Lupta, septembrie 1922 (Anul 2, nr. 210-232)

1922-09-15 / nr. 222

m Caa mai mare reducere a prețurile Pneumaticelor s 'a flăcaat fie către ma» WBkTWii ■'■■■ 1 vjwA * ’y?' i a Noul Tarif In detalii dleia IS S@pt@mish­@ 1922 PSate si Antiderapante Casnerata Camere 765X105 lei 1955 lei 2350 lei 350 015X105 95 2135n 2550 99 365 820X120 5» 2050 3350 99 450 880X120 59 3160« 3700 99 485 820X120 55 3050 99 3600 59 505 820X135» 3550 95 4150 99 505 880X135 95 3900 99 4580 95 550 895X235 95 4000 99 42­50 59 525 935X135 5» 4470 59 5250 99 555 Singure Pneumaticele PIVELLI nu fost câștigătoare Sa sursei© mari de automobil© Circuitul din Strasburg 15 Iulie 1922 pe mașina Fiat Circuitul din Milano 3 Septembrie 1922 pe maşina Fiat Circuitul din Milano 10 Septembrie 1922 pe maşina Fiat nea că este contrariu tratatului dela Sevres. Note destul de vii fură schimbate între Paris şi Lon­dra până când, după multe amâ­nări, se convocă conferinţa din Paris pentru Orient din Martie 1922 care conchise la modificarea radicală a tratatului dela Sevres. Până şi­­Anglia admise principiul renunţăreî la Asia Mică de către Grecia si se propuse un armisti­ţiu celor doi beligeranţi Guver­nul din. ÎAngora răspunse că este gata să încheie armistiţiul cu con­diţia ca grecii să evacueze mai întâi Asia Mică. Guvernul grec insă nu voia să accepte condiţia; el era dispus la un armistiţiu, în­să nu şi la evacuare. La Smirna constitui „Consiliul apărărei naţionale a Ioniei“ cu intenţia de a­ urma lupta chiar dacă­­Atena ar fi­ primit să lichideze întreprinde­rea conform cererei aliaţilor. Gre­cia continuă să spere în sprijinul englez şi nu se dete vreo urmare propunerea de armistiţiu. Anglia ceru atunci să se numească o co­­misiune de anchetă asupra atroci­taţilor turce cari alarmaseră opi­nia engleză. Franţa răspunse cerând să se facă ancheta şi asu­pra atrocităţilor greceşti. Intre timp, guvernul grecesc crezu necesar să ridice moralul foarte scăzut al trupelor greceşti printr’un mijloc eroic: ocuparea Constanntinopolului. Entuziasmul era mare printre rândurile greci­lor cari se vedeau deja intrând victorioşi în vechea capitală a împăraţilor bizantini. Dar Mu­stafa Kemal se folosi de faptul că atenţia grecilor, îndreptată a­­supra Constantinopolului, nu mai era concentrată asupra Anatoleu, şi, în noaptea din 25 pe 26 Au­gust, el îşi deslănţui noua ofen­sivă căreia armata greacă, deja demoralizată de un efort prea mare pentru puterile ei, nu-i putu rezista. Medici tăinuitori Un medic ne scrie: In campania dusă da presă în chestia uciderii lui Aroneanu con­stat că se omite o categorie de vi­novaţi: medicii, cari au făcut autop­sia victimei şi au ascuns adevărul. Şi ■ ei­ trebuesc prinşi­­ în cercul acu­zaţilor.­­ Dacă Aroneanu a fost ucis — şi nimeni nu se mai îndoeşte de asta — atunci pe banca acuzaţilor trebue să stea şi medicii ca tăinui­­­­tori ai crimei. Aceasta din punctul de vedere al dreptului. Moralmente însă crima lor e mai mare ca a brutelor, cari­­ ne fac, să ne fie ruşine de numele de români. Crima lor e mai abjec­tă ca acea săvârşită de cei, cari au ordonat şi de inconştienţii, cari au săvârşit­­asasinatul.. Medicii, cari au tăinuit crima, sunt mai vinovaţi pentru că sunt oameni culţi, a că­ror conştiinţă ar fi trebuit să vibre­ze la infama încercare a asasinilor de a ne despuia de atributul de oa­meni. .Sunt­ mai vinovaţi pentru că au mânjit un sfânt sentiment de so­lidaritate colegială şi s‘au coborât mai adânc chiar ca asasinii, soli­dari cel puţin, în crima lor. înainte de a fi trimişi la puşcărie, medicii tăinuitori ai crimei trebuesc desbră­­caţi de titlurile lor academice, aşa cum s-ar face în oricare ţară din Europa, pentru că in practica lor medicală au putut concepe până şi crima cea mai mişelească ca­­ fapt moral­­­. t Politica la Brăila Disensiunile de la ţărănişti.—Trei tracţiuni. Un excomunicat care acţionează. — Operă de dezagregare Dintre partidele politice locale, cel care a început a da semne de viaţă vădită, în preajma deschi­­derei Parlamentului, este fără de îndoială partidul ţărănist. Ţărăniştii locali reuşiseră să­­şi facă în judeţ, o frumoasă po­pularitate. Consecvenţi cu atitu­dinea pe care şi-o impuseseră, e­­lectorii săteni au trimis fără de contenire în Parlament aleşi„de­­ai lor“. Germenul distrugător al emulaţiei rău înţelese a pătruns însă în rândurile conducătorilor de aci ai partidului şi ceea ce era fatal să se întâmple, s’a întâm­plat : întregul organism brăilean nu prea bogat în elemente de con­ducere, s’a fracţionat în două : o grupare în frunte cu d. Petre Bălan, avocat şi fondator al sec­ţiei ţărăniste locale şi o a doua grupare, condusă de d-nii C. Cos­tinescu, fost primar şi Virgil Gro­su avocat.* Cu prilejul vizitei pe care a fă­cut-o aci d. dr. Lupu, s’a cerut e­­lucidarea situaţiei care se prezin­ta într’o ipostasă nu tocmai a­­greabilă. Atunci d-sa a dat so­luţia de circumstanţă : a exclus din partid pe d. P. Bălan şi pe a­­micii d-sale şi a trecut conduce­rea d-lui C. Costinescu. Se părea că lucrurile au luat o cale normală. Dar, după scurtă vreme, intervine o nouă neînţe­legere : prietenii politici ai d-lui V. Grossu, susţin că acesta „a fost lucrat“ în alegeri de d. D. Radacovici, ales deputat şi că, dacă cel de pe urmă s’ar fi com­portat ca un adevărat tovarăş, d. Grossu ar fi reuşit să intre în Parlament. Rezultatul sfadei ? O nou sciziune, cu noui grupări: grosişti şi radacovişti. * De cât, d. Petre Bălan nu vrea să se dea bătut. D-sa nu înţelege să abandoneze o luptă pe care a început-o şi să plece din rându­rile partidului al cărui întemee­­tor a fost. Şi atunci, continuă să lucreze, îşi adună amicii politici în altă sală, alege un alt consi­liu orăşenesc şi judeţean, for­mează o „bancă a Ţăranilor“ cu capital de 5.000.000 lei adunat din pungile sătenilor, dă telegra­me de credinţă d-lui Mihalache, ş. a. m. d. Incontestabil că d. Petre Bălan e azi un adversar serios. Totuşi, întâietatea o deţine gru­parea grosistă. D. Virgil Grossu a ştiut să-şi asigure simpatiile mulţimei, care îl secondează cu încredere. Consfătuirile pe care d-sa le face din când în când, simt bine populate, iar din judeţ delegaţii ţărani aduc cu dânşii asigurări de dragoste şi de ascultare. Ceea ce însă se poate spune fă­ră teamă de a greşi, este că aşa fracţionat cum e, acum, partidul ţărănist din localitate perde pe fiecare zi din forţa sa de altă dată. Şi e păcat. E păcat în special pentru că scurta guvernare din trecut a ţă­răniştilor a dovedit că cei de la Brăila ştiu să fie gospodari har­nici şi cinstiţi, cari se ocupă cu pricepere şi cu inimă de nevoile mulţimii. împărţiţi în grupuri şi grupu­leţe, ţărăniştii brăileni nu vor prezenta nici o valoare, pentru că lipsiţi în parte de conducători în destulători, se vor dispersa re­pede. Soluţia salvatoare, constă nu­mai în adunar­ea laolaltă a tutu­ror forţelor, într’o acţiune comu­nă a celor cari azi îşi perd ener­gia în lupte fraticide. I. FETEA Congresul comunită­ţilor armene Congresul delegaţilor comunităţilor Armene din România, a trimis urmă­toarele telegrame: M. S. Regelui : Delegaţii comunităţi­lor Armene din întreaga Românie Ma­re întruniţi în congres azi 12 Septem­brie în localul Şcoalei Armene din Bu­cureşti în scop de a unifica adminis­traţia bisericească depune la picioa­rele Tronului Majestăţei Voastre ,sen­timentele de neţărmurit devotament şi de profundă recunoştinţă. In numele acestor comunităţi care de veacuri se bucură de ospitalitatea României, şi progresează sub scutul legilor româ­neşti, delegaţii congresului eparhial îndreptează rugile lor fierbinţi pentru mărirea şi gloria României sub con­ducerea Gloriosului ei Rege FERDI­NAND I. Trăiască Regele. Trăiască Di­nastia. Trăiască România Mare. * Domnului prim ministru I. I. C. Bră­tianu : Delagaţii comunităţilor Armene din România întregită întruniţi în congres în localul Şcoalei Armene din Bucu­reşti în scopul unificărei administra­ţiei , bisericeşti roagă pe Excelenţa Voastră Primul Sfetnic al M. S. Re­gelui să bine­voiască a primi expre­­siunea sentimentelor de devotament şi recunoştinţă a armenilor din România Mare pentru Patria Română. * Domnului O. Banu, ministrul culte­lor : Delegaţii comunităţilor Armene din România Mare, întruniţi în congres în localul Şcoalei Armene din Bucureşti în scopul de a unifica administraţia bisericească (roagă pe Excelenţa Voa­stră să bine­voiască a primi expresiu­­nea mulţumirilor lor pentru înaltul interes ce păstraţi pentru cultul ar­mean şi se folosesc de acest prilej pentru a reînoi sentimentele de iubi­re şi devotament pentru Patria Ro­mână. Preşedintele de onoare al congresu­lui, şeful eparhiei Arhimandritul Ha­sig şi preşedintele congresului A. Ma­­nisalian. ......... ai li brăila Brăila. 13. — Azi urma ca Tribuna, secţia II, să se pronunţe în procesul de declarare în stare de faliment a co­merciantului Enrico Cohen, declarare cerută de Banca Comercială Italiană a României din Brăila. Ivindu-se diver­genţe de opinii între d. preşedinte Basnaş şi d. judecător Brăescu, pri­mul fiind contra, iar al doilea pentru, procesul s-a amânat pentru 18 octom­brie, când urmeaza să fie­ judecat de complectul tribunalului. ULTIMA ORA $ CUP­T­A Palatul Justiţiei CONTENCIOS ADMINISTRATIV înalta Curte de Casaţie, secţia IlI-a Contencios Administrativ, a ju­decat era recursul unui ofiţer supe­rior pus în disponibilitate printr’un înalt decret regal, pe baza legei a­­supra poziţiei ofiţerilor modificată în timp de războiu. Motivul recursului era următorul: D. colonel Cristodulo a fost pus în disponibilitate pe motiv că i s-a luat comanda pe care a avut-o în prima parte a campaniei la armata de Nord. Recurentul susține că această punere în disponibilitate este contra­rie legei suscitate, modificată în timp de războiu, care dădea dreptul căpeteniei oștirei­ să pună în dispo­nibilitate fără nici* o formă, pe aceia cărora li s’a luat o comandă pe câm­pul de luptă, — de­oarece imediat după luarea comenzeî, pe care o avea la armata de Nord, a fost de­taşat comandant al unei unităţi în grupul dela Certa cu care a căzut prizonier. Ori pe baza faptului că luându-i-se o comandă i s’a dat i­­mediat o alta, legea în chestiune nu i se mai poate aplica. înalta Curte după deliberare a res­pins recursul. PROCESUL EFORIEI SPITALELOR CIVILE CU SOC. SINAIA Elî urma să se judece în conti­nuare la Trib. Com­. s. I l­a procesul intentat de Eforia Spitalelor Civile, Societăţei Sinaia pentru dizolvarea acestei întreprinderi, care exploa­tează hotelul şi cazinoul din Sinaia. Din cauza lipsei d-lui preşedinte I. Perieţeanu-Buzău care prezidează complectul care judecă acest proces, afacerea s-a amânat la 20 Septem­brie. Hete Parch­et A fost înaintat arestat parchetului, individul I. Moroşanu, conductor poştal implicat în noile fraude des­coperite la poştă. La o percheziţie făcută la domiciliul acestuia, parche­tul a descoperit şase saci mari, plini de obiecte furate din coletele poş­tale pe care numitul funcţionar era însărcinat să le împartă la­­diferiţii destinatari. Afacerea a fost repartizată la cab VII instrucţie unde d. jude-instructor T. Dobrescu, instrueşte şi celelalte fraude descoperite în ultimul timp la poştă. D. BANU la CLUJ A dat o soluţiile chestitnei teatralui româno - magyar la frarea mare. • (Dela corespondentul nostru) CLUJ. — Ministrul artelor d-l C. Banu care a sosit Duminică la Cluj, chiar în aceia zi s’a şi pus, pe lucru, ca să rezolve aci o serie de probleme cari aşteptau de mai mult o soluţiune. La Teatrul Naţional din Cluj, mi­nistrul artelor a primit mai multe delegaţiuni. întâi a fost, o delega­­ţiune a artiştilor acestui teatru, ca­ri s-au plâns că retribuţia lor este foarte redusă în comparaţie cu scum­petea de aicea. D-l ministru Banu a declarat că deocamdată poate fi vorba numai de o îmbunătăţire a lefurilor pe aceste 4 luni din urmă, a anului 1922, de­oarece în viitor bugetul teatrului se va socoti cu începutul anului, (cu luna ianuarie). Tot la Cluj ministrul artelor a fost aşteptat de o delegaţiune din O­radea Mare în frunte cu prefectul de poliţie d-l Ştefan Mărcuş, care în prima linie este un om de teatru, care cu ani înainte, ca apreciat te­nor a repurtat succese la opera din Viena, Karlsbad şi Dresda. D-sa a prezentat acum câteva luni un inte­resant memoriu, în care a arătat modalităţile practice de a se da o soluţiune problemei teatrului româ­nesc la Oradea Mare, Satu-Mare, Baia Mare şi alte centre ardele­neşti, unde continuă să funcţioneze numai teatre ungureşti. Propunerile făcute de d-l Ştefan Mărcuş au fost acceptate de minis­trul artelor. Eri d-l ministru Bana a continuat tratativele la Cluj cu d-l Ştefan Mărcuş şi cu directorul teatrului unguresc din Oradea Ma­re, Parlaghy. Rezultatul tratative­lor a fost că s-a dat o soluţiune chestiunei teatrului din Oradea Mare. Teatrul unguresc din acel oraş va primi o subvenţiune şi concesiune pentru reprezentanţii ungureşti şi româneşti. In schimbul subvenţiei, direcţia Teatrului ungar pune la dispoziţie românilor sala teatrului d­e două ori pe săptămână pentru reprezentaţii româneşti. D-l Parla­ghy rămâne director la teatrul Re­gina Maria din Oradea Mare. Despre proiectul d-lui Ştefan Măr­cuş de a înjgheba o trupă româ­nească care să dea reprezentaţii câ­teva luni la Oradea Mare şi alte câteva luni la Arad, Braşov, Baia Mare, Satu-Mare, ne vom ocupa în­­tr'alt articol. L. P. Situația în Irlanda Roma, 13. — Comunicația anglo-irlandeză este compleet întreruptă i­n cauza grevei generale în Irlanda a poştelor, telegrafelor telefoanelor. Pentm d. minis­tru de răsfoi Domnule Director, Vă rugăm a aduce la cunoştinţa celor în drept prin ziarul D­vs., ur­mătoarele : „După ce greutăţile vie­­ţei sunt aşa de mari şi nu putem face faţă nevoilor vieţei cu solda ce avem, se iau şi măsuri care ne îngreunează mai rău. Astfel promoţia ofiţerilor 1914 Geniu (căpitani) sunt chemaţi la Şef de aplicaţie la 1 Octombrie 1922 pâ­nă la Februarie 1923, iar la 1 Au­gust 1923 urmează să vie la Şcoala de informaţii. Suntem nevoiţi astfel să ne de­plasăm din toate colţurile ţărei de două ori în cursul unui an la inter­vale diferite, când aceste cursuri pu­teau să fie o continuitate, astfel cum a fost pentm seria Căpitanilor pro­moţia 1913, cam­ de la 1 Februarie 1922 până în Iulie 1922 au făcut Şcoala de aplicaţie, iar la 1 August 1922 au continuat informaţiile. Greu­tăţile de deplasare fiind aşa de mari, ar fi logic şi echitabil să se ia aceiaş măsură şi pentm promo­ţia 1914. Cu deosebit respect Mai mulţi ofiţeri promoţia 1914 din provincie. i i­ala artistica si intelectuala Joi 14 Septemnbre 1922 TEATRUL NAŢIONAL. — Matineu: „Scampolo”; seara: „Macbeth,”. PARCUL OTETELEŞANU. — ..Lă­utar®!”. GRADINA CĂRĂBUŞ. — „Rabdă inimă”. GRADINA ALHAMBRA. — ,,Eîn ama în alta” TEATRUL CAROL CEL MARE — „lankele”. ..Necunos-TETRUL CENTRAL, oria”./ TEATRUL ,MOULIN ROUGE”. — 5. Varietăţi”. CINEMA CERCUL MILITAR. — „Tainele Oceanului cu Eddie Polo”. TEATRU Teatrul Popular deschide stagi­u­­nea mâine seară Vineri cu come­dia lui N. Burlănescu „Două cu­metre“. Stagiunea trupei evreeşti de artă M. Fiszon de la teatrul Central, în­cepută sub atât de fumoase auspi­cii cu Revizorul lui Gogol, continuă cu un mare succes. Miercuri seara d-na Vera Zaslav­­skaia în Necunoscuta (La femme X) , Bisson a repurtat un succes i­­mens. Mâine seară, Vineri, pentru în­tâia oară Ascultă, Israele! (Sma Is­méi). Mâine seară Sâmbătă, opere­ta Micul Milionar. Duminică după ar­iază matineu cu Micul milionar, iar Duminică seara pentru a treia oară Necunoscuta. MUZICA Concertul Znaida. Tenoml liric evreu A. Znaida, a apărt în faţa publicului bucureştean, în seara de Sâmbătă 9 Septembrie, în sala Lie­dertafel. Cu un repertoriu în care muzica populară evreiască, alterna cu frânturi de operă clasică,­ — A­, Znaida, a izbutit să câştige în chip spontan, mulțimea de spectatori, ca­re umplea sala. Znaida — cu o voce caldă și puternică, uimitoare p­rin sonoritatea emisiunii,­­ prin marea artă pe care o posedă — a dat sim­plicităţii* melodiilor populare o scli­pire de o rară desăvârşire. Muzica populară evreiască domi­nată înn special de o notă sentimen­tal tragică, — a găsit în d. A. Znajj­da, un tă­lmacin că mia publicat a Ştiut să-i exprime recunoştinţa prin aplauze entuziaste. Prin concerte — ca cel de Sâm­bătă, publicul nostm, face cunoş­tinţă cu comorile cari zac în adân­cul sufletului popular, — în cazul de faţă în sufletul celui mai oropsit popor, cel evreesc ale cărui dureri, le scoate la lumină cu atâta pro­fundă înţelegere, marele artist care este A. Znaida. D. Michail Zaidman, a complectat seara, executând la vioară câteva bucăţi de muzică rusească,­­ fiind răsplătit de public prin aplauze bi­nemeritate. La Piano, d. Margulius, merită toa­te laudele. ŞTIINŢA In Canada s-a instituit o zi a Fo­cului: 9 Octombrie, această zi va fi închinată­­în toată ţara educaţiei lo­cuitorilor cu privire la felul de a preveni şi combate incendiile. La noi o zi a Focului ar fi şi mai interesantă: ar trebui să învăţăm pe cetăţeni să stingă focul fără apă!.. CĂRŢI ŞI REVISTE A­ apărut Curierul Judiciar No. 1­30 an­ul 31 cu data de Duminică 10 Septembrie col., sub direcțiunea d-lui N. C. Schina, cu un bogat sumar. (wstw HSBa&'iii MSSíi O BANCA a frumfionarilor publici Deblocarea cotelor de 63 şi 90 Sunt doi ani de când am scris în a­­ceastă chestiune, arătând avantagiile ce le-ar putea avea clasa funcţionărea­scă, având o Bancă a lor. Creaţiunea şi modul de funcţionare a acestei băn­ci, le-am expus pe larg fostului mi­nistru al muncei, d. Traneu-Iaşi, ca­re le-a găsit bune şi ne promisese concursul său, căci prin realizarea practică a acestei bănci, multe din problemele funcţionăreşti se pot rea­liza. Se cerea însă ca masă funcţio­nărească să îmbrăţişeze ideea, ca să poată fi transformată în realitate. Deşi cerusem aderarea prin articolele publicate, nu ştiu din ce cauze, prea puţini au răspuns. Dacă această idee era realizată, cre­dinţa mea este că multe nevoi func­ţionăreşti erau înlăturate, căci prin bancă s’ar fi putut face împroprie­tăriri, aprovizionări lesnicioase, case de sănătate, ajutoare copiilor la în­văţătură, etc. Este bine ştiut că în urma mişcărei funcţionarilor din 1919 prin Uniunea generală s’au obţinut acele cote de 63 şi 90 la care aveam dreptul şi ca­re s’au dat sub formă de rentă cu o dobândă de 5 %, însă din cauza vân­zare! ce începuse a se face de către funcţionari pe sume ridicole pentru acoperirea urgentelor nevoi, guvernul a blocat această rentă. Acum, dacă jumătate sau chiar un sfert din totalul acestor cote, s’ar de­bloca şi cu această sumă s’ar înte­meia zisa bancă, am credinţa, că ar fi una din cele mai mari instituţiuni financiare din ţara noastră şi când o bancă posedă un capital de 100—200 milioane sunt convins că mai găse­şte credit de cel puţin pe atâta şi atunci s’ar uşura cu mult greaua si­tuaţie economico-financiară a clasei funcţionăreşti. In ce chip s’ar putea face ace­­is­ta, sunt chestiuni techni­­nice de detaliu, care se vor pune a­­tunci, dacă ideea ar triumfa spre bi­nele tuturor. Fiecare funcţionar ar fi acţionar, astfel că capitalul depus, din rentă, este asigurat. Dacă această frumoasă şi salutară chestiune ar fi îmbrăţişată de toţi funcţionarii, credem, că orice guvern ar fi la cârma ţărei, nu ar avea nici un motiv, ca să nu deblocheze o parte din zisa rentă ajutând prin aceasta în mod real clasa funcţionărească, care se află într’o stare precară de nedescris. Indiscutabil că şi Statul este dator să vină cu partea lui de contribuţie sub diferite forme, ce vor fi­ necesa­re, în constituirea şi susţinerea zisei bănci, căci funcţionarii fiind organis­mul viu al său se impune acest spri­jin, din toate punctele de vedere , pentru însăşi consolidarea sa. Primesc ori­ce obiecţiuni sau prop®i­neri în legătură cu această chestiune importantă. NICOLAE H. VECHIULESCU Secretarul g-ral al sindical­ ministr de finanţe Duminică 17 Septembrie orele 11 a. m. are loc în localul şcoalei de băeţî din strada Epureanu No. 10, solemnitatea deschiderii noului an şcolar al şcoalelor comunităţii Ie­­reliților de rit spaniol din Bucu­rești. „CIrifeys*4 Joi 14, Vineri 15 Septembrie Sâmbătă 16, Duminică 17 Sep-Iliiul M II ,„R U L­­ T A“ IFW. Iolji 1. i L. iiiUirg Bărăţiei 2 (Piaţa Sf. Gheorghe) I Animfa oho?, sa eisenieSa sa primeşte slims Soi fe­tus de NOUYATI pentru sezonul de şi 1 ________ CĂUTĂM CORESPONDENŢI HARNICI LA ARAD ŞI ALE­xandria. CERERILE SE VOR ADRE­SA SECRETARIATULUI DE REDACŢIE Se aşeză pe iarbă trecându-şi o mână prin păr­— Ce frumoase sunt prostiile astea ! gândi el zâmbind fericit, închise ochii ridicând din umeri părând că ar voi cu acest gest să se scuture de toate gândurile sale, de toate îndoelile şi suferin­ţele din trecut. Sina fugise până la portiţă şi se opri. Inima-i batea tare, obra­­jii-i ardeau- îşi apăsă mâna pe sânul stâng şi se sprijini un mi­nut de zid. Apoi deschise ochii privind ciu­dat înjur, oftă uşor şi adunându- şi cutele fustei largi fugi cu pi­cioarele ei tinere şi svelte spre clădirea ospiciului. Din depărtare strigă bătrânei mătușe care stătea pe scară aș­teptând-o. — Vin tusico, iată am sosit!­CAP- XXXVII Mai întâi se întunecară zările îndepărtate, apoi dispăru râul în negură- De jos din imașurile­ ver­zi răsuna nechezatul cailor-Ici și colo se zăreau focurile a­­prinse de paznicii lor. Jury sta tot pe marginea râpei aşteptând şi numărând focurile din zare. — Unul, doi, trei — ba nu, mai este unul la orizont colo­, abia se zăreşte — ca o steluţă! Acolo stau ţăranii cari vor veghea toată noaptea, fierb car­tofi şi flecăresc­.­­Focul a,rele vesel, pâlpâie şi trosneşte iar la o parte stau caii şi pasc--. Iar de aci nu se vede decât un punctuleţ de foc-.-- iată se şi stinge-Nu putea gândi la nimic, feri­­cirea ce-l copleşise îi risipise toate gândurile-Stătu mult aşa simţind cum se adunau în trupul tău energia şi forţa de parcă s’ar fi pregătit pentru ceva de care nici nu tre­buia să-şi dea seama. Simţea încă atingerea calda a trupului din stofele subţiri şi răsuflul dulce al buzelor tinere. Din când în când îşi zicea cu spaimă: —­ Acum trebue să sosească! Inima-i tresărea şi par’că’şi o­­prea bătăile, tot trupul îi se în­fiora părând mai vânjos mai tâ­năr, mai plin de seva vieţei­ Astfel stătu în aşteptare pe mar­ginea râpei ascultând în neştire îndepărtatul nechezat al cailor, ţipătul gâştelor de pe celalt mal al râului* şi miile de sgomote,ne­definite ale pădurei şi amurgu­lui ce se lăsa încet spre pământ Şi când auzi paşii repezi, foş­netul fustelor, ştiu fără să ridice capul că venea ea, şi se cutremură de dragoste de dorinţă şi de spai­ma în faţa momentului. Sina se apropie; se auzea res­piraţia ei pripită. Jury se ridică şi luând-o în braţe o duse pe sus prin iarbă pe mal în jos­— O să cădem! șopti fata to­pită de fericire şi ruşine. Jury o strânse iarăşi­ la­­piept şi­ i se pă­rea că e când micuţă ca un co­pil, când mare şi robustă ca o femee- Prin rochie îi simţi coap­sele şi se cutremură de spaimă la gândul că era atât de aproape-Jos sub copaci era întuneric şi numai de sus, de la marginea dea­lului ce se contura pe cerul lim­pede, se zărea o palidă lumină roșietică. O depuse pe iarbă și se așeză lăngă dânsa­ .(Vat­urmay u Suflete sbuciumate ilare mmm draman­g liil­î!â intelectualilor ruși de H. AmiBAMIW .

Next