Lupta, ianuarie 1894 (Anul 11, nr. 2189-2211)

1894-01-28 / nr. 2209

ANUL XXI.No. 2209 ABCIAKREMTE­R IN TABĂ On an .......................................................................40 lei Șease luni..................................................................20 „ Trei luni..................................................................10 „ Pentru învețători pe un an...................................30 * IN străinătate în an.....................*.........................................50 Seare luni.........................................................­ . 25 Trei luni..................................................................15 EDITIA A Dl*IPA EnumeruS 15 Bani ORGAN DEMOCRAT-RADICAL No. 2. VINERI 28 IANUARIE 1894 ftBURCIURI­­ . . 1 lei linia . 125 bani linia. . . 2 lei linia Pentru anunciuri a se adresa: LA fjtdministrsitia^zaarvlulj j ------­• Un m­aiep vechiu 50 bani Inierțe fi reclame redacțiunea i Pasagiul Român. — No. 2 Prim-Redactor, CDEBSTA^TIB C. B&CALBASA Admînistrațîunea i No. 2. — Pasagiul Român. — No. 2 0 Curentele democratice. Din afară. Mania falsului. Ecouri. Fizionomia Camerei. Gestiunea zilei. Curierul dimineţei. Ştiri teatrale. Aventuriera. Curentele democratice Deviza care domneşte în josul ma­re­ pecetiî a Statului, a mărceî re­gale, a pajurei naţionale, acel faimos Nihil sine Deo, trebue să facă loc unei inscripţiuni mai moderne şi mai omeneşti. Nimic fără democraţie. In adevăr, nimic fără democraţie. Aşa este curentul şi aşa trebue să fie. Răspândirea instrucţiunei obli­gatorie, chemarea tuturor cetăţenilor la îndeplinirea sarcinelor publice, pre­cum şi ultimele revoluţiuni petrecute în decursul unui veac, au­ deşteptat masele. De astă­zi înainte toate teo­riile savanţilor de cabinet, toate pro­funzimile transcedentale, toate diser­taţiile asupra celei mai bune orga­nizări politice,se vor izbi de o stâncă vecinică şi puternică : legea puterilor sociale. O societate nu capătă nici­odată organizarea cutare sau cutare in chip arbitrar, ea este organizată aşa cum trebue să fie. De multe ori aberaţiu­­nile (?) unor ideologi sunt rezumatul sentimentului public, alte­ori cele mai aşezate şi mai raţionale judecăţi sunt curate aberaţiuni. Pentru societatea franceză multe din divagaţiunile lui Rousseau au devenit moravuri publice viitoare şi foarte multe din criticele cu apa­renţa sănătoasă, precum criticele lui Taine, s’au dovedit a fi fost diva­­gaţiuni. De aceea nu trebue să ju­decăm starea unei societăţi după pă­rerile savanţilor, dar în tot­d’auna după rezultatele pe cari le dau­ in­­stituţiunile. In România s’au adus mari critici revoluţionarilor de la 1848; aceştia erau şi au­ fost multă vreme lacsaţi drept ideologi şi utopişti, toate pro­punerile lor privite cu neîncredere şi dispreţ. Multă vreme, până mai acum în urmă, liberalii au­ fost în­vinovăţiţi că au­ dăruit Românilor instituţiuni nepotrivite pentru gradul lor de dezvoltare. Constituţiunea era prea liberală, libertatea presei prea întinsă, drepturile politice prea mări. Haina era prea largă pentru Români şi toţi croitorii moderaţi şi con­servatori se ofereau s’o ajusteze. Rezultatul a fost că liberalii au dobândit o popularitate imensă, con­servatorii au devenit impopulari şi chiar odioşi, ţara se simţea bine în haina ei largă. A trebuit criticilor să facă amendă onorabilă, conservatorii s’au recon­ciliat cu toate instituţiunile cele uto­pice, au îmbrăcat haina cea largă şi au văzut că e tocmai bună, şi nu­mai aşa au putut căpăta trecere în societatea românească. Cu toate că utopii şi divagaţiuni, toate cererile revoluţionarilor de la 1848 rezumau sentimentul şi tre­buinţele ţerei, României îi trebuia atuncea o haină largă, largă de tot pen­tru a-i lăsa libertatea mişcărilor opri­mate atâta vreme îndelungată. Resfă­­ţându-se în voie, ţara s’a dezvoltat repede şi tot ce s’a realizat în de­cursul a 40 de ani România datoreşte regimului ei liberal. Atât de adânci rădăcini au prins instituţiunile cele înaintate, în­cât, astă­zi, partidele cele mai înapoiate odinioară, cercetează şi primesc multe din n­oile revendicaţi­uni ale demo­craţiei. Oamenii cu judecată înţeleg că aci e forţa şi aci e viitorul. Câtă vreme puterea reală era a cavaleri­lor şi a nobleţei, societatea era aris­tocratică. In războaie decideau călă­reţii îmbrăcaţi în fier, ei bine, a­­ceşti oameni de fier erau puterea socială. Astă­zi în războaie puterea este a maselor, de aceea societăţile vor trebui să primească legea mul­­ţimelor. Nimic fără democraţie de aci îna­inte. Şi nu va trece mult, şi ideia sufragiului universal va trebui să fie îmbrățișată la noi de toate partizile. Const. C. Bacalbaşa. DIN AFARA Convenţiunea Ruso-Germană Paris, 6 Februarie.—„Le Temps* se o­­cupă de importanţa politică a tractatului de comerţ ruso-german. El zice că d. de Ca­­privi a reluat în mare parte sistemul d-lui de Bismarck. Incheerea tractatului înseamnă o scădere a tensiunei în relaţiunile dintre Rusia şi Germania. Ziarele „La Liberté“ şi „Le Jour“ se exprimă în termeni analogi, atacă politica protecţionistă a d-lui Măline, căci pune pe tapet chestia alianţei franco-rusă. Berlin. 6 Februarie.—Dieta. In discuţia proectului privitor la camerile agricole, de­putatul Rickert a salutat tractatul cu Rusia ca un eveniment de civilisaţie foarte im­portant şi ca o garanţie de pace. Deputatul Richter a declarat că tractatul de comerţ cu Rusia va fi adoptat, căci constitue o necesitate. Berlin, 6 Februarie. — Autorităţile co­munale au intenţia de a da o serbare dele­gaţilor ruşi pentru tractatul de comerţ. Rusia St .­Petersburg, 6 Februarie. — Profeso­rul Sacharine din Moscova care a îngrijit pe împărat în timpul boalei a fost decorat cu ordinul Alexandru Newsky. Muntenegru Cetinie, 6 Februarie. — Cercurile guver­namentale îşi arată nemulţumirea de atacu­rile numeroase ale albanezilor la hotare; se atribue continuarea acestor atacuri faptului că comisari otomani n’au primit încă in­strucţiile din Constantinopole şi că sunt prin urmare nevoite să stea în inacţiune. Mania Falsului «Landependance roumaine» nu se mulţumeşte a falsifîca situaţia, fap­tele şi evenimentele din ţara noastră. Ferestruia ce şi-a deschis i se pare deja destul de mare pentru a-şi permite să denatureze, în chipul în care-i con­vine, tot ce se petrece şi prin alte ţări. Aşa, într-un «courrier de Paris» im­provizat în număru­l de ori, «Landé­­pendance» dând seamă de rezultatul campaniei pe care d. Clemenceau o duce în «La Justice» împotriva des­trăbălate! administraţiuni a marinei franceze, afirmă : 1. că d. Clemenceau îşi bazează acuza­ţiile pe nişte «pretinse documente» ; 2. că interpelarea d-lui Lockroy în această ches­tiune a dat d-lui Casimir Perier prilejul să repurteze cea mai decisivă victorie de la venirea lui la putere. Două inexactităţi vrednice de cu­noscuta rea credinţă a slugarnicei Independenţe. Documentele publicate de d. Cle­menceau sunt atât de autentice, în­cât «Le Temps», organul ministerial, şi le-a însuşit, cerând cu stăruinţă o ime­diată anchetă ; ele sunt atât de grave şi de probante, în­cât însăşi guver­nul d-lui Casimir Périer a fost ne­voit să numească o mare comisiune de anchetă care să cerceteze starea marinei sub toate raporturile. In ce priveşte «strălucita victorie decisivă a d-lui Casimir Périer care a obţinut un vot de încredere cu peste 200 voturi de majoritate» iată cifrele voturilor, aşa cum le dă «Le Temps» : Moţiunea de încredere a fost votată no 344 voturi contra 151 din 495 votanţi. Majoritatea de 344 se compune din: 254 oportunişti, 20 raliaţi, 45 conserva­tori şi 25 radicali. Minoritatea de 151 cuprinde 50 socia­lişti, 1 raliaţi, 1 dreapta, 12 rep. mod. şi 90 radicali. Din cei 80 deputaţi cari au lipsit de la vot vreo 60 sunt radicali. Aceasta numeşte «Independenţa» vic­toria cea mai decisivă! Mai puţin exces de zel în chestiu­nile din lăuntru, o mică doză de bună credinţă in nararea chestiunilor exte­rioare v’ar şedea foarte bine, doamne­lor de la «Independenţa». CONFERINŢA SANITARA , &***** ,6 Februarie 3­ — Conferinţa sanitară s’a întrunit azi dimineaţă la ministerul afa­cerilor străine. D. Casimir Périer a pronunţat o alocu­ţiune în care urează bună venire delegaţi­lor străini, asigurându-i că vor găsi în Franţa cea mai sinceră cordialitate. Primul ministru a făcut să reiasă interesul convenţiunilor deja încheiate şi importanţa lucrărilor nouei conferinţe. D. Knafstein, delegat al Austriei, a răs­puns felicitând pe Franţa de a fi luat ini­ţiativa conferinţei şi a exprimat satisfacţia Austriei de a participa la aceasta. In urmă a mai exprimat speranţa că conferinţa va realiza un nou progres. Conferinţa­­şi-a format biuroul. Delegatul francez d. Barrère a fost ales preşedinte. Conferinţa a decis că deliberările să fie se­crete. Viitoarea şedinţă va avea loc Mercuri. După întrunire, a avut loc un prânz la d. Casimir Périer la care toți delegați au luat parte. ECOURI .­ Versurile Papei. Leon XIII, precum se ştie, e şi poet. El nu compune numai enci­lice, ci şi versuri latine şi italiene. Istoricului Gesar Cantio, care-i adresase felicitări de anul nou, papa i-a răspuns prin câte­va versuri frumoase, de o filoso­­fie dulce şi senină, în care celebrează moartea sa apropiată, descriind un a­­pus de soare văzut din Vatican : Del sol cadenţe e ehe si nasconde ornai Splendon, Leon, su te. gli ultimi rai. Nelle riarse vene inaridita, Lenta, lenta, i s pegne ornai la vita. (De la soarele care apune și care se as­cunde deja, strălucesc, Leon, asupra ta, cele din urmă raze. In vinele tale uscate viaţa se sfârşeşte de acum înainte, se stinge încet.­ Cel din urmă vers mai cu seamă e minunat de adevărat pentru a carac­teriza ultimii ani ai pontifelui slăbit, şi amintesc mai mult pe Lucreţiu de­cât pe sfintul Thoma. Hotărîtor, acest papă nu e cel dintâiui venit, şi va fi... greu de înlocuit.­­ Unele ziare belgiene afirmă că nici o dotaţiu­ne nu va fi cerută Belgiei la căsătoria princesei Josephina cu prinţul Carol de Hohenzollern. La Flandre libérale adaogă: Tatăl prinţului este unul din cei mai bogaţi principi ai Europei. Leopold I, murind, a lăsat cel puţin 60 de milioane de franci cari, împărţite în trei, au con­stituit pentru fie­care o frumoasă avere. Iată ceea­ ce nu s’a relevat la noi când s’a cerut apanagii pentru prin­ţul Ferdinand. E vorba de reconstituirea în­­treprinderei Panama. O învoială s’a încheiat între lichidarea fostei com­panii și d. Bartissol pentru termina­rea canalului. D-nii Eiffel și Bartissol au vărsat deja, cel dintâiu 10, cel de al doilea 5 milioane, în total 15 milioane, adică un sfert din primul capital ne­cesar. Capitalul propriu zis necesar pentru terminarea întregei lucrări se evalu­ează la 500 de milioane. . "■"Până acuma biuroul Camerei italiene a primit șeapte­zeci de cereri de interpelare cele mai multe privi­toare la răscoalele din urmă, la mo­dul cum ele sunt reprimate și la ne­ regulată constituire a ministerului ac­tual. Şi se mai miră unii că d. Crispi cere dictatura! Consiliul comunal din Paris e chemat a se pronunţa asupra des­­ăgubirilor reclamate de când cutur­­urările din cuartierul latin în Iulie 1893. Contul însumează cifra de 32 597 franci 28 centime. Bibliotecile municipale ale Pa­risului. In 1892 aceste biblioteci au procu­rat pentru citit 153887 volume în lo­calul bibliotecei şi 1 milion 428222 volume împrumute la domiciliu. S’a citit: romane 51,63 la sută ; li­teratură, poesie, teatru 14,20 la sută ; geografiie, voiajuri, 12,12 la sută; ştiințe, arte, instrucție 8, 62 la sută ; limbi străine 0,54 la sută. — Distinguo! suferă de Nonă. — Atunci, adaogă d. Ghițescu, concede să se voteze fără bile. După ce se votează toate articolele pro­ectului de lege, d. Marghiloman se duce la d. Belloiu și strângându-i mâna îi spune : — Iți mulțumesc, dacă nu dormeai, de la patru se constata că nu mai e Camera în număr și profesul meu rămânea și azi nevotat. — Mare om e Belloiu, spune un zefle­mist, dacă dormind salvează un ministru, ce e în stare să facă când o deștept! Jip. Fizionomia Camerei Greu să hotărăsc deputaţii să vie la şedinţă. Unii dintre ei cum se înscriu pen­tru diurnă, imediat pleacă în oraş. Generalul Manu este furios, d. Al. Mar­ghiloman e desolat. — Când am să sfârşesc oare cu jude­cătoriile de pace, a zice d-sa, în loc de pace a ajuns un adevărat rasboiu cu deputaţii gu­vernamentali. D. Stolojan depune o petiţie la biurou prin care rezerviştii din Zimnicea cer să nu fie supuşi la plata căilor de comuni­caţie. D. C. C. Dobrescu desfăşură alţi trei kilometri de listă. — Cere archiva toată! ’! strigă un de­putat. — Ce tot umbli cu liste, zi dintr’un con­dei ce ai de spus, ’î respunde cel­ l’alta. — Nu merge așa, respunde d. Dobrescu, fie­care lucru e cu socoteală. — Da, numai discursurile și listele d-tale nu mai au nici o socoteală ! res­punde Lăzărică Niculescu. — Taci Napóleone, ’! strigă d. Sta­­nian. Se reia discuţia asupra proectului de lege pentru organizarea judecătoriilor de pace. După cinci minute băncile rămân a­­proape goale. Ici şi colo abia mai zăreşti câte un deputat, şi dintr’aceştia cei mai mulţi s’au azvârlit în braţele lui Mor­­pheu. Pe când d-niî Fleva, Stoicescu şi Po­rumbar­u, cei mai crânceni combatanţi stau cu vizierele ridicate, cu scuturile la pi­cior şi cu paloşurile la coapsă; pe când d. C. C. Arion cugetă la nemurirea sufletului, pentru a’şi da speranţa unui portofoliu cel puţin pe lumea cea­l’altă, două voci ne­cunoscute despică aerul. Cer cuvântul! strigă d-niî Angliei Ni­­colau și Păsăreanu. — Aidi, se întâmplă un scandal ! spună d. Grigorescu. — De ce? întreabă d. C. C. Dobrescu foarte agitat, ori de câte ori aude de scandal. — S’a scoborât Păsăreanu de la munte, respunde d. Grigorescu. D. Nicolau și d. Păsăreanu combat pro­­ectul de lege. — Cât pe aci proeetul de lege, spune un zeflemist, era să remâe absolut fără nici un merit. — Ei, și ce, acum are vre­unul ? în­treabă d. Crătunescu. — De sigur că are, respunde zeflemis­tul. Are meritul de a fi descoperit dour o­ratori noul. Se pune la vot amendamentul d-lor Pă­săreanu şi Nicolau cari cere ca judecă­toriile de pace să ia vacanţă în lunile Iulie şi August. — Să cerem votul cu bile, spune­a Ghiţescu, căci fiind vorba de vacanţă pu­tem să întrunim majoritate. — Cu bile­ cu bile! strigă opozanţii. — Sunt 15 cari cer votul cu bile? în­treabă preşedintele. — Da ! da ! ■—Unu, doui, trei, patru­spre­zece! spune d. Ghiţescu. Nu avem al 15-lea. — Uite, Ştefan Belloiu doarme, deş­teptaţi-l, zice d. Grigorescu. Trei opozanţi se reped la deputatul de Brăila, îi trag de cap, de mâini şi de pi­cioare, dar totul e în zadar, d. Belloiu nu dă nici un semn de viaţă. D-rul Saabner se apropie de reprezen­tantul de Brăila, şi după ce -l priveşte câte­va minute, spune: CESTXUHEA ZILEI Trenul electric Electricitatea, care ne-a procurat deja atâtea şi atâtea incomparabile minuni, a rezolvat zilele acestea în mod definitiv şi problema locomoţiunei pe căile ferate şi ast­fel în curând, nu vom mai întâlni ac­tualele locomotive de­cât pe la muzeurile de antichităţi. Dumineca trecută s-a făcut în Franţa, pe linia ferată de la Havre la Beuzeville, experienţe de cel mai mare interes cu locomotiva electrică, sistem Heilmann. Rezultatele acestor experienţe sunt ur­mătoarele : Locomotiva electrică, la care s-a ataşat vre-o 12 vagoane, a plecat din Havre la ora 10,20 dimineaţa şi a ajuns la Beuze­ville la 10,48, cu 2 minute mai înainte de cât era hotărît. Ea a mers cu o vilesă de 70—75 kilo­metre pe oră pe terenul obicinuit, şi cu o vitesă de 50 kilometre pe terenul acci­dentat de la Harfleur la Saint-Romain. Pentru a se întoarce, a plecat de la Beu­zeville la 12,40 şi a ajuns la Havre la 1,7. Vitesa obţinută variază deci între 70 şi 85 kilometre. In ziarele ilustrate din Paris se poate vedea forma curioasă a acestor locomotive electrice, care au coşul îndărăt, iar par­tea dinainte având forma unei corăbii. Co­şul de la aceste locomotive este al maşi­­nei de vapor, care servă să pună în miş­care o putere dynamo de mai mult de 1 m. 50 de diametru, care transmite la rândul ei această energie la alte dynamo aşezate de ambele părţi ale locomotivei. După aceste date, oamenii cunoscători pot înţelege principiul pe care e înteme­iată această nouă maşină. La aceste experienţe s’a constatat, că cu locomotiva electrică nu mai există acele sdruncinături şi zguduituri de cari atâta suferă voiajorii cu actualele trenuri. Mer­sul vagoanelor a fost atât de lin, ca şi cum ar fi alunecat pe şine. Cu un cu­­vent, s a constatat ca locomotiva electrică posedă în cel mai înalt grad aceste patru calităţi cari se cereau până acuma unei locomotive-ideal: stabilitatea, aderenţa puterea şi simpleţea. Această superioritate a locomotivelor electrice faţă de acestea obicinuite provine de acolo că, în actualele maşini masele grele din cari sunt ele compuse sunt în­­tr’o continuă oscilaţiune, având toate ceea­­ce se numeşte greutatea moartă, şi aceasta este isvorul numeroaselor mişcări pertur­batorii. In locomotiva electrică transmi­siunile se fac prin nişte organe simple, prin un fel de sârme groase ; pe urmă aceste locomotive­ nu au nici pistoane, nici uşi, nici cutii, cu un cuvânt nici un fel de mecanisme de acelea care forțat produc lovituri, isbelî, sdruncinături, fre­cări, etc. Locomotiva electrică este dar un motor cu mult superior celui actual.’ Am zis că viteza locomotivei electrice care s’a experimentat la Havre a variat de la 70—85 kilometre pe oră. Ei bine, s’a constatat, în acelaşi timp, că această viteză se poate urca, cu această locomo­tivă, până la 120 kilometre. Adică se poate face, cu locomotiva electrică, numai în 2 ore drumul de la Paris la Havre. Aceste locomotive mai au şi un alt a­­vantagiu şi anume, locul unde scade me­canicul. In locomotivele electrice, meca­nicul nu mai e ascuns în dosul cazanu­lui, ca acum, ci este instalat înainte, într’un fel de salon, unde nu se simte absolut nici o sguduitură care să-ş i distragă atenţiu­nea şi de unde el poate vedea toate obsta­colele şi, prin urmare, poate preveni toate pericolele. Fericiţi acei cari nu puteau până acum dormi in vagoane. Odată cu această locomotivă electrică care nu face nici o sguduitură, s’a des­coperit și mijlocul ca şinele să nu mai fie unite cap la cap, ceea­ ce produce asemenea sguduirî.

Next