politic o meserie lucrativă. Dacă conservatorii au­ căzut sub treapta celei mai odioase nedemni­­tăţi, credeţi că din rândurile opo­zanţilor liberali-moderaţi n’au­ eşit la suprafaţă asemenea emanaţiuni neplăcute? Oare d. Stolojan, care şi-a călcat cuvântul de cinste dat înain­tea alegătorilor stă mai bine, mora­liceşte, de­cât toţi conservatorii cei necinstiţi ? Oare nu te apucă groaza când, privind şi în dreapta şi în stânga şi pe băncile guvernului ca şi pe băncile opoziţiei, întâlneşti nu­mai capete predestinate pentru mal­­onestitate, măşoi scoase din colecţia lui Lom­broso, şarlatani de bâlciu, pitpokeţi politici, şnapani capabili să fure chiar ouele de sub pitu­lice ? Aceştia sunt oameni politici? A­­ceştia sunt şefi de partide ? Toată această ordură fără nume de fruntea ţărei şi elita societăţei ? Dacă aceş­tia sunt crema neamului românesc, să deschidem temniţele, să urcăm Vă­căreşti­ pe treptele palatului căci din toate ocnele şi puşcăriile va eşi, de­sigur, mai multă cinste, şi mai multă demnitate, de cât se află astăzi în marile noastre partide politice. Trăim într’o epocă de mare de­cadenţă morală. Mititeii cari au­ ră­mas în capul partidelor, căprarii po­litici cari au ajuns, fără ştirea dom­nului, coloneii şi generali, sunt foarte mai pe jos de­cât rolurile ce au u­­zurpat. Fără inteligenţă deosebită, fără caracter, fără onestitate perso­nală, preocupaţi numai de garnisirea buzunarelor şi ce linguşirea regelui, ciocoi ordinari în toată puterea cu­vântului, ce preţ mai au aceştia ? Pentru a îndrepta lucrurile în ţara aceasta, pentru a răsturna domnia unei drojdii compusă din lacheii pa­latului şi din aspiranţii la peniten­ciar, trebue o mişcare violentă a o­­piniunei publică, o ridicare energică a ţărei. O revoluţiune sau o quasi - revoluţiune ne mai pot scăpa. Tre­bue să se ridice la suprafaţă un alt strat de oameni, trebue să ardem cu ferul roş peste toată pătura putredă de astăzi şi să ferim generaţiile ti­nere de atâtea spectacole ruşinoase şi corumpătoare. Sâ-l înroşim cu ferul roş pe acei cari nu mai pot roşi. Const. C. Bacalbaşa Legea scuteşte de impozitul profesional industriile agricole (agricultura, horticul­tura, silvicultura, creşterea vitelor, exploa­tarea cărbunilor de pământ). Ministrul, pentru a justifica acest privilegiu, invoacă împrejurările grele prin care trec ramurile agricultura , venitul capitalurilor angajate aci fiind mai mic de 4 la sută. Legea loveşte însă pe comercianţii streini cari fac afaceri în Olanda. Lumea parlamentară impută acestui pro­­ect că lovește prea greu clasa de mijloc. D­i­N­ă F­Ă~fTâ Im­positul profesional în Olanda Noul proiect de lege depus de curînd de ministrul de finanţe olandez pentru com­­plectarea impositului pe venit are de scop să supună la imposit toate veniturile ori de unde ar proveni. Noua lege va avea de efect să facă să dispară vechea lege asupra patentelor, cu totul nedreaptă, fiind­că lo­­veşte întreprinderile comerciale sau indus­triale în ele însă­şî, fără a ţine seamă de câştig sau­ pagubă. Noul imposit e bazat pe principiul contrar : el nu atinge de­cât venitul. Mai mult, el e progresiv, ca şi impositul asupra averei. Legea stabilește patru tarife. Acei ce nu sunt atinși de impositul asupra averei, prin urmare ,acei ce nu au nici un capital sau acei al căror capital e inferior cifrei de 13.000 florini, nu plătesc impositul pro­fesional, de­cât când venitul lor se urcă la 600 florini Pentru acești 600 florini impositul e de 1 fl. începând de la această cifră impositul profesional e socotit după aceeaşi progresie ca şi impositul asupra a­­verei. De aci cele patru clase, impositul variând între 1 şi 3,5 la sută—media fiind stabilită 2 la sută. Capitalurile angajate în întreprinderile industriale sau comerciale sunt atinse di­rect prin impozitul asupra averei, dobânda fiind calculată la 4 la sută. Ast­fel când un industriaş sau un comerciant are 100 de mii fl. într-o afacere din care scoate un câştig de 10.000 fl. acest venit e împărţit în două părţi.- 4.000 fl. sunt atinse de im­pozitul asupra averei şi 6000 de impozitul profesional. De asemenea şi pentru societăţile ano­nime ale căror venituri atinse de impositul asupra averei sunt calculate la 4 la sută asupra capitalului vărsat. Salariile funcţionarilor Statului, a mem­brilor învăţămîntului, a membrilor clerului, sunt lovite în acelaşi fel ca şi veniturile industriale şi comerciale. RAVAŞE Domnului Anastase Stolojan Te felicit! In şedinţa de erî a Camerei aî fost un erou­, căci ce poate fi mai eroic de cât să’ţi expuî cu dezin­teresare onoarea pentru apărarea unei cauze mari. Eroule ! Apărând de la tribuna parlamentului dotaţiunea prinţului Ferdinand, aî fost interpelat de cătră co­legul d-tale d. Pop: „Aî uitat, d-le Stolojan, că în ajunul alegerilor generale, aî făgăduit alegăto­rilor, pe parola de onoare, că veî vota contra ori cărei dotaţiunî?“ Iar d-ta aî răspuns : „Ba n’am uitat. Este exact că ’mî-am dat parola de onoare, însă şi partidul liberal are o datorie de onoare ca si voteze lista civilă.“ O să treci la nemurire cu vorba asta. ’Mî e teamă numai că o să treacă la nemurire și parola d-tale de onoare; de alt-fel ai avut în tot-d’a­una norocul pore­clelor. Fiind ministru al domeniilor te-ai ales cu pitorescul nume de Stoloja l-Naftaliaă. Acuma, fi­ind în opoziţiune, o să te alegi cu istoria parolei de onoare. Şi par’că ved ce are să se petreacă. Când cine­va are să tăgăduiască altui cui­va un lucru oare­care, imediat are să capete riposta: „Te cred, numai să nu’mî tragi o parolă de onoare ă la Stolojan". Parola de onoare â la Stolojan, va remâne, cum spre pildă a rămas ia bucătăria franceză atâtea nume de bucate: Creme ă l­a Marechale, ori Po­­tage ă la Provensale. Cu o singură deosebire „parola de onoare ă la Stolojan“, fiind o mâncare foarte fezandată și deci foarte indigestă, nu va găsi trecere pe meni-urile zilei. In tot cazul eu admir curagiul strălucit al a­­cestui fiu al Olteniei, foarte liberal, foarte mode­rat, foarte doctrinnar, care a fost ministru, care a citit până şi pe Spencer. Pe parolă de onoare, dar să ne înţelegem ... nu parohi­a la Stolojanu. Postalion --------sizsja-----­ Noul minister francez O telegramă din Paris ne spune că d. Carnot a semnat decretul de numire a noilor miniştrii şi a presi­­dat noul consiliu. Mâine joi, cabinetul se va presenta Camerelor dinaintea cărora va face o declaraţie foarte fermă sub raportul principiilor de separaţiune a puterilor judic­iară şi legislativă. (Deci guvernul Bibor se va opune cererei de a se În­tinde drepturile comisiuneî de an­chetă în afacerea Panama). Şi Guvernul va accepta discutarea imediată a interpelării, care se va face în această privinţă, îndată după declaraţiunea ministerială. In ceea ce priveşte politica streină, guvernul va afirma existenţa bunelor raporturi ale Franţei cu toate naţiu­nile, ca va fi foarte netă relativ la disposiţiunile pacifice ale cabinetului. Presenţa în cabinet a ministrului an­terior al afacerilor străine arată că nimic nu s’a schimbat în politica exterioară. Puţine jurnale au făcut până acum vre­o apreciere relativă la noul ca­binet. Primirea organelor moderate este simpatică; jurnalele oposiţiunii zic că e un fel de spoială. Le Matin crede că d. Ribot a ales pe d. Siegfried la comerţ, pen­tru că noul ministru, ca liber-schim­­bist moderat, va apăra învoirea franco­­elveţiană, apărând susceptibilităţile protecţioniste. Les Débats insistă asupra inte­grităţei de caracter a d-luî Ribot şi speră că de acum înainte guvernul va fi mai ferm, mai consecvent, mai unit. Afacerea Panama Paris, 6 Decembre. Comisiunea de anchetă a ascultat azi mai mulţi semnatari ai cecurilor confiscate şi cari erau bancheri, ingineri, încasatori. Depunerile lor oferă puţin interes, căci a­­proape toate aceste cecuri au servit la re­munerarea unor afaceri industriale. * * * Nota veselă a afacerei Panama. D. Arthur Meyer acţionează în corecţio­­nal pentru difamaţiune pe d. Rossignol, fostul espert, care a declarat înaintea co­­misiunei de anchetă că Gaulois a primit 15,000 frenci şi d. Meyer 30,000 fr. de la societatea Panama ca plată de publicitate. El cere d-luî Rossignol 20,000 fr. daune interese pentru că, indicând pentru Gau­lois o cifră prea mică ca preț a anunțuri­lor pentru Panama, a depreciat valoarea comercială a acelui ziar. Cercurile parlamentare cred că dacă d. Loubet lua cultele, noul cabinet ar fi fost asigurat de o atitudine bine­voitoare din partea dreptei. Dar se anunţă în mod oficios că d. Loubet ’şi-a exprimat dorinţa de a se în­sărcina numai cu ministerul de in­terne ; cultele ar trebui reunite (?) cu instrucţia publică. Fizionomia Camerei Ploconul de 300.000 lei Reprezentaţie High-life. Avant-scena frumos decorată. Elita so­cială bine reprezentată. Toţi miniştrii sunt în păr. Conul Lascarache, cu capul plecat, cu mâinele la piept, părea că spune Camerei, ca kir Pisk­ovici neamului şoricesc : „Eu, carne nu mănânc, ba chiar am pus de gând să vie călugăresc.* Cel mai ostentativ, cel care nu găsea destul dispreţ de aruncat acestor comuni muritori neiniţiaţi era de astă dată lordul d-lui Al. Lahovari, d. Of Thache Ioanescu. Cu un monoclu cât o potcoavă, cu o cravată albă lată de un metru, în frac şi în mănuşi albe, săltăreţ şi vecinic surâză­tor, Jak apare în arenă. Şi o­ minune dinastică! Acest Jak, care nu era nici „Jak spintecătorul" din patria ilustrei şi viitoarei noastre regine, nici Jak Julie sau Jak Jupon, acest Jak a vorbit! Adio Auguste! O lovitură din palme, o reverenţă în dreapta şi în stânga, o tumbă în arenă şi Jak... Negrutzi anunţă prin vin­ gravi în­ceperea reprezentaţiei. Trăim în plin englezism. La teatru se joacă englezia, la Circul reprezentaţiei na­ţionale nu putea să se înceapă de­cât cu lupta de box. Şi cine alt ar fi putut câştiga victoria în această luptă, dacă nu un reprezentant al Bacăului. D. Al. Vidraşcu, de­şi suferind, admi­nistrează ciocoilor o viguroasă lovitură de box : — Voiţi fost dinastic, voiţi să vă arătaţi iubirea ce aveţi pentru Tron şi Dinastie, plătiţi din buzunarele voastre, lăsaţi în pace ţara şi ţerani, el, destul au plătit nenoro­ciţii ! Un sgomot de dinţi, de mii de dinţi, cum ar zice d. Tinctorescu de la Severin, se aude. Şi pe când nenorociţii posesori şi-l adună, d. Pencescu se iveşte în arenă şi lupta începe : — Noi! Noi să plătim! strigă cu des­perare d. Pencescu. Nici­odată ! Ţăranii să plătească! Aceasta e tradiţia şi nu con­servatorii o vor călca! D. V. G. Morţun ia repede locul d-lui Vidraşcu. Cu o preciziune uimitoare, ener­gicul socialist asvârlă cuţite în toate direc­ţiile : — Şarlatani ce sunteţi! Aţi înşelat ţara făgâduindu-i reluarea apanagielor, şi acum veniţi cu o nouă dotaţie ? D. Pencescu primeşte un cuţit drept în piept, cu toate acestea nu se dă . — Am fost contra formei în care s’au dat, nu contra apanagielor. — Minţi! strigă d. Gogu Ştefănescu. La Craiova ai zis că cele 12 moşii sunt prețul cu care liberalii au cumpărat de la rege puterea. E lovitura de grație. D. Pencescu cade sdrobit. — Neruşinaţi ce sunteţi! continuă d. Morțun. Ați țipat: „Regele să plece sau să se plece“ şi acum vă târâţi pe treptele tro­nului ! — Şi atunci ne-am târât! strigă d. Ressu. Am dat alarma ca să salvăm dinastia. — Se adun cuţitele. Se întind covoare. E rândul jocurilor pe frânghie. Cu mânile sumese, cu pieptul plin de de­coraţii, cu faţa injectată. Acrobatul îndrăs­­nelei boereşti, d. Al. Lahovari, apucă cu iuţeală funia pe care i-o prezintă d. Ressu, şi într’un minut, ca o maimuţă, se urcă până la capătul ei. Ajuns­ sus, începe o mul­ţime de figuri, care de care mai îndrăsneţe şi mai periculoase : —­­ Ce ? Dacă aţi scăpat de tributul tur­cesc, aţi vrea acum să scăpaţi şi de tribu­tul nemţesc ? Asta nu se poate. Vremea re­publicilor ploeştene a trecut ! — Opreşte-te ! strigă d. Radu Stanian. Sunt convins! Sunt convins! D. Lahovari se învîrteşte mereu : — Ce ? acest rege care ne dă puterea, care ne dă favorurile şi avuţia, el să nu fie recompensat cu nimic? — Ce? Găsiţi că nu suntem conştienţi pentru­ că în opoziţie am combătut apana­­giele? Noi le-am combătut numai pentru gură-cască, în întruniri pubice. Şi am fost siliţi de d-v. d-lor liberali s’o facem, pen­tru că nu ne alegeaţi nici în Cameră, nici în Senat. Dacă am fi fost atunci aci, noi am fi dat regelui nu 12 ci 24 de moşii. Figura era afară din cale de îndrăsneaţă. D. Ressu smuceşte frînghia. Cu ochii eşiţi din orbite, abia respirând, d. Lahovari se încruntează şi ţipă la d. Ressu: — Bagă de seamă, grecule! In săraca voastră Grecie nu s’a dat dotaţie prin­ţului ? Publicul aplaudă. Lahovari se coboară, salută şi se retrage, ne mai fiind chiemat de nimeni. O scenă hazlie de muzică cu clopoţei în­cepe. Frumos deghizaţi, cu nişte admirabile peruci, d-nul Stolojan şi C. C. Dobrescu, voesc să arate publicului armonia ce ex­­sistă în sinul marelui partid, de când cu programul. Cu nişte gesticulaţii cât se poate de co­mice, şi unul şi altul dau fel de fel de lovituri în aer cu mâinile lor, de care sunt clopoţeii legaţi. Şi cântecile încep. Dar ce cacofonie! Pe când d. Dobrescu cânta aici din Lucia sau Favorita, d. Sto­lojan îi trăgea cu „Trage birja în pivniţă“ şi cu „Bătuta“. D. Dobrescu : — Apanagiele s’au dat tocmai în vede­rea moştenitorului. Nu mai e nici o ne­­voe de o nouă dotaţie. D. Stolojan: — Săracul rege! Ce să facă el cu 1 milion ce d’abea îi produc cele 12 moşii! Un milion am eu care nu sunt rege. Să I dăm, d-lor, să-i dăm cât se poate mai mult, are nevoie omul. D. Dobrescu: — Ce educaţie faceţi dv. tinerime!, când una vorbiţi în opoziţie şi alta faceţi la putere ! D. Stolojan : — De­şi la Craiova am jurat că nu voiu mai da un ban regelui, totuşi îl voiu da, îi voiu da mereu. Şi alegătorii facă ce o vrea. Această cacofonie exasperează publicul care începe să fluere cu putere. D. Stolo­jan înaintează în arenă şi cere scuze: — Onorabil public ! Eu şti­i ce am a­­pucat. Ce am cântat cu lăuta cânt şi din clopote. Noi bătrâni­-cehi avem tradiţii. Tot aşa am cântat de la Barbu Lăutaru şi ne-a mers bine. Nu ne luăm noi după a­­­ceşti tineri-cehi, după notele şi programele lor. Aşa judecă toată banda noastră­ de lău­tari cu şapcă şi în anterie. Aceasta e pă­rerea comitetului central al partidului : să dăm, să dăm regelui tot ce va cere. Pentru a înveseli publicul indispus în urma acestui incident, se lansează în a­­renă un vesel jongleur. D. Tache Ioanescu, svelt, îmbrăcat în tri

Next