Lupta, septembrie 1893 (Anul 10, nr. 2091-2114)

1893-09-26 / nr. 2111

26 SEPTEMBRIE 1893 închisă oferă o privelişte minunată. E mai frumos de­cât Livadia, care are încăperi mai mici şi mai puţine. ---------------------­ LUPT1» Belgia Occidentului Teritoluil ridicate Ştiinţei In Belgia, oamenii de ştiinţă, pro­fesorii iluştrii, liberii-cugetători nu se mulţumesc a propaga numai după catedrele Statului adevărurile ştiinţi­fice, ci ei se coboară în popor şi fac acolo operă de adevăraţi educatori. Pentru aceste scopuri ei creează în centrele mari uvriere Universităţi populare, numite Templuri ale ştiin­ţei şi ale adevărului, pe cari le ri­dică majestos în faţa templurilor e­­roarei şi ale superstiţiunei, din cari popii au făcut mijlocul odios de a tempi şi a exploata pe ignoranţi. Deviza acestor oameni de elită, a acestor apostoli ai ştiinţei adevărate, este : Adevărul prin ştiinţa, armonie socială prin fraternitate, libertate prin drept, egalitate prin justiţie. Săptămâna aceasta s’a inaugurat la Charleroi un templu de acesta ri­dicat ştiinţei, cu o pompă măreaţă şi impunătoare, la care a luat parte vre­o zece mii de muncitori, toate societăţile ştiinţifice şi de liberă cu­getare, toţi şefii şi partizanii raţio­nalismului şi democraţiei. La această inaugurare, d. Hector Denis, rectorul Universităţea din Brus­­selles a pronunţat următorul dis­curs, un adevărat capo de operă de simţiminte şi de idei de progres. Discursul d-lui Hector Denis. „E o mare onoare, zice d. Hector Denis, şi o bucurie profundă pentru mine aceasta, de a fi chemat să inaugurez, împreună cu d-v, instituţiunea care realizează o gândire sublimă, demnă de un secol în care, după frumoasa expresiune a lui Littré, „o fericire necunoscută se strecoară printre oameni: aurora Unanităţei.“ „A ridica un templu ştiinţei, a-l deschide pentru ori­ce om de bună-voinţă, ori­care ar fi credinţele sale intime, tradiţiunea sa, con­­diţiunea sa, aceasta înseamnă a afirma solemn comuniunea geniului omenesc într’o vastă totalitate de adevăruri demonstrate, culese din studiul asupra lumei, al omului, al so­cietăţei omeneşti, de o elită de cugetători şi prin experienţa acumulată din toate tim­purile, moştenire seculară în care partea generaţiunilor trecute se măreşte necontenit şi pe care fie­care generaţiune nouă are ca misiune de a o transmite, şi mai mărită, aceleia care urmează. „Nu e departe timpul în care fie­care va recunoaşte că în ştiinţă numai va trebui să se caute legătura comună a tuturor spirite­lor, căci alt­fel vom fi pedepsiţi a vedea perpetuându-se anarchia intelectuală şi mo­rală precum şi antagonismele sociale; ştiinţei numai trebue să -i cerem o legătură comună pentru toate conştiinţele, voesc să zic prin­cipiile comune de morală socială întemeiate pe natura omenească, ştiinţei, care e do­meniul tuturor, să -i dăm funcţiunea condu­cătoare sau regulatoare a activităţei sociale, iar fiolsofilor şi religiunilor cari trec peste marginile ştiinţei experimentale, cari sunt domeniul conştiinţei individuale, să le acor­dăm azilul inviolabil protegjat de respectul universal. „Iată verităţile simple, concluziunea mun­­cei unei legiuni de cugetători, soluţiunea fundamentală a antagonismelor din secolul nostru, pe cari le proclamă aceste grupuri entusiaste de liber-cugetători, animate de un pur entusiasm, preocupate de un viitor pacific pentru umanitate precum şi de eman­ciparea spiritului omenesc. „Puterea de expansiune a ştiinţei nu poate fi comprimată. Nici puterile tempo­rale, nici puterile spirituale nici chiar în­săşi savanţii nu pot paraliza rezultatele ştiinţei. In zadar, savanţii, la rândul lor se vor sforţa ca să imobiliseze ştiinţa. Des­­coperirele se înlănţuesc cu o rigoare inflexi­bilă, ele se provoc, se nasc unele din al­tele, ele sunt cu atât mai iresistibile cu cât ştiinţa acumulată este mai considerabilă. „In Templul său ştiinţa nu reclamă alt cult, de­cât sinceritatea cercetărilor, rigoa­rea metoadelor şi a raţionamentului, dis­ciplina pasiunilor, independenţa spiritului şi pe deasupra tuturor acestora toleranţa şi modestia pe care ne-o comandă mărginirea ştiinţei omeneşti. „Am profunda convingere că noi eşim dintr’o fază de critică şi antagonism pen­tru a intra într’o fază organică, această fază este aceea în care ştiinţa, servită de instituţiuni din ce în ce mai numeroase şi mai fecunde, va arăta într’un mod eclatant că ea este marea pacificătoare. De aceea, pentru mine Templul ştiinţei e destinat ca să devie templul fraternităţei şi al libertăţei. „îmi pare că problema învăţământului poporului in democraţie reclamă o întreită soluţiune: un învăţământ primar solid, la temelie, îndoit universalizat, întins la toţi prin obligaţiune, făcut accesibil pentru toate credinţele prin caracterul săli pur ştiinţific , dasupra, un învăţământ profesional, în a­celaşi timp general şi special, întins tot a­­tât de mult ca şi lumea producţiunei, des­tinat tot de-odată pentru a da muncei cel mai înalt grad de productivitate şi pentru a ridica demnitatea muncitorului; dar mai este şi un al treilea învăţământ care ali­peşte Templul ştiinţei la Universitatea po­pulară şi care este destinat, nu copilului sau ucenicului, dar bărbatului şi cetăţeanu­­lului. La acesta se gândea Proudhon când vorbea de a ridica poporul la filosofie şi Edgard Quernet când zicea în limba lui de imagini: „Nu un şcolar aveţi a­dressa, ci în realitate un constructor al imperiului..... Trebue ca el să poată purta fără ca să se încovoie o umanitate nouă“. „Trebue ca toate clasele actuale ale so­­cietăţei să se ridice puţin câte puţin la a­­ceastă cultură superioară care, poate de mult timp, a fost rezervată micului număr. Sco­pul dominant al unui ast­fel de învăţămînt va fi de a lumina acţiunile poporului asupra direcţiunei însăşi a societăţei. Templul şti­inţei vine la timp. II se întemeiază în a­­celaşi moment în care poporul este, în sfîrşit, chemat a participa la guvernarea societăţei. „Nici o reformă socială stabilă nu este cu putinţă, dacă ea nu se întemeiază pe legile ce conduc fenomenele sociale. De­mocraţia ideală ar fi aceia în care poporul în unitatea lui, îmbrăţişând toate legile existenţei şi des voi­­arei sale, ar putea în fie­care moment, întemeindu-se pe ele, să realizeze, fără sguduiri violente, cel mai înalt grad de bună­stare şi de justiţie. E o datorie imperioasă de a urmări acest i­­deal. Şi tocmai pentru că drumul e lung trebue a începe cât mai în grabă. „Este fals că diviziunea muncei aduce după sine în mod fatal degenerarea inte­lectuală a muncitorilor, cuvîntul înspăi­mântător al lui Alexis de Tocqueville că „cu cât arta se perfecţionează cu atât ar­tistul degenerează, este desminţit de fapte. Singură durata muncei, foarte adesea ex­­cesivă, dar din fericire modificabilă, şi care trebue a fi readusă la o normă, poate în­târzia adăparea muncitorilor la isvoarele nesecabile ale ştiinţei. E o jumătate de veac de când unul din cei mai mari cu­getători moderni, Auguste Comte, a între­prins de a da, într’un spirit filosofic, un curs popular de astronomie. El a reuşit în timp de mai mulţi ani. „El semnala aptitudinea muncitorilor pen­tru desvoltarea ştiinţifică, aptitudine ce de­rivă din insă­şi munca lor şi din condi­­ţiunile de rigoare şi de precisiune pe care ea o cere. „Ţin a se reaminti acest cuvânt al unui miner, citat de colegul meu, Ledere; se vorbea înaintea lui de filosoful Whewele, au­torul Istoriei ştiinţelor inductive. „Iată o carte care doresc s’o citesc, zise el. Stuart Mill îl atacă asupra unui punct, dar după cât pot eu judeca, Mill n’are dreptate*. A­­cest cuvânt al unui miner englez, care va putea fi mâine cuvântul unui miner belgian, nu deşteaptă în spiritele d­v. ca un fel de viziune a viitorului, nu întrevedeţi timpul în care oamenii se vor deosebi încă prin cantitatea cunoştinţelor, dar în care nu se vor mai deosebi prin calitatea acestor cu­noştinţe , în care uvrierul capabil de a rea­duce o totalitate de fapte la o lege natu­rală şi o totalitate de legi la o lege mai generală, se va ridica el însuşi la filosofie ? „Exemplul Angliei este aci pentru a proba avântul urmnerilor către ştiinţă. In Anglia Universităţile, de aproape două­zeci de ani, au eşit una câte una din incintele lor, pentru a răspândi ştiinţa afară, în toate clasele societăţei. Misionarii — acesta este titlul lor şi aceasta e gloria lor — se an­­gajază a face cursuri în localităţile unde comitete regulate se constituesc. Aceste cur­suri nu coprind în general de­cât şase lecţiuni; dar profesorul nu se mărgineşte numai la o simplă espunere ; el dă după fie­care lecţie esplicaţiuni auditorilor săi, le indică isvoarele, le distribue rezumate sub­stanţiale ale învăţământului său. „In 1890—91, 470 cursuri au fost fă­cute, la care au asistat 44,118 elevi, printre care un mare număr de urmieni şi multe femei. Exemplul Angliei este astăzi urmat în Belgia. La universitatea din Bruxel­es­­tensiunea universitară a primit într’un timp foarte scurt, sub impulsiunea energică a unui tânăr savant, d. Ledere, o organizaţie în adevăr remarcabilă, al cărui scop este răspândirea învăţământului superior. Ea nu recunoaşte altă autoritate ştiinţifică de­cât observaţia şi esperienţa. In acest moment există deja unsprezece comitete locale, sedii a viitoare universităţi populare. Debuturile sale au fost încoronate de succes. Ofertele profesorilor cuprind pentru anul ce începe 36 de cursuri. Acestea sunt vastele orizon­­turi cari deja se deschid poporului avid de a se instrui şi îmi veţi da voie de a aduce omagiile mele acestui grup devotat de sa­vanţi eşiţi dintr’o nobilă şi mare Univer­sitate şi care îşi fac gloria de a da demo­craţiei născânde o atmosferă ştiinţifică demnă de ea. Templul ştiinţei mai este destinat a a­­dăposti o instituţiune care va da muncito­rilor o participare directă şi constantă la progresele şi la aplicările fecunde ale ştiin­ţei sociale. Voesc să vorbesc de Oficiul mun­­cel, organizat direct de sindicatele federate ale lucrătorilor. El trebue să aibă două func­ţiuni fundamentale: a urmări, de o parte, cercetările cele mai practice pentru toate cestiunile cari interesează pe muncitori, lucru care, pe de altă parte, implică cola­borarea directă şi permanentă a sindicatelor uuriere. Sub ce acest îndoit aspect ni se înfăţişează instituţiunile analoage din Sta­­tele­ Unite, din Franţa, Anglia, Elveţia, cu toată deosebirea ce există în constituirea lor. In Elveţia secretariatul uvrier este o emanaţiune a Federaţiunei uvriere. „Această muncă în comun va aduce la soluţiunea cestiunei sociale aplicaţiunea con­stantă a metoadei de observaţiune.Voi­ merge mai departe şi voia zice că trebue a se adăuga chiar metoda experimentală. Biuroul de la Massachusetts, a fost î­nsărcinat, într’o expe­rienţă memorabilă, de a urmări, din atelier în atelier, efectele unei reduceri a orelor de muncă în industria bumbacului. Pentru ce Oficiul muncei n’ar prepara, n’ar dirige şi n’ar supraveghia, apropiindu-le diferitelor industrii şi cu concursul industrialilor, ex­perienţe asupra ac­­eiaşî chestiuni a orelor de lucru şi asupra diferitelor metoade de transformare a regimului salariatului, pre­cum consilii de concilcaţiune şi arbitragiu, scările mobile ale salarielor (atît de im­portante de studiat în acest moment) par­ticiparea la beneficii şi societăţi cooperative de producţiune, ultima formă a cărei rea­lizare este destinată a pune un sfîrşit ne­norocitelor noastre lupte sociale şi a eman­cipa definitiv pe muncitor? „Prin această instituţiune socialismul u­­vrier se va supune el însuşi metoadelor ştiin­ţifice şi muncitorii se vor face proprii lor educatori. „Ar fi o funestă greşeală de a se crede că metodele ştiinţifice îngheaţă aspiraţiunile înalte şi că ştiinţa trebue a împinge în­dărăt idealul social de justiţie şi de feri­cire pe care-l urmăreşte democraţia uvrieră. E cu totul contrariu. Un filosof profund şi puţin bănuit de tandreţe pentru utopie, Herbert Spencer, a zis că prin progresele însăşi ale cunoştinţelor noastre viitorul ne rezervă forme sociale, înaintea splendorei cărora vor dispărea toate sistemele de or­­ganizaţiune ideală pe care noi le putem formula astă­zi. „Mâ opresc aci. Eu nu pot a înălţa mai sus gândirea d­v., nici a marca mai bine puterea ştiinţei, nici a indica mai bine li­nia datoriei. „Gândirea d­v. se îndreptează către a­­ceastă mare fiinţă umanitară sforţărilor că­­ria noi datorim totul; ea măsoară distanţa care ne separă încă de atrăgătoarele per­spective pe cari ni le deschide ştiinţa şi da­toria se readuce către poporul muncitor şi se zice că pentru el ştiinţa trebue să în­semneze puterea. Datoria generaţiunei pre­zente este de a atinge limita acestei pu­teri a ştiinţei care-i va fi accesibilă. (Aplauze entusiaste şi prelungite). ­OOOOO ARMATA Citim în «Evenimentul» din Iaşi: 15 ofiţeri, din «mica, dar brava noastră oştire», au intenţiunea de a părăsi glorioasele ei cadre şi a demi­siona. Motivele ar fi nemulţumirile ce au din cauza nedreptăţilor la cari sunt expuşi unii dintre camarazii lor. Pe de altă parte, aflăm că la mi­nisterul de rezboiu se află în dosare peste 400 de demisiuni de ale ofiţe­rilor armatei noastre. Ţinem infor­­maţiunea din sorginte pozitivă, fără teama de a fi desminţiţi. Mai mult chiar, ni se afirmă, că ministrul de rezboiu ezită de a le primi de tea­ma de a nu descomplecta corpul o­­fiţeresc. Faptul este foarte important şi de o gravitate excepţională. Armata, care şi aşa nu are cadrele complecte, se va găsi, prin aceste demisiuni colec­tive, la un moment dat, fără grade, fără comandanţi inferiori. înţelegem foarte bine ezitările mi­nistrului respectiv şi teama sa este pe deplin justificată. Aceasta dove­deşte însă, în acelaşi timp, că arbi­­trariul, care domneşte în armată, este revoltător. El a adus la desperare pe ofiţeri şi demisiunile repetite ne arată că dânşii preferă mai bine să se retragă de­cât a suferi mai mult ilegalităţile la care zilnic sunt expuşi. Pozitiv că această stare de lucruri reclamă o imediată remediare. Sis­temul de favoritism şi persecuţi­uni, ca şi procedeurile arbitrare, trebue să dispară din armată, dacă voim să nu ne trezim, la un moment dat, fără corp ofiţeresc. Continuarea lui ne poate expune la pericolul demi­siunilor în masă, ceea­ ce ar aduce dezorganizarea armatei, — primejdui­rea existenţei statului, prin urmare Reformarea codului şi reglemente­lor militare se impune numai de­cât şi noi o cerem, ca singură soluţiune a tuturor nedreptăţilor de care su­fere armata. Cei cari au conducerea acestei insti­tuţiuni, atât de costisitoare, trebue să se gândească la măsurile de luat pen­tru remediarea răului. Alt­cum ar­mata va fi dezorganizată. INNFORMATIUNI La 20 Noembre a. c. se va ţine la Universitatea din Iaşi, concursul pen­tru Catedra de Anatomie topografică, înfiinţată în anul acesta la Facultatea de Medicină din Bucureşti. In Monitorul de azi a aparut de­cretul prin care să primeşte demisia din armată a medicului veterinar de regiment George Jocu­ Procurorul unguresc din Sechedin a intentat proces de presă ziarului ra­dical sârbesc Zistava pentru un ar­ticol apărut în No. 121 sub ti­tlu Na­ţionalităţi ingrate. Diseară d. C. Olănescu ministru de lucrări publice şi d. M. Deşliu secre­tar general al ministerului de interne pleacă astă-seară la Brăila şi Galaţi ca să reguleze primirea regelui. D. J. Lahovari, ministru de resbel pleacă astă-seară la Tecuci, pentru ca să asiste la Manevre. D. Tache Ionescu pleacă astă-seară la Sinaia. D. P. Carp a plecat aseară la Ţiba­­neşti. Duminică 26 Septembre a. c., va avea loc, în catedrala Madona Dudu, căsătoria religioasă a d-lui inspector­­silvic N. G. Macovey cu gentila d-ră Aurora C. Gioroceanu. Sincerile noastre felicitări tinerei perechi. Eri s’a judecat la Curt­ea cu juraţi din Iaşi procesul lui Iacob Aprilian, acuzat că a ucis pe ciobanul Vasile Frunză. Fotoliul ministerului pubic era o­­cupat de d. prim procuror Alexiu. Apărarea era reprezentată prin d-nii avocaţi A. Bădărău şi Iancu Manu. După o splendidă pledoarie a d-lui Bădărău­, juraţii în unanimitate, au pronunţat un verdict de achitare. Acuzatul a fost pus imediat in li­bertate. Mâine, la consiliul de resboiui al corpului al IV de armată din Iași se judecă procesul căpitanului Copeţchi. D-sa va fi apărat de d. avocat A. A. Badurau. In numărul de Luni vom da detalii. Iată numărul tinerilor care au re­uşit la examentul pentru obţinerea diplomei în ştiinţele comerciale: C. Tascovici, Teodorescu G., Stein Leo­pold, Marinescu P., Dumitrescu Ilie, Simi­­onescu D., Cristodorescu G., Iacobson Isac, Vidraşcu Mina, Ionescu Lazăr, Nestorescu Hie, Avian I., Niţulescu I., Domide C., Küstenbann A. Zvonul care a circulat eri despre boala d-lui L. Catargiu este din feri­cire nefundat. D. L- Catargiu este sănătos la Viena. Eri după prânz preşedintele consi­liului a corespondat chiar telegrafic cu secretarul general al ministerului de interne. Eri regele cu Ducesa de Coburg şi fiicele sale după ce au vizitat Ateneul Muzăul, Mitropolia şi Doamna Bălaşa s-au dus la Cotroceni de unde au ple­cat cu trenul la Sinaia. D. I. N. Iancovescu, inspector ad­ministrativ , a plecat aseară cu tre­nul de la II şi 25 la R.­Vâlcei. D-sa se va întoarce Marţi în Bucu­reşti şi Mercuri va pleca in inspecţie la Piatra şi Dorohoi. In «Monitorul» de azi a apărut de­cretul prin care se aprobă statutele societăţei funcţionarilor publici cum şi statuie acestea. Din Bacau ii să scrie că hoţiile cari se operează in magaziile căilor ferate au înspăimântat lumea. Ast­fel, ca să cităm unul din nu­meroasele cazuri, în ziua de 23­­. c. d. Feldman, proprietarul unui maga­zin de pielărie, a primit o ladă cu piele. In această ladă trebuia să se afle şi două bucăţi de gumă de mă­tase pentru pieţe, a căror valoare se urcă la suma de 70 lei. Care îi fu însă mirarea când des­chise lada şi văzu în locul bucăţilor de gumă, două bucăţi de fer în greu­tate de 4 kgr? ’şi poate ori­cine în­chipui. Am atras în nenumărate rînduri atenţia direcţii asupra acestor pungă­şii şi ne mirăm că nu se iau odată măsuri serioase în contra funcţiona­rilor abuzivi. No. 2111 Serbările Presei, din grădina Stavri, promit a fi strălucite, Sâmbătă şi Duminică 25 şi 26 curent. Decoraţiunea şi iluminatul gră­­dinei feerice. Produsul acestor serbări se va împărţi între societatea Presei şi fondul de protestare pentru plata amenzilor la cari sunt osîndiţi Românii de peste munți. Holera în streinătate Galiţia 11 caşuri, 3 decese. Ungaria, 12 caşuri, 8 decese. Livorno, 6 caşuri, 3 decese. Palermo, 30 caşuri, 21 decese. Peste tot holera descreşte, baccilul şi-a perdut cu totul puterea. Ştiri mărunte A apărut No. 16 (208) al Gazetei Să­teanului, de subt direcţiunea activă şi in­teligentă a cunoscutului proprietar filantrop d. C. C. Datculescu. Iată sumarul acestui No.: Granica agricolă: C. C. D.—Roza Car­­men-Sylva: C. C. Datculescu. — Meiul de mături: Vilmorin.—Vrei să murim (poesie): Carol Scrob.—Măzărica cenuşie de primă­vară : Vilmorin. — Câte­va cuvinte asupra constipaţiunei, efectelor ei şi lecuirea: Doc­torul fără arginţi.—Ştiri diferite agricole : C.—Din ţară: C. — Din localitate : X.— Buletin comercial.—Miscellanea. Exposiţiunea din Chicago (urmare).—Ta­tuajul In Noua Galie­ de-Sud. Marigenii: X. — Tribuna Liberă . Economia politică : Emil. — Clima lunei August st. n. 1893. St. C. Hepites.—Doctorul Charcot.—Elec­­tro­cultura.—Amiantul şi aplicaţiunile sale.— Ajutoare înecaţilor.—Proectul podului peste Mâneca.—O amintire : Lys.—Răspunsuri la cestionarul didactic din No. 11 (203) al „Gazetei Săteanului*.—Culegeri de cântece populare: Gh. Popescu-Ghica. — Silhuete literare: Gherea: C. Gravuri în o culoare: Profesorul Char­cot.—Hrișcă argintie.—Meiul de măture.— Măzărichea cenuşie de primăvară—Cartoful gigantic albastru. Gravuri negre. Exposiţiunea din Chi­cago . Palatul Guvernământului. — Exposi­ţiunea navală.—Vederea electro-cul­turei.— Amiantul sau asbestul.—Mijloacele practice de a scăpa pe cei ce se îneacă.—Plan verti­cal a unei pile la podul de peste Mâneca.— Vederea perspectivă a podului imaginar peste Pasul de Calais. —Crocodilul . Istorie fără cuvinte. Una planșă de încadrat în mai multe culori. In Noua Galie-de-Sud. Marigonii. In acest Nr. al Gaietei Săteanului citim acest apel pe care îl reproducem şi noi în speranţă că prin aceasta vom contribui a deştepta pe abonaţii recalcitranţi, împiedi­când astfel dispariţiunea unei reviste atât de apreciată şi atât de utilă pentru popu­­laţiunea noastră rurală mai cu seamă. Iată apelul editorului „Gazetei Sătea­nului* : In faţa enormelor cheltueli cu întreţine­rea unei tipografii­ speciale pentru editarea Gazetei Săteanului, astfel de bogată în toate privinţele cum ese şi va eşi intr’a­­cest an, facem un apel călduros oamenilor de inimă din această ţară spre... a ne eşi cheltuelele de editare a Gazetei Săteanului. „Cu tirajul actual de treimii, am putea eşi, poate, la capăt cu numeroasele cheltueli ale editărei acestei reviste, chiar cu aşa de minimul cost de 10 lei pe an al abona­mentului. Dar, căci e un mare dar, cei mai mulţi din cei ce au cerut a li se tri­­mete Gazeta Săteanului nu se mai gândesc a-şi plăti abonamentul. Ca şi în trecuţii 9 ani, când cu zecile de mii de lei avem abo­namente neplătite, nu putem, negreşit, a cere prin judecată abonamentele şi.... rămânem păgubaşi... a »Deci, cel ce nu voeşte a vedea desfiin­­ţându-se, de la 5 Februarie 1894, Tipo­grafia şi „Gazeta Săteanului* — căci nu putem cere proprietarului şi directorului ei a continua mereu cu sacrificarea avutului său­­—sunt rugaţi: — a’şi plăti abonamentul de nu-l au a­­chitat încă pe present şi trecut şi — a face cât de multe abonamente şi cumpărări de colecţiuni de a „Gazetei Să­teanului“, dacă găsesc că e trebuinţă să ec­­siste această revistă*. Mercuri 29 Septembrie se va face la Paş­cani căsătoria d-rei Sabina Segal cu d. Mauriciu Con- Drăcşăneanu. Anunţăm cu plăcere logodna d-lui Ioan Florescu cu d-şoara Elena Kühnerl care a avut loc toui seara curent. P­E­T­RECE­RI Teatrul Dacia. — Sâmbătă 25 Sep­tembre mare reprezentaţie dată de trupa artistului Burienescu. Se va juca piesa Viaţa la Cafea Chan­tant de N. C. Bacalbaşa. Această piesă a avut mare succes în toate oraşele în cari s’a reprezentat. Teatrul Naţional. — Azi Sâmbătă 25 Septembre deschiderea stagiunei se vor juca piesele: Griselidis mister în 3 acte și Cupa fermecată comedie într’un act.

Next