Lupta, octombrie 1893 (Anul 10, nr. 2115-2140)
1893-10-01 / nr. 2115
ANUL X. No. 2115 ABONAMENTE IN TARI On an........................................................... Șease luni..................................................... Trei luni.......................................................... Pentru învățător pe un an..................... IN STREINETATE On an............................................................ Șease luni........................................................... Trei Iuni . ................................................. Numărul 15 Bani Redacţia s Pasagiul Român 40 Ut 20 „ ie . 30 „ 50 25 UB EttlflA A DtjUft Organ Democrat - Radical VINERI 1 OCTOMBRIE 1893. ANUNCIURII Pe pagina IH, 30 litere, corp 7] n »î I« v » • Inserte ţi reclame , „ Fentru ananciari a se adresa: LA Administraţia Ziarului CRIZA MINISTERIALA CRIZA In sfârşit aceea ce se vorbea pe ascunsele, aceea ce transpirase în unele ziare opoziţioniste, apare la lumină, cu un fel de ştampilă oficioasă, cu aprobarea elementelor conducătoare a partidului conservator. Mai jos dăm un articol apărut în Gazeta de Colonia asupra nemulţumirilor cari domnesc în partidul conservator şi asupra unei eventuale crize ministeriale; ceva mai mult, ziarul german prevede, nu numai o schimbare de cabinet, dar încă şi o schimbare de regim. Deci, situaţiunea ia un caracter grav şi foarte neplăcut pentru guvernul actual, precum şi pentru întreg partidul conservator, însă, ceea ce este mai semnificativ, e faptul că d. Alexandru Lahovari e desemnat ca personagiul intrigant şi provocator al disoluţiuneî. LIndépendance Roumaine apreciază scrisoarea Gazetei la dreapta ei valoare şi afirmă că ea nu provine din izvoare liberale, ci din izvoare conservatoare, ba accentuează că toată acea proză denotă felul de a vedea al d-luî Carp. Astfel lucrurile încep să se lămurească. D-nul Lahovari, ministrul de externe, îșî păstrează vechiul seu rol de intrigant și conspirator în contra colegilor sei. Deşi ministru în acelaşi cabinet cu d-nii Catargiu şi Carp, d-sa dă mână de ajutor tuturor elementelor nemulţumite, d-lui Păucescu şi celor-’lalţi, pentru a mina pe d-nul Carp. D-nul general Manu, preşedintele Camerei şi amic politic al ministrului de externe, s-a pus în capul revoltaţilor şi aşteaptă momentul pentru a da un atac deciziv fortereţei junimiste. Aceasta e situaţia. Neapărat că guvernul nu poate dormi pe roze. Ziarul d-lui Gheorghe Lahovari, întocmai ca şi Gazeta de Colonia, prevede izbucnirea unei crize serioase şi o schimbare de regim. Aceasta însemnează că, înainte chiar de întrunirea parlamentului, se pot întâmpla următoarele două lucruri: sau partidul conservator va rămâne la cârmă sub o altă formă, sub direcţiunea d-luî Carp de exemplu; sau partidul conservator va cădea de la cârmă şi puterea va trece în mâinile d-lui Dimitrie Sturdza sau a altui bărbat politic, independent de cele două mari partide. Atât de adevărate sunt toate aceste spuse, încât Vindépendance în numărul sau de astăzi anunţa că parlamentul va fi convocat în sesiune extraordinară în luna lui Octombre şi că, mai nainte de deschidere, membrii majoritateî vor avea o mare întrunire plenară în care se va lua o deciziune definitivă, ori se va ajunge la un aranjament, provizoriu, bineinţeles, ori d-1 Lascăr Catargiu va demisiona. Pentru moment este incontestabil: 1) Că d-l Alexandru Lahovari, coalizat cu d-nii General Manu, Păucescu etc., complotează în contra d-lui Carp, precum odinioară complota în contra d-luî Lascăr Catargiu. 2) Generalul Manu poate fi încredinţat că nu se va mai răsfăţa pe fotoliul preşedintei Camerei. 3) . O înţelegere deplină domneşte, pentru moment, între d-nii Carp şi Catargiu, iar d-l Alexandru Lahovari rămâne izolat, ca un personagiu foarte suspect. 4. D. Lahovari şi ai săi fac actualmente o curte nebună d-luî Lascăr Catargiu, pe care îl încarcă cu toate graţiozităţile, doar, doar d-l Carp va cădea în disgraţia bătrânului. In tot cazul, barometrul e la ploaie cu furtună mare şi, precum am spus-o şi altă dată, arbitrul suprem al situaţiunei este şi rămâne tot regele. Aci au ajuns sărmanele noastre partide politice. Const. C. Bacalbaşa. DIN AFARA DISCUŢIUNEA BUGETULUI IN CAMERA UNGARA Budapesta, 11 Octombre. — Comisiunea bugetară a început discuţia bugetului ministerului comerţului. Ministrul, d. Lucacs, a declarat că negocierile pentru un tractat cu Turcia continuă în acest moment, cu toate că situaţiunea actuală nu este în deplină înţelegere cu interesele Ungariei. Acelaş lucru se poate zice şi în ceia ce priveşte Bulgaria. S’au început negocieri şi cu România, însă trebue un timp oarecare pentru a înlătura dificultăţile produse de răsboiul vamal. In ceia ce priveşte Serbia, sunt oarecare greutăţi pe terenul administrativ, însă ministrul crede că aceste greutăţi pot fi înlăturate pe cale diplomatică. MAC-MAHON ŞI REGELE UMBERT Paris, 11 Octombre.—D. Ressmann, ambasadorul Italiei, a primit de la ministrul Casei Regelui Humbert telegrama următoare : „Monza, 10 Octombre. — Regele a aflat că mareşalul de Mac-Mahon este bolnav. Regele, care îşi aminteşte cu cea mai mare dragoste de partea ce a avut ilustrul mareşal în răsboiul de la 1859, vă roagă să arătaţi lui şi familiei lui că Majestatea Sa urează ca mulţi ani iscă mareşalul să fie în viaţă, pentru a se bucura de recunoştinţa Italiei şi de admiraţiunea vitezei armate franceze“. LANDWERUL AUSTRIAC Viena 11 Oct. — Proiectul de lege în privinţa landwerului stabileşte că serviciul activ va fi de două ani şi cel neactiv de 10 ani. Proiectul suprimă disposiţiunea actuală că numai în virtutea unei legi speciale se poate trimete landverul peste frontiere. Expunerea de motive atrage mai mult atenţiunea în privinţa desvoltărei armatei Austro-ungare, care este mai în întârziere decât a armatelor celorlalte state. Din această cauză trebuea da landwerului o organizație, care să se apropie de aceia a armatei. Comandantul armatei trebue să fie pus în putință de a dispune de toate puterile statului în caz de res'join. REVOLUȚIA DIN BRASILIA New-York 11 Oct. —„Herald“ află din Montevideo ca amiralul Mello a declarat într’un manifest că dacă reuşeşte, va menţine cu stricteţe instituţiunile republicane. El nu voeşte să ajungă la putere, ci numai să scape ţara şi poporul de tiranie. TURBURARI IN FRANTA Lens, 11 Octombrie.—D. Gaulle, redactor al ziarului „Petite Republique“ a fost arestat în momentul când a eşit de la o conferinţă din cauză că a maltratat pe comisarul de poliţie. Mulţimea a huiduit pe comisar. Dragonii au fost nevoiţi să şarjeze mulţimea; mai multe femei au fost rănite. D. Gaulle a fost liberat, după ce i s’a luat un interogatorii. El va fi trimes înaintea Curţii cu juraţi. DIN ITALIA Roma, 11 Oct.—„Popolo Romano“ zice că consiliul de miniştrii a luat nişte hotărâri importante în contra brigandagiului din Sicilia. „L’Opinione“ desminte ştirea că d. di Rudini are intenţiunea să se înţeleagă cu d. Crispi pentru a respinge cabinetul Giolitti. Criza ministerială De câteva zile se vorbeşte cu o mare insistenţă de o apropiată şi inevitabilă criză ministerială. In această privinţă Gazeta de Colonia primeşte o importantă corespondenţă din Bucureşti care, după detaliile intime ce cuprinde asupra relaţiilor membrilor cabinetului, dă absolut probabilitatea că această corespondenţă nu poate fi inspirată decât de vreun membru însăşi al cabinetului. In această corespondenţă, pe care, din cauza marei importanţe ce o presintă în aceste momente, o reproducem, se va vedea în mod mai mult decât explicit toate cauzele ce ar putea provoca nu numai o criză, dar e chiar o schimbare de regim. Iată corespondenţa din Gazeta Coloniei: «Deşi nu trebue a se da crezămînt sgomotelor răspîndite asupra unei apropiate crize ministeriale, cel puţin în forma în care ele au fost răspîndite de pressa opoziţiunei, se poate, cu toate acestea, prevede, că în curînd şi, în tot cazul înainte de deschiderea Parlamentului, diferite cestiuni se vor ridica în sinul guvernului, cestiuni ce pot provoca, dintr’o zi în alta, o criză guvernamentală. «Deja pe la sfîrşitul ultimei sesiuni, oare-carî curente ostile atitudinea cabinetului s’au manifestat atât din partea vechilor conservatori cât şi din partea junimiştilor. «Cu toate acestea, nu s’a dat o mare importanţă nici ideilor antisemitice şi întru cât va şoviniste ale unor tinere elemente din grupul junimist, nici opoziţiunei lor mai mult sau mai puţin france făcută politicei d-lui Carp, politică liberală, tratată de cosmopolită; din contră, atitudinea vechilor conservatori disidenţi, conduşi de d. Păucescu, fost ministru de domenii, s’a remarcat în mod destul de neliniştitor. Sîmburele acestui din urmă grup era format sau din bărbaţi politici opuşi în mod formal alipireî d-luî L. Catargiu de junimişti şi influenţei preponderante a acestora în direcţiunea afacerilor; sau din personagii cari, ca d. Păucescu, nu pot uita că intrarea în minister a d-luîlP. Carp le-a stricat toate combinaţiunile lor. «Nu e un secret pentru nimeni că eneralul Manu făcea parte din această in urmă categorie de bărbaţi politici; d. Manu nu şî-a ascuns duşmănia personală care-l ţine departe de d. Carp, chiar atunci când, în calitatea sa de preşedinte al Camerei, urbanitatea parlamentară trebuia să-l oblige la o atitudine imparţială. «Şi cu toate acestea, generalul Manu care, ca şi fostul său coleg Păucescu, ’şî-a perdut portofoliul din cauza junimiştilor, s’a păzit, în timpul ultimei sesiuni, de a merge mai departe de cât ii permitea situaţiunea lui de preşedinte al Camerei, in manifestările de simpatie pentru mâncătorii de evrei şi de străini de trampa d-lui Ionel Grădişteanu. Numai in timpul acestei vacanţe parlamentare, d-sa, dobândind convingerea că nu va mai fi vorbă de realegerea sa la preşedenţia Camerei, s'a raliat cu desăvârşire la disidenţa conservatoare, a cărei forţă numerică creşte cu cât se măreşte numărul acelor politiciani de profesie, cărora guvernul nu poate să le satisfacă toate pretenţiile. «Cu toate acestea, această defecţiune a oarecăror deputaţi conservatori şi junimişti n’ar prezenta nici un pericol pentru existenţa ministerului Galargiu-Carp, dacă o înţelegere perfectă ar domni între toţi membrii cabinetului. Lucrul nu este cu toate acestea astfel, cu toată armonia desăvârşită ce există între d-nii Catargiu şi Carp, leaderii celor două grupări guvernamentale. „ Opiniunea publică desemnează în special pe d. Al. Lahovari, ministrul afacerilor străine, ca personagiii din cabinet care consideră o creştere a influenţei junimiste ca un pericol pentru propria sa candidatură la preşedenţia consiliului de miniştrii şi care n’ar suporta o asemenea preponderenţă de cât atunci când ea ’i s’ar a părea absolut indispensabilă. „ Se ştie acum din isvor sigur să d-nii Catargiu şi Carp sunt hotărîţi a convoca, înainte chiar de deschiderea Parlamentului, o întrunire a majorităţei şi a nu mai ţine frânele guvernului decât dacă el vor avea garanţii că reformele proectate şi acelea în curs de executare vor putea fi duse la un bun sfîrşit. Printre acestea, reforma impozitelor ocupă primul loc. Dat fiindcă e vorba de a ajunge la o mai dreaptă repartiţiune a sarcinelor, supunând proprietatea funciară ţi capitalul la un impozit mai mare decât până acum, desigur acest proect se va isbi de ostilitatea majorităţei parlamentare ţi astfel e foarte posibil ca înainte de deschiderea Camerilor, oriză guvernamentală să isbucnească. „Şi fiindcă în acest caz încercarea unei remanieri nu este practică, după toate probabilităţile nu vom avea a face cu o simplă schimbare de persoane, DAR CU O SCHIMBARE DE REGIM.“ Convocarea oamenilor In legătură cu ştirile din ce în ce mai consistente despre o apropiată criză ministerială şi ca o probă evidentă că suntem în ajunul unor evinemente foarte importante, găsim în 18 Independance Roumaine următoarele ştiri: „Suntem informaţi că Corpurile Legiuitoare vor fi convocate în sesiune extraordinară între 15 și 20 octombre viitor. „Este asemenea vorba de o mare întrunire parlamentară înainte de deschiderea Camerilor. DIN VIATA REGELUI GUROL 1869 20 August (1 Sept) — înainte de plecarea sa, Prinţul a acordat amnistie pentru toate delictele politice şi de presă. In sânul ministerului , s'a făcut o schimbare prin aceea că ministrul preşedinte a cedat ministerul de externe lui Cogălniceanu, luând dânsul pe cel al lucrărilor publice. Presa vieneză aduce ştirea idioată că această schimbare ar fi devenit necesară, de oarece d. Ghika s’ar fi dovedit prea rusofil, şi de oare ce ar fi existat temerea că, la o vizită a Prinţului la curtea imperială din Paris, aceasta ar fi putut avea o rea influenţă asupra relaţiilor de acolo ! Primul tren al liniei Bucureşti- Giurgiu duce pe Prinţul după amiazi la patru ore până la Dunăre. Mii de oameni sunt adunaţi la gara de la Filaret, ca să fie de faţă la acest mare moment. Director executiv al acestei linii e numit un francez. Prinţul şi-a ţinut cuvântul, că nu vrea să părăsească ţara mai nainte da o putea face cu drumul de fier. De altfel călătoreşte incognito, şi de aceia a declinat, mulţumind, invitarea de a descinde la Viena la castelul imperial, dar cu tot incognito, îl însoţesc, afară de cei două adjutanţi şi de Mareşalul curţii, miniştrii Boerescu şi Manu. Drumul până la Giurgiu durează două ore şi jumătate, deoarece în unele locuri trebue a se înainta încet. La Giurgiu prinţul se îmbarcă pe România pentru a trece la Smârda, unde îl aştepta Ştefan cel Mare, care n’a putut veni până la oraş din cauza apei prea mici. Paşa din Rusciuc, cu o suită strălucită, precum şi toate naţionalităţile din Giurgiu salută pe prinţ la ţărm şi o mulţime numeroasă îl aclamă când vaporul pleacă pe râu în sus, la opt ore, ducându-l în vechea-i patrie. Prinţul Carol, care în ultimele zile a avut încă a suporta mari încordări, e fericit că a plecat în sfîrşit să-şi revază părinţii, după mai bine de trei ani, lungi şi grei! Noaptea merge până la Turnu Severin, apoi vaporul Ştefan cel mare părăseşte ţărmul român şi intră în strâmtorile de fier : primul vapor românesc care a trecut graniţele ţărei! 28 August ( Septembrie).—La Baziaş se ajunge dup’amiazi la cinci ore. De aci prinţul vrea să-şi continue drumul pe calea ferată. Când părăseşte vaporul, cu tot incognito, e primit călduros de autorităţi şi de populaţie; chiar şi Serbia a trimis pe ministrul sau de răsboiu, Bela Markovici, şi doi ofiţeri superiori. Prinţul Carol îşi reaminteşte acea zi de Maici, in care se ascundea aci la Baziaş într’o odăiţă necurată de oţel, ca să nu fie recunoscut şi oprit;— cât de mult i se pare de-atuncî şi cum s’au schimbat vremurile până azi! Ministrul de resboiu al Serbiei roagă pe prinţ, dacă-i este cu putinţă, să se oprească, la reîntoarcere, şi la Belgrad. Prinţul răspunde că aceasta i-ar face mare plăcere, dar că nu poate promite nimic pentru un timp atât de depărtat. 21 August (10 Sept.). — Seara sosire la Viena. împăratulşi-a amânat călătoria la Ischl pentru două zile, ca să vază pe Prinţ la Viena. La gară se află mulţi români şi marchizul Pepoli. La oţel, înaintea căruia stau două sentinele de onoare, se prezintă maiorul conte Vexkttll, adjutantul împăratului, care s-a ataşat Prinţului pentru timpul petrecerei sale la Viena, şi ambasadorul prusian, baronul de Werther. O mare mulţime de curioşi s’au strâns înaintea otelului. Peste un ceas, după ce prinţul ’şî-a luat prânzul, pleacă cu marchizul Pepoli şi cu baronul de Werther în grădina Populară (Volksgarten) unde cânta o muzică bună şi e adunată multă lume aleasă. Contele Beuist e şi el aci şi se prezintă imediat Prinţului. Mai găseşte şi mulţi vechi cunoscuţi, ofiţeri austriaci pe cari îi salută ca tovarăşi din rosboia (campania de la 1864 din Schleswig Holstein) precum şi numeroşi români. Seara primeşte ştirea că prinţul de Hohenzollern Hechingen, ultimul din această linie, a murit.