Lupta, decembrie 1894 (Anul 11, nr. 2453-2476)

1894-12-08 / nr. 2458

8 DECEMBRE 1894 şi indirecte, se întrebuinţează inclusiv pentru scopuri de cultură maghiară. Foarte puţin s’a dat din ceea ce au cerut adunările poporale nemaghiare şi representaţnii acestora în parlamentul unguresc, iar şi acest puţin numai astfel ar fi putut fi executat... „dacă în viaţa de stat şi în administraţia comitetelor s’ar fi introdus cât mai multe elemente nemaghiare“. Maghiarii insă au făcut din contră, zice Rimler. Mereu au desconsiderat legea de naţionalitate şi au căutat prin toate mijloacele maghiarizarea elementelor nemaghiare prin introducerea silnică a limbelor ungureşti în şcoalele confesionale, şi toate acestea sub «pretextul fals“ că naţionalităţile, pentru a se bucura de drepturi cetăţeneşti în Ungaria, trebuie să înveţe prealabil limba statului. Partea interesantă din acest articol este cea relativă la oprirea adunărilor populare şi la legea electorală, părtinitoare pentru maghiari, îngustă pentru celelalte elemente. Aşa,citează cercurile electorale române din Transilvania, compuse de la 60-80000 alegători, cari aleg numai un deputat, pe când 45000, ba uneori şi mai puţin maghiari, au acelaşiu drept. In faţa acestei nedreptăţi Rimler îndreptăţeşte pasivitatea nemaghiarilor. Incheerea articolului nu este la înălţimea criticei viguroase ce face asupra situaţiunei intolerabile creată naţionalităţilor. II dau în extenso, mai mult ca o probă, că d. Rimler, la urma urmelor, nu este decât un simplu politician. „Resolvarea cestiunei de naţionalităţi în Ungaria să presintă, ca un nod gordian, pe care însă, a-l despica în doue după metodul lui Alexandru cel mare, abia va fi cu putinţă în faţa constelaţiunei politice din Europa. „Formularea unei propuneri, care se mulţumeascăpe nemaghiari, adecă să-i împace cu posiţiunea lor în Ungaria recere prin urmare o precauţiune deosebită, şi numai atunci îi va fi venit rândul, când actualul regim pseudo-liberal, care se basează pe corupţiune şi minciună, va fi dispărut de pe scenă". Desigur, D. Rimler va renega tot ce a gândit şi-a scris mâine, poimâine, când «împrejurările» îi vor arăta, că a făcut râu, hulindu şi propriul seu neam. Pentru noi, pentru românii de peste munţi, valoarea mărturisirilor d-lui Rimler este netăgăduit de mare, căcî densul nu face de cât să confirme încă odată şi într’o însemnată publicaţie, aceea, ce românii au spus de mult. Fie, ca cel puţin adeveririle crude ce li se spun de insuşî un semen al lor, să vâre minte în capul guvernaţilor de la Pesta şi turmei de şoviniştî, cari îi înconjoară. a fost condamnat la 18 luni închisoare ordinară (!!) și 500 florini amendă. El a fost îndată arestat. Liberarea pe cauţiune nu s’a admis. Toată lumea e indignată de această rigoare şi ilegalitate inexplicabilă. Detalii prin poştă. LAPTA * Segedin, 5 Decembrie, 8 ore seara. — Milan Popovici, redactorul ziarului Zastava din Neoplanta (Ungaria), acusat pentru articolul Golgota naţionalităţilor scris pe timpul procesului Memorandului, s’a presentat înaintea juriului compus numai de Maghiari, în Segedin. Avocaţii şerbi au cedat apărarea colegilor lor Slovaci şi Români în persoane lor dr. Miloş Ştefanovici şi Goriolan Brediceanu. Foarte multă lume românească şi sârbească din imprejurimi a asistat la proces. Cu toată apărarea strălucită a d-rului Ştefanovici, redactorul Zastavej LABORATOARELE DE CIUME In articolele precedente, vorbind de căuşele care fac ca falsificările substanţelor alimentare să crească, e lipsa cu desăvîrşire de control, căci după cum arătam cele două laboratoare ce leavem, unul în Bucureşti şi altul in Iaşi sunt cu totul nesuficiente de a răspunde la cerinţele întregei ţări. Astăzi vom căuta a propune mijloacele ce le credem necesare pentru a combate aceste fraude, a face mai ef,face măsurile de salubritate pulică, armonizându-le întru-câtva cu exigenţele d-lui Director General al Serviciului sanitar, dl. Dr. Felix şi cu criza financiară prin care trecem. Un control serios asupra analisei materielor alimentare ar fi numai atunci, când in fie care oraş, reşedinţă de judeţ s’ar afla câte un laborator de analise chimice. Singur partidul radical s’a gândit cel d’intâi, la această nevoie a ţarei prevăzând în programul său înfiinţarea de laboratoare în toate judeţele. Deocamdată credem că nu-i timpul oportun de a propune esecutarea acestei dorinţe, pentru că pe de o parte ne lipseşte personalul, iar pe de altă parte mijloacele materiale nu-s tocmai abondente. Dar dacă momentan nu se poate înfiinţa în fiecare judeţ câte un laborator, totuşi crearea încă a trei laboratoare de analize şi expertize chimice se impune, aşa că vom avea împreună cu cel din Iaşi patru laboratoare regionale, unul central în Bucureşci şi unul comunal al oraşului Bucureşci. Aceste laboratoare regionale vor fi în oraşele Iaşi, Galaţi, Brăila şi Craiova, ele vor executa analise higienice şi hidrochimice, pe când lu cel central din Bucureşti să vor executa tot felul de analise : higienice, hidrochimice, technice, legale, histologice, farmacologice, uroscopice etc. Aceste laboratoare regionale vor face analizele din oraşele şi judeţele lor respective, aşa cel din Iaşi al oraşelor din jumătatea de nord al Moldovei, cel din Galaţi al oraşelor din jumătatea de sud al Moldovei, cel din Brăila al oraşelor din estul României şi al celor din Dobrogea, cel din Craiova al oraşelor din Oltenia, celelalte oraşe din centrul României se vor adresa laboratorului central din Bucureşti. Comuna Bucureşti va căuta a-şi crea mai departe laboratorul ei, pe care actualul primar l-a pus deja basele din anul trecut, acordînd o subvenţiune institutului chimic pentru crearea unei secţiuni municipale de analize chimice. Resultatele pe care le-a dat această secţiune, cu toate resursele neîndestulătoare, sunt enorme, despre ele vom vorbi în un articol viitor. Aceste patru laboratoare regionale vor avea cel puţin câte trei chimişti, făcând toate analizele oraşelor lor de reşedinţă precum şi al tuturor productelor ce li se vor trimete din oraşele din regiunea lor. Vor face chiar inspecţiuni lunare în oraşele din regiunea lor executând chiar la faţa locului analise ale acelor materii alimentare care nu pot suferi nici un transport, precum laptele, sau a altora care nu răpesc mult timp în analisarea lor, dar a căror executare la faţa locului are o mai mare eficacitate, precum determinarea punctului de inflamabilitate al petroleului, acidul salicilic şi zaharica în vinuri furfurolul în spirtoasa etc. De unde să se scoată banii necesari pentru întreţinerea acestor laboratoare şi plata personalului ? Did tesaurul statului n’ar fi acuma tocmai nemerit, când budgetul e şi aşa de încărcat. In noua lege a organisăreî serviciului sanitar, s’a prevăzut un articol, ca toate oraşele să înscrie câte o sumă în bugetele lor pentru subvenţiunea celor dime laboratoare de chimie. Obligând comunele să subvenţioneze laboratoarele din regiunile lor, cheltuielele cele mai mari le vor suporta, bine înţeles, oraşele reşedinţe de laboratoare , de cu bucurie vor da ori ce sumă văzând că analisele să fac într’un mod mai expeditiv şi cu mai mult folos pentru comună. N’avem pretenţiunea că în aceste articole să fi spus totul asupra acestei însemnate chestiuni căci cadrul unui ziar nu ne permite a ne întinde prea mult, scopul ne-a fost de a atrage atenţiunea celor din capul serviciului sanitar şi a d-lor deputaţi cari par că să interesează întru câtva de această chestiune. Ori cât de multe regulamente s’ar care şi oricât de bune ar fi ele, rămân totuși ilusorii lipsind persoanele competente cari să le execute. A. INFORMAŢIUNI Azi începe la Cameră discuţia pe paragrafe asupra răspunsului la Me£ agiîi. Sunt înscrişi să vorbească d-nii N. Fleva, I. Grădişteanu şi Em. Porumbaru. Ziarului «Galaţii» i se scrie din Constantinopole, că poliţia otomană d’acolo a prins pe un dr. Ettingher implicat în mai multe pungăşii. Acest dr. Ettingher nu este decât Filip Ettingher care a escrocat pe mai mulţi doctori din ţară în numele fratelui seu, dr. Ettingher şi pentru care fapte a fost condamnat la 6 luni închisoare. Filip Ettingher poartă un paşaport al fratelui său dr. Ettingher. După cât aflăm acest escroc va fi trimes de consulatul nostru din Constantinopol, la Galaţi. In «Monitorul? de azi se publică lista sumelor primite de guvern, de la diferite persoane pentru fundaţi tipeg, «Carol-Elisabeta». In capul Iistei figurează Prinţul Ferdinand şi Princesa Măria cu lei 20.000. Apoi vin: 10.000 lei de la d. Menelas Germani, ministru de finance; 10.000 lei de la d- Al. Marghiloman, ministru de justiţie ; 5.000 lei de la d. Moise Halfon ; 5.000 lei de la d. Solomon Halfon. 15.000 lei de la d-nii Israel, Chaem, Leon si Albert Daniil, din Iaşi; 30.000 lei de la domnii N. St. Dumba, Mihail St. Dumba şi N. Teodorii Dumba ; 10.000 lei de la d. N. Chrissoveloni ; 1 000 lei de la d. Al. G. Mavrocordat ; 1.000 lei de la d. şi d-na N. Garoflidi, senator ; 300 lei de la d. I. Scheeser, din Azuga ; 300 lei de la d-na Maria G. Creţulescu. Această sumă de bani fiind depusă la casa de depuneri şi consemnaţiuni, guvernul a adus mulţumirile sale d-lor donatori. Toţi ziariştii din capitală sunt convocaţi pentru astă-seară la ora 0, la clubul presei. D. Profesor dr. Ghiricescu, va începe prelegerile sale la Universitate la 15 Decembrie curent. Un duel ori de dimineaţă a fost o întâlnire le hypodrom între d-nii: Maior Văleanu, din cavalerie şi d. Hernia. Provocarea a fost făcută în urma unor cuvinte schimbate alaltăeri seară de aceşti domni, la o serată a d-lui colonel Goijan. Duelul s’a făcut cu pistolul ghintuit, cu viză, la 25 paşi. La primul foc glonţul pornit din pistolul d-lui maior Văleanu a lovit în piciorul drept pe d. Hernia şi a pătruns în canalul inguinal. Imediat medicii lau condus pe d. Hernia în una din odăile dela hypodrom unde i s’au făcut primele pansamente. După ce a fost transportat acasă de Dr. Leonte a procedat imediat la extragerea glonţului. Operaţia a reuşit pe deplin, cu toate acestea starea pacientului este destul de gravă. D. Hernia va trebui să stea în pat mai multe zile, rana find foarte serioasă. Din Iaşi Soldatul Antochi Ion din secţia III Pompieri, a încercat să se înece astăzi în Fântîna de la Toma-Cozma, unde pompierii aceleî secţiuni îşi adapă caii. Pe cadrul gurei fântînei s’au găsit boneta şi mantaua soldatului şi o luminare de spermanţetă arsă pe jumătate Ferm decis a- şi curma firul vieţei. Antohi, a voit să se convingâ mai întâiu de adîncimea fântînei, operaţie, făcută cu ajutorul lumînărei. Dînsul a fost scos aproape mort din fîntîaa.* In comuna Şoldana, plasa Turnu, s’a descoperit că neguţătorii Vasile Năstasă, Vasile Botez şi N. Luciac, aipestpcă raciul No 2458 cu eter pe care -l pun în consumaţia ţăranilor drept spirt. Falsificatorii au fost înaintaţi parchetului.* D-nul Sturza-Scheianu şi Pandele Zamfirescu s’a fi înaintat astăzi demisiunile din posturile ce ocupau la Creditul urban din Iaşi. Consiliul de administraţie al Creditului va fi în curind convocat pentru aceasta. ■ __ Şcolare In zilele de 10 şi 13 Noembre s’a inaugurat nouile şi splendidele localuri de şcoli din comunele Zănoaga şi Cezieni din jud. Romanaţi. La serbarea acestei din urmă a asistat d. Cezianu, director general al telegrafelor şi poştelor, care a contribuit mult la terminarea acestor localuri, medicul plăsei, sub-prefectul, revisorul școlar și alte persoane de prin vecinătate. ifumiri Pe ziua de 7 Decembrie s’au mai numit in Ministerul şcoalelor şi d. Emil Scărlătescu, actual copist in direcţia II, ca ajutor de archivar in aceiaşi direcţie, d. D. I. Mateescu Buzău, actual copist în serviciul inspectoratului, ajutor de archivar în serviciul contabilităţei, în locul d-lui Iorganda, iar d. Iulian Delescu, licenţiat în litere şi d. Petre Dan, copişti. UN PROCES INTERESANT Un proces foarte interesant atît pentru medici cât şi pentru bolnavi se desfăşoară actualmente înaintea tribunalului Senei, la Paris. Iată care este obiectul procesului. La 20 Martie 1889, un camioner, anume Iosef Driot, intra la spitalul Pitic pentru ca să i se opereze un bist de la mina stingă.—Fu adormit cu cloroform, dar nenorocitul nu se mai deșteptă: murise în urma unei congestiuni produsă de cloroform. In urma acestei întâmplări tragice, văduva dădu în judecată Asistența publică, de care depind mai toate spitalele din Paris, cerîndu-i 80000 lei despăgubire. Motivele invocate de văduvă sunt, mai întâi, faptul, că cloroformisaţia nu trebuia întrebuinţată, deoarece soţul ei fiind destul de robust, ar fi putut îndura operaţiunea, fără a fi dormit, şi apoi cloroformisaţia a fost făcută de un intern, iar nu de un doctor. Asistenţa publică susţine la rîndu-i, că ea nu este întru nimic respunzătoare de această întâmplare, basindu-se pe motivul de drept, că greşeala, dacă greşeală a fost, cea ce nu este pe deplin lămurit, trebue atribuită şefului de serviciu, care a însărcinat pe intern cu cloroformisaţia şi acest şef de serviciu ne fiind numit de dînsa. Nu se ştie care va fi judecata Tribunalului, amîndouă părţile invocînd motive destul de plausibile In orice cas această întlmplare va da mult de gândit tutulor chirurgilor, cari vor sta la îndoeală, cînd vor avea de operat vre’un bolnav. Ca price întâmplare şi aceasta are un interes practic : aceea de a face mai îngrijitori, pe medici și pe internii spitalelor, cînd este vorba de vre’un nenorocit din popor. CRONICA DE MARTI O IUMMI; BUNA I Roma—zice Marius Fontanex)—nu putea exista, după Alexandru şi Pyrus, decât cu condiţiunea de a distruge orice forţă născândă, de a anula orice putere câştigată. Pusă două clipe în pericol, de Samniţi şi de Pyrus, ea câştigă forţe nouă şi o dorinţă nestrămutată şi neînfrânată, îndrepta acum ambiţia Romanilor peste văi şi munţi, peste valurile întinsei mări. Nimic nu o mai putea reţine. Pofta de cuceriri, devenise un element de viaţă atât de necesar pentru fiecare cetăţean roman, ca şi pâinea din toate zilele. Fiecare comandant roman cugeta cu o siguranţă instinctivă la cucerirea şi la dominaţia lumei. De pe marginile frumoasei şi încântătoarei Italii, Romanii întrevedeau nu mai puţin ţărmii încântători ai Greciei şi auziau un sgomot depărtat, asemenea unei adunături de limbi ce nu se cunosc una pe alta, popoare—puse în stare de vrăşmăşie de nişte satrapi, vanitoşi şi sanguinari. Tarentum, Sybaris şi Croton, precum şi toate celelalte mărgăritare ale comerţului elen din Grecia mare, erau acum în mâna lor. Orgoliul grecesc începea să se încovoaie, pe când Romanii inaintau mereu spre Sud împinşi poate de acel sentiment de mândrie care ridică cu atât mai micit pe învingător în ochii lui proprii, cu cât învinsul sau învinşii au fost nişte adversari de temut. In faţa portului Rhegium, dincolo de Fretum Siculum (astăzi strâmtoarea de Mesina), începea ţermul sicilian, care se pierdea spre Apus în bruma valurilor albastre ale Mediteranei. Şi dincolo, pe ţărmul apropiat, la o azvărlitură de săgeată, Messana (Messina) şi Tyndaris, apropiate şi parcă gemene. Catana Calchidică, patria legislatorului Haron ■ das şi renumită pentru grânele ce producea şi Syracusa cu templele ei descrise de Ciceron cu atâta măestrie, cu împrejurimile ei atât de frumoase, Syracusa al cărui comerţ a dominat un moment jumătate din Mediterana, şi unde se mai găsesc încă ruinele palatului lui Hieron, Syracusa imprenabilă o straluceau de frumuseţi şi de bogăţie. Ele surâdeau, privind pe valuri, şi nu se temeau încă de pericolul ce le ameninţa şi care, de astă dată, se află la două paşi. Patruzeci şi unu de ani durase lupta dintre Greci şi Cartaginezi in Sicilia, Grecii le luase înainte. Pe când Cartaginezii îşi consumau timpul să-şi stabilească dominaţia asupra Berberilor din Nordul Africei, emigraţia greacă se scurgea uşor şi fără sgomot în basinul anterior al Mediteranei, se constituia în oraşe şi porturi, ocupau coastele Franţei de Sud şi ale Italiei şi rnconjurau insulele. Întăriţi în Nordul Africei, Cartaginezii începură a înfrunta marea. Un conflict între cele două popoare de o potrivă comerciante, era inevitabil. In apele portului Masalia fu prima ciocnire şi înfrângerea Masalioţilor prima victorie. In Sicilia însă lupta dură mult, peste patruzeci de ani. Oraşele Siciliei fură cucerite şi recucerite de patru ori. Singură Syracuza a putut rezista. Iar după patruzeci de ani Cartaginezii şi Grecii căzură la pace şi teritoriul Sicilian fu dat pe din două. De pe ţărmul opus soldatul Roman privea cu rvnă frumoasele câmpii ale insulei şi încredinţat că acel pămînt îi aparţine, să prepara de luptă.* Istoricul german Scherer ne arată că Roma şi Cartagena se cunoşteau cu mult înainte de răsboieile punice. Această idee o arată şi Polybia * 1). Se vorbeşte chiar de nişte anume tractate maritime, spre a zice astfel, între cele două cetăţi, dar faptul nu se documentează. Cartagena nu e bine cunoscută, atât cât e cunoscută, decât din timpul resboaelor punice cari au şi nimicit’o. Romanii nu o întâlnise încă în calea lor şi nici că avusese timpul să se ocupe de densa. Ea comanda încă Mediterana occidentală, fără a fi supărată de nimeni şi până acum nu cunoscuse alt rival demn de dânsa decât pe greci, nu mai puţin apriginii în cea ce priveşte comerţul şi navigaţia şi în cea ce priveşte răsboiul. Acum însă, Cartagena, care ocupase o bună parte din Sicilia şi care ameninţa pe cealaltă, vede ridicânduse în faţa ei figura ei atletică şi hotărîtă a Romanului. Momentul este desigur cel mai solemn din întreaga istoria antică. Era vorba de a se şti, care din doi. Ca să trăiască împreună era cu neputinţă. Nici unul nici cellalt din cele două popoare nu putea fi pricepe aşa ceva. Pentru Romani acum Cartagena era o piedică ce li se panta in cale. Piedica trebuia înlăturată, nimicită, şi Cartagena a fost nimicită. Cine şi ce era Cartagena ? * In imaginaţia lor fecundă şi aprinsă, Arabii au asemenat Marocul, Algeria şi Tunisia cu o insulă cuprinsă la Nord şi Est de Mediterana, la Vest de oceanul Atlantic, şi la Sud de „Marea* de nisipuri, El- Saharah. Cele triţinuturi cuprinse în această regiune sunt numite de Arabi Maghreb-el- Adna (apusul cel mai apropiat), pentru Tunis. Maghreb-el- Vest (apusul cel din mijloc) pentru Algeria şi Maghreb el hksa (apusul cel mai depărtat) pentru Maroc; iar întregul ţinut se găseşte scris în cârţile lor sub denumirea de Qezirat el- Maghreb, cuvânt care însemnează „insula occidentală". Şi imaginaţia arabă nu este cu totul fantastică pentru că în adevăr, acest ţinut se detaşează în mod desăvârşit de restul continentului african. Totul o deosibeşte de rest. Intre Atlas şi Mediterana solul este european, clima europeană, producţiunea în genere europeană şi cu timpul chiar mora*) Polybia arată că in anul 509 înainte de Christiurile şi civilizaţia europeană vor domina. Africa cea adevărată, Africa neagră, pustie sau sălbatecă începe tocmai dincolo de Atlas. Intre regiunea Tel şi coastele de Sud ale Italiei şi Spaniei nici o deosebire, afară doar—şi aceasta pe alocurea—o mică deosebire de temperatură, încolo aceleaşi rîuri, cari şerpuesc printre munţi şi coline, aceleaşi câmpii înverzite, aceleaşi păduri de măslini, lămâi şi portocale, şi mai aceleaşi plante şi animale, între cele trei ţinuturi, Marocul, Algeria şi Tunis, nici o linie de despărţire naturală. Din punctul de vedere fisic, ele formează un sat omogen şi compact. Numit geniul francez, a reuşit în timp de cincizeci de ani aproape să stabilească o deosebire între Algeria şi celelalte două ţinuturi din dreapta şi din stânga. * Puţine din ţinuturile globului au fost ursite si sufere atâtea năvăliri, atâtea războaie lungi şi exterminatoare ca această regiune. Şi dacă este adevărat că istoria nu e alt-ceva de cât o imensă succesiune de tablouri, apoi de sigur că regiunea Atlasului oferă panorama cea mai bogată. Nu se ştie şi nici că s’ar putea preciza epoca când s’au stabilit aci cele d’întăi popoare. Se ştie numai atât că cei mai vechi locuitori ai Africei de ÎJord? au fost Berberii, representaţi astăzi prin Kabili. O parte din aceştia, iberii au trecut în Spania, probabil înaintea de ruperea istmului de la Gibraltar; o altă parte a trecut în pustie şi au înaintat până la Sudan, aceştia sunt reprezintaţi astăzi prin Belachi, sau Peulhi), iar restul trăiesc încă retraşi şi separaţi de Arabi, prin văile dacă, nu mai bine, prin scorburile Atlasului. Berberii îşi alcătuise prin aceste ţinuturi, de o fertilitate admirabilă, o viaţă liniştită şi fericită. Nevoia de hrană, care a fost în toate timpurile motivul de căpetenie, cauza determinantă a tutulor năvălirilor şi a tutulor războaielor de exterminare nu s-a simţit niciodată în regiunea berberă. Această epocă de fericire încetează către anul 880 înaintea de era creştină. O dispută într’unul din porturile feniciene, cum se întâmpla ei foarte des în Asia, a determinat emigrarea unei părţi din populaţia tirienă. Navigatori consumaţi, aceşti tyrieni, înaintară spre Vest, căutând un loc propriu, unde să se stabilească. Aceşti turieni cunoşteau desigur localitatea, căci înainte de dânşii alte colonii feniciene se stabilise. De aceea las la o parte cunoscuta legendă a Didonei şi anachronismul lui Virgiliu, legendă cunoscută de toată lumea, „Carthada“, cetatea nouă, fu ridicată de aceşti turieni, pe litoralul măreț, nu departe de actualul Tunis, mai vechi şi încă şi decât dânsa. Negustori desăvârşiţi cartaginezii ştiură să profite de munca Berberilor (Libienilor, cum îl numeau grecii), cari lucrau pământul, şi puţin câte puţin se întăriră. Umili la început, ca nişte adevăraţi semiţi, el nu cugetară la altă ţintă decât la acea de a se îmbogăţi şi aceasta nu le fu greu, căci aveau a face cu nişte popoare, a căror naivitate forma un contrast izbitor cu duplicitatea noilor sosii. In curând însă cartaginezii deveniră redutabili, şi, patru secole mai târziu, întregul ţinut dintre Atlas şi Mediterana se afla supus tiraniei cele mai despotice din câte cunoaşte istoria. Timpul de la fundarea ei şi până la anul 48, înainte de Christ, constitue prima perioadă a istoriei Cartagineze, o epocă de ridicare, de mărire și de splendoare. In acest restimp Cartaginezii avură să lupte cu toate popoarele vecine și rând pe rând le supune ne toate. G. T. Buzoianu. 1) General Faidherbe. Les Petils.