Lupta, decembrie 1892 (Anul 9, nr. 1873-1897)

1892-12-08 / nr. 1879

ANUL IX.­­ No. 1879 ABONAMENTE I IN ȚARĂ On an................................. Șease luni ............................. Trei luni............................. Pentru învățători pe un an . Un an . Șease luni Trei Iunl IN STREINETATE Numărul 15 Bani 50 25 15 Redacția a lei n n Pasagiul „Bancei Naţionale,, (Casele Karageorgevici) 40 lei 20 „ 10 * 30 „ Mjmmamtmm Istorie politicii. Afacerea Panama. Şcoala de Comerţ. Fizionomia Senatului. Crimele din Dorohoia. Judecătoriele de ocoale. Recunoaşterea. (nuvelă.) Resboiu­l civil. (Forţă) Istorie politică VI In anul acesta conservatorii au­ găsit cu cale să apotheozeze pe d. Lascar Catargiu. Toţi oratorii par­tidului Tail înalţat la ceruri, l’au divinizat, l’au încununat cu toate flo­rile unei retorici de clasa 3-a. Ba, ceva mai mult, amicii politici ’i au făcut loc printre rândurile răspunsu­lui la Mesagiu, cu intenţia de a spune M. S. Regelui că primul său consilier este o mare figură a Isto­riei noastre contimporane. Să nu se creadă că partidul con­servator a fost cuprins, numai aşa, din senin, de un acces de gratitu­dine şi că trecutul glorios al unui om i-a încălzit peste măsură, de loc, partidul conservator, dorind să dea un respuns congresului liberalilor, ţinea mult să dovedească cum că luptătorii pentru ridicarea patriei au eşit mai ales din rândurile boerimei şi ale partidului conservator. Pentru acest sfârşit, şi după îndelungate cău­tări zadarnice, au pus mâna pe d. Lascar Catargiu, despre care se a­­firmă că ar fi iscălit o propunere favorabilă Unire!. Mare farsă pe socoteala d-lui Ca­targiu. Bietul bătrân, ce ie dreptul, a ju­cat un rol în politica ţărei noastre. Şi de ce n’ar fi jucat de vreme ce a apucat vremurile bune şi sănă­toase, când cu naştere, cu avere şi cu energie puteai ajunge departe. Dar atâta nu e destul pentru ca o­­mul să fie apoteozat şi prenumărat printre marii şi iluştrii luptători ai generaţiei trecute. D. Catargic luptător ? Dar unde şi când ? Nicăeri nu întâlnim nu­mele d-sale, nicăeri urmele sacrifi­ciilor ce ar fi făcut. Da, găsim în istorie o mare pleiadă de luptători neobosiţi ; găsim pe Câmpineanu, pe Negri, pe Goleşti, pe Cogălniceanu, pe C. A. Rosetti, pe Brătieni, pe He­­liade, pe Anastase Panu, pe Ion Ghica, numai pe d. Lascar Catargiu nu-­l găsim. Dar conservatorii afir­mă că a figurat în rândurile şefilor iluştri! Unde me rog? Acum 40 de ani a lupta în po­litică, însemna a te expune şi a face jertfe. Acum patru­zeci de ani lupta nu se dedea de pe saltea, nu se de­dea, în cutare colegiu electoral, re­tras la Golăşeî, ori baricadat la mi­nisterul de interne. Pe vremurile a­­celea era greu şi d. Lascăr Catar­giu n’a îndurat nici o greutate. Luptători cari au asudat şi au lăsat fâşii din viaţa lor, pe toate cărările străbătute, sunt acei mari bărbaţi pe cari Istoria şi ţara Îi re­cunoaşte şi de urmele cărora dăm la fie­care pas, în exiliul în temniţe, la Constantinopole, la Paris, la Viena, ori unde era o bătălie de dat, ori unde era un sacrificiu de făcut, ori unde era nevoie de o intervenţie di­plomatică. Dar d. Lascăr Catargiu? ! Fie­care din membrii pleiadei stră­­­lucite a făcut câte ceva pentru pa­trie. Rosetti şi Brăticuil au îndurat exiliuri, şi în ţară ca şi afară din ţară au întreţinut o luptă fără pre­get. Ion Ghica combătea pe tîrîmul diplomatic, Goleştil ’şî-au sacrificat averile şi au adus în mişcare un pa­triotism cald şi o integritate de ca­racter extra-ordinară, Cogălniceanu cu pana lui virilă a trămbiţat re­­voluţiunea în Moldova. Dar d. Las­car Catargiu ?! Pe cât ştim în temniţă n’a stat, în exiliu n’a mers, la tribună nu s’a ilustrat, scriitor nici mare, nici me­diocru n’a fost, avere n’a sacrificat, şi, cu toate că b cer mare, nici mă­car cu vre­o însărcinare diplomatică nu figurează în documente. Dacă , aşa, ce a făcut acest Lascar Catargiu ? Dar d. Lah­ovari ne-a spus ce a făcut şi ne-a povestit, coprins de e­­moţiune, Oliseea mişcătoare a aces­tui veteran uriaş. A iscălit o pro­punere favorabilă Unirei! Patru­zeci de ani de lupte legen­dare, rezumate într’o singură iscă­litură ! Patru zeci de ani de sacrificiu pen­tru patrie, patru­ zeci de ani de muncă pentru regenerarea României, și nică­eri urme, nici în documente, nici în memoria oamenilor, nici în h­îrtiile ascunse, nici în conştiinţa publică! Nu le e ruşine d-lor conservatori? Dar cu iscălitura cum rămâne ? Toată­­speranţa conservatorilor şi a d-lui Catargiu stă acum în acea semnătură! S’o găsi cirilica şefului pe documentul indicat ? Mare om e d. Catargiu ! Nu s’o găsi cirilica ? Atunci e greu de tot! Atunci s’a dus o viaţă întreagă de jertfe, de privaţiuni şi de mari lupte patriotice ! Inchipuiţi-vă ce fel de luptători au născut din boeri şi din conservatori! In ceea ce priveşte pe d. Lascăr Ca­targiu, el se găseşte acuma la dis­creţia d-lui Dimitrie Sturza, căcî va fi destul ca d. Sturza să confisce propunerea favorabilă Unirei, pen­tru ca d-luî Catargiu să nu-­i mai rămâie nici o dovadă despre trecu­tul său glorios. Iată cum se fac de râs şi cum plesnesc aceia cari vor să capete proporţiuni nepoţi­­­vite cu pielea lor. Conservatorii au voit să lupte în contra evidenţei istorice şi au luptat cu talent, de aceea în Cameră au­ avut un succes de moment. Insă, după ce s’a risipit fumul beţii, ce a rămas ? A rămas un câmp deşert de adeveruri de pe care s’a retras po­topul de vorbe. Roii au păţit o conservatorii şi de astă dată! Const. C. Bacalbaşa. Afacerea Panama Ticna, 17 Decembre Noua Presa Liberă anunţă că d. Cottu (fost administrator la soc. Panama) se află la Viena de la 11 c. şi că va pleca după ameazi la Paris pentru a se preda justiţiei. Ticna, 17 Decembrie D. Cottu a plecat în timpul sării pentru a se duce, după cum se pretinde la Paris. Paris, 17 Decembrie Guvernul ar voi să închidă sesiunea par­lamentară Sâmbăta viitoare, după ce se vor vota cele două duoe-spre-zecimi provi­­sorii şi tratatul franco-elveţian, al cărui ra­port s’a depus azi. XIX Siecle zice că s’au operat perchi­­ziţiunî şi la d. Laur, bulangist. Figaro intr’un articol al d-lui Georges Thiébaud, consiliază pe d. Carnot să disolve parlamentul, pentru ca să scape republica şi să apere interesele acţionarilor de la Panama. D. Christophe guvernorul creditului fun­ciar, s’a declarat gata a încerca să scape Panama, dacă guvernul îi dă puterile tre­buincioase. Le Jour anunţă că procurorul general va cere preşedinţilor Camerilor autorizarea EDITIA A DOUA de a urmări pe acei membrii ai parlamen­tului, cari, sub pretextul sindicatului de garanţie, au primit cecuri. Aceştia sunt: D-nii Grévy, Renault, Antonin Proust, Dugué de la Fauconnerie. Cât despre membri parla­mentului cari dirijează journale, se va cer­ceta dacă sumele ce au primit li­ s’au dat ca reclamă a jurnalului sau ca să influen­ţeze votul lor. In faţa instrucţiunii ordonate, deputatul Mege a renunţat la interpelarea sa relativă la d. Herz. Persoanele arestate în afacerea Panama au cerut să fie liberate pe cauţiune, cere­rea vă fi probabil respinsă. „La Cocarde, zice că, pentru ca aface­rea Panamă să fie complect luminată, ar trebui să se confişte registrele d-lui Eiffel şi ale altora antreprenori, în buzunarele cărora au intrat cea mai mu­re parte din milioanele dispărute şi cari au practicat în cea mai mare mes­ură corupţiunea parlamen­tară şi ministerială Dar tocmai pentru a­­ceastă n’a fost arestat d. Eiffel. Ziarele monarchiste reproşează guvernu­lui şi azi că a voit să înăbuşească ancheta pentru ca să scape membri compromişi ai parlamentului. D. Guichard, vice-preşedintele companiei Suez, a adresat sindicului agenţilor de schimb o scrisoare prin care declară că continua­rea afacerilor e asigurată, cu toată aresta­rea d-luî Carol de Lesseps. Figaro zice că acţionarii Suezului se tem că Englezii, profitând de situaţinea, să nu atace co­pania Suezul. D. Waddington a luat nu de mult disposiţiuni, pentru a im­­pedica intervenţiunea Engliterii. Paris, 18 Decembre. — Le Jour anunţă că s’a cerut autorisaţiunea pentru urmăriri contra d-lor Devas, senator şi Cassagnac,­ Maret şi Soubeyran, deputaţi. D. de Cassagnac declară că ziarul seu L'Autorité a primit 45,000 franci pentru anunțuri, dar că el personal nu a primit nimic. D Soubeyran, care, ca membru al sin­dicatului de garanție, a primit 40,000 franci, va fi ascultat mâine de comisiunea de an­chetă. MARŢI, 8 DECEMBRE 1892. ANUNCIURII Pe pagina III, 30 litere, corp 7 ... 1 lefi linia „ „IV „ „ . . . ,25 bani linia Inserte şi reclame „ „ .... 2 lei linia Pentru anunciuri Administraţia^ Ziaru­lui — A. ' J Un număr vechiu 50 baj Administraţia a Pasagiul „Bancei Nationale“ (Casele Iiarageorgevici) Şcoalele de comerţ (Proiectul d-luî Carp) In afară de mici omisiuni, cari se pot umple prin amendamente la votarea legei, proiectul în chestiune, aduce îmbunătăţiri reale stărei de azi a şcoalelor comerciale. Să analizăm puţin acest proiect de lege: In locul categoriei unice, de şcoli co­merciale cu 5 clase, se formează 2 cate­gorii : şcoli inferioare, cu 3 clase, în Bu­cureşti, Iaşi,­­ Galaţi, Craiova, Brăila şi Ploieşti, iar în Bucureşti şi Iaşi, a doua categorie, şcoli secundare, cu alte 3 clase. Obiecţiunea ce s’ar putea face, insufici­enţa şcoalelor secundare, mi se pare slabă, fiind dată cererea minimă de absolvenţi ai şcoalelor de comerţ. Dacă am vedea că a­­ceste şcoale nu prididesc cererile comer­cianţilor noştrii, ale istituţiunilor noastre comerciale, ale statului, atunci s’ar înţelege; dar când vedem că 8 — 10 absolvenţi, câţi dau fie­care din şcoalele actuale pe an, şi tot nu’şi găsesc locuri — atunci obiecţiunea nu’şi are nici ea loc, împărţirea acestor şcoale în doauâ cati­gorii, mi se pare înnemerită; şi iată de ce: Se prepară anume şi se dă cea ce tre­buie, tot ce-i trebuie, atât comerciului în mic, cât şi comerciului în mare. Din şcoa­lele inferioare vor ieşi, mai ales aceia cari se dedau la practica comerciului în mic; a­­ceia cari, încetul cu încetul vor înlocui pe tejghetarii actuali, ignoranţi şi fuduli din cari din nenorocire se recrutează 90 % din comercianţii noştrii. Din şcoalele secundare ies cei ce se vor deda, la comerciul de Bancă, comptabilii, administratorii etc. Trebuie să ne obicinuim o dată cu idea, că, scopul şcoalelor de comerţ este de a da negustori instruiţi şi pricepuţi, iar nu func­ţionari şi iar funcţionari. Trebuie să luam, pentru aceasta exemplul englezilor, al căror succes în comerţ se datoreşte foarte mult la acea că acolo teoria merge mână în mână cu practica. Acolo un copil la 13 ani cu o instrucţiune comercială foarte restinsa, re­lativ se alipeşte pe lângă un măiestru în casa de comerţ a căruia face o a doua şcoală practică şi teoretică în acelaşi timp, dar tot­dea­una mai prielnică de­cât acea pe care o facem noi pe băncile numai ale şcoalei. Pentru aceste cuvinte, am zis că împărţirea în 2 categorii, a şcoalelor de comerţ, ni se pare nemerită. Acolo însă unde ved adeverată superio­ritate a proiectului d-lui ministru de do­menii, este, în diminuarea caracterului cla­sic, ce-l au actualele şcoale de comerţ. Iar dacă programul de materii va fi bine în­­tocmit, adică dacă bunioară se vor desvolta mai ales acele părţi ale obiectelor ce se pre­dau­, cari convin specialităţei comerciale; şi dacă se va stărui pe lângă d-nii profe­sori, de a mai lasa din sistema d-lor de a preda cursurile după metoda de a desvolta la exces partea teoretică în dauna experi­­mentaţiunei—cred eu, şcoalele comerciale, vor începe să dea rezultatele ce li se cer. Separarea cursului mărfurilor de conta­bilitate şi dreptul ce se dă absolvenţilor şcoalelor de comerţ, de a putea concura pentru catedrele acestor şcoale, sunt încă două puncte fericite din proiectul în ches­tiune. Căci, nu avea înţeles şi e de mirare că a putut dura un timp atât de îndelun­­­gat, technologia mărfurilor, predată de pro­fesorul de contabilitate, iar, de neînţeles era, ca absolvenţii şcoalelor de comerţ să fie opriţi de a concura pentru profesorat la acele şcoale. Idealul ar fi ca tot omul să poată concura pentru ori­ce fără îngrădire şi exemple sunt destule că nu diplomuile fac valoarea concurenţilor,­dar aceasta este altă chestiune. Am zis că pe lângă multe calităţi, pro­­ectul d-lui ministru al domenielor, conţine câte­va lipsuri. Să mă explic : 1) Se limitează la 14­ ani, vârsta co­piilor ce se pot primi in şcoalele inferi­oare de comet. Cred eu că nu e nimerită această limită , căci, las că sunt mulţi e­­levi, mai ales cei de la ţară, cari nu ter­mină clasele primare, la această vîrstă, dar mai sunt mulţi, cari fac un an, doar în alte şcoale şi apoi, poate, ar voi să între în şcoala de comerţ. II) Lipseşte cursul de corespondenţă comercială, curs care s’ar preda de profe­sorul de contabilitate, în şcoalele secundare, curs foarte important, pentru practica afa­cerilor de comerţ. III) Se zice că Absolvenţii şcoalelor su­perioare de comerţ au dreptul de a con­cura, pentru catedrele de la şcoalele co­merciale. Cred eu că este aci numai o e­­roare de limbă. Altfel, ar fi să dăm, încă de la început, şcoalelor noastre, cari sunt cel mult „secundare“ un bir de nedemni­­tate. Sper că se vor avea acestea în vedere şi nu va servnti o lege, care are atâtea ca­lităţi. Cred că, înainte de a termina acest con­cis articol, trebue să insist asupra chestiei întocmirei programului și spiritului în care trebueşte predate materiele. Căci cea mai bună lege nu poate da tot ce poate, dacă nu este bine aplicată. De la int­ligenţa şi dibăcia cu care va fi intocmit programul, de la devotamentul şi de la metoda profe­sorilor se aşteaptă aceea ce promite legea. Gr. T. Coandă: Să citeşte raportul şi proectul de lege, relativ la recunoaşterea calităţei de cetă­ţean român d-luî Bursan, român din Tran­silvania, şef al gărei Predeal. Se pare că un entusiasm general dom­neşte, fără cea mai mică discuţie senatorii merg la vot. Când să deschide urna. O­­ sacrilegiu­­ se constată două bile negre. — Cine au fost imfamil ? Cine au fost trădătorii, moarte lor ! Strig câte­va voci desperate. Ahilii supăraţi, faţă de această nelegiuire se hotărăsc să părăsească cortul şi să revie pe câmpul de bătae. Un alt indigenat al d-lului Olhovski se votează fără nici o discuţie, dar fără ca să aibă voturile d-lor Valii şi St. Georges. Se citeşte raportul şi proectul de lege prin care se cere a se recunoaşte calitatea de cetăţean român d-lui Anastasiu, român din Macedonia. Altă explozie patriotico-politică. D. V. A. Ureche întreabă dacă e dove­dit că acest domn e cu adevărat român din Macedonia şi nu e de altă naţionalitate, vrea să ştie dacă nu e spaniol ca cel din opereta lui Offenbach. La auzul acestor cuvinte mai mulţi juni­mişti încep să joace bolero imitând din degete sunetul castagnetelor. D. Guşi, senator, care de origină e ro­mân din Macedonia, ia pe garanţie pe d. Anastasiu, declarând că este român neaoş. Cu această garanţie patriotismul primind o strălucită satisfacţie, senatorii merg la vot cu convingerea că nu lipsesc de la pri­mele datorii ale unui cetățean ce să res­pectă , Jip. Fisionomia Senatului La ordinea zilei numai indigenate. S-ar părea că şedinţa nu are nici o im­portanţă, cu toate astea, acestea­­sunt cele mai importante şedinţe ale Senatului. Toţi senatorii deschid urechile în patru, se scobor în incintă şi înconjur tribuna pentru a nu scăpa nici un cuvînt din ra­port. De multe ori este chiar o adeverată luptă între protectorii diferiţilor petiţionari. Poate de o sută de ori s’a­u format liste după cari să se voteze pe rînd indigenatele, nici odată n’au putut trăi 24 de ore aceste liste. Cei mai obscuri, cei mai taciturni, toţi peştii Senatului se relevează ca oratori în aceste şedinţe în care Senatul votează. D. Enescu citeşte raportul şi proectul de lege prin care să acordă cetăţenia română sculptorului Hegel. D. Ureche arată meritele sculptorului, spune că este autorul statuei lui Miron Costin, cea mai splendidă statue pe care o posedă ţara. De­odată să aude o pocnitură colosală. O detunătură teribilă. Să părea că magazia de pulbere a luat foc şi că pământul, o­­ceanele şi cerul vor fi amestecate la un loc, ca în ziua în care Dumnezeu a început facerea lumei. Patriotismul d-lor St. Georges şi Valii făcuse explozie. — Ce caut aceşti străini ? Ce ne pasă nouă că e mare sculptor! Să fie în ţară la el. In zadar mai mulţi senatori arăt impor­tanţa pentru ţară de a poseda asemenea bărbaţi de talent, detunătura patriotică clo­coteşte mereu! In sfârşit indigenatul fee votează. Supăraţi întocmai ca Abile, d-nii St. George şi Valii, se retrag... nu în cort, ci la bufet. -------------------------­ crimele din Dorohoi. La discuţia asupra paragrafului relativ la politica externă din răs­punsul Senatului la Mesagiu, d. Th. Văcărescu a găsit ocazia să se ocupe şi de crimele din Dorohoia. D-sa a protestat că nu să spune nici un cuvânt de armată şi sub pre­text că rectifică această eroare, a căutat să spele guvernul în afacerea asasinatelor de la Dorohoia. Deşi a fost mai mult timp în di­plomaţie d. Văcărescu n’a fost de­loc abil. Infamiile petrecute la Do­rohoia, nu se pot discuta în mod incidental, şi chiar dacă se f­ace a­­ceasta, guvernul nu se absolve. Ori­cât de Însemnat personagiu ar fi în ţara^ aceasta d. Văcărescu, cuvin­­­tul său nu este de ajuns, ca să serve drept o dovadă că la Dorohoia nu s’a petrecut nimic în contra legei. D. Văcărescu, care contesta veraci­tatea celor arătate prin raportul pre­sei, avea cu atât mai puţin dreptul să facă aceasta, că d-sa nici habar nu avea de cum s’au petrecut lu­crurile. D-sa este încă la prima versiune, pe care chiar şi guvernul a asvârlit-o cum ca, asasinaţii, au fost împuşcaţi, pe când vroiau să fugă de sub es­cortă. E trist când vezi oameni cu pre­tenţii foarte mari, făcându-se mai gu­vernamentali, de­cât chiar cei mai trişti agenţi al regimului. Ştim că guvernul avea nevoe de un avocat din sânul majorităţei, care să -i spele în afacerea de la Dorohoi, dar e demn pentru un senator, care a ocupat locuri atât de importante să se preteze la asemenea manopere ? D. Văcărescu este cu atât mai vi­novat că a primit să joace acest rol, că a văzut ce tristă figură a făcut, cu câte­va zile mai înainte, d. Fotin, care a vrut să joace acest rol în a­­facerea Bedmar. La Dorohoia sau asasinat trei oa­meni, aceasta este afară din ori­ce discuţie, şi nu discursul d-lui Văcă­­rescu, discurs poruncit şi neserios, va putea să dovedească contrariul. Guvernul rămâne condamnat în fața opiniei publice, or care ar fi votul Senatului, chiar dacă s’ar da

Next