Lupta, iulie 1894 (Anul 11, nr. 2331-2356)
1894-07-13 / nr. 2341
ANUL XL—No. 2341 m ȚARĂ Un an ......................................................................40 lei Șease luni..............................................................20 „ Trei luni............................................ ... 10 „ Pentru învățători pe un an . . . . . . . 30 , m strein State Un an..........................................................50 Seare luni..............................................................25 Trei luni..............................................................16 EDIŢIA A DOUA ABONAMENTE ANUNCIURII Numârul 15 Bani Incerte ţi reclame Pentru anunciuri a a© »dres»: LA Attairam£rsiit‘a ZîaB*MS«ai Redacţiunea ■ Pasagiul Român N o< Adnainistraţiunea Pasagiul Român H9 o ORGAN DEMOCRAT-RADICAL IMPOZITELE Fara îndoială că după chestiunea agrară, la noi în ţară vine cestiunea impozitelor. S’au făcut multe îmbunătăţiri în aceşti 25 de ani din urmă, multe legi s’au modificat, dar de baza impozitelor nu s’a atins nici un guvern. Din potrivă, toate guvernele s’au întrecut ca să mărească inichitatea, să întindă cât mai mult actualul sistem vexatoriu de impozite. încă de la 1888, de când am publicat programul partidului radical, am cerut desfiinţarea tuturor impozitelor indirecte, şi am arătat de atunci, că nu înfumurarea de a ne da drept reformatori ne făcea să cerem acest lucru, ci inichitatea, bărbăria revoltătoare a impozitelor indirecte ne impunea aceasta. De la 1888 am dus o campanie serioasă pentru reforma impozitelor, dar absolut nici una din vechile partide nu ne-a urmat pe această cale. Ziarele guvernamentale au anunțat acum un an, cu surle şi trompete, că d. M. Ghermani va prezenta un proect de lege pentru reforma impositelor. In realitate am rămas cu reforma d-lui L. Catargiu. S’a discutat mult în Cameră legea maximului, dar nici unul din reprezentanţii vechilor partide n’a ridicat chestiunea cea mare, a reformei impozitelor. Toţi s-au mărginit la o luptă de hărţuială, meschină şi neproductivă. Ne-am făcut datoria şi atunci şi am arătat, că taxele puse pe obiectele de consumaţie de prima necesitate sunt o nedreptate flagrantă, o inichitate, pentru că ele apasă greu asupra sărăcimei. » Legea maximului, continuă inichitatea întregului nostru sistem de impozite, care bazat pe proporţionalitate este cea mai mare palmă adusă principiului egalităţii. Nu este aci locul să intrăm în amănunte, vom face şi aceasta cu altă ocazie. Pentru moment vroim să arătăm, că noi am luptat din toate puterile noastre pentru ca impozitele nedrepte, cari fac să strige lumea, să fie shimbate şi nu numai că n’am fost ascultaţi, ci din contră, guvernele au mărit inichitatea, mărind impozitele indirecte, cu baza proporţioţionalităţei. In Bucureşti în timpul chiar când se discuta în Cameră legea maximului şi în ţară continuu de atunci lumea protestă în contra legei maximului. Sunt imposibil de descris scenele teribile, cari s’au produs din cauza acestei legi. Primari au fost ucişi, consilieri bătuţi, case aprinse, ţărani împuşcaţi. Jalea şi doliul au cuprins sate întregi şi o luptă teribilă s’a încins între stăpânitori şi ţărani. Cine este de vină pentru că toate aceste nenorociri au avut loc ? Noi cari cerem reformele ? O, sunt mulţi gata să ne răspundă aşa, pentru că în mintea lor îngustă ’şi închipue, că poporul nu ştie când îl doare şi unde ’l doare, şi că numai după ce i se spune că o lege ’l apasă, poporul se ridică. I se sugerează idea că ’l doare, în realitate el nu simte durerea. Şi graţie acestei credinţe copilăreşti, reacţionarii se încăpăţânează în idea lor, de a lovi pe reformatori în loc să facă reformele cerute. Este adevărat că noi cari cerem o reformă, deschidem ochii poporului, dar noi nu -i luminăm decât numai asupra chipului în care să poate lecui durerea lui, numai asupra modului în care se poate schimba situaţia rea. Şi rolul nostru este foarte important, reformatorii scapă societatea de adevărate cataclisme. Poporul suferind, şi ne dându-şi seamă de cauza răului, nu vede remediul de cât în distrucţie. Dacă nu ar interveni propaganda reformatorilor, dacă nu s’ar găsi oameni cari să îndrepte curentele populare pe calea reformelor salutarii, organizarea statelor ar fi imposibilă, vecinie ne-am găsi în frământări şi continuu cuţitul şi puşca ar ţine locul legei. încă odată, spunem, prin urmare acelora, cari asvârlă în spetele democraţiei scenele singeroase, cari se comit în numele reformelor de creerii înflăcăraţi, că nu democraţiei, ci reacţiunei se datoresc aceste barbarii, îndărătniciei ei, de a menţine o stare de lucruri, care nu mai poate da satisfacţie tuturor nevoilor maselor. FRANCIA Legea contra anarhiştilor. — Propunerea ministerială.— T11 proteste.— Chemare la ordine.—Respingerea amendamentelor. Paris, 20.—Camera. la şedinţa de dimineaţă raportorul proiectului contra anarhiştilor comunică noul text al articolului 2. D. Dupuy cere Camerii ca dovadă de încredere să primească această redacţiune şi a respinge toate amendamentele. D-nii Brisson, Goblet, Naquet, Pourquery protestează contra declaraţiunilor d-lui Dupuy pe cari le consideră ca neconstituţionale ca un nou 2 Decembrie. D-nii Naquet fi Pourquery sunt chemaţi la ordine. Două amendamente ale d-lui Charpantier, prin care se zicea că nimeni nu va fi urmărit pentru vreo scrisoare particulară şi vorbe rostite în locuinţa sa, au fost respinse. In şedinţa de după amiazi, Camera respinge toate amendamentele propuse la articolul 2 care este votat. La articolul 3, cu privire la relegaţiune, d. Pelletan, susţine că ar fi o ruşine pentru republică, a se admite acest articol. D. Guerin replică că legea vizează numai pe anarhişti ; de altfel, aplicarea relegaţiunii va fi înconjurată de toate garanţiile dorite. Ţara întreagă aprobă proectul contra sectei anarhiste (aplause). Un amendament prin care se cere şi ca numai Curtea cu juraţi va putea să aplice relegaţiunea, este respins cu 290 voturi contra 224. Prima parte a articolului 3 este adoptată cu 316 voturi contra 80. Radicalii se plâng că se înabuşeşte discuţiunea; ei reclamă amânarea pe mâine. Camera redusă. D. Viviani depune un amendament care este respins. A doua parte a articolului trei este admisă cu 328 voturi, contra 148. Totalitatea articolului este primită prin ridicare de mâini. Şedinţa de mâine, va începe dimineață. MERCURI 13 IULIE 1894 O mim istorică X 1ST DOBROGEA Brăila, Igliţa , Galatz , Isacea, Tulcea, Salina, Insula Şerpilor, Mangalia, Constanţa, Hasancea, Medjidia, Adam Klissi, Rasova, Cernavoda. (urmare) De la insula Şerpilor până la Mangalia aveam, să facem o lungă călătorie pe mare, după spusa căpitanului 15 ore. Trebuie să luăm cina și să dormim pe bord. In curând se făcu seara. Phebus, care condusese carul său atât de strălucitor ’și împlinise cursul și acum apele mărei pare că se deschid pentru a-1 primi. — Gerul pe o lungă întindere era de un roș de foc, ultimele raze, păreau, că ’1 aprinseseră.—Un apus de soare pe mare semnat de cel mai mare pictor, de însăşi natura e tabloul cel mai minunat, ce l’am putut vedea.—întunericul se lasă încetul cu încetul, stelele apar rând pe rând (şi) peste puţin bolta cerească e luminată palid de nenumăratele sale candele. Câţîva dintre noi doresc să vadă cât mai mult marea, ei vor să rămână noaptea pe bord, alţi se culcă în cazarma marinarilor; numai profesorul înconjurat de mai mulţi dintre noi explică diferite chestiuni.—E un om fenomenal magistrul nostru, desvoltă o activitate, care ne a uimit.—Toţi ne uităm cu respect la acest neobosit muncitor, care necontenit a lucrat şi lucrează pentru gloria şi înaintarea iubitei sale patrii.—Câta ardoare, cât patriotism, vezi respirând în toate vorbele şi faptele sale.—Spunea mai serile trecute, că va invita congresul studenţilor,—ce va avea loc la Constanţa în luna Septembre—, să consacre ultima zi visitărei castrului şi Tropeului de la Adam Klissi. Aci în faţa Românilor din toate părţile Daciei va vorbi despre marele Împărat Traian. Şi unde mai bine ca aici se va putea vorbi Românilor:—Traian a cucerit Dacia, de la Traian trebue să ne inspirăm pentru a o reconstitui. Pe la orele 11 orece sgomot a încetat pe bord, cea mai mare parte au adormit, unii se gândesc şi cum nu s’ar gândi omul: marea cea imensă, cerul aşa plin de stele, uşorul legănat al vasului pare că te îndeamnă la reverie. Dormim puţin, toţi aveam dorinţa de a vedea răsăritul soarelui pe mare.— Cei mai mulţi ne sculăm înainte de orele 4. Noaptea î şi termina în sfârşit cursul său şi acum ea fugea să se ascundă înaintea blândei aurore, ce se arătase în depărtare la ceal’altă margine a cerului.—Soarele în carul său cel focos apare la porţile orientului umplând de lumină şi de viaţă spaţiul nemărginit şi întreaga mare. Observăm mişcare în echipagiu, de departe vede înaintând majestos cel mai mare vapor al marinei noastre, încrucişetorul Elisabeta. — Noi aclamăm şi salutăm măreţul vas, echipagiul său ne răspunde prin urale repetate. Pe la orele 6 trecem şi lăsăm în urma noastră Constanţa, pe care voiam să o visităm după întoarcerea de la Mangalia.—De la Constanţa până la Mangalia drumul e scurt sunt abia 2 ore, aşa că la 8 eram deja în port. —Vechiul Calatis, Mangalia de astăzi, se arăta ca un oraș în decadență.—Păcat ne spunea căpitanul de minunatul port al Mangaliei, portul cel mai sigur de pe litoralul nostru va peri în câteva decenii, daca guvernul nu’î va veni în ajutor. Locuitorii din Mangalia ne fac o primire foarte bună. D. Subprefect Petrescu şi d. Primar se arată foarte îndatoritori faţă de studenţi. Visitarăm puţin oraşul intre altele gramia, în curtea căreia puturăm observa un sarcofag foarte mare şi bine conservat transformat de Turci în cisternă.— D. Tocilescu interveni pe lângă Primar, ca să facă un reservoriu de ciment, iar Sarcofagul să fie transportat la muzeul din Bucureşti.—După ce mai stăm puţin prin oraş plecăm cu harabale spre băi. Sunt surse minerale. ■ — Unii iau băi alţii găsesc mai bună apa lacului Mangalia, ce se întinde lângă stabiliment.—Lacul Mangalia a fost în timpurile vechi golf de mare el servea ca adăpost sigur pentru vase, după cum dovedesc numeroasele ancore găsite.—Dune de nisip s’au interpus însă și l’au separat de mare, transformându-1 ast-fel în lac. Intorcându-ne spre oraș visităm movilele, ce sunt în apropiere.—Movilele acestea datează din diferite epoce, se rapoartă la diverse popoare şi răspund, la mai multe scopuri.—Se ştie obiceiul popoarelor traco-scytice de a îmormânta pe şefii lor sub înalte movile sau gorgoane. Un tumulus, pe care d. Tocilescu l-a săpat aci, datează de sigur din această epocă. Sarcofagele ce s’au desgropat în alte movile indică că locuitorii Greci din Calatis au continuat obiceiul indigenilor, precum tot astfel şi Românii au făcut în Dacia. Movilele cele dese şi aşezate în rânc la intrarea în oraş, de o parte şi de alta a cărei principale dintre Torni şi Callatis conţin de sigur mormintele vechilor Calaţienî. Pe la orele 12 eram deja întorşi in oraş, unde ne aştepta dejunul. — Comuna, — după resursele sale financiare—, a cătat să ne dea o masă cât se poate de bună d. Tocilescu ridică un toast pentru d. Subprefect şi Primar, le mulţumeşte pentru frumoasa primire, urează ca în curând Mangalia să vadă reîntorcându-se zilele de mărire şi de bogăţie din trecut şi promite tot concursul, pentru ca portul, care reclamă cheltueli aşa de puţin însemnate, să devină iarăşi punctul de atragere al vieţei comerciale de odinioară. După masa mai stăm puţin prin oraş.—Vechiul Calatis are o prea frumoasă posiţie, e aşezat pe un mic promontoriu. — Rolul, pe care oraşul ’a jucat în antichitate şi în evul mediu e foarte important. Colonie a Herodei Pontice, el ajunse la o mare desvoltare şi bogăţie, după cum atestă numeroasele monede de aur şi argint găsite în această localitate precum şi pietrele cu inscripţiuni. El servia ca un comptoir, ca un intrepozit, unde se schimbau productele industriale ale civilisatei lumei elenice cu produsele lumei barbare de prin aceste regiuni. Genovezi, popor tot aşa de comercial ca şi descendenţii pelasgilor au înfiinţat şi ei în timpul evului mediu un comptoir pentru operaţiunile comerciale, ce cu folos faceau în aceste regiuni. Astăzi locuitorii din Mangalia îţi arată un loc, unde marea face valuri spumoase, spunându-ţî, că acolo a fost cheiul genovez şi adaogă că cheiul a fost distrus în timpul dominaţiunei turceşti de un paşă turc plătit fiind de cei interesaţi la căderea Mangaliei şi ridicarea Constanţei. După toate probabilităţile însă cheiul este cel antic. La orele 1 părăsirăm cel mai sudic oraş al ţarei şi luăm drumul Constanţei. La 3 suntem deja ancoraţi în port; bărcile ne conduc la uscat. La chei d. Adrian, locţiitor de prefect al Constanţei, d. ajutor de primar Grigorescu, d. Banescu, directorul şcoalei normale şi alte notabilităţi ne aşteptau. Elevii şcoalei normale ne întâmpină cu imnul: «Deşteaptă-te Române».Intrăm în oraş îndreptându-ne spre piaţă unde privim cu plăcere monumentul ridicat de strănepoţii marelui şi nefericitului Ovidiu, poetului amorului. După ce ne instalarăm pe la oteluri eşităm să visităm oraşul,care are un aspect cu totuloccidental: strade drepte, cea mai mare parte bine pavate, construcţiunî moderne. Constanţa în vechime, a jucat un rol. Tomi, căci aşa se numea în vechime, îşi datoreşte numele lui Aetes, regele Colchidieî, tătăl frumoasei Medea. Medea fugind din Colchis cu iubitul ei Jasson și urmărită fiind de tatăl său, apucă pe mai micul ei frate Absirt, pe care îl luase cu dânsa, îl tae în bucăți și-l aruncă în mare. — Nenorocitul părinte sta, să adune toate bucățile copilului său și după ce le-a cules a aruncat ancora la o coastă, ca să îngroape rămăşiţele fiului său. Acea coastă şi oraşul, ce se formă mai târziu se numiră din această împrejurare Tomi, căci Touoi însemnează bucăţi. Tomi era cel mai important oraş din această parte, el era capitala ligei celor 5 mai târziu 6 oraşa ale regiunei. Sub domnia romană Tomi joacă de asemenea rol important. Tomi era oraş de fruntarie din punct de vedere strategic. De la dânsul începe şirul întreit de valuri, care se continuă până la Cernavoda. Romanii au cătat să apere prin aceste puternice fortificaţiuni teritoriul de la Sud, lăsând pe cel nordic ca un teritoriu neutru. Torni e oraşul, unde amărât ’şi-a petrecut ultimii săi ani copilul răsfăţat al Romei, dulcele Ovidiu, ad in geticos sarmaticosque sinus, în acest vetus urbs, ripae vicina binominis Istri, cum spune dânsul. Numele de Constanţa s’a dat oraşului pe timpul lui Constantin cel rfiare, după numele surorei împăratului. La 7 luarăm prânzul, care e de scurtă durată. Trebue să fim pregătiţi pentru serata ce anunţaserăm, că vom da orăşenilor. La 9 ea începe printr’o interesantă conferinţă a d-lui Tocilescu despre Tomi, valuri şi monumentul de la Adam Klissi. Câţîva dintre studenţi recitează mai multe poezii, d-şoara Bazelli, o prea distinsă pianistă, care ne-a făcut plăcerea să ne însoţească în escârciuae esecută la pian mai multe bucăţi de asemenea şi profesorul de muzică de la şcoala normală din localitate ne delectează urechea prin câteva piese executate pe vioară. Serata se isprăvi cu bal. A doua zi de dimineaţă tăcurăm cu toţii băi de mare. La întoarcere ni se servi dejunul. Imediat după masă ne îndreptarăm cu trăsurile spre vii, de unde încep valurile romane, acele puternice fortificaţiuni. D. Tocilescu ne explică modul de apărare al valurilor, menţionează faptul că acestea sunt cele mai importante din Europa. De la 2, când ne-am întors în oraş şi până la plecare vizităm catedrala, care nici până acum nu a avut fericirea ca să fie dată drept credincioşilor. E de remarcat că românii n’au nici o biserică în Constanţa, afară de această catedrală încă neterminată. La 3 şi jum., plăcămi cu un tren special din Constanţa. (Va urma). Penel. ECOTTIELI Din ţară : Citim în România Militară: Fabricarea armelor model 1893 pentru infanterie, fiind terminată, s’a aprbat a se contracta cu casa Steyr fabricarea a 14,000 carabine pentru cavalerie, cu preţ de 65 lei una. S’a terminat fabricarea în streinătate a elementelor pentru 30,000,000 cartuşe pentru arma nouă. Asemenea s’a comandat şi maşinele necesare pentru fabricarea în ţară a cartuşului model 1893. Cele patru şalupe-canoniere comandate la casa Schikau din Elbing, vor fi transportate în curând la Galaţi. Fiecare are o lungime de 21 m., 50, lărgime de 4 m, 20 şi adâncime de 2 m., 85. Viteza pe oră de 11 mile (mila 1851 metri). Maşina are putere de 20 cai. Deplasarea este de 53 tone. Armamentul se compune din 1 tun revolver, de 27 cu tragere repede şi o mitralieră Nordenfeld cu 10 ţevi.— O şalupă costă 60.000 lei. — şalupele canoniene sunt destinate pentru apărarea Dunărei şi pentru facerea poliţiei Dunărei. — S’a hotărât asemenea şi construirea unui iaht regal. Luna trecută, 4 iulie curent, d-l Petre Grădişteanu a fost prin Severin. D-sa a avut o consfătuire intimă cu mai mulţi amici şi partizani politici în vederea viitoarelor alegeri comunale. S’a decis, înfiinţarea cât mai curând a unui comitet electoral activ şi scoaterea unui ziar naţional liberal în localitate, care să combată a outrance guvernul actual şi in special administraţia locală, faţă de care nu se va cruţa nimic. S’a subscris o mie de lei, cu care să se vină d’ocamdată în ajutorul ziarului. Comitetul de redacţiune se va compune din d-nii Urdărianu, Steriad şi Băicoianu. . Galaţii spune că bricul «Mircea» care a plecat săptămâna trecută din portul nostru, a ajuns la Bosfor. Astăzi cu revărsatul zorilor a plecat şi vaporul de resbel «Cocatrix» subt pavilion englez, care a sosit deja la Sulina. Pregăteşte de plecare şi încrucişatorul «Elisabeta», care va face împreună cu bricul «Mircea» evoluţiuni în marea Adriatică, visitând diferite porturi ale Dalmaţiei, Istriei și Italiei, printre cari și Triest și Ancona. Fabrica de petroleu Vizita Ziariştilor. — Ţiţeiul.— Fabricaţia Petroleului.—Benzina Uleiuri şi parafina.— Lumânări.—Ghiaţă.—Cât produce Fabrica. Duminică d. I. G. Bibicescu, noul director general al Societăţei de petroleu, a invitat pe redactorii tuturor ziarelor să viziteze fabria de petroleu de lângă Bucuresci. D-na M. Minovici, directorul „Curier”-