Lupta, octombrie 1894 (Anul 11, nr. 2405-2428)
1894-10-26 / nr. 2425
26 OCTOMBRE 1894 uut astăzi singurii apărători ai libertăţilor politice şi ai reformelor economice. Şi pentru că socialiştii bavarezi sunt sinceri şi recunosc aceasta, pentru că ei au lăsat pe de o parte principiile absolute, noua metafizică socială şi s’au mărginit într’un program eminamente radical, căruia îi datoresc toate succesele lor din Bavaria, pentru aceasta socialiştii idealişti i-a tratat ca burghezi democraţi. Cu toate aceste congresul de la Francfort, a dat dreptate d-lui Vollmar. El nu a votat propunerea d-lui Bebel, decât cu un amendament pe care socialiştii bavarezi au declarat că-l primesc. Acest amendament astfel redactat, „este logic ca reprezentaţii partidului în Landtaguri să nu poată vota budgetul în totul, dacă acest vot implică o mărturisire de încredere“ a fost votat cu 131 voturi, contra 103, pe când propunerea d-lui Bribel care spunea pur şi simplu că socialiştii trebue totd’auna să voteze contra budgetului, n’a întrunit de cât 64 voturi, contra 164. Acest vot este o victorie nu numai a statelor de la Sud în contra centralismului prusian şi a dictaturei conducătorilor berlinezî, dar este în acelaşi timp o victorie a politicei pozitiviste, a politicei rezultatelor in contra politicei idealiste a teoreticianilor cari se consideră ca credincioşi depozitari, ca singurii comentatori autorizaţi ai Epngeliei socialiste şi, justificând epitetul de „papi laici“ ce li s’a dat, lansând escomunicări contra camarazilor lor independenți cari refuză de a le recunoaște infailibilitatea în interpretarea dogmelor socialiste. CURIERUL DIMINEŢEI Hamuri şi Hăţuri furate. — Ioşca Benedic a furat de la stăpânul şeii, din strada Dreaptă No. 6, nişte hăţuri şi hamuri,—şi a plecat cu ele. Sergentul de stradă văzându-l astfel încărcat, s’a oferit să-l ajute şi l-a oferit tot deodată loc de odihnă la Secţia 9. Ioşca avea de gând să facă droşca pentru piaţă. Dar vorba ceea : «Socoteala de acasă, făr de voia poliţiei, nu se potriveşte». 600 lei furaţi. — Păun Nicolescu, zis şi Dulea, este un înflăcărat părtaş al ideilor comuniste. Văzând, că Drăgan Vasilescu din şoseaua Colentina N. 211, avea 1200 lei, s’a gândit să-şi aplice principiile, şi i-a făcut propagandă prin fapt, împărţind pe din două părăluţele lui Drăgan. Comisarul secţiei 18, un infam burghez, nu e adept al ideilor lui nea Păun, de aceea l-a închis. Protestăm contra acestui atentat la libertatea de conştiinţă. Logofăt necredincios. — Solomon Aronzon e şi el un fid’al noştri, comunist». Din principiu fiind contra fabricelor şi profitând că era logofăt la una de lemnărie, s’a răsbunat, furând mai multe obiecte şi mai mulţi bani. Secţia 23 a pus însă ghiara pe el şi acolo personalul caută să-i facă contrapropagandă. DIN PIATRA Corespondenţa specială a ,Luptei“ drapările politice locale.—D Dr. Cantemir. — Pactul ca colonel Rosnovana. — Liberalii disidenţi.— Dr. Cozadini.—Scrisoarea d-lui Laza Piatra N. 22 Octombrie 1894. Văzând corespondenţa publicată în «Lupta» din 21 a. c. semnată Pion, mi-am zis, şi împreună cu mine toţi ce au citit-o, că ilustrul dv. corespondent nu-şi are nici reşedinţa nici domiciliul politic aice la Piatra, căci altfel i-ar fi fost imposibil de a scrie această corespondenţă, în care faptele arătate nu au nici o umbră lapja de adever; totul este inexact şi de domeniul celei mai pure fantezii. S’ar fi potrivit, în parte, o astfel de corespondenţă acum vr’o 3 sau 4 ani, dar astâzi, totul s’a schimbat; dacă schimbarea, s’a făcutîn bine sau în refl, aceasta nu voia încerca să arăt. Ceea ce voesc a face, este numai expunerea adevărată a situaţiunei actuale în care se găseşte oposiţia de la bol, situaţiune care de sigur s’a crezut adevărată şi de către onor, direcţiune a «Luptei», când s’a decis a publica corespondenţa în cesiune. Am zis că întreg conţinutul corespondenţei este’ine exact şi fantezist. Pentru a se vedea aceasta, să luăm pe rînd faptele arătate : Adevărul este ca acum 4 ani s’a încheiat de către d-niî : N. N. Albu, Th. Dornescu, E. Zaharîa, liberalî-naţionalî, un pact cu d. colonel Roznovanu — aici mă mărginesc numai la persoanele citate de d. Pion — In acest pact n’a intrat de loc dr. Cantemir care nu numai că n’a încheiat nici un pact, dar la ultimele alegeri generale, de la februarie 1892, a fost candidatul cel mai înverşunat al d-luî Dornescu,’candidatul susţinut de col. Roznovanu, în acel timp, la colegiul II de senat. Dr. Cantemir, astăzi, nu face parte din nici o înjghebare politică locală. Adevărul este de asemene că la 1892, în urma pactului, s au ales liberalii Dornescu în Senat și N. N. Albu în Cameră, iar indată după aceasta d. Zaharia a fost numit advocat al statului. Astâzi însă, la octombre 1894, pactul cu d. Roznovanu nu mai există ; dovadă este că înainte de ultimile alegeri comunale,liberalii conduşi de d-nii Dornescu şi N. Albu s’au desfăcut cu totul de col. Roznovanu şi au luptat, punend listă aparte, dar au căzut la aceste alegeri. — Aceasta pentru a nu se desfiinţi tradiţionalul guvernamentalism al Pietrei. Apoi şi C. Zaharia, unul dintre căpeteniile pactului, a fost scos, în Septembre a.ac., din advocatura statului. Aici o mică parenteză : D. Pion nici nu pomeneşte de acest lucru; poate o fi făcând vr’o zeflemea, atunci să me ere că n’o pricep fiind grozav de fină. Deci pactul astăzi nu există. Am subliniat cuventul, pentru ca să pot întoarce lucrurile şi mâine să avem cine ştie ce combinaţiune, eram să zic ghiveciu. Destul numai că principiile (?) să nu sufere ! Şi apoi doar nu Pietreniî, în oposiţie, au să răstoarne guvernul, căci la noi alegătorii, în mare parte, se ţin încă de cuventul sfîntfi al evangheliei «că toată stăpânirea vine de la D-zeu.» In ce priveşte afirmarea că liberalii independenţi al d-luî Adamescu vor forma o grupare liberală-democrată o parte, cu d-nii Dimitriu, Major Lupaşcu, Semaca, etc., având şef in petto pe d. Gr. Cozadini, iarăşi nu este exactă, căci d. Adamescu cu tot grupul seu şi cu d-nii Dimitriu, Semaca etc., au fusionat cu liberalii N. N. Albu, Dornescu şi cu cei alţi, luptând împreună la alegerile comunale din acest an, alegeri la care d. Cozadini n’a luat absolut nici o parte. Mai mult, zilele acestea întreaga aşa zisă oposiţieunită, s’a constituit în partid,cu clubul şi comitetul seu executiv. Sfârşind mai relevez încă chestia luminei electrice şi laudele aduse d-luî consilier Dima Costinescu, cu care îşi încheie d. Pion corespondenţa sa. Am spus mai sus că d. Pion e om de duh şi caută ocasiunea a-şî da duhul la iveală chiar luând în zeflemea pe un bătrân şi stimat cetăţean cum e Dima Costinescu, care, dacă nu este inventatorul lumineî electrice, de sigur că nu rîvneşte nici titlul de inventator de corespondențe vaporoase. 7.* In legătură cu cele de mai sus iată și scrisoarea pe cari ni-o adresează d. Lazu , Piatra, 21 Octombrie 1894 La cele spuse de corespondentul d-voastră din Piatra Pion în stimatul d-voastră ziar de astăzi, întâmpin că de șase ani aproape nu mă amestec de fel în politică; la ultimele alegeri comunale nu am luat parte ; nu fac opoziţie nimănui, fiindcă sunt cu totul desinteresat de tot ce se atinge de politică şi deci nu ştiu nimica despre cele ce spune corespondentul d-voastră, nici nu pricep pentru ce m-a aninat şi pe mine în câte le spune, cu sau fără iluminarea oraşului cu lumină electrică- Gr. N. Lazu. INFORMAŢIUNI Erata — In articolul 1 iv din mLuptat de eri intitulat Dubla alianţă, sau strecurat câteva erori. Aşa, la rândul 34, să se citească «ţară istorică», în loc de «istorică» cum s’a tipărit, iar la rândul 80, să se citească «din inima nafiunei» în loc de amâna naţiuneî». Din situaţiilea tezaurului politic, până la 61 August trecut, publicată de ministerul de finance) budgetul statului pe exerciţiul curent prezintă un excedent de peste 16 milioane, faţă cu evaluările budgetare. E drept că veniturile ministerului domeniilor arată un deficit de 1,277,295, in schimb însă contribuţiunile indirecte daţi un plus de 13,080,000, iar monopolurile statului aproape trei milioane. La concursul pentru catedra de pedagogie la şcoala normală de’învăţători, Carol I, cari s’a terminat ieri, a reuşit d. St. Velovan. D-sa a fost recomandat ministerului de comisiune. Din cei 3 candidaţi, cari reuşiseră la probele scrise în concursul ce se ţine pentru ocuparea catedrelor de geografie de la gimnaziile din Alexandria şi R.Sărat, au întrunit media de admitere şi la oral d-nii C. Calmuschi şi Popescu. Astăzî un consiliu de miniştrii se va ţinea la ministerul de interne sub preşedinţia d-luî L. Catargiu. După anuarul publicat de rectorul universităţii din Bucureşti, în cursul anului şcolar expirat, au fost înscrişi la diferitele facultăţi 1331 studenţi.Numărul cel mai mare de studenţi îl are facultatea de drept cu 470 ; vine apoi facultatea de medicină cu 305, cea de litere cu 378 şi ştiinţele cu 196. Cursul de teologie este frecventat numai de 82 studenţi. Citim în Timpul: Juriul pentru ocuparea catedrei de economia politică de la facultatea de drept din Iaşi a hotărât, după îndemnul d-lor Daniileanu şi Nacu, să supuie pe candidaţi la un examen de drept civil, ca să se convingă,că ştiu, economia politică. D. Toni Bacalbaşa de la «Adevărul» găseşte această deciziune admirabilă. Natural. D-nii Daniileanu, Nacu şi Toni Bacalbaşa îşi inchipuiesc că hindcă au fericirea să cunoască dreptul roman şi dreptul civil sunt mai tari in economia politică decât Gheysson, profesorul de la şcoala de ştiinţe politice din Paris, care este inginer, decât P. Leroy Beaulieu, care a făcut studii de filosofie, de cât Stanley Jevons, fostul profesor de economia politică, care studiase ingineria, întrebăm pe d-nii Daniileanu, Nacu şi Toni Bacalbaşa, dacă nu cumva îşi fac iluzia că sunt mai mari economişti decât toţi aceia cari au aflat principiele chiar ale acestei ştiinţe şi au pus fundamentale ei pentru totd’auna şi cari habar n’aveau de dreptul roman ? * Quesnay, care era medic, Adam Smith, care era profesor de literatură şi studiase teologia, Maltas, care era papă, Ricardo, care era bancher, J. Bray, care studiase filosofia şi literile, Turgot şi Stuart Mill, cari făcuseră studii de teologie, au rămas de râs pe lângă iluştrii Daniileanu, Nacu şi Toni Bacalbaşa, fiindcă au avut nenorocirea să nu ştie dreptul roman! Trebue să fie cineva de o ignoranţă fenomenală în economia politică pentru ca să-şi inchipuiască că ea se bazează pe cunoştinţa dreptului roman şi civil! Mai uşor s’ar putea cere candidaţilor cunoştinţe de matematice superiore, căci cel puţin sunt economişti cari auintrodus calculul integral in esplicarea teoriei bogăţielor, ca Cournot, Jevons şi Walras. Ne aşteptăm ca la un viitor concurs de economia politică onorata comisiune să ceară candidaţilor cunoştinţa paşilor de balet! Confratele nostru, d. Anton Bacalbaşa, are cuvântul. De la 9—14 Noembrie va avea loc concursul de admitere în şcoala de architectură a societăţii Architecţilor români, instalată în str. Scaune 36.— Concursurile şcoalei încep la 10 Noembrie. Sunt înscrişi 30 elevi pentru concursul de admitere. înscrierile se mai primesc până la 30 Octombrie. Ori comisiunea pentru sculptură şi pictură, de la Expoziţia Cooperatorilor, a decernat premiile: Sculptură. Medalia de aur nu s’a dat. Medalia de argint cl. I s’a dat d-luî Mirea. Medalia de argint cl. II d-lor Bălăcescu şi Constantinescu. Medalie de bronz d-luî Pietro Dose şi menţiune d-luî Lambadites. Kt Pictură română: Medalia de aur s’a dat d-luî Şoldănescu. Medalia de argint cl. I nu s’a dat. Medalia de argint cl. II s’a dat d-lor Nestorescu, Bardasare, Poenaru, Bălănescu şi Jiquidi. Medalia de bronz d-lor I. Voinescu, Angelescu, Marinescu, Constantinescu, Dămian şi d-nelor Eliescu, Mureşanu şi Emilian. Menţiune : d-lor dr. Elian, Gheantu, D-rei Carni Dieudomé, Şcoaleî Varlam, şcoaleî secundare No’ 2 din capitală şi gimnaziului Şincai. * Pictură streină. — Medalia de aur d-luî Lanccoto. Medalia de argint cl. Iiiî d-lui Galeoto. Med. de arg. cl, Ila d-lui Giovani Roi şi Guparini. Medalii de bronz, d-lor Rochi, Alberti și Dare. 1) G. de Villaret op. citat. TELEGRAME ANARHIŞTI UCIŞI Paris 4 Noembre.—O telegramă din Cayena anunţă că printre anarhiştii ucişi în revolta de la închisoarea din insula Salut se află Léauthier, Marpaux şi Simon Biscout. NOUL MINISTER SPANIOL Madrid 4 Noembre.— Regina regentă a agreat propunerile pentru formarea noului cabinet, care este astfel compus : D. D. Sagasta, preşedinte, ministru fără portofoliu. Groizari, afacerile străine. Amos Salvador, finanţe. Capdeon, interne Lopez Dominiquez, rezbel. Abarzuza, colonii. Mura, justiţie. Pengierver, lucrări publice şi instrucţiunea publică. Amiralul Pasquien, marina. Miniștrii au depus jurământul azi. No.2425 PATRIARCHUL ARMENILOR Roma 4 Noembre. — Ambasadorul Turciei dezminte prin «Agenţia Ştefani» ştirea despre pretinsul refuz al guvernului otoman, de a autoriza pe patriarchul armean Azarian, de a veni la Roma. Monseniorul Azarian însuşi a amânat plecarea. DIN EGIPT Cai' 4 Noembre. — Un decret al Kedivului, numeşte pe D. Gorst, consilier la ministerul de interne şi desfiinţează organizaţia actuală a poliţiei. D. Gorst nu va avea nici o atribuţiune executivă şi va fi în raporturi numai cu Nubar Paşa. PENTRU MOARTEA ŢARULUI Moscova, 5 Noembrie.—Municipalitatea a cerut autorizaţia de a oficia un serviciu funebru în faţa corpului lui LALexandru al IIl-lea, de a depune o coroana pe cosciug şi de a trimete delegaţi la St. Petersburg la înmormântare, ca să manifeste astfel sentimentele de nestrămutare, fidelitate şi supunere a oraşului. Cracovia, 5 Noembrie.—Ziarul Graş află din Varşovia că 30 de representanţi ai nobleţei şi al burgheziei au rugat pe generalul Gurko să exprime familiei imperiale regretele lor eterne pentru moartea Ţarului Alexandru III şi sentimentele lor de fidelitate şi devotament şi vor ruga pe Dumnezeu, ca să dea Ţarului Nicolae puteri necesare pentru a face fericiţi pe supuşiii sei. Paris, 5 Noembrie.—Preşedinţii au citit la cele doue camere o scrisoare a d-lui Dupuy, care aminţă moartea lui Alexandru al lll-lea şi doliul naţiunii franceze, căreia reposatul Ţar i-a manifestat în împrejurări memorabile preţioase dovezi de simpatie. Trimiţând împăratului Nicolae condoleanţe sincere şi urările cele mai fierbinte, guvernul este sigur că a fost interpretul fidel al sentimentelor ţării şi ale parlamentului. Preşedinţii au rostit discursuri foarte aplaudate. Ei au făcut elogiul lui Alexandru III care a conjurat resbelul şi a făcut cunoscut tuturor că Franţa, cu toate rănile sale, nu este singură în lume. Terminând, D. Chalemel Lacour a făcut urări pentru ca înţelepciunea să, conducă pe Nicolae II şi sa fie demn de tatăl seu.—Şedinţele au fost ridicate în semn de doliu. Cetinie, 5 Noembrie.—Un parastas a avut loc ieri pentru reposatul Ţar în presenţa principelui, principesei, miniştrilor, demnitarilor curţii, a corpului diplomatic şi a funcţionarilor superiori. Prinţul şi principesa au visitat, apoi pe ministrul Rusiei D. Argiropole. Roma, 5 Noembrie.—Un parastas s’a oficiat la capela rusească pentru Ţarul Alexandru III. D. Crispi representa pe regele. Au asistat de asemenea miniştri, corpul diplomatic de pe lângă Vatican și Quirinal. Copenhaga, 5 Noembrie. — Folkelhoug. Preşedintele face elogiul Ţarului Alexandru III ca păzitor al păcii Europei. Perderea saconstituie o mare nenorocire mai cu seamă pentru familia imperială. Poporul danez va păstra amintirea defunctului, Ia o parte la doliul văduvei Țarului. EDIŢIA II* Ultime Informaţii Afacerea Paraschiv Înalta Curte de Casaţiune, secţiunea II, sub preşedinţia dlui C. Schina, prim-preşedinte, a cercetat azi, după o diverginţă făcută deja de înalta Curte, recursul făcut de procurorul general al Curţei de Apel din Iaşi, contra decisiunei acelei Curţi, care găsise că există autoritatea lucrului FOIŢA ZIARULUI „LUPTA“ CRONICA DE MARŢI EXTREMUL ORIENT Dai Nippon-Ni-hon încă una din trăsurile caracteristice care stabileşte o adâncă deosebire între japonezi şi vecinii lor despre apus este şi modul de a -şi fi alcătuit credinţa lor în puterea supra-naturală. Şi aci nimic asemănător cu Chinezii. Nici Confucius, nici cei l’alţi filosofi chinezi şi nici vre-una din tradiţiile acestui popor n’au avut înrîurire asupra credinţei poporului japonez. El ’şi-a format singur cărtul său propriu şi tradiţiile lui îi aparţin într’un mod exclusiv. Confucius este considerat ca un moralist de prima ordine şi alt nimic. ?1n Religia naţională, ab-origine, a japonezilor este cultul lui Shinto, doctrina zeilor „Kami“. Forma primitivă a acestei credinţe se reducea la cultul strămoşilor, iar puţin câte puţin, după cum aceşti strămoşi picase din cer şi după cum în cer rezidă toate forţele naturei, rînd pe rînd aceste forţe, soarele, luna, vânturile şi toate meteorele, fură deificatii. Ca să impună poporului respectul fără margini, cel mai vechiu strămoş al celui d’intâiu mikado, era căzut din soare. In afară de aceste zeităţi, se mai adăogară în urmă, anul câte unul, toate personagiile marcante din timpurile legendare, personagii cari adusese oarecari servicii poporului. Aceştia se adorau sub forma de semi-zei sau eroi. Cu alte vorbe un fel de mitologie bizară şi confusă, o cosmogonie mai mult, în care rolurile divinităţilor nu era bine definit, care îţi total nu exprima nimic, care nu rezolva nici una din problemele sufletului şi care, prin urmare, nu răspundea nici unui ideal. O religie particulară, primitivă, religie ai cărui sfinţi, conducători ai poporului spre bine, nu sunt în mare parte de cât nişte foşti împăraţi şi eroi, cari s’au distins în răsboaie „Kami“. Aceşti „Kami“ sunt câte o dată nişte fiinţe rele, geloase şi răzbunătoare, cari nu se pot îndulci de cât prin daruri de tot felul şi rugăciuni. Rugăciunile se fac de asemenea într’un mod cu totul particular. Când cineva are ceva de implorat de la vre-una din divinităţi, — şi rolul acesta este rezervat mai mult femeilor — acest cine-va se opreşte înaintea templului, bate din palme, făcând să resune un gong, şi chemând astfel atenţia divinităţei, îşi formulează în minte dorinţa, aruncă câteva monede mărunte şi pleacă. Acestea toate se petrec în câteva secunde). „Ramii“ sunt şi masculini şi femenini. Emblema celor d’îatâiă este o sabie, aceea a celor femenini o oglindă. Ambele aceste embleme sunt închise într’o cutie, care se află în sanctuarul invizibil pentru nimeni altul decât pentru preot. Se înţelege că printre aceşti Kami sunt unii mai puternici decât alţii, deşi o ierarchie sistematică nu este stabilită. Cu cât însă un Kami este mai puternic, cu atât locaşul lui este mai depărtat şi mai puţin accesibil picioarelor de muritori. De aci, din când în când, pelerinagii de credincioşi în mase, către vârfurile muntoase „Yama“, cari constituesc nişte adeadevărate sărbători populare. Această credinţă îmbătrânise. Poporul japonez făcea paşi repezi şi zi cu zi impresiunile deveneau mai vii, mai numeroase, mai conştiente. Inteligenţa lui se desvolta şi fenomenele ce se produceau împrejurul lui incepeau a fi înţelese. Ajunsese deci un moment când Shintoismul nu mai putea îndestula nici inima nici mintea şi, după cum un reformator nu apărea de nicăeri, locul era larg deschis unei invazii din afară. Ceea ce se şi întâmplă. In câteva secole Buddhismul trecuse fruntariile Indiei. Această doctrină, care înumeră astăzi cei mai mulţi credincioşi, trecuse pesteHimalaia, se urcase în sus peste munţi şi pătrunsese până în Turkestan şi Mongolia. De aci se lăţise peste toată China şi Coreea. In secolul VI, o mie de ani în urma apariţiunei lui în India, năvăli în Japonia şi, cu toată opoziţia preoţilor veche religii naţionale, el îşi făcu repede loc în poporul japonez, şi aceasta cu atât mai repede cu cât preoţii cei noui avură abilitatea de a îmbrăţişa pe cei mai distinşi „Kami“ din vechea religie, întroducându-i în cea cea nouă şi înconjurându-l cu un fast necunoscut încă până acum. Patru secole au fost de ajuns pentru ca buddhismul săse întindă şi să se stabilească în toată Japonia, timp în care el avu să lupte cu o răbdare, de care numai adoratorii lui Buddha sunt capabili. Ei au reuşit să stabilească cultul, dar au fost nevoiţi să cedeze mult spre a căpăta puţin, aşa că buddhismul japonez aproape nu mai seamână cu cel indian. In multe punte chiar se află în opoziţie directă. Ceea ce a atras mult atenţia japonezilor a fostluxul templelor buddhiste şi bogăţia imaginelor. Una printre altele multe a contribuit mai mult la conversiunea mulţimei. Aceasta era delta „Misericordia“ cu cele o mie de mâini de ajutor, al cărui cap este înconjurat cu o coroană de copii. O parte din clasa inteligentă cu câţiva daimio (şefi feudali), au îmbrăţişat această credinţă. Poporul în mare parte, condus încă de influenţa preoţilor religiei Shinto, a rămas multă vreme refractar. Pentru ca să-l convertească misionarii buddhişti au mers până acolo, încât a permis să se oficieze în pagodele buddhiste ceremonia vechei religieni. Astfel, o bună parte din templele budhiste sunt mixte. Cele două sanctuarii sunt despărţite printr’o simplă pânză albă, iar credincioşii pot asista la ambele ceremonii în acelaşi timp. Un fapt caracteristic este graba cu care japonezii au îmbrăţişat creştinismul. In secolul XVI misionarii portugezi debarcară în insula Kiu-siu. Francois Xavier, Torres şi Fernandez fură cei d’intăi misionari. După dânşii sosiră alţii şi la 1553 Jesuiţii fondase deja un seminar în Sudul imperiului. La început poporul japonez nu văzu în noua lege creştină decât o nouă formă a buddhismului, iar în călugării catolici o nouă sectă buddhista. Bunătatea însă şi devotamentul noilor preoţi făcu asupra poporului japonez o impresie atât de adâncă, încât numărul proseliţilor se mări cu o repeziciune uimitoare. Faţă cu anarchia şi politică şi civilă şi religioasă in care poporul înnota de atâta vreme, fără să li se prezinte cel puţin iluzia unei uşurări sufleteşti, noua doctrină fu îmbrăţişată cu o ardoare fără seamăn, numai pentru faptul că făgăduia liniştea sufletului şi dreptate pentru cei desmoşteniţi. In scurt timp portul Nagassaki, cel prin care intrase misionarii catolici în Japonia, deveni centrul de activitate şi de propagandă al catolicismului, iar în scurtul spaţiu de 50 de ani peste 40,000 de japonezi îmbrăţişase noua religie. Mulţi daimio se aflau printre noii convertiţi şi la rândul lor, devenise el însuşî nişte apostoli cari determinau curentul. In Nord feudalii, toţi budhişti, spăimîntaţi de progresele religiuneî catolice, pe care nu o cunoşteau încă, exortaţi în acelaş timp de preoţii lui Buddha, înconjurară tronul şi făcură pe împăratul Tako-Sama să ia măsuri serioase in contra acestei invazii care ameninţa—ziceau ei—însăşi existenţa Statului. Intre acestea aviditatea misionarilor ca