Lupta, decembrie 1922 (Anul 2, nr. 288-314)

1922-12-07 / nr. 293

I Anul O iw. Director Folk­lo CONST. MILLE • • • • . . . , 200 le . 100 lei . SO lel bsdaotza sz jldbinistraţia BUCURESH, STR. SARINDAR » t’« 12 lwu 1­p« 6 ioni • ?« «luai Joi 7 Decembrie 1922 ^ Director: EMIL D. FAGURE FU­BLICITATEA Be primeşte direct la Administraţia stat­ului §1 la toate Agenţiile de nobil citate 1 LEU NUMĂRUL IN PARA 2 LEX IN STRĂINĂTATE Ştirile sosite ori de la Lau­sanne arată că ziua de Luni a fost o zi critică, pentru soarta Conferinţei: ea a coincidat cu intrarea în discuţia, chestiunei Strâmtorilor şi participarea la dezbateri a delegaţiunei ru­seşti. D. Cicetin, care trecând pe la Berlin, a ţinut să facă decla­raţiuni publice că pentru Rtr­ăia dezarmarea faţă de Româ­nia este în funcţiune de „re­­trocesiunea“ Basarabiei, a con­tinuat la Lausanne politica imperialistă a sovietelor, pro­punând a se face din Marea Neagră, în caz de război, un lac ruso-turc prin interzicerea vaselor de război ale puterilor occidentale de a naviga prin Strâmtori. In privinţa Germaniei se Ştie că vasele ei de război au luat nume turceşti, şi cu echi­paj german au făcut războiu României şi Rusiei. Spre a-şi apără suveranita­tea naţională şi existenţa, Ro­mânia este alături de întreaga Europă civilizată şi cere inter­naţionalizarea Strâmtorilor. Ca una ce este cea mai ex­pusă a fi sugrumată prin în­chiderea lor, biroul Conferin­ţei i-a dat cea dintâi cuvântul spre a-şi afirmă nevoile şi drepturile. Suveranitatea naţională a Tur­ciei nu trebue şi nu poate să ştirbească suveranitatea naţio­nală a României, a spus cu multă dreptate, d. Duca în ex­punerea sa de Luni şi dacă, deşi Bulgaria are două por­turi la Marea Neagră, i se a­­cordă totuşi o ieşire la Marea Egee, cu atât mai mult Româ­nia care nu are de­cât o ieşire la Marea Neagră, are absolută nevoie ca Strâmtorile să ră­mână deschise, căci a le în­chide nu înseamnă numai a face din Marea Neagră un lac, dar înseamnă a desfiinţa şi internaţionalizarea Dunărei. Ori care ar fi gravitatea gre­şelilor interne ale guvernului nostru, care în chestiunea re­formei Constituţionale sapă un abis între el şi ţară, politica externă a României nu e a guvernului. Ea e a naţiunei şi ca atare naţiunea întreagă stă îndărătul declaraţiilor d-lui Duca la conferinţa din Lau­sanne, căci, cum foarte just a subliniat delegatul României, de regimul Strâmtorilor e le­gată soarta a opt­spre­zece mi­lioane de români. Caracteristică pare a fi in­tervenţia primului - ministru bulgar spre a apără teza rusă în chestia Strâmtorilor — ceea ce dezvălue apropierea ruso- turcă-bulgără de mult bănuită şi asupra căreia am atras a­­tenţia la timp. Nu ştim întru­cât ea va fi sau nu o surpriză pentru gu­vernul nostru care, cu ocazia vizitei d-lui­­ Stamboliiski, l-a asigurat de primirea „priete­nească“ a României­* Până la „prietenia“ bulgară, România va face bine să-şi ţie strânse prieteniile popoarelor cu cai­i a luptat şi a învins. Numai astfel cuvântul ei va fi acela al victoriei generale.­­ * EMIL D. FAGURE Libertatea Strâmtorilor Cuvântul României la Lausanne 0­1 Vintilă a mai poftit la ceva ce plănueşte acapararea de­pozitelor de bani la bănci de e zi de la Dumnezeu fără ca, pe lângă obicinuitele accidente ale trenurilor, să nu avem de în­registrat o nouă acaparare insă la cale de consorţiul ce are sediul la Banca Românească şi căpete­nia la Ministerul de finanţe. . Faţă de greutăţile, în cari se sba­te sucursala din str. Smărdan a clubului zis liberal, pentru a-şi procura numerar, unul din „devo­tatii“ celui ce vrea să orânduias­­că viitorul economic al tării, d. V. Slăvescu, sub titlul „Problema depozitelor“1 publică în oficiosul guvernului o pledoarie în favoa­rea unor măsuri, cari ar îndrepta toate depozitele de bani numai spre reţeaua financiară a „Băn­cii Româneşti E vorba de pericolul pentru de­punători de a face depunerile la „anumite“ bănci, cari le vor pier­de banii, dar cari de­o­cam­dată câştigă ce vor, cât vor şi cum, vor. Ş. a. m. d. „Să judece ori­ce om cu min­tea­ sănătoasă, zice d. V. Slăvescu, ce operaţiuni pur b­ancare poate întreprinde acea instituţie Cernan­teria şi cam ce dobânzi poate re­clama de la clientelă, dacă ea în­săşi plăteşte 10 la sută la capitalu­rile private ce­­ se încredinţează? Oare pot fi în complectă siguran­ţă depozitele încredinţate unei ast­fel de bănci ?“ Cum pe de altă parte băncile afiliate ,,Băncii Româneşti“ plă­tesc azi acesteia sub formă de do­bânzi, comisioane, etc. nu 10 la sută d­­e la sută, pentru fondu­rile procurate de ea, întrebarea d-lui Slăvescu s-ar putea întoarce astfel: Să judece ori­ce om cu mintea sănătoasă, ce operaţiuni pur ban­­care pot întreprinde filialele „B­ăn­cii Româneşti“ şi cam ce dobânzi pot reclama de la clientelă, dacă ele înseşi plătesc io la sută la ca­pitalurile ce le procură centrala? Oare pot fi în completă siguranţă depozitele încredinţate unor astfel de bănci? Făcea mai bine ,,devotatul“ dr-lui Vintilă dacă se m­ulţumea sa nu cânte de­cât pe coarda patricii­că, în folosirea căreia sunt mari­ meşteri „ai noştri“, lăsând în pa­ce pe aceia a faptelor şi cifrelor, care sub degetele dictatorului de la finanţe şi­­ ciracilor săi dă prea multe disonanţe. M. D. Glemeneean in America D. HITCHCOCK senatorul democrat care a criti­cat in senatul american discur­sul ținut la Boston de d. Clemen­­___ceau___ FUZIUNEA DEMIţILOR înainte de­ a sosi d-nul Iusu Maniu spre a se pune în contact cu organizaţia din vechiul re­gat a Partidului Naţional, demo­crata care sau unit cu acest par­tid şi-au contopit aseară organi­zaţia lor din Bucureşti cu aceea care se deslipise de ea. întoarcerea fraţilor de luptă a fost prilejul unei adunări entu­­ziaste în care sau ţinut cuvân­tări calde şi caracteristice. Oratorii, între cari, d. Mihai Popovici şi Grigore Filipescu, au accentuat cu deosebire caracte­rul naţional şi democrat al uni­rei cu Partidul Naţional D. Grigore Filipescu a arătat că au fost partide cari sau pră­buşit din cauza bisericuţelor din sânul lor, făcând aluzie la lup­tele dintre boeri şi democraţi din sânul fostului Partid conser­vator, ceea ce a permis partidu­lui liberal să se ridice pe ruine­le acelui partid. D. Filipescu a mărtur­it­ că bătrânii şi-au recunoscut greşe­l­ile şi a declarat că asemenea bi­sericuţe nu vor mai exista. Este vorba, cum a spus d. Mi­­haiu Popovici, de naţionalism şi democratism sincer, nu de dra­pele pentru înşelarea masselor. Faptul merită a fi notat P. D. Cum e mistificat Artualul de către guvern Introducerea jurământului de credinţă... către guvern! La Oradia Mare s'a petrecut un fapt pe care numai cenzu­ra care e menţinută acolo, l-a putut ţine ascuns până acum. Se ştie că şi cei numiţi ca membrii la Eforia şcolară tre­buie să presteze jurământ. Fiind numit membru la E­­foria şcolară din ţinutul său, distinsul bărbat politic şi ju­risconsult, d-lui deputat dr. Aurel Lazăr, i s’a supus, ca şi altora dealtmintrelea, un text In care se spunea: „Jur credinţă Majestăţel Sale Regelui Ferdinand I, Constituţiei ŞI GUVERNU­LUI». Bine­înţeles că d-rul Aurel Lazăr a refuzat categoric a presta un astfel de jurământ ANTICONSTITUŢIONAL şi FALSIFICAT. Care a fost rezultatul? „Viitorul“ a denunţat pe luptătorul naţionalist dr. Au­rel Lazăr că a refuzat să depu­e jurămîntul de credinţă. Aseară „Lupta“ a publicat răspunsul d-lui dr. Aurel La­zăr adresat „Viitorului“ şi în care arată că refuzul a fost determinat de adausul anti­constituţional care p a fclsificat textul introducând JURĂ­MÂNTUL DE CREDINŢA CA­­TRE GUVERN. „Viitorul" care duce campa­nii contra calomniei şi cere restrângerea libertăţei presei, nu publică scrisoarea d-rului Aurel Lazăr, ci pune o notă mincinoasă că d-rul Lazăr i-ar fi scris că dezminte că a refu­zat să presteze jurământul. Din nefericire pentru „Vii­torul» „Lupta" a publicat scri­soarea d-lui dr. Aurel Lazăr, care departe de a dezminţi, CONFIRMA că a refuzat să depue jurământul, dar nu fiindcă nu jură credinţă Rege­­lui şi Constituţiei, ci fiindcă refuză SA JURE CREDINŢA GUVERNULUI şi nu numai celui de azi, ci oricărui gu­ven, căci e anticonstituţional a se cere asemenea jurământ cetăţenilor cari sunt liberi a combate guvernul când îi cred rău sau ilegal. E bine să ştie Ardealul cum e mistificat de guvern care ar vrea să prezinte ca trădători faţa de Tron şi Constituţie pe ardelenii conştienţi cari­ nu vor să jure credinţă guverne­lor, S. U. R. VESTEJIREA exceselor antisemite "Ar fi nedrept dacă nu am cons­tatat că­ s’a schimbat ceva în atitu­­dinea partidelor, a autorităţilor şi­ a­ opiniei publice, nn genere, faţă de aţă ţările şi excesele anti­semite. Altă dată autorii­­ exceselor erau luaţi în braţe de unul din partide spre a lovi în celelalte. Astăzi, afară de gruparea antise­mită, mai toate partidele, aproa­pe unanimitatea profesorilor uni­versitari, autorităţile şi unanimi­tatea presei veştejesc aţâţărie şi excesele contra­ evreilor. Matural că dreptul de vot al e­­vreilor a operat în cea mai mare parte această schimbare, dar nu e numai interesul electoral care dictează această atitudine. E inte­resul bine cumpănit al României Frații de a nu procura duşmani­lor din afară motive de campanii contra ţarei. Studenţii nu su­nt nici guver­nanţi, nici diplomaţi şi nu-şi dau seama că duşmanii din afară ne pândesc cu o mie de ochi spre a ne compromite înnaintea naţiuni­lor civilizate cu cari suntem a­­liaţî şi a ne vătăma creditul pe pieţele aliate. Aceasta trebue să li se explice mereu şi mereu trebue arătat cum exploatează în afară duşma­nii noştri excesele lăuntru. Un singur ziar — oficiosul gu­vernului „Viitorul“ —deşi găse­şte „regretabile“ excesele antise­mite, declară că guvernul nu poa­te îngădui atitudinea unei ,,anu­mite prese“, care, se ştie că e Presa care-i face opoziţiune. Ei bine, această declaraţie ,tră­dează jocul echivoc al guvernului, care ppn gura ■ ministrului îns­­ţineţiri - MSI?je»..*' errjuts&p, iar Prbi coloanele food sale oficioa­se le încurajează. Atitudinea aceasta ambiguă expli­că de ce în­totdeauna excesele an­tisemite coincid cu guvernarea liberală şi de ce autorităţile, sub regimul liberal, nu pot niciodată preveni violenţele, fiindcă siste­matic sosesc după înfăptuirea lor. ■!;' E cazul să ne întrebăm serios dacă regimul liberal nu­-şi simte sfârşitul apropiat pe urma nepu­tinţei de a înfăptui lovitura de stat a scumbărei Constituţiei nu-şi prepară pentru opoziţie o platformă contra succesorilor. Să fim cu luare atrânie SATURN GRANATE După Crăciun Se anunţă că procesul contelui Fiquel­ont de Belmont şi al com­plicilor săi, acuzaţi de pregătirea atentatului contra Suveranului, a fost amânat de la data de 11 crt. pentru după Crăciun. Se pare că d. conte de Fiquel­­mont are asemenea legături cu Siguranţa Generală, încât proce­sul lui o să se judece nu după Crăciun, ci după Paşte şi încă, şi acesta al calului I * . Conţii ăştia, mai ales când sânt de Figuelmont de­ Belmont, au toate noroacele­­ BESCA. CONFERINŢA LAUSANN­E-PALACE Hote­lul unde sunt văzduiţi reprezentanţii m­esei EXECUŢIILE DE LA ITEM Cum le explică comitetul revoluţionar Interviewu­l „Luptei“ cu unul din şefii revoluţiei Un prieten al ziarului nostru ne trimite din Atena textul unui interesant interview obţinut de la unul din cei mai importanţi membrii ai comitetului revoluţio­nar. Se poate vedea, pe deplin, din cele ce urmează, cauzele cari au dus la sângeroasa tragedie de a­­cum o săptămână. — Cari au fost motivele cari au determinat tribunalul revoluţio­nar să dea o pedeapsă aşa de as- Pră? * a — Această întrebare îmi dă prî­lejul să răspund unor aprecieri greşite ce s’au publicat, din feri­cire numai în unele din ziarele străine, între cari şi unele din ţara d-voastră. Din unele telegra­me publicate ar reîeşî că ce­ şease foşti miniştri au fost propriu zis... asasinaţi ş! că singura lor vină ar fi fost acela că politica ce au urmat a dat greş. Ei bîne, nu pentru aceasta au fost condam­naţi, căci a greş­, mai ales în po­litică, e ceva omenesc. Dar ei au suferit condamnarea pentru că justiţia Integră a stabilit cu Pri­sosinţă elementele de trădare Toţi aceia cari au urmărit desba­terile procesului de limită trădai­re care a durat 13 zile în şir, au văzut cu groază pum prim-mini­ştr ş! miniştri în mâinile cărora era soarta unei ţări, a unui neam întreg, orbit de patime şi din cau­za desfrâului politic în care clo­­coteau, au comis acte cu adevă­rat criminale. __ Cari sunt anume capetele de acuzare? — I vă mărginesc Să menţio­nez numai două din ele. Primul, că au nesocotit avertismentul for­mal al Antantei prin care Gre­­ca era avertizată că dacă va rea­duce pe tron pe Constantin, acest lucru va fi socotit ca un act os­til contra Antantei şi in acest caz se vor rupe alianţele cu Grecia şi se va aplica blocusul economic. Cauzele înfrângerii Al doilea capăt de acuzare re­zidă în aceia că au premeditat abandonarea Asiei Mici şi în a­cest scop au dizolvat sistematic armata, după care a venit înfrân­gerea şi distrugerea operei abia terminate a întregire­ neamului elen. Vă voi desluşi: Când Veni­­zelos, în Noembrie anului 1920, căzu, Grecia aliată şi mandatară a Antantei deţinea, pe baza tra­tatului de Sevres, Asip Mică, iar Kemai nu conta. Venind la pute­re Gunaris şî ceilalţi, Grecia, din cauza lui Constantin, duşmanul Antantei, al Serbiei, dar şi al Ro­mâniei, se văzu Imediat. Izolată. Alianţele căzură şi orice sprijin moral sau material lipsi cu desă­vârşîre. In schimb, Kemai până atunci Inofensiv, găsi sprijin prin re aflaţii de eri ai Greciei şî or­ganiză armata sa. Anglia şî Ve­­nizelos sfătură atunci Insistent pe Gunaris să încheie imediat pacea pe baza autonomiei . Asiei Mici şî a­ păstrărei de către Gre­cia a întregei Tracii. In loc însă să primească, el cari acuzaseră pe Venizelos că se aventurase în campania din^ Asia-Mîcă, ei cari în programul lor ele totai pu­seseră ca primă condiţie demobi­lizarea şi pacea, spre a impune prin victorie recunoaşterea lui Constantin de către aliaţi, au con­tinuat războiul fără bani, fără sprijin, fără aliaţi. Şi au por­nît atunci, contra avizului general Os­­simului şi al marelui stat-major pentru a cuceri Angora. Această cam­panie în care au fost înfrân­ţi, a costat vieţile a 50.000 soldaţi şi ofiţeri! Constantin nu fu recu­noscut. Li se făcu din nou oferta pentru pace. Dar ei continuară răsboiul, apoi însă sleiţi de putere după ce au sărăcit ţara şi au pier­d­ut­ 100.000 de oameni pentru a salvă pe germanofilul Constantin au decis evacuarea 'Asiei Mici. Dar cum s’o facă de bună voie, când ei au refuzat pacea și au fă­cut război de cucerire? Ar fi provocat indignarea armatei șî a poporului. Dezorganizarea armatei Atunci s’au gândit la dezor­ganizarea armatei prin demo­ralizare. In acest scop au în- Iocuit jus generalissimul Popu­las, care, cu toate că era cu trup şi suflet constantinist, s’a opus la evacuarea Asiei Mici şi au mai înlocuit pe toţi ofiţerii superiori, un număr de aproape 1000, prin alţii inca­pabili cari nici nu luaseră par­te la războiul european, dar cari aveau meritul că făceau parte din camarila lui Cons­tantin. Aceşti ofiţeri au otră­­vit sufletul soldatului prin vorbe ca acestea: „Băeţi, ce căutăm noi în Asia Mică, în locurile acestea depărtate un­de ne-a adus Venizelos spre a face jocul Angliei? Să ne în­toarcem acasă». In acelaş timp, nu s’a plătit solda solda­tului 4 şi 6 luni dearândul, iar hrana i s’a dat proastă şi in­suficientă. Armata astfel otră­­vită nu mai avea suflet. Şi ast­­fel se explică cum la ultima ofensivă a lui Kemal, o arma­tă de 280.000 oameni care stâr­nise admiraţia francezilor şi englezilor, s’a evaporat In 7 zile. Soldaţii şi ofiţerii n’au luptat, au aruncat armele şi au venit spre mare. Pentru ce ar mai fi luptat, când li se spusese că teritoriile acelea vor fi evacuate? Ce a urmat se ştie. Tragedia populaţiei civile O populaţie de un milion juma­tate greci din Asia Mică a că­zut prada orgiei holdelor lui denial. Smirna fu arsă; 30.000 de greci pieriră in flăcări, alţi 50.000 fură măcelăriţi. Toţi bărbaţii tineri fură deportaţi în fundul Asiei, iar femeile, bătrânii şi copii, lăsând cumi­nţirile lor, pribegesc în Gre­cia, murind de foame pe dru­muri şi câmpii. Grecia pierde Smirna cu hinterlandul ei, pierde Tracia, pierde Epirul de Nord şi Dodecanezul, pier­de prestigiul ei de putere mili­tară. Pedepsirea demagogilor întregirea neamului pentru care se ridicaseră ecatomice de martiri şi care a fost înfăp­tuită de Venizelos şi­ popor, a fost compiectamente spulbe­rată. Iată cauzele principale pent­ru cari demagogii Atenei fu­ră pedepsiţi. Nu pentru greşe­lile lor, dar pentru actele lor de trădare consumată. — N’a fost oare la mijloc nici o umbră de răzbunare po­­itică ?­­ Hotărit nu. Revoluţiona­rii nu sunt oameni politici, ci ofiţeri superiori, valoroşi, cu piepturile ciuruite de răni distinşi pe fronturile războiu­lui european şi cari n’au făcut niciodată politică. Ba unul din membrii comitetului revolu­ţionar nutrea personal senti­mente ostile venizeliştilor. A­­ceşti oameni reprezintă conş­tiinţa revoltată a armatei, a naţiunei Întregi, indignată pen­tru trădările comise. — S’a spus că pedeapsa ca­pitală aplicată ar fi un act ne­civilizat ? — Voi reaminti acele pagini din istoria Angliei şi Franţei cunoscute de toată lumea. Oare istoria a taxat acele acte ca necivilizate? Sau aceste state nu-şi datoresc gloria de azi exemplelor severe de a­­tunci ? Dar uitat-am oare ma­surile Franţei din timpul răz­boiului contra defetiştilor şi execuţiunile din Vincennes ? Şi cum se pot numi execuţiu­­niile continue din Irlanda ? Dar de ce nu s’a protestat con­­tra măcelurilor comise in mod oficial de Kemal, căruia­­ se fac onoruri ? Şi pentru ce nu se protestează contra nemai­pomenitelor asasinate şi acte­lor de cruzime barbară săvâr­şite de guvernul din Moscova contra a tot ce are mai intelec­­tu­al Rusia, ci dimpotrivă An­glia cea dintâi, întinde mâna sovietelor asasine şi toate sta­tele stau cot la cot cu ele la conferinţă ? Amestec în treburile in­­terne ale Greciei De ce se face amestec numai în treburile interne ale Greciei unei ţări care a dat cu prisosinţă dovadă de av­izaţie? Sunt unii cari susţin că pedeapsa capta­vi ar fi putut fi înlocuită cu închi­soare. Aceştia nu cunosc situaţia internă din Grecia. Şi spre a înv­edege mai bine reamintesc că cedaşi miniştri executaţi azi, au mai fost condamnaţi in 1919 la moarte şi graţiaţi, iar rezulta­­tul a fost că un an după aceia au devenit pnm-miniştri şi mini­ştri. In închisoare, deţinuţii po’’.. tici din Grecia devin martiri. Or conştiinţa naţională­ a întregului, elenism a cerut pedepsirea exem­plară a celor cari cu premedita­re au nenorocit un neam întreg,­­ îngropând toate idealurile sale Situaţia d«lui Venizelos — Aţi putea să ne spuneţi ce raporturi există între d. Ve­nizelos ei guvernul revoluţio­nar, şi dacă acest din urmă ascultă de sfaturile celui din­­tâiu ? — Toată lrmea din Grecia, chiar adversarii politici, recu­nosc că Venizelos e singurul care poate reprezintă Grecia în afară. Comitetul revoluţio­nar nu cere niela Venizelos de­cât acest lucru. In ceea ce pri­veşte chestiunile interne, Ve­nizelos in mărinimia sa, a in­tervenit în revoluţiunile din Grecia din 1809 şi în aceia de la Salonic din 1916 şi a oprit pedeapsa care urma să fie da­tă­­ germanofililor trădători. Prin urmare, guvernul de azi nevrând să se repete greșelile de atunci cari au adus dezas­trul Greciei, nu ascultă de sfa­tul lui Venizelos. De la stânga spre dreapta: Amiral Gondas, Balîazi, general StraSigas, Gunaris, Stratos, Theotokis, ProtopapadaScis ­.) i

Next