Lupta, septembrie 1893 (Anul 10, nr. 2091-2114)
1893-09-26 / nr. 2111
26 SEPTEMBRIE 1893 închisă oferă o privelişte minunată. E mai frumos decât Livadia, care are încăperi mai mici şi mai puţine. --------------------- LUPT1» Belgia Occidentului Teritoluil ridicate Ştiinţei In Belgia, oamenii de ştiinţă, profesorii iluştrii, liberii-cugetători nu se mulţumesc a propaga numai după catedrele Statului adevărurile ştiinţifice, ci ei se coboară în popor şi fac acolo operă de adevăraţi educatori. Pentru aceste scopuri ei creează în centrele mari uvriere Universităţi populare, numite Templuri ale ştiinţei şi ale adevărului, pe cari le ridică majestos în faţa templurilor eroarei şi ale superstiţiunei, din cari popii au făcut mijlocul odios de a tempi şi a exploata pe ignoranţi. Deviza acestor oameni de elită, a acestor apostoli ai ştiinţei adevărate, este : Adevărul prin ştiinţa, armonie socială prin fraternitate, libertate prin drept, egalitate prin justiţie. Săptămâna aceasta s’a inaugurat la Charleroi un templu de acesta ridicat ştiinţei, cu o pompă măreaţă şi impunătoare, la care a luat parte vreo zece mii de muncitori, toate societăţile ştiinţifice şi de liberă cugetare, toţi şefii şi partizanii raţionalismului şi democraţiei. La această inaugurare, d. Hector Denis, rectorul Universităţea din Brusselles a pronunţat următorul discurs, un adevărat capo de operă de simţiminte şi de idei de progres. Discursul d-lui Hector Denis. „E o mare onoare, zice d. Hector Denis, şi o bucurie profundă pentru mine aceasta, de a fi chemat să inaugurez, împreună cu d-v, instituţiunea care realizează o gândire sublimă, demnă de un secol în care, după frumoasa expresiune a lui Littré, „o fericire necunoscută se strecoară printre oameni: aurora Unanităţei.“ „A ridica un templu ştiinţei, a-l deschide pentru orice om de bună-voinţă, oricare ar fi credinţele sale intime, tradiţiunea sa, condiţiunea sa, aceasta înseamnă a afirma solemn comuniunea geniului omenesc într’o vastă totalitate de adevăruri demonstrate, culese din studiul asupra lumei, al omului, al societăţei omeneşti, de o elită de cugetători şi prin experienţa acumulată din toate timpurile, moştenire seculară în care partea generaţiunilor trecute se măreşte necontenit şi pe care fiecare generaţiune nouă are ca misiune de a o transmite, şi mai mărită, aceleia care urmează. „Nu e departe timpul în care fiecare va recunoaşte că în ştiinţă numai va trebui să se caute legătura comună a tuturor spiritelor, căci altfel vom fi pedepsiţi a vedea perpetuându-se anarchia intelectuală şi morală precum şi antagonismele sociale; ştiinţei numai trebue să -i cerem o legătură comună pentru toate conştiinţele, voesc să zic principiile comune de morală socială întemeiate pe natura omenească, ştiinţei, care e domeniul tuturor, să -i dăm funcţiunea conducătoare sau regulatoare a activităţei sociale, iar fiolsofilor şi religiunilor cari trec peste marginile ştiinţei experimentale, cari sunt domeniul conştiinţei individuale, să le acordăm azilul inviolabil protegjat de respectul universal. „Iată verităţile simple, concluziunea muncei unei legiuni de cugetători, soluţiunea fundamentală a antagonismelor din secolul nostru, pe cari le proclamă aceste grupuri entusiaste de liber-cugetători, animate de un pur entusiasm, preocupate de un viitor pacific pentru umanitate precum şi de emanciparea spiritului omenesc. „Puterea de expansiune a ştiinţei nu poate fi comprimată. Nici puterile temporale, nici puterile spirituale nici chiar însăşi savanţii nu pot paraliza rezultatele ştiinţei. In zadar, savanţii, la rândul lor se vor sforţa ca să imobiliseze ştiinţa. Descoperirele se înlănţuesc cu o rigoare inflexibilă, ele se provoc, se nasc unele din altele, ele sunt cu atât mai iresistibile cu cât ştiinţa acumulată este mai considerabilă. „In Templul său ştiinţa nu reclamă alt cult, decât sinceritatea cercetărilor, rigoarea metoadelor şi a raţionamentului, disciplina pasiunilor, independenţa spiritului şi pe deasupra tuturor acestora toleranţa şi modestia pe care ne-o comandă mărginirea ştiinţei omeneşti. „Am profunda convingere că noi eşim dintr’o fază de critică şi antagonism pentru a intra într’o fază organică, această fază este aceea în care ştiinţa, servită de instituţiuni din ce în ce mai numeroase şi mai fecunde, va arăta într’un mod eclatant că ea este marea pacificătoare. De aceea, pentru mine Templul ştiinţei e destinat ca să devie templul fraternităţei şi al libertăţei. „îmi pare că problema învăţământului poporului in democraţie reclamă o întreită soluţiune: un învăţământ primar solid, la temelie, îndoit universalizat, întins la toţi prin obligaţiune, făcut accesibil pentru toate credinţele prin caracterul săli pur ştiinţific , dasupra, un învăţământ profesional, în acelaşi timp general şi special, întins tot atât de mult ca şi lumea producţiunei, destinat tot de-odată pentru a da muncei cel mai înalt grad de productivitate şi pentru a ridica demnitatea muncitorului; dar mai este şi un al treilea învăţământ care alipeşte Templul ştiinţei la Universitatea populară şi care este destinat, nu copilului sau ucenicului, dar bărbatului şi cetăţeanulului. La acesta se gândea Proudhon când vorbea de a ridica poporul la filosofie şi Edgard Quernet când zicea în limba lui de imagini: „Nu un şcolar aveţi adressa, ci în realitate un constructor al imperiului..... Trebue ca el să poată purta fără ca să se încovoie o umanitate nouă“. „Trebue ca toate clasele actuale ale societăţei să se ridice puţin câte puţin la această cultură superioară care, poate de mult timp, a fost rezervată micului număr. Scopul dominant al unui astfel de învăţămînt va fi de a lumina acţiunile poporului asupra direcţiunei însăşi a societăţei. Templul ştiinţei vine la timp. II se întemeiază în acelaşi moment în care poporul este, în sfîrşit, chemat a participa la guvernarea societăţei. „Nici o reformă socială stabilă nu este cu putinţă, dacă ea nu se întemeiază pe legile ce conduc fenomenele sociale. Democraţia ideală ar fi aceia în care poporul în unitatea lui, îmbrăţişând toate legile existenţei şi des voiarei sale, ar putea în fiecare moment, întemeindu-se pe ele, să realizeze, fără sguduiri violente, cel mai înalt grad de bunăstare şi de justiţie. E o datorie imperioasă de a urmări acest ideal. Şi tocmai pentru că drumul e lung trebue a începe cât mai în grabă. „Este fals că diviziunea muncei aduce după sine în mod fatal degenerarea intelectuală a muncitorilor, cuvîntul înspăimântător al lui Alexis de Tocqueville că „cu cât arta se perfecţionează cu atât artistul degenerează, este desminţit de fapte. Singură durata muncei, foarte adesea excesivă, dar din fericire modificabilă, şi care trebue a fi readusă la o normă, poate întârzia adăparea muncitorilor la isvoarele nesecabile ale ştiinţei. E o jumătate de veac de când unul din cei mai mari cugetători moderni, Auguste Comte, a întreprins de a da, într’un spirit filosofic, un curs popular de astronomie. El a reuşit în timp de mai mulţi ani. „El semnala aptitudinea muncitorilor pentru desvoltarea ştiinţifică, aptitudine ce derivă din insăşi munca lor şi din condiţiunile de rigoare şi de precisiune pe care ea o cere. „Ţin a se reaminti acest cuvânt al unui miner, citat de colegul meu, Ledere; se vorbea înaintea lui de filosoful Whewele, autorul Istoriei ştiinţelor inductive. „Iată o carte care doresc s’o citesc, zise el. Stuart Mill îl atacă asupra unui punct, dar după cât pot eu judeca, Mill n’are dreptate*. Acest cuvânt al unui miner englez, care va putea fi mâine cuvântul unui miner belgian, nu deşteaptă în spiritele dv. ca un fel de viziune a viitorului, nu întrevedeţi timpul în care oamenii se vor deosebi încă prin cantitatea cunoştinţelor, dar în care nu se vor mai deosebi prin calitatea acestor cunoştinţe , în care uvrierul capabil de a readuce o totalitate de fapte la o lege naturală şi o totalitate de legi la o lege mai generală, se va ridica el însuşi la filosofie ? „Exemplul Angliei este aci pentru a proba avântul urmnerilor către ştiinţă. In Anglia Universităţile, de aproape douăzeci de ani, au eşit una câte una din incintele lor, pentru a răspândi ştiinţa afară, în toate clasele societăţei. Misionarii — acesta este titlul lor şi aceasta e gloria lor — se angajază a face cursuri în localităţile unde comitete regulate se constituesc. Aceste cursuri nu coprind în general decât şase lecţiuni; dar profesorul nu se mărgineşte numai la o simplă espunere ; el dă după fiecare lecţie esplicaţiuni auditorilor săi, le indică isvoarele, le distribue rezumate substanţiale ale învăţământului său. „In 1890—91, 470 cursuri au fost făcute, la care au asistat 44,118 elevi, printre care un mare număr de urmieni şi multe femei. Exemplul Angliei este astăzi urmat în Belgia. La universitatea din Bruxelestensiunea universitară a primit într’un timp foarte scurt, sub impulsiunea energică a unui tânăr savant, d. Ledere, o organizaţie în adevăr remarcabilă, al cărui scop este răspândirea învăţământului superior. Ea nu recunoaşte altă autoritate ştiinţifică decât observaţia şi esperienţa. In acest moment există deja unsprezece comitete locale, sedii a viitoare universităţi populare. Debuturile sale au fost încoronate de succes. Ofertele profesorilor cuprind pentru anul ce începe 36 de cursuri. Acestea sunt vastele orizonturi cari deja se deschid poporului avid de a se instrui şi îmi veţi da voie de a aduce omagiile mele acestui grup devotat de savanţi eşiţi dintr’o nobilă şi mare Universitate şi care îşi fac gloria de a da democraţiei născânde o atmosferă ştiinţifică demnă de ea. Templul ştiinţei mai este destinat a adăposti o instituţiune care va da muncitorilor o participare directă şi constantă la progresele şi la aplicările fecunde ale ştiinţei sociale. Voesc să vorbesc de Oficiul muncel, organizat direct de sindicatele federate ale lucrătorilor. El trebue să aibă două funcţiuni fundamentale: a urmări, de o parte, cercetările cele mai practice pentru toate cestiunile cari interesează pe muncitori, lucru care, pe de altă parte, implică colaborarea directă şi permanentă a sindicatelor uuriere. Sub ce acest îndoit aspect ni se înfăţişează instituţiunile analoage din Statele Unite, din Franţa, Anglia, Elveţia, cu toată deosebirea ce există în constituirea lor. In Elveţia secretariatul uvrier este o emanaţiune a Federaţiunei uvriere. „Această muncă în comun va aduce la soluţiunea cestiunei sociale aplicaţiunea constantă a metoadei de observaţiune.Voi merge mai departe şi voia zice că trebue a se adăuga chiar metoda experimentală. Biuroul de la Massachusetts, a fost însărcinat, într’o experienţă memorabilă, de a urmări, din atelier în atelier, efectele unei reduceri a orelor de muncă în industria bumbacului. Pentru ce Oficiul muncei n’ar prepara, n’ar dirige şi n’ar supraveghia, apropiindu-le diferitelor industrii şi cu concursul industrialilor, experienţe asupra aceiaşî chestiuni a orelor de lucru şi asupra diferitelor metoade de transformare a regimului salariatului, precum consilii de concilcaţiune şi arbitragiu, scările mobile ale salarielor (atît de importante de studiat în acest moment) participarea la beneficii şi societăţi cooperative de producţiune, ultima formă a cărei realizare este destinată a pune un sfîrşit nenorocitelor noastre lupte sociale şi a emancipa definitiv pe muncitor? „Prin această instituţiune socialismul uvrier se va supune el însuşi metoadelor ştiinţifice şi muncitorii se vor face proprii lor educatori. „Ar fi o funestă greşeală de a se crede că metodele ştiinţifice îngheaţă aspiraţiunile înalte şi că ştiinţa trebue a împinge îndărăt idealul social de justiţie şi de fericire pe care-l urmăreşte democraţia uvrieră. E cu totul contrariu. Un filosof profund şi puţin bănuit de tandreţe pentru utopie, Herbert Spencer, a zis că prin progresele însăşi ale cunoştinţelor noastre viitorul ne rezervă forme sociale, înaintea splendorei cărora vor dispărea toate sistemele de organizaţiune ideală pe care noi le putem formula astăzi. „Mâ opresc aci. Eu nu pot a înălţa mai sus gândirea dv., nici a marca mai bine puterea ştiinţei, nici a indica mai bine linia datoriei. „Gândirea dv. se îndreptează către această mare fiinţă umanitară sforţărilor căria noi datorim totul; ea măsoară distanţa care ne separă încă de atrăgătoarele perspective pe cari ni le deschide ştiinţa şi datoria se readuce către poporul muncitor şi se zice că pentru el ştiinţa trebue să însemneze puterea. Datoria generaţiunei prezente este de a atinge limita acestei puteri a ştiinţei care-i va fi accesibilă. (Aplauze entusiaste şi prelungite). OOOOO ARMATA Citim în «Evenimentul» din Iaşi: 15 ofiţeri, din «mica, dar brava noastră oştire», au intenţiunea de a părăsi glorioasele ei cadre şi a demisiona. Motivele ar fi nemulţumirile ce au din cauza nedreptăţilor la cari sunt expuşi unii dintre camarazii lor. Pe de altă parte, aflăm că la ministerul de rezboiu se află în dosare peste 400 de demisiuni de ale ofiţerilor armatei noastre. Ţinem informaţiunea din sorginte pozitivă, fără teama de a fi desminţiţi. Mai mult chiar, ni se afirmă, că ministrul de rezboiu ezită de a le primi de teama de a nu descomplecta corpul ofiţeresc. Faptul este foarte important şi de o gravitate excepţională. Armata, care şi aşa nu are cadrele complecte, se va găsi, prin aceste demisiuni colective, la un moment dat, fără grade, fără comandanţi inferiori. înţelegem foarte bine ezitările ministrului respectiv şi teama sa este pe deplin justificată. Aceasta dovedeşte însă, în acelaşi timp, că arbitrariul, care domneşte în armată, este revoltător. El a adus la desperare pe ofiţeri şi demisiunile repetite ne arată că dânşii preferă mai bine să se retragă decât a suferi mai mult ilegalităţile la care zilnic sunt expuşi. Pozitiv că această stare de lucruri reclamă o imediată remediare. Sistemul de favoritism şi persecuţiuni, ca şi procedeurile arbitrare, trebue să dispară din armată, dacă voim să nu ne trezim, la un moment dat, fără corp ofiţeresc. Continuarea lui ne poate expune la pericolul demisiunilor în masă, ceea ce ar aduce dezorganizarea armatei, — primejduirea existenţei statului, prin urmare Reformarea codului şi reglementelor militare se impune numai decât şi noi o cerem, ca singură soluţiune a tuturor nedreptăţilor de care sufere armata. Cei cari au conducerea acestei instituţiuni, atât de costisitoare, trebue să se gândească la măsurile de luat pentru remediarea răului. Altcum armata va fi dezorganizată. INNFORMATIUNI La 20 Noembre a. c. se va ţine la Universitatea din Iaşi, concursul pentru Catedra de Anatomie topografică, înfiinţată în anul acesta la Facultatea de Medicină din Bucureşti. In Monitorul de azi a aparut decretul prin care să primeşte demisia din armată a medicului veterinar de regiment George Jocu Procurorul unguresc din Sechedin a intentat proces de presă ziarului radical sârbesc Zistava pentru un articol apărut în No. 121 sub titlu Naţionalităţi ingrate. Diseară d. C. Olănescu ministru de lucrări publice şi d. M. Deşliu secretar general al ministerului de interne pleacă astă-seară la Brăila şi Galaţi ca să reguleze primirea regelui. D. J. Lahovari, ministru de resbel pleacă astă-seară la Tecuci, pentru ca să asiste la Manevre. D. Tache Ionescu pleacă astă-seară la Sinaia. D. P. Carp a plecat aseară la Ţibaneşti. Duminică 26 Septembre a. c., va avea loc, în catedrala Madona Dudu, căsătoria religioasă a d-lui inspectorsilvic N. G. Macovey cu gentila d-ră Aurora C. Gioroceanu. Sincerile noastre felicitări tinerei perechi. Eri s’a judecat la Curtea cu juraţi din Iaşi procesul lui Iacob Aprilian, acuzat că a ucis pe ciobanul Vasile Frunză. Fotoliul ministerului pubic era ocupat de d. prim procuror Alexiu. Apărarea era reprezentată prin d-nii avocaţi A. Bădărău şi Iancu Manu. După o splendidă pledoarie a d-lui Bădărău, juraţii în unanimitate, au pronunţat un verdict de achitare. Acuzatul a fost pus imediat in libertate. Mâine, la consiliul de resboiui al corpului al IV de armată din Iași se judecă procesul căpitanului Copeţchi. D-sa va fi apărat de d. avocat A. A. Badurau. In numărul de Luni vom da detalii. Iată numărul tinerilor care au reuşit la examentul pentru obţinerea diplomei în ştiinţele comerciale: C. Tascovici, Teodorescu G., Stein Leopold, Marinescu P., Dumitrescu Ilie, Simionescu D., Cristodorescu G., Iacobson Isac, Vidraşcu Mina, Ionescu Lazăr, Nestorescu Hie, Avian I., Niţulescu I., Domide C., Küstenbann A. Zvonul care a circulat eri despre boala d-lui L. Catargiu este din fericire nefundat. D. L- Catargiu este sănătos la Viena. Eri după prânz preşedintele consiliului a corespondat chiar telegrafic cu secretarul general al ministerului de interne. Eri regele cu Ducesa de Coburg şi fiicele sale după ce au vizitat Ateneul Muzăul, Mitropolia şi Doamna Bălaşa s-au dus la Cotroceni de unde au plecat cu trenul la Sinaia. D. I. N. Iancovescu, inspector administrativ , a plecat aseară cu trenul de la II şi 25 la R.Vâlcei. D-sa se va întoarce Marţi în Bucureşti şi Mercuri va pleca in inspecţie la Piatra şi Dorohoi. In «Monitorul» de azi a apărut decretul prin care se aprobă statutele societăţei funcţionarilor publici cum şi statuie acestea. Din Bacau ii să scrie că hoţiile cari se operează in magaziile căilor ferate au înspăimântat lumea. Astfel, ca să cităm unul din numeroasele cazuri, în ziua de 23. c. d. Feldman, proprietarul unui magazin de pielărie, a primit o ladă cu piele. In această ladă trebuia să se afle şi două bucăţi de gumă de mătase pentru pieţe, a căror valoare se urcă la suma de 70 lei. Care îi fu însă mirarea când deschise lada şi văzu în locul bucăţilor de gumă, două bucăţi de fer în greutate de 4 kgr? ’şi poate oricine închipui. Am atras în nenumărate rînduri atenţia direcţii asupra acestor pungăşii şi ne mirăm că nu se iau odată măsuri serioase în contra funcţionarilor abuzivi. No. 2111 Serbările Presei, din grădina Stavri, promit a fi strălucite, Sâmbătă şi Duminică 25 şi 26 curent. Decoraţiunea şi iluminatul grădinei feerice. Produsul acestor serbări se va împărţi între societatea Presei şi fondul de protestare pentru plata amenzilor la cari sunt osîndiţi Românii de peste munți. Holera în streinătate Galiţia 11 caşuri, 3 decese. Ungaria, 12 caşuri, 8 decese. Livorno, 6 caşuri, 3 decese. Palermo, 30 caşuri, 21 decese. Peste tot holera descreşte, baccilul şi-a perdut cu totul puterea. Ştiri mărunte A apărut No. 16 (208) al Gazetei Săteanului, de subt direcţiunea activă şi inteligentă a cunoscutului proprietar filantrop d. C. C. Datculescu. Iată sumarul acestui No.: Granica agricolă: C. C. D.—Roza Carmen-Sylva: C. C. Datculescu. — Meiul de mături: Vilmorin.—Vrei să murim (poesie): Carol Scrob.—Măzărica cenuşie de primăvară : Vilmorin. — Câteva cuvinte asupra constipaţiunei, efectelor ei şi lecuirea: Doctorul fără arginţi.—Ştiri diferite agricole : C.—Din ţară: C. — Din localitate : X.— Buletin comercial.—Miscellanea. Exposiţiunea din Chicago (urmare).—Tatuajul In Noua Galie de-Sud. Marigenii: X. — Tribuna Liberă . Economia politică : Emil. — Clima lunei August st. n. 1893. St. C. Hepites.—Doctorul Charcot.—Electrocultura.—Amiantul şi aplicaţiunile sale.— Ajutoare înecaţilor.—Proectul podului peste Mâneca.—O amintire : Lys.—Răspunsuri la cestionarul didactic din No. 11 (203) al „Gazetei Săteanului*.—Culegeri de cântece populare: Gh. Popescu-Ghica. — Silhuete literare: Gherea: C. Gravuri în o culoare: Profesorul Charcot.—Hrișcă argintie.—Meiul de măture.— Măzărichea cenuşie de primăvară—Cartoful gigantic albastru. Gravuri negre. Exposiţiunea din Chicago . Palatul Guvernământului. — Exposiţiunea navală.—Vederea electro-culturei.— Amiantul sau asbestul.—Mijloacele practice de a scăpa pe cei ce se îneacă.—Plan vertical a unei pile la podul de peste Mâneca.— Vederea perspectivă a podului imaginar peste Pasul de Calais. —Crocodilul . Istorie fără cuvinte. Una planșă de încadrat în mai multe culori. In Noua Galie-de-Sud. Marigonii. In acest Nr. al Gaietei Săteanului citim acest apel pe care îl reproducem şi noi în speranţă că prin aceasta vom contribui a deştepta pe abonaţii recalcitranţi, împiedicând astfel dispariţiunea unei reviste atât de apreciată şi atât de utilă pentru populaţiunea noastră rurală mai cu seamă. Iată apelul editorului „Gazetei Săteanului* : In faţa enormelor cheltueli cu întreţinerea unei tipografii speciale pentru editarea Gazetei Săteanului, astfel de bogată în toate privinţele cum ese şi va eşi intr’acest an, facem un apel călduros oamenilor de inimă din această ţară spre... a ne eşi cheltuelele de editare a Gazetei Săteanului. „Cu tirajul actual de treimii, am putea eşi, poate, la capăt cu numeroasele cheltueli ale editărei acestei reviste, chiar cu aşa de minimul cost de 10 lei pe an al abonamentului. Dar, căci e un mare dar, cei mai mulţi din cei ce au cerut a li se trimete Gazeta Săteanului nu se mai gândesc a-şi plăti abonamentul. Ca şi în trecuţii 9 ani, când cu zecile de mii de lei avem abonamente neplătite, nu putem, negreşit, a cere prin judecată abonamentele şi.... rămânem păgubaşi... a »Deci, cel ce nu voeşte a vedea desfiinţându-se, de la 5 Februarie 1894, Tipografia şi „Gazeta Săteanului* — căci nu putem cere proprietarului şi directorului ei a continua mereu cu sacrificarea avutului său—sunt rugaţi: — a’şi plăti abonamentul de nu-l au achitat încă pe present şi trecut şi — a face cât de multe abonamente şi cumpărări de colecţiuni de a „Gazetei Săteanului“, dacă găsesc că e trebuinţă să ecsiste această revistă*. Mercuri 29 Septembrie se va face la Paşcani căsătoria d-rei Sabina Segal cu d. Mauriciu Con- Drăcşăneanu. Anunţăm cu plăcere logodna d-lui Ioan Florescu cu d-şoara Elena Kühnerl care a avut loc toui seara curent. PETRECERI Teatrul Dacia. — Sâmbătă 25 Septembre mare reprezentaţie dată de trupa artistului Burienescu. Se va juca piesa Viaţa la Cafea Chantant de N. C. Bacalbaşa. Această piesă a avut mare succes în toate oraşele în cari s’a reprezentat. Teatrul Naţional. — Azi Sâmbătă 25 Septembre deschiderea stagiunei se vor juca piesele: Griselidis mister în 3 acte și Cupa fermecată comedie într’un act.