Lupta, ianuarie 1894 (Anul 11, nr. 2189-2211)

1894-01-15 / nr. 2198

yikBgi SBMfia * 15 IANUARIE 1894 — Să vie d. Ghermani ! strigă disperat­­ K. K. Lascar. — Nu este aci! răspund ușierii! — Eî atuncî ce facem? Cum socotim? întrebă d. Triandafil. A! am găsit: să-mî aducă o tablă a lui Pitagora. — Cinci ori cinci ? Doue-zecî și cinci! strigă secretarul d. Deșliu. — Nu suntem în număr! adaogă d. Triandafil, căruia îi curg sudorile de o­­boseală. Jip. SI GUSTAVE CANE UN REVELION Focul se trece în vatră. De o parte a vetrei, pe care arde o lampă cu petrol, şade o femee de vre-o trei-zecî de ani, îmbrăcată sărăcăcios; de altă parte şade un bărbat de vre-o trei-zecî şi cinci de ani, în haine de lucru, vestă şi panta­loni de pânză albastră. Cum şade pe un scaun scund, bărbatul tace. Şade cu coatele pe genunchi, cu băr­bia în mâini şi se uită la focul ce se stin­ge încet încet. Intre bărbat şi femee e un băeţel de patru ani, adormit cu pisica în braţe. De­odată, într’un colţ din odae, cucul cântă de zece ori. — De ce nu culci copilul ? spune băr­batul trezit după gânduri. — Dar tu, Louis, de ce nu te culci? i-a răspuns nevasta. — Eu... nu mă culc... am făgăduit lui Jacquart, lui Regnier, lui Benju și la toți camarazii de la atelier să ne întâlnim la cârciumă. — Istorie ! — Să stăm de vorbă un ceas două și să­ facem Revelionul... — Astă seară-i Revelionul? — Aşa. — Atunci du-te bărbate... ai dreptate.... du-te de mai petrece... Eu culc băiatul şi te aştept. — Adevărat ? Şi n’o să-ţi pară rău ? — De ce să -mi pară rău ? Tu munceşti toată săptămâna, e drept câta o dată să mai şi petreci. — Dar şi tu, Paulino munceşti şi..... — Oh! ea e alt­ceva. Eu n’am făgă­duit să mă întâlnesc cu nimeni. Şi ridicând copilul încet: — Haide la culcuş! Atunci pe tăcute s’a apucat ca să ’l des­­brace. Bărbatul s’a uitat la eî cu coada ochiu­lui, s’a sculat şi a pornit spre uşă : — Atunci mă duc. — Du-te şi petrecere bună... Ia spune, ’ţi aduci tu aminte de revelionul de la măta de acum patru ani ? — Cum să nu’mi aduc aminte ?.. . Doamne, ce-am mai rîs !.. Atunci stăm mai bine ca acuma... Tu câştigai mult şi­­ eu munciam sdravăn acasă... Şi acuma...­­ — Acuma nu ne mai merge aşa bine...­­ — Unde mai pui că băiatul creşte şi mă­­ dă de lucru. Toată ziua trebue să cos pen­tru el. Uite-te la pantalonii lui iar a făcut o gaură mare la genunchi­. Şi pantofii sunt aşa de rupţi. Nu-i sănătos, pentru el, pe o vreme ca asta să tuşască atâta ! ’L-ai auzit cum tuşeşte ? — Zăfi nu, n’am băgăt de seamă. Tre­bue să-i cumpărăm pantofi de anul nou. — Cu ce? — Şi cam cât îţi trebue să ’l iei pan­tof!? — Vre­o şase lei... dar dacă nu-s pa­rale... lasă-mă să culc băiatul şi tu te du de fă revelionul. — Am vreme. Şi întorcăndu-se lângă nevastă, îşi luă copilul în braţe. — Ia te uită la tata, Eduard, adevărat că tuşeşti? — Da, tată, şi mă arde pe gît. — Ia arată-mi pantofii. Copilul îşi ridică piciorul. — Aşa-i... O gaură cât toate zilele. Na, Paulino, iea-ţi copilul. Şi zici că cu şase lei ?.. —• Şase... şapte. — Nu şapte lei ! — Tare bine ai făcut, bărbate... Acuma du-te de petrece. — Mă duc. Dar ia spune, Paulino, de ce nu vii și tu ? — Și băiatul? — Ei, culcă-l și vino. — Și dacă are nevoe de mine? — Dacă doarme! — Nu mă lasă inima, ui­te ce roșii îi sunt obrajii. Unde mai pui, că ar trebui să facem cheltueală de două ori... Mai bine du-te singur, vezi că ai întârziat... Ceasul e un­spre-zece. — Așa-I.. — Dar ce faci? In loc să te duci, tu te-aî apucat să şezi — Mă duc, mă duc. Dar vream să te în­treb, dacă tuşeşte băiatul, de ce nu T-ai dus la doctor? — De ce nu T-am dus ? Dar doctorul dă reţetă şi... -Şi? — Unde-s banii pentru doctorii? — Aşa-i... Ia spune, Paulino.. ’mi-a ve­nit un gând. — Ce­­ ? — De nu m’oiu duce la Revelion ? — Dar ce o să ’ţi zică prietenii? — O să zică, o să zică... Dar nu ’mi pasă de ce are să zică. — Fă cum vrei, bărbate. — Ia spune, n’ai tu ceva de mâncare şi de băutură în dulap ? — E pâine, puţină brânză şi nişte vin. — Bravo ! Şi de-am face Revelionul aci, cu băețelul nostru? — Ai vrea tu asta, Louis ? — Tu n’ai vrea ? — Eu ? Mai încape vorbă ?... Ui­te, pui masa numai­de cât... Ce bine o să fie! ­l DEM JUDEŢE Iaşi.­Sub titlul O palmă administra­ţiei locale, ziarul Evenimentul publică ur­mătoarele : Tribunalul secţia II a pronunţat în ziua de Marţi 11 Ianuarie, verdictul în proce­sul locuitorilor din comuna Stânca, acuzaţi de resvrutire. Verdictul tribunalului a dat deplină drep­tate celor zise de noi, cum că locuitorii co­munei Stânca au fost victimele urgiei ad­ministrative şi că au îndurat cele mai mari mizerii din partea primarului Tătăranu, pro­tejatul lui l. c. Iancu Ventura. Tribunalul a achitat toţi locuitorii în a­­fară de doi, pe cari i-a condemnat pe unul la 10 zile şi pe altul la 20 zile închisoare, fiind­că s-a dovedit că aceştia au lovit pe soldaţii însărcinaţi cu arestarea. Această sentinţă atât de demnă, atât de corectată, nu e de­cât o palmă dată de magistratura independentă uneltirilor şi scârboaselor în­­gerinţi ale administraţiei. Timp de.ra trei luni s’ai arestat, s’a schin­giuit, ca pe nişte criminali ordinari, nişte oameni vinovaţi numai de faptul că n’au voit să se supue ordinelor zapciilor şi să aleagă de primar pe un pungaş «4 Tata­­ranu, omul stăpânirei. Curierul dimineţei Suntem informaţi de succesul cu care compatriotul nostru Ilie Marinescu (Cala­fat) a trecut teza de doctorat înaintea fa­­cultăţei de medecină din Paris. Teza sa trata despre: «Les troubles ner­­veux. qui acompagnent et ksuivent leş phlăbites». Juriul presidat de profesorul Potain i-a adresat vii felicitări.* Din Veneția ni se telegrafiază urmă­toarele : Se confirmă arestarea comerciantului LAPTA Ugebsohn care a comis în Oct. 1893, la București, o fraudă de o sută de mii de mărci în paguba casei Luckhano et C-ie din Remscheid. ITSUTEdVEFLAJEIX Londra, 25 Ianuarie.—Sir general Por­tal comisar englez pentru Uganda a murit. Viena, 25 Ianuarie. — Deputatul liberal german Jacques s’a sinucis. Barcelona, 25 Ianuarie. — Guvernatorul civil eșind din casa sa a fost rănit la cap cu o lovitură de pistol, ce și-a tras un zi­dar, care a declarat că este anarchist. ­ şedinţă Duminică 9 Ianuarie, şi-a a­­les următorul comitet: Preşedinte, Theodor Th. Brătianu; Vi­­ce-preşedinţi, dr. Ion Buda, Preot N. To­­pologeanu; Casier, N. I. Constantinescu ; Secretar, Petre Petrescu. Membrii în comitet, Preot Theodor De­­metrescu şi C. Constantinescu. Urăm noue­ secţiuni succes şi is­­bândă în marea luptă culturală. (■FORMAŢIUNI Criza din Serbia Belgrad, 25 Ianuarie.—Deputaţiunile ţăranilor adunaţi la Belgrad au primit ordin de la prefectul poliţiei, d. Mihai­­lovi, de a părăsi oraşul în 24 de ore; cea mai mare parte au plecat. Paris, 25 Ianuarie.—Contrariu svo­­nurilor ce au circulat despre sosirea apropiată a reginei Natalia la Belgrad, se asigură din sorginte bine informată că regina va pleca la sfârşitul acestei luni la Biarritz. Ieri s’a răspândit prin oraş ştirea că hârtiile române ar fi scăzut zilele din urmă în mod simţitor. Cercetând ori­cine poate vedea că, din contra, renta română e în urcare. Depreciarea valorilor italiene şi gre­ceşti, a făcut ca renta română să fie mai căutată şi, pe cât ştim, ea a început să fie plasată în iniei cantităţi chiar în Franţa. «■ * * Citim în Tribuna din Sibiu : Pentru azi au fost citaţi la judele-instruc­tor domnii Babteş, ca fost redactor respon­sabil şi I. Popa Necşa, ca editor-proprie­­tar, pentru a li se anunţa că procuratura din Cluj iarăşi ne intentează două procese: unul din cauza poesiei, publicate în No. nostru de la 28 August (9 Septembrie) a­­nul trecut şi întitulată : „Mihai Viteazul/ iscălită cu pseudonimul „Regulus“. In momentul de a pune sub presă zia­rul, d-1 Balteş nu s’a întors încă fie la tri­bunal, nu ştim deci la care număr al „Tri­bunei“ se referă al doilea proces. * ţt * Pentru mâine 15 curent, toţi d-nii avocaţi din Galaţi sunt convocaţi in sălile curţei de apel, spre a alege, sub preşedenţia d-lui procuror general Bastachi, un nou decan în locul d-l­ui C. Plesnilă demisionat. * * * Din Constantinopol ni se telegrafi­­ază că s’a suprimat acolo carantina pentru călătorii ce se duc în occi­dent. «* * * Marţi, 18 Ianuarie cu ocaziunea a­­niversărei a III a Liceului Lazăr, d. dr. Marcel Brânză va ţine o conferinţă asupra «Originei şi definiţiunea vieţei. * * * Ministerul Justiţiei a pus din oficiu la pensie pe d. Petrescu, membru la înalta curte de casaţie. Această ştire a impresionat atât de mult pe acest bătrân magistrat, în­cât a căzut bolnav. Se pare că în adever d. Petrescu avea motive să nu se aştepte la o ase­menea măsură în contra d-sale. x­* # Aflăm că la comuna Tigveni, pr. Tor­polog, s’a înfiinţat o nouă secţiune a Lige­i culturale sub numele «Secţiunea Topolog«. Aceasta întrunindu-se în EDIŢIA II* Corpurile Legiuitoare C­AMERA (Urmarea şedinţei dela 13 ianuare 1834) D. N. Fie va propune un amendament prin care cere ştergerea articolului. Amendamentul se respinge. Se continuă votarea pe articole. La art. 39 se admite modificarea pro­pusă de d. V. Maori, anume ca pentru şe­ful contabilităţei să nu se ceară diploma de doctor sau licenţiat în drept. D. N. Fleva la art. 40 cere să se pre­vadă titluri şi pentru secretarul general al ministerului. După răspunsul d-lui Lahovari, art. se votează nemodificat. La art. 43, I­. I. Grădişteanu cere să se prevadă în programul examenului pentru obţinerea titlului de ataşat şi literatura şi limba ro­mână, cum şi etnografia. D. C. C. Dobrescu cere să se prevadă şi istoria patriei. D. Al. Lahovari combate toate aceste cereri. D. Em. Porumbaru împărtăşeşte vede­rile ministrului asupra programului, nu mai întreabă unde au să înveţe candidaţii ma­teriile speciale. D-sa e de părere să se în­fiinţeze un consiliu pe lângă ministerul de externe, al căruia membrii să predea şi cursurile speciale. D. Lahovari. Nu poate răspunde la a­­cest punct nepregătit. D-sa spune însă că materiile speciale candidaţii le pot învăţa acasă. D. G­hica-Deleanu declară că comitetul delegaţilor a admis introducerea limbei şi a literaturei române. D. Al. Lahovari primeşte această o­­pinie, Camera o respinge şi votează art. gu­vernului. La ora 5 şi la şedinţa se ridică Camera ne mai fiind în număr. Şedinţa de Vineri, 14 Ianuarie 1834. Şedinţa se deschide la ora 1­6, sub pre­­şidenţia d-lui general Manu. Presenţi ,5 d-ni deputaţi. Se fac formalităţile obicinuite. D. Mavrodineanu cere dosarul relativ la împroprietărirea mai multor locuitori fiin Teleorman. D. Ghiţescu cere mai multe dosare. D Nicolaescu depune petiţia mai maultor locuitori din comuna Potlogi, cari protestă contra acestei comune urbane printre co­munele rurale.­­ D. C. C. Dobrescu interpretează pe mi­nistru de interne asupra faptului că d-nii Bucur Spirescu şi Săvulescu, din Ploeşti, în contra legei cumulului, ocupă mai multe slujbe. D. L. Catargiu spune că imediat ce se ,va întoarce fi. T. Ionescu va regula această chestie. P. Bădescu-Roşiori interpelează asupra relei întreţineri a liniei Costeşti-T.­Măgurele. Se votează indigenatele d-lor G. Emanoil, Hagi Mihale Manu. Se proclamă d. dr. Riegler deputat al colegiului al II-lea de Roman. Se fiă ci­tire raportului și proectului de lege prin care se­­cere un credit de 1500 lei pentru acoperirea cheltuelelor fie învior­ No. 2198 mântare a lui Vasile Tassu, de la Curtea de casaţie. D. C. Popovici propune să se sporească suma la 3000 lei. D-nii Voinov şi Rădulescu susţin spo­rirea sumei propusă de d. Popovici. D. C. C. Dobrescu, în numele liberalilor deciră că se asociază la propunerea de spo­rire a acestei sume. Camera votează 3000 lei pentru înmor­mântarea lui Vasile Tassu. Să reintră în ordinea zilei. Continuarea discuției pe articole a proiectului de lege pentru organizarea ministerului de externe. Se votează până la art. 60, fără ca să se admită nici una din modificările propuse. Ați luat parte la discuție d-nii C. C. Do­­brescu, C. Stoicescu și d. Al. Lahovari. ULTIME INFORMAŢII Câte­va ziare s-au făcut în mai multe rânduri ecoul unei ştiri ce ar fi circulând, că unii membrii ai par­tidului radical din Iaşi ar fi nemul­ţumiţi de atitudinea Luptei şi că, în consecinţă, ar avea de gând să scoată un ziar în care să-şi manifeste deosebirea de păreri cu noi. Suntem autorizaţi să dăm cea mai formală desminţire acestor ştiri. A­­micii noştrii din Iaşi aprobă şi ur­mează în totul linia politică­ a şefu­lui nostru, d. G. Panu. Iar în ce pri­veşte presa radicală, toţi aderenţii par­tidului nostru sunt de acord că, cel puţin pentru moment, ziarul Lupta e suficient pentru a exprima ideile şi vederile partidului democrat-radical din ţară. * Am anunţat alaltăeri că la şcoala de aplicaţie de artilerie şi geniu din Bucureşti sunt 35 de bolnavi de in­fluenţă, şi anume: două­zeci de elevi divizia preparatorie şi cinci­spre­­zece ofiţeri în divizia de aplicaţie. Şcoala nu s’a închis însă astăzi numărul bolnavilor e de 48. Cerem cu stăruinţă d-lui minis­tru de resbel să dispue imediata închi­dere a şcoalei. Altminterlea va fi res­ponsabil de nenorocirile ce pot decur­ge din întinderea boalei. Caşurile unor desnodăminte fatale la victimele influenţei sunt numeroase mai ales în Bucureşti unde epidemia bantui CU mare furie. Nu e familie, nu e casă unde să nu fie un influen­ţat. Sperăm că d. ministru­ de resbel nu va întârzia a lua deci măsurile cuvenite în ce priveşte şcoala de apli­caţie unde numerul bolnavilor e atât de mare.* Sinodul va recomanda în sesiunea aceasta trei candidaţi pentru locurile vacanţe de ş­rdluiere­. Numai după întoarcerea d-lui Take Ionescu—care soseşte cu fulgerul de mâne seară—se va hotărî data alege­­rea episcopului de Argeş. Sunt trei candidaţi archieriî Ti­­muş, Climescu şi Ploeşteanu. Azi s’au împărţit deputaţilor proec­­tul de buget pentru cheltuelile mi­nisterului de lucrări publice şi proec­­tul de buget pentru venituri şi chel­­tu­ielî şl i­inisteruluî cultelor şi instruc­ţiunei publice. ' 1 .* ‘ • ■ ■* -X- ‘X Militare. D. maior Dragomirescu, actual sub director la arsenal, e numit coman­dant al pirotechnieî, * ■Jf “X* FOIŢA ZIARULUI „LUPTA“ 8 ' NIVERNESA CEA FRUMOASA DE ALPRONSE DAUDIT CAP. IV Via­ţa- i grea Şi cum rămaseră nemişcaţi, înlemniţi de acest naufragiu, auziră o clamoare la spa­tele lor. Nivernesa cea Frumoasă se depărta de la mal. Furtuna î i rupsese lanţul ce o pri­­ponia. Mama Louveau răcni: — Copiii mei! Victor deja duse fuga în cabină. Se întoarse pe punte cu copilul în brațe. Clara și Mimn­e veniau după el și toți întindeau mâinile spre cheie. — Luați-i! •— O luntre ! — O frânghie ! Ce era de făcut ? Nu era chip să -i scoată pe toți la mal noi. Și Echipagiul umbla de colo până colo zăpăcit. Cu ori­ce preț trebuiau să tragă la mal. In fața Echipagiului zăpăcit și a copiilor ce plângea ei, Victor, improvisat căpitan, se simţi în stare să-i scape. El comandă: — Aide ! Aruncă o frînghie ! Mai iute ! De trei ori au cercat; dar Nivernesa era deja prea departe de cheia și frînghia că­dea în apă. Atunci Victor dete fuga la cârmă și strigă: — Nu vă fie frică, vă scap eu ! In adever, puind mâna pe bară, îndreptă cor­abia, pe care apa o luase de-a curme­zișul. Pe cheia, Louveau ’și pierdea capul. Voea să se arunce în apă, ca să ajungă la copii, dar Dubac îl apucase în braţe, în vreme ce mama Louveau pusese mâinile la ochi, ca să nu vază. Acuma Nivernesa se ţinea în curentul apei şi mergea repede spre podul Austerlitz. Liniştit, cu spatele rezemat de pârghie, Victor cârmuia, făcea curaj copiilor, da po­runci Echipagiului. El era sigur că are să fie bine, pentru că îndreptase vasul drept spre steagul roșu atârnat la mijlocul boltei celei mari, ca să arate drumul marinarilor. Dar, doamne, o să aibă ei loc să treacă pe subt pod­­ ? El se uita cum se apropie podul foarte repede. — Mâna pe prăjină, Echipagiule! Tu Clara, ţine copiii. El se apucă bine de cârmă. Deja simţia vântul ce venia de subt pod. Au ajuns subt pod, vasul trecu ca vân­tul şi cu un zgomot grozav. Victor răcni lumei adunată pe pod: — Un cârlig ! Un cârlig ! Şi cum au eşit de subt bolta podului, vasul se opri în loc. Nişte podari isbutiseră să prinză Ni­vernesa cu cârligul. Victor dete fuga şi legă odgonul coră­biei de cârlig. Nivernesa, cu echipagiul ei de copii şi cu căpitanul de cinci­spre­zece ani, fu trasă la cheiul Tournelle. Oh ! Ce bucurie mare a fost seara pe ei, când s’au găsit cu toţii împrejurul mesei, în cabina corăbiei, care de astă-dată era priponită bine. Micul erou era la locul de cinste, la lo­cul căpitanului. Nu prea le era foame, din pricina sbu­­ciumului de peste zi. Dar inima le era largă şi răsuflau în voe. Soţii îşi făceau cu ochiul şi ’şi zieau: — He, he ! Ce ne făceam, de ’l duceam îndărăt la comisar? Și bătrânul Louveau rîdea cu gura până la urechi, uitându-se cu ochii umezi la co­piii lui.­­ Ai fi zis că a dat un noroc mare peste el, că Nivernesa nu mai era găurită de loc, că ar fi pus mâna pe câştigul cel mare de la o loterie. Intr’o zi, împărţitorul aduse o scrisoare : Biuroul comisarului de poliţie XII Aro»digment D-lui Louveau (Francisc) patron marinar Cheiul Austerlitz Paris. Şi era cu pecetă albastră. Marinarul desfăcu scrisoarea, cu o mână cam tremurătoare şi fiind­că nu era prea tare la cetit, dă scrisoarea să­­î-o citească Victor. Acesta ceti: „D-1 Louveau (Francisc) patron-marinar, este poftit să vie cât mai curând la biuroul comisarului de poliție.“ — Asta-i tot. — Da. Louveau a lipsit toată ziua. Când s’a întors seara, îi pierise toată ve­selia. Era posac, tăcut, gata pe ceartă. Mama Louveau nu pricepea nimic și fiind­că copiii eșiseră să se joace pe punte, ea ’l-a întrebat: — Ce s’a întâmplat ? — Sunt necăjit. — Din pricina lemnelor. — Nu, din pricina lui Victor. Și spuse că a fost la comisar. — Nevasta care ’l-a părăsit, nu era mama lui. — Ah! — Ea ’l furase. — De unde se știe asta ? — Chiar ea a spus comisanului când s’a văzut pe patul morţei. — Dar atunci ’ţi-a spus cum îl cheamă pe părinţii lui ? Louveau tresări. — De ce vrei să ’mi spue — Doamne! Dacă te-a chemat.... Francisc s’a necăjit. — De aşi şti, poate că ţi-aşi spune. Era roşu de mân­ie şi a eşit trântind uşa. Mama Louveau a rămas înmărmurită. Din ziua aceia Francisc s’a schimbat de tot. Nu mai mânca, nu mai vorbia, noaptea vorbia ca un lunatec. Răspundea nevestei sale, certa Echipagiul, ocăra pe toți și Victor maî mult ca pe ori care. Când mama Louveau îl întreba ce are, el răspundea răstit : — N’am nimici Nu cum­va vă pare că am ceva ? V’aţi unit cu toții împotriva mea.' (Va urma).

Next