Lupta, decembrie 1922 (Anul 2, nr. 288-314)
1922-12-07 / nr. 293
I Anul O iw. Director Folklo CONST. MILLE • • • • . . . , 200 le . 100 lei . SO lel bsdaotza sz jldbinistraţia BUCURESH, STR. SARINDAR » t’« 12 lwu 1p« 6 ioni • ?« «luai Joi 7 Decembrie 1922 ^ Director: EMIL D. FAGURE FUBLICITATEA Be primeşte direct la Administraţia statului §1 la toate Agenţiile de nobil citate 1 LEU NUMĂRUL IN PARA 2 LEX IN STRĂINĂTATE Ştirile sosite ori de la Lausanne arată că ziua de Luni a fost o zi critică, pentru soarta Conferinţei: ea a coincidat cu intrarea în discuţia, chestiunei Strâmtorilor şi participarea la dezbateri a delegaţiunei ruseşti. D. Cicetin, care trecând pe la Berlin, a ţinut să facă declaraţiuni publice că pentru Rtrăia dezarmarea faţă de România este în funcţiune de „retrocesiunea“ Basarabiei, a continuat la Lausanne politica imperialistă a sovietelor, propunând a se face din Marea Neagră, în caz de război, un lac ruso-turc prin interzicerea vaselor de război ale puterilor occidentale de a naviga prin Strâmtori. In privinţa Germaniei se Ştie că vasele ei de război au luat nume turceşti, şi cu echipaj german au făcut războiu României şi Rusiei. Spre a-şi apără suveranitatea naţională şi existenţa, România este alături de întreaga Europă civilizată şi cere internaţionalizarea Strâmtorilor. Ca una ce este cea mai expusă a fi sugrumată prin închiderea lor, biroul Conferinţei i-a dat cea dintâi cuvântul spre a-şi afirmă nevoile şi drepturile. Suveranitatea naţională a Turciei nu trebue şi nu poate să ştirbească suveranitatea naţională a României, a spus cu multă dreptate, d. Duca în expunerea sa de Luni şi dacă, deşi Bulgaria are două porturi la Marea Neagră, i se acordă totuşi o ieşire la Marea Egee, cu atât mai mult România care nu are decât o ieşire la Marea Neagră, are absolută nevoie ca Strâmtorile să rămână deschise, căci a le închide nu înseamnă numai a face din Marea Neagră un lac, dar înseamnă a desfiinţa şi internaţionalizarea Dunărei. Ori care ar fi gravitatea greşelilor interne ale guvernului nostru, care în chestiunea reformei Constituţionale sapă un abis între el şi ţară, politica externă a României nu e a guvernului. Ea e a naţiunei şi ca atare naţiunea întreagă stă îndărătul declaraţiilor d-lui Duca la conferinţa din Lausanne, căci, cum foarte just a subliniat delegatul României, de regimul Strâmtorilor e legată soarta a optsprezece milioane de români. Caracteristică pare a fi intervenţia primului - ministru bulgar spre a apără teza rusă în chestia Strâmtorilor — ceea ce dezvălue apropierea ruso- turcă-bulgără de mult bănuită şi asupra căreia am atras atenţia la timp. Nu ştim întrucât ea va fi sau nu o surpriză pentru guvernul nostru care, cu ocazia vizitei d-lui Stamboliiski, l-a asigurat de primirea „prietenească“ a României* Până la „prietenia“ bulgară, România va face bine să-şi ţie strânse prieteniile popoarelor cu caii a luptat şi a învins. Numai astfel cuvântul ei va fi acela al victoriei generale. * EMIL D. FAGURE Libertatea Strâmtorilor Cuvântul României la Lausanne 01 Vintilă a mai poftit la ceva ce plănueşte acapararea depozitelor de bani la bănci de e zi de la Dumnezeu fără ca, pe lângă obicinuitele accidente ale trenurilor, să nu avem de înregistrat o nouă acaparare insă la cale de consorţiul ce are sediul la Banca Românească şi căpetenia la Ministerul de finanţe. . Faţă de greutăţile, în cari se sbate sucursala din str. Smărdan a clubului zis liberal, pentru a-şi procura numerar, unul din „devotatii“ celui ce vrea să orânduiască viitorul economic al tării, d. V. Slăvescu, sub titlul „Problema depozitelor“1 publică în oficiosul guvernului o pledoarie în favoarea unor măsuri, cari ar îndrepta toate depozitele de bani numai spre reţeaua financiară a „Băncii Româneşti E vorba de pericolul pentru depunători de a face depunerile la „anumite“ bănci, cari le vor pierde banii, dar cari deocamdată câştigă ce vor, cât vor şi cum, vor. Ş. a. m. d. „Să judece orice om cu mintea sănătoasă, zice d. V. Slăvescu, ce operaţiuni pur bancare poate întreprinde acea instituţie Cernanteria şi cam ce dobânzi poate reclama de la clientelă, dacă ea însăşi plăteşte 10 la sută la capitalurile private ce se încredinţează? Oare pot fi în complectă siguranţă depozitele încredinţate unei astfel de bănci ?“ Cum pe de altă parte băncile afiliate ,,Băncii Româneşti“ plătesc azi acesteia sub formă de dobânzi, comisioane, etc. nu 10 la sută de la sută, pentru fondurile procurate de ea, întrebarea d-lui Slăvescu s-ar putea întoarce astfel: Să judece orice om cu mintea sănătoasă, ce operaţiuni pur bancare pot întreprinde filialele „Băncii Româneşti“ şi cam ce dobânzi pot reclama de la clientelă, dacă ele înseşi plătesc io la sută la capitalurile ce le procură centrala? Oare pot fi în completă siguranţă depozitele încredinţate unor astfel de bănci? Făcea mai bine ,,devotatul“ dr-lui Vintilă dacă se mulţumea sa nu cânte decât pe coarda patriciică, în folosirea căreia sunt mari meşteri „ai noştri“, lăsând în pace pe aceia a faptelor şi cifrelor, care sub degetele dictatorului de la finanţe şi ciracilor săi dă prea multe disonanţe. M. D. Glemeneean in America D. HITCHCOCK senatorul democrat care a criticat in senatul american discursul ținut la Boston de d. Clemen___ceau___ FUZIUNEA DEMIţILOR înainte de a sosi d-nul Iusu Maniu spre a se pune în contact cu organizaţia din vechiul regat a Partidului Naţional, democrata care sau unit cu acest partid şi-au contopit aseară organizaţia lor din Bucureşti cu aceea care se deslipise de ea. întoarcerea fraţilor de luptă a fost prilejul unei adunări entuziaste în care sau ţinut cuvântări calde şi caracteristice. Oratorii, între cari, d. Mihai Popovici şi Grigore Filipescu, au accentuat cu deosebire caracterul naţional şi democrat al unirei cu Partidul Naţional D. Grigore Filipescu a arătat că au fost partide cari sau prăbuşit din cauza bisericuţelor din sânul lor, făcând aluzie la luptele dintre boeri şi democraţi din sânul fostului Partid conservator, ceea ce a permis partidului liberal să se ridice pe ruinele acelui partid. D. Filipescu a mărturit că bătrânii şi-au recunoscut greşelile şi a declarat că asemenea bisericuţe nu vor mai exista. Este vorba, cum a spus d. Mihaiu Popovici, de naţionalism şi democratism sincer, nu de drapele pentru înşelarea masselor. Faptul merită a fi notat P. D. Cum e mistificat Artualul de către guvern Introducerea jurământului de credinţă... către guvern! La Oradia Mare s'a petrecut un fapt pe care numai cenzura care e menţinută acolo, l-a putut ţine ascuns până acum. Se ştie că şi cei numiţi ca membrii la Eforia şcolară trebuie să presteze jurământ. Fiind numit membru la Eforia şcolară din ţinutul său, distinsul bărbat politic şi jurisconsult, d-lui deputat dr. Aurel Lazăr, i s’a supus, ca şi altora dealtmintrelea, un text In care se spunea: „Jur credinţă Majestăţel Sale Regelui Ferdinand I, Constituţiei ŞI GUVERNULUI». Bineînţeles că d-rul Aurel Lazăr a refuzat categoric a presta un astfel de jurământ ANTICONSTITUŢIONAL şi FALSIFICAT. Care a fost rezultatul? „Viitorul“ a denunţat pe luptătorul naţionalist dr. Aurel Lazăr că a refuzat să depue jurămîntul de credinţă. Aseară „Lupta“ a publicat răspunsul d-lui dr. Aurel Lazăr adresat „Viitorului“ şi în care arată că refuzul a fost determinat de adausul anticonstituţional care p a fclsificat textul introducând JURĂMÂNTUL DE CREDINŢA CATRE GUVERN. „Viitorul" care duce campanii contra calomniei şi cere restrângerea libertăţei presei, nu publică scrisoarea d-rului Aurel Lazăr, ci pune o notă mincinoasă că d-rul Lazăr i-ar fi scris că dezminte că a refuzat să presteze jurământul. Din nefericire pentru „Viitorul» „Lupta" a publicat scrisoarea d-lui dr. Aurel Lazăr, care departe de a dezminţi, CONFIRMA că a refuzat să depue jurământul, dar nu fiindcă nu jură credinţă Regelui şi Constituţiei, ci fiindcă refuză SA JURE CREDINŢA GUVERNULUI şi nu numai celui de azi, ci oricărui guven, căci e anticonstituţional a se cere asemenea jurământ cetăţenilor cari sunt liberi a combate guvernul când îi cred rău sau ilegal. E bine să ştie Ardealul cum e mistificat de guvern care ar vrea să prezinte ca trădători faţa de Tron şi Constituţie pe ardelenii conştienţi cari nu vor să jure credinţă guvernelor, S. U. R. VESTEJIREA exceselor antisemite "Ar fi nedrept dacă nu am constatat că s’a schimbat ceva în atitudinea partidelor, a autorităţilor şi a opiniei publice, nn genere, faţă de aţă ţările şi excesele antisemite. Altă dată autorii exceselor erau luaţi în braţe de unul din partide spre a lovi în celelalte. Astăzi, afară de gruparea antisemită, mai toate partidele, aproape unanimitatea profesorilor universitari, autorităţile şi unanimitatea presei veştejesc aţâţărie şi excesele contra evreilor. Matural că dreptul de vot al evreilor a operat în cea mai mare parte această schimbare, dar nu e numai interesul electoral care dictează această atitudine. E interesul bine cumpănit al României Frații de a nu procura duşmanilor din afară motive de campanii contra ţarei. Studenţii nu sunt nici guvernanţi, nici diplomaţi şi nu-şi dau seama că duşmanii din afară ne pândesc cu o mie de ochi spre a ne compromite înnaintea naţiunilor civilizate cu cari suntem aliaţî şi a ne vătăma creditul pe pieţele aliate. Aceasta trebue să li se explice mereu şi mereu trebue arătat cum exploatează în afară duşmanii noştri excesele lăuntru. Un singur ziar — oficiosul guvernului „Viitorul“ —deşi găseşte „regretabile“ excesele antisemite, declară că guvernul nu poate îngădui atitudinea unei ,,anumite prese“, care, se ştie că e Presa care-i face opoziţiune. Ei bine, această declaraţie ,trădează jocul echivoc al guvernului, care ppn gura ■ ministrului însţineţiri - MSI?je»..*' errjuts&p, iar Prbi coloanele food sale oficioase le încurajează. Atitudinea aceasta ambiguă explică de ce întotdeauna excesele antisemite coincid cu guvernarea liberală şi de ce autorităţile, sub regimul liberal, nu pot niciodată preveni violenţele, fiindcă sistematic sosesc după înfăptuirea lor. ■!;' E cazul să ne întrebăm serios dacă regimul liberal nu-şi simte sfârşitul apropiat pe urma neputinţei de a înfăptui lovitura de stat a scumbărei Constituţiei nu-şi prepară pentru opoziţie o platformă contra succesorilor. Să fim cu luare atrânie SATURN GRANATE După Crăciun Se anunţă că procesul contelui Fiquelont de Belmont şi al complicilor săi, acuzaţi de pregătirea atentatului contra Suveranului, a fost amânat de la data de 11 crt. pentru după Crăciun. Se pare că d. conte de Fiquelmont are asemenea legături cu Siguranţa Generală, încât procesul lui o să se judece nu după Crăciun, ci după Paşte şi încă, şi acesta al calului I * . Conţii ăştia, mai ales când sânt de Figuelmont de Belmont, au toate noroacele BESCA. CONFERINŢA LAUSANNE-PALACE Hotelul unde sunt văzduiţi reprezentanţii mesei EXECUŢIILE DE LA ITEM Cum le explică comitetul revoluţionar Interviewul „Luptei“ cu unul din şefii revoluţiei Un prieten al ziarului nostru ne trimite din Atena textul unui interesant interview obţinut de la unul din cei mai importanţi membrii ai comitetului revoluţionar. Se poate vedea, pe deplin, din cele ce urmează, cauzele cari au dus la sângeroasa tragedie de acum o săptămână. — Cari au fost motivele cari au determinat tribunalul revoluţionar să dea o pedeapsă aşa de as- Pră? * a — Această întrebare îmi dă prîlejul să răspund unor aprecieri greşite ce s’au publicat, din fericire numai în unele din ziarele străine, între cari şi unele din ţara d-voastră. Din unele telegrame publicate ar reîeşî că ce şease foşti miniştri au fost propriu zis... asasinaţi ş! că singura lor vină ar fi fost acela că politica ce au urmat a dat greş. Ei bîne, nu pentru aceasta au fost condamnaţi, căci a greş, mai ales în politică, e ceva omenesc. Dar ei au suferit condamnarea pentru că justiţia Integră a stabilit cu Prisosinţă elementele de trădare Toţi aceia cari au urmărit desbaterile procesului de limită trădaire care a durat 13 zile în şir, au văzut cu groază pum prim-miniştr ş! miniştri în mâinile cărora era soarta unei ţări, a unui neam întreg, orbit de patime şi din cauza desfrâului politic în care clocoteau, au comis acte cu adevărat criminale. __ Cari sunt anume capetele de acuzare? — I vă mărginesc Să menţionez numai două din ele. Primul, că au nesocotit avertismentul formal al Antantei prin care Greca era avertizată că dacă va readuce pe tron pe Constantin, acest lucru va fi socotit ca un act ostil contra Antantei şi in acest caz se vor rupe alianţele cu Grecia şi se va aplica blocusul economic. Cauzele înfrângerii Al doilea capăt de acuzare rezidă în aceia că au premeditat abandonarea Asiei Mici şi în acest scop au dizolvat sistematic armata, după care a venit înfrângerea şi distrugerea operei abia terminate a întregire neamului elen. Vă voi desluşi: Când Venizelos, în Noembrie anului 1920, căzu, Grecia aliată şi mandatară a Antantei deţinea, pe baza tratatului de Sevres, Asip Mică, iar Kemai nu conta. Venind la putere Gunaris şî ceilalţi, Grecia, din cauza lui Constantin, duşmanul Antantei, al Serbiei, dar şi al României, se văzu Imediat. Izolată. Alianţele căzură şi orice sprijin moral sau material lipsi cu desăvârşîre. In schimb, Kemai până atunci Inofensiv, găsi sprijin prin re aflaţii de eri ai Greciei şî organiză armata sa. Anglia şî Venizelos sfătură atunci Insistent pe Gunaris să încheie imediat pacea pe baza autonomiei . Asiei Mici şî a păstrărei de către Grecia a întregei Tracii. In loc însă să primească, el cari acuzaseră pe Venizelos că se aventurase în campania din^ Asia-Mîcă, ei cari în programul lor ele totai puseseră ca primă condiţie demobilizarea şi pacea, spre a impune prin victorie recunoaşterea lui Constantin de către aliaţi, au continuat războiul fără bani, fără sprijin, fără aliaţi. Şi au pornît atunci, contra avizului general Ossimului şi al marelui stat-major pentru a cuceri Angora. Această campanie în care au fost înfrânţi, a costat vieţile a 50.000 soldaţi şi ofiţeri! Constantin nu fu recunoscut. Li se făcu din nou oferta pentru pace. Dar ei continuară răsboiul, apoi însă sleiţi de putere după ce au sărăcit ţara şi au pierdut 100.000 de oameni pentru a salvă pe germanofilul Constantin au decis evacuarea 'Asiei Mici. Dar cum s’o facă de bună voie, când ei au refuzat pacea și au făcut război de cucerire? Ar fi provocat indignarea armatei șî a poporului. Dezorganizarea armatei Atunci s’au gândit la dezorganizarea armatei prin demoralizare. In acest scop au în- Iocuit jus generalissimul Populas, care, cu toate că era cu trup şi suflet constantinist, s’a opus la evacuarea Asiei Mici şi au mai înlocuit pe toţi ofiţerii superiori, un număr de aproape 1000, prin alţii incapabili cari nici nu luaseră parte la războiul european, dar cari aveau meritul că făceau parte din camarila lui Constantin. Aceşti ofiţeri au otrăvit sufletul soldatului prin vorbe ca acestea: „Băeţi, ce căutăm noi în Asia Mică, în locurile acestea depărtate unde ne-a adus Venizelos spre a face jocul Angliei? Să ne întoarcem acasă». In acelaş timp, nu s’a plătit solda soldatului 4 şi 6 luni dearândul, iar hrana i s’a dat proastă şi insuficientă. Armata astfel otrăvită nu mai avea suflet. Şi astfel se explică cum la ultima ofensivă a lui Kemal, o armată de 280.000 oameni care stârnise admiraţia francezilor şi englezilor, s’a evaporat In 7 zile. Soldaţii şi ofiţerii n’au luptat, au aruncat armele şi au venit spre mare. Pentru ce ar mai fi luptat, când li se spusese că teritoriile acelea vor fi evacuate? Ce a urmat se ştie. Tragedia populaţiei civile O populaţie de un milion jumatate greci din Asia Mică a căzut prada orgiei holdelor lui denial. Smirna fu arsă; 30.000 de greci pieriră in flăcări, alţi 50.000 fură măcelăriţi. Toţi bărbaţii tineri fură deportaţi în fundul Asiei, iar femeile, bătrânii şi copii, lăsând cuminţirile lor, pribegesc în Grecia, murind de foame pe drumuri şi câmpii. Grecia pierde Smirna cu hinterlandul ei, pierde Tracia, pierde Epirul de Nord şi Dodecanezul, pierde prestigiul ei de putere militară. Pedepsirea demagogilor întregirea neamului pentru care se ridicaseră ecatomice de martiri şi care a fost înfăptuită de Venizelos şi popor, a fost compiectamente spulberată. Iată cauzele principale pentru cari demagogii Atenei fură pedepsiţi. Nu pentru greşelile lor, dar pentru actele lor de trădare consumată. — N’a fost oare la mijloc nici o umbră de răzbunare poitică ? Hotărit nu. Revoluţionarii nu sunt oameni politici, ci ofiţeri superiori, valoroşi, cu piepturile ciuruite de răni distinşi pe fronturile războiului european şi cari n’au făcut niciodată politică. Ba unul din membrii comitetului revoluţionar nutrea personal sentimente ostile venizeliştilor. Aceşti oameni reprezintă conştiinţa revoltată a armatei, a naţiunei Întregi, indignată pentru trădările comise. — S’a spus că pedeapsa capitală aplicată ar fi un act necivilizat ? — Voi reaminti acele pagini din istoria Angliei şi Franţei cunoscute de toată lumea. Oare istoria a taxat acele acte ca necivilizate? Sau aceste state nu-şi datoresc gloria de azi exemplelor severe de atunci ? Dar uitat-am oare masurile Franţei din timpul războiului contra defetiştilor şi execuţiunile din Vincennes ? Şi cum se pot numi execuţiuniile continue din Irlanda ? Dar de ce nu s’a protestat contra măcelurilor comise in mod oficial de Kemal, căruia se fac onoruri ? Şi pentru ce nu se protestează contra nemaipomenitelor asasinate şi actelor de cruzime barbară săvârşite de guvernul din Moscova contra a tot ce are mai intelectual Rusia, ci dimpotrivă Anglia cea dintâi, întinde mâna sovietelor asasine şi toate statele stau cot la cot cu ele la conferinţă ? Amestec în treburile interne ale Greciei De ce se face amestec numai în treburile interne ale Greciei unei ţări care a dat cu prisosinţă dovadă de avizaţie? Sunt unii cari susţin că pedeapsa captavi ar fi putut fi înlocuită cu închisoare. Aceştia nu cunosc situaţia internă din Grecia. Şi spre a învedege mai bine reamintesc că cedaşi miniştri executaţi azi, au mai fost condamnaţi in 1919 la moarte şi graţiaţi, iar rezultatul a fost că un an după aceia au devenit pnm-miniştri şi miniştri. In închisoare, deţinuţii po’’.. tici din Grecia devin martiri. Or conştiinţa naţională a întregului, elenism a cerut pedepsirea exemplară a celor cari cu premeditare au nenorocit un neam întreg, îngropând toate idealurile sale Situaţia d«lui Venizelos — Aţi putea să ne spuneţi ce raporturi există între d. Venizelos ei guvernul revoluţionar, şi dacă acest din urmă ascultă de sfaturile celui dintâiu ? — Toată lrmea din Grecia, chiar adversarii politici, recunosc că Venizelos e singurul care poate reprezintă Grecia în afară. Comitetul revoluţionar nu cere niela Venizelos decât acest lucru. In ceea ce priveşte chestiunile interne, Venizelos in mărinimia sa, a intervenit în revoluţiunile din Grecia din 1809 şi în aceia de la Salonic din 1916 şi a oprit pedeapsa care urma să fie dată germanofililor trădători. Prin urmare, guvernul de azi nevrând să se repete greșelile de atunci cari au adus dezastrul Greciei, nu ascultă de sfatul lui Venizelos. De la stânga spre dreapta: Amiral Gondas, Balîazi, general StraSigas, Gunaris, Stratos, Theotokis, ProtopapadaScis .) i