Lupta, octombrie 1893 (Anul 10, nr. 2115-2140)

1893-10-01 / nr. 2115

ANUL X.­­ No. 2115 ABONAMENTE­­ IN TARI On an........................................................... Șease luni..................................................... Trei luni.......................................................... Pentru învățător­ pe un an..................... IN STREINETATE On an............................................................ Șease luni........................................................... Trei Iuni . ................................................. Numărul 15 Bani Redacţia s Pasagiul Român 40 Ut 20 „ ie . 30 „ 50 25 UB EttlflA A DtjUft Organ Democrat - Radical VINERI 1 OCTOMBRIE 1893. ANUNCIURII Pe pagina IH, 30 litere, corp 7] n »î I« v » • Inserte ţi reclame , „ Fentru ananciari a se adresa: LA Administraţia Ziarului CRIZA MINISTERIALA C­RIZA In sfârşit aceea ce se vorbea pe ascunsele, aceea ce transpirase în unele ziare opoziţioniste, apare la lu­mină, cu un fel de ştampilă oficioasă, cu aprobarea elementelor conducă­toare a partidului conservator. Mai jos dăm un articol apărut în Gazeta de Colonia asupra nemul­ţumirilor cari domnesc în partidul conservator şi asupra unei eventuale crize ministeriale; ceva mai mult, ziarul german prevede, nu numai o schimbare de cabinet, dar încă şi o schimbare de regim. Deci, situaţiunea ia un caracter grav şi foarte neplăcut pentru gu­vernul actual, precum şi pentru în­treg partidul conservator, însă, ceea ce este mai semnificativ, e faptul că d. Alexandru Lahovari e desemnat ca personagiul intrigant şi provoca­tor al disoluţiuneî. LIndépendance Roumaine apre­ciază scrisoarea Gazetei la dreapta ei valoare şi afirmă că ea nu pro­vine din izvoare liberale, ci din iz­voare conservatoare, ba accentuează că toată acea proză denotă felul de a vedea al d-luî Carp. Astfel lucru­rile încep să se lămurească. D-nul Lahovari, ministrul de ex­terne, îș­î păstrează vechiul seu rol de intrigant și conspirator în contra colegilor sei. De­şi ministru în acelaşi cabinet cu d-nii Catargiu şi Carp, d-sa dă mână de ajutor tuturor ele­mentelor nemulţumite, d-lui Păucescu şi celor-’l­alţi, pentru a mina pe d-nul Carp. D-nul general Manu­, preşedintele Camerei şi amic politic al ministru­lui de externe, s-a pus în capul re­voltaţilor şi aşteaptă momentul pen­tru a da un atac deciziv fortereţei junimiste. Aceasta e situaţia. Neapărat că guvernul nu poate dormi pe roze. Ziarul d-lui Gheorghe Lahovari, întocmai ca şi Gazeta de Colonia, prevede izbucnirea unei crize serioase şi o schimbare de regim. Aceasta însemnează că, înainte chiar de întrunirea parlamentului, se pot întâmpla următoarele două lucruri: sau partidul conservator va rămâne la cârmă sub o altă formă, sub di­recţiunea d-luî Carp de exemplu; sau­ partidul conservator va cădea de la cârmă şi puterea va trece în mâi­nile d-lui Dimitrie Sturdza sau a al­tui bărbat politic, independent de cele două mari partide. Atât de adevărate sunt toate aceste spuse, în­cât Vindépendance în nu­mărul sau de astăzi anunţa că par­lamentul va fi convocat în sesiune extraordinară în luna lui Octombre şi că, mai nainte de deschidere, membrii majoritateî vor avea o mare întrunire plenară în care se va lua o deciziune definitivă, ori se va ajunge la un a­­ranjament, provizoriu­, bine­­inţeles, ori d-1 Lascăr Catargiu va demisiona. Pentru moment este incontestabil: 1) Că d-l Alexandru Lahovari, coa­lizat cu d-nii General Manu, Pău­cescu etc., complotează în contra d-lui Carp, precum odinioară complota în contra d-luî Lascăr Catargiu. 2) Generalul Manu poate fi încre­dinţat că nu se va mai răsfăţa pe fo­toliul preşedintei Camerei. 3) . O înţelegere deplină domneşte, pentru moment, între d-nii Carp şi Ca­targiu, iar d-l Alexandru Lahovari rămâne izolat, ca un personagiu­ foarte suspect. 4­. D. Lahovari şi ai săi fac ac­tualmente o curte nebună d-luî Las­căr Catargiu, pe care îl încarcă cu toate graţiozităţile, doar, doar d-l Carp va cădea în disgraţia bătrâ­nului. In tot cazul, barometrul e la ploaie cu furtună mare şi, precum am spu­­s-o şi altă dată, arbitrul suprem al situaţi­unei este şi rămâne tot regele. Aci au­ ajuns sărmanele noastre partide politice. Const. C. Bacalbaşa. D­I­N AFARA DISCUŢIUNEA BUGETULUI IN CAMERA UNGARA Budapesta, 11 Octombre. — Comisiunea bugetară a început discuţia bugetului mi­nisterului comerţului. Ministrul, d. Lucacs, a declarat că negocierile pentru un tractat cu Turcia continuă în acest moment, cu toate că situaţiunea actuală nu este în de­plină înţelegere cu interesele Ungariei. Ace­­laş lucru se poate zice şi în ceia ce pri­veşte Bulgaria. S’au început negocieri şi cu România, însă trebue un timp oare­care pentru a în­lătura dificultăţile produse de răsboiul vamal. In ceia ce priveşte Serbia, sunt oare­care greutăţi pe terenul administrativ, însă mi­nistrul crede că aceste greutăţi pot fi înlă­turate pe cale diplomatică. MAC-MAHON ŞI REGELE UMBERT Paris, 11 Octombre.—D. Ressmann, am­basadorul Italiei, a primit de la ministrul Casei Regelui Humbert telegrama urmă­toare : „Monza, 10 Octombre. — Regele a aflat că mareşalul de Mac-Mahon este bol­nav. Regele, care îşi aminteşte cu cea mai mare dragoste de partea ce a avut ilustrul mareşal în răsboiul de la 1859, vă roagă să arătaţi lui şi familiei lui că Majestatea Sa urează ca mulţi ani iscă mareşalul să fie în viaţă, pentru a se bucura de recu­noştinţa Italiei şi de admiraţiunea vitezei armate franceze“. LANDWERUL AUSTRIAC Viena 11 Oct. — Proiectul de lege în privinţa landwerului stabileşte că serviciul activ va fi de două ani şi cel ne­activ de 10 ani. Proiectul suprimă disposiţiunea ac­tuală că numai în virtutea unei legi spe­ciale se poate trimete landverul peste fron­tiere. Expunerea de motive atrage mai mult a­­tenţiunea în privinţa desvoltărei armatei Austro-ungare, care este mai în întârziere de­cât a armatelor celor­l­alte state. Din a­­ceastă cauză trebue­a da landwerului o or­ganizație, care să se apropie de aceia a armatei. Comandantul armatei trebue să fie pus în putință de a dispune de toate pu­terile statului în caz de res'join. REVOLUȚIA DIN BRASILIA New-York 11 Oct. —„Herald“ află din Montevideo ca amiralul Mello a declarat într’un manifest că dacă reuşeşte, va men­ţine cu stricteţe instituţiunile republicane. El nu voeşte să ajungă la putere, ci nu­mai să scape ţara şi poporul de tiranie. TURBURARI IN FRANTA Lens, 11 Octombrie.—D. Gaulle, redac­tor al ziarului „Petite Republique“ a fost arestat în momentul când a eşit de la o conferinţă din cauză că a maltratat pe co­misarul de poliţie. Mulţimea a huiduit pe comisar. Dragonii au­ fost nevoiţi să şar­jeze mulţimea; mai multe femei au fost ră­nite. D. Gaulle a fost liberat, după ce i s’a luat un interogatorii­. El va fi trimes înaintea Curţii cu juraţi. DIN ITALIA Roma, 11 Oct.—„Popolo Romano“ zice că consiliul de miniştrii a luat nişte hotă­râri importante în contra brigandagiului din Sicilia. „L’Opinione“ desminte ştirea că d. di Rudini are intenţiunea să se înţeleagă cu d. Crispi pentru a respinge cabinetul Gio­­litti. Criza ministerială De câte­va zile se vorbeşte cu o mare insistenţă de o apropiată şi i­­nevitabilă criză ministerială. In a­­ceastă privinţă Gazeta de Colonia primeşte o importantă corespondenţă din Bucureşti care, după detaliile intime ce cuprinde asupra relaţiilor membrilor cabinetului, dă absolut probabilitatea că această corespon­denţă nu poate fi inspirată de­cât de vre­un membru însăşi al cabine­tului. In această corespondenţă, pe care, din cauza marei importanţe ce o pre­­sintă în aceste momente, o reprodu­cem, se va vedea în mod mai mult de­cât explicit toate cauzele ce ar putea provoca nu numai o criză, dar e chiar o schimbare de regim. Iată corespondenţa din Gazeta Coloniei: «De­şi nu trebue a se da crezămînt sgomotelor răspîndite asupra unei a­­propiate crize ministeriale, cel puţin în forma în care ele au fost răspîn­dite de pressa opoziţiunei, se poate, cu toate acestea, prevede, că în cu­­rînd şi, în tot cazul înainte de des­chiderea Parlamentului, diferite ces­­tiuni se vor ridica în sinul guver­nului, cestiuni ce pot provoca, dintr’o zi în alta, o criză guvernamentală. «Deja pe la sfîrşitul ultimei sesiuni, oare-carî curente ostile atitudinea ca­binetului s’au manifestat atât din par­tea vechilor­ conservatori cât şi din partea junimiştilor. «Cu toate acestea, nu s’a dat o mare importanţă nici ideilor antisemitice şi întru cât­ va şoviniste ale unor tinere elemente din grupul junimist, nici o­­poziţiunei lor mai mult sau mai puţin france făcută politicei d-lui Carp, po­litică liberală, tratată de cosmopolită; din contră, atitudinea vechilor­ conser­vatori disidenţi, conduşi de d. Păucescu, fost ministru de domenii, s’a remar­cat în mod destul de neliniştitor. Sîm­­burele acestui din urmă grup era for­mat sau din bărbaţi politici opuşi în mod formal alipireî d-luî L. Catargiu de junimişti şi influenţei preponde­rante a acestora în direcţiunea afaceri­lor; sau din personagii cari, ca d. Pă­ucescu, nu pot­ uita că intrarea în mi­nister a d-luîlP. Carp le-a stricat toate combinaţiunile lor. «Nu e un secret pentru nimeni că eneralul Manu făcea parte din această in urmă categorie de bărbaţi politici; d. Manu nu şî-a­ ascuns duşmănia per­sonală care-l ţine departe de d. Carp, chiar atunci când, în calitatea sa de pre­şedinte al Camerei, urbanitatea parla­mentară trebuia să-l oblige la o ati­tudine imparţială. «Şi cu toate acestea, generalul Manu care, ca şi fostul său coleg Păucescu, ’şî-a perdut portofoliul din cauza ju­nimiştilor, s’a păzit, în timpul ultimei sesiuni, de a merge mai departe de cât ii permitea situaţiunea lui de pre­şedinte al Camerei, in manifestările de simpatie pentru mâncătorii de e­­vrei şi de străini de trampa d-lui Io­nel Grădişteanu. Numai in timpul a­­cestei vacanţe parlamentare, d-sa, do­bândind convingerea că nu va mai fi vorbă de realegerea sa la preşedenţia Camerei, s'a raliat cu desăvârşire la disidenţa conservatoare, a cărei forţă nu­merică creşte cu cât se măreşte numărul acelor politiciani de profesie, cărora gu­vernul nu poate să le satisfacă toate pre­­tenţiile. «Cu toate acestea, această defecţiu­ne a oare­căror deputaţi conservatori şi junimişti n’ar prezenta nici un pericol pentru existenţa ministerului Galargi­u-Carp, dacă o înţelegere perfectă ar domni între toţi membrii cabinetului. Lucrul nu este cu toate acestea ast­fel, cu toată armonia desăvârşită ce există între d-nii Catargiu şi Carp, leaderii celor două grupări guvernamentale. „ Opiniunea publică desemnează în spe­cial pe d. Al. Lahovari, ministrul afa­cerilor străine, ca personagiii din cabi­net care consideră o creş­tere a influenţei junimiste ca un pericol pentru propria sa candidatură la preşedenţia consi­liului de miniştrii şi care n’ar suporta o asemenea preponderenţă de cât atunci când ea ’i s’ar a părea ab­solut indispensabilă. „ Se ştie acum din isvor sigur să d-nii Catargiu şi Carp sunt hotărîţi a convoca, înainte chiar de deschiderea Parlamentu­lui, o întrunire a majorităţei şi a nu mai ţine frânele guvernului de­cât dacă el vor avea garanţii că reformele proec­­tate şi acelea în curs de executare vor putea fi duse la un bun sfîrşit. Prin­tre acestea, reforma impozitelor ocupă primul loc. Dat fiind­că e vorba de a ajunge la o mai dreaptă repartiţiune a sarcinelor, supunând proprietatea funciară ţi capitalul la un impozit mai mare de­cât până acum, de­sigur acest proect se va isbi de ostilitatea majorităţei parla­mentare ţi ast­fel e foarte posibil ca înainte de deschiderea Camerilor, o­r­iză guvernamentală să isbucnească. „Şi fiind­că în acest caz încercarea unei remanieri nu este practică, după toate probabilităţile nu vom avea a face cu o simplă schimbare de persoane, DAR CU O SCHIMBARE DE REGIM.“ Convocarea oamenilor In legătură cu ştirile din ce în ce mai consistente despre o apropiată criză ministerială şi ca o pro­bă evidentă că suntem în ajunul unor evinemente foarte importante, găsim în 18 Independance Roumaine ur­mătoarele ştiri: „Suntem informaţi că Corpurile Legiuitoare vor fi convocate în sesiune extra­ordinară între 15 și 20 octombre viitor. „Este asemenea vorba de o mare întrunire par­lamentară înainte de des­chiderea Camerilor. DIN VIATA REGELUI GUROL 18­6­9 20 August (1 Sept) — înainte de plecarea sa, Prinţul a acordat am­nistie pentru toate delictele politice şi de presă. In sânul ministerului , s'a făcut o schimbare prin aceea că ministrul preşedinte a cedat ministerul de ex­terne lui Cogălniceanu, luând dânsul pe cel al lucrărilor publice. Presa vieneză aduce ştirea idioată că această schimbare ar fi devenit necesară, de oare­ce d. Ghika s’ar fi dovedit prea rusofil, şi de oare­ ce ar fi existat temerea că, la o vizită a Prinţului la curtea imperială din Paris, aceasta ar fi putut avea o rea influenţă asupra relaţiilor de acolo ! Primul tren al liniei Bucureşti- Giurgiu duce pe Prinţul după amiazi la patru ore până la Dunăre. Mii de oameni sunt adunaţi la gara de la Filaret, ca să fie de faţă la a­­cest mare moment. Director executiv al acestei linii e numit un francez. Prinţul şi-a ţinut cuvântul, că nu vrea să părăsească ţara mai nainte da o putea face cu drumul de fier. De alt­fel călătoreşte incognito, şi de aceia a declinat, mulţumind, in­vitarea de a descinde la Viena la castelul imperial, dar cu tot incog­nito, îl însoţesc, afară de cei două adjutanţi şi de Mareşalul curţii, mi­niştrii Boerescu şi Manu. Drumul până la Giurgiu durează două ore şi jumătate, de­oare­ce în unele locuri trebue a se înainta încet. La Giurgiu prinţul se îmbarcă pe România pentru a trece la Smârda, unde îl aştepta Ştefan cel Mare, care n’a putut veni până la oraş din cauza apei prea mici. Paşa din Rusciuc, cu o suită stră­lucită, precum şi toate naţionalită­ţile din Giurgiu salută pe prinţ la ţărm şi o mulţime numeroasă îl a­­clamă când vaporul pleacă pe râu în sus, la opt ore, ducându-l în vechea-i patrie. Prinţul Carol, care în ultimele zile a avut încă a suporta mari încor­dări, e fericit că a plecat în sfîrşit să-şi revază părinţii, după mai bine de trei ani, lungi şi grei! Noaptea merge până la Turnu Se­verin, apoi vaporul Ştefan cel mare părăseşte ţărmul român şi intră în strâmtorile de fier : primul vapor ro­mânesc care a trecut graniţele ţărei! 28 August (­ Septembrie).—La Baziaş se ajunge dup’amiazi la cinci ore. De aci prinţul vrea să-şi conti­nue drumul pe calea ferată. Când părăseşte vaporul, cu tot incognito, e primit călduros de auto­rităţi şi de populaţie; chiar şi Ser­bia a trimis pe ministrul sau de răs­­boiu, Bela Markovici, şi doi ofiţeri superiori. Prinţul Carol îşi reaminteşte acea zi de Maici, in care se ascundea aci la Baziaş într’o odăiţă necurată de oţel, ca­ să nu fie recunoscut şi oprit;— cât de mult i se pare de-atuncî şi cum s’au schimbat vremurile până azi! Ministrul de resboiu al Serbiei roagă pe prinţ, dacă-i este cu putinţă, să se oprească, la reîntoarcere, şi la Bel­grad. Prinţul răspunde că aceasta i-ar face mare plăcere, dar că nu poate promite nimic pentru un timp atât de depărtat. 21 August (10 Sept.). —­ Seara sosire la Viena. împăratul­­şi-a amâ­nat călătoria la Ischl pentru două zile, ca să vază pe Prinţ la Viena. La gară se află mulţi români şi marchizul Pepoli. La oţel, înaintea căruia stau două sentinele de onoare, se prezintă maiorul conte Vexkttll, adjutantul împăratului, care s-a ata­şat Prinţului pentru timpul petrece­­rei sale la Viena, şi ambasadorul prusian, baronul de Wert­her. O mare mulţime de curioşi s’au strâns înain­tea otelului. Peste un ceas, după ce prinţul ’şî-a luat prânzul, pleacă cu marchi­zul Pepoli şi cu baronul de Werther în grădina Populară (Volksgarten) unde cânta o muzică bună şi e adu­nată multă lume aleasă. Contele Beuist e şi el aci şi se prezintă imediat Prinţului. Mai găseşte şi mulţi vechi cunoscuţi, ofiţeri austriaci pe cari îi salută ca tovarăşi din rosboia (cam­pania de la 1864 din Schleswig Hol­stein) precum şi numeroşi români. Seara primeşte ştirea că prinţul de Hohenzollern Hechingen, ultimul din această linie, a murit.

Next