Lupta, martie 1923 (Anul 2, nr. 362-388)

1923-03-21 / nr. 379

h . .A ASO1TI No.373 Director Politie CONST. MILLE ABONAMENTUL Pe 12 Iuni ,­­ . . . • 200 le. Pe 6 luni • ff. • • • -i;&v 10° 1®* Pe 3 luni 1 • '* < I « t 30 l®i &SDACTIA SI ADMINISTRATIA. BUCURESTi. STR. SĂRINDAR 12 EFECTUL «uw—m­mnm mmmm»UU A doua zi de ocupare militară a Bucureştilor am avut’© ieri, I­­aşi zi de lucru, revolta împotriva motoitizărei trupelor şi a ocupărei oraşului a mânat cu miile pe cetăţeni la adunarea de la „Dacia“. Starea de spirit a auditorilor era cea mai femnd dovadă de efectul pe care la avut asupra con­ştiinţei publice massarea trupelor în ţinută de cawspast*©« MoöíSísáred şeas© regimente, guvernul a mobi­lizat împotriva sa întreaga opinie publică, i curios cum încă odată se adevereşte că pe rine vrea sâ-fl piardă, Dumnezeu fi ia minţile. Căci ragîmKr* şi-a pierdut cu desăvârşire minţile când a scos şease regimente în stradă, ocupând Capitala t­îSiSărefice—pentru ce ! Pentru ca Regele să nu se impresioneze de mulţimea ostilă guvernului şi pro­­tacifeSasî său de Constituţie mort născut. tósJ© o aberaţie a se crede că Regele nu va af­la în cele din urmă care este starea reală a spiri­telor şi sîtuaţiunea deplorabilă a cabinetului şi a aşa zisului proect de Constituţie. *Nu e un singur partid de opoziţie, nu e o sin­gură, provincie a ţarei, nu e un singur om politic cu suprafaţa care să nu se fi roşiit contra proectului pe care guvernul vrea să-l voteze cu camere pătate, prin lovitură de stat, la adăpostul baionetelor. E o nebunie tristă şi goală de a-şi închipui că o asemenea operă şi un asemenea regim pot trăi. Proeetul de Constituţie e mort şi guvernul cu el. Poporul nu va avea nevoe să calce peste ca­davre spre a-şi afirma victoria. El va îngropa leşurile şi va aştepta să vadă da­că Regele a înţeles că poporul român biruitor şi în­­'.i‘©«.s nu e copt pentru sclavie, ci pentru libertate. „LUPTA“ Regele vânează regele, care simte necesita­­tea absolută, ca să se voteze de către parlamentul liberal Con­stituţia, regele către care se în­dreaptă privirile naivilor şi a­­geamiilor în politică, regele care crede că având la guvern pe d. Brătianu ar­e şi ţara în buzunar şi la picioarele sale, regele vânează, în timp ce ţara întreagă vrea să oprească ges­tul scuzîlor săi, de a o robi pe viitor şi mai mult cu o Con­stituţie reacţionară şi infamă. Capitala geme sub cizma gre­oae a soldaţilor, străzile sunt închise cu armată, sălile de întrunire sunt blocate, solda­ţii au ordin să tragă în came vie, starea de asediu de fapt este proclamată şi în această stare de asediu, guvernul d-lui Brătianu încearcă să voteze .Constituţia, violentând Came­ra şi violentând opoziţia care rezistă la fără de­legea lui. Hogele, în loc să stea în Bu­cureşti, să se informeze de sta­rea spiritelor, să vadă până unda trebue de întins coarda, regele pa aceste timpuri de în­frigurare, vânează sitari şi pe­trece în sunetul muz­icei Mută­rilor pe când la Bucureşti s au­de o altă muzică, muzica goar­nelor militare pe străzile ase­­izate de trupe. Regele vânează? Să vâneze în linişte, să nu se intereseze de aceia ce se pe­­trede în Bucureşti, să ignoreze faptele d-lui Brătianu, să-şi uite plictisul pe care i-l dă o­­poziţia cu reclamaţiile ei, în fumul greoi de havană, să ui­te totul şi să vâneze sitari. E tot ce are mai bun de făcut căci el a lăsat domnia şi gu­vernarea ţarei, pe care şi le-a arogat fără drept, le-a lăsat de fapt în mâna d-lui Brătia­­nu, şi a legat soarta de soarta acestuia, să vâneze dar până când mai are timp, până când mai sunt vânători regale, până când mai are la dispoziţie ma­eştri de vânători, automobile şi trenuri speciale, cari să-l du­că pe gratis la vânătoare de sitari. Ţara şi ea vânează acum. Dar vânatul eî e însuşi guver­nul d-lui Brătianu, e vânătoa­re mare, vânătoare în care fia­ra sălbatecă este strânsă de toate părţile, înconjurată şi gata să fie răpusă. Ce se va întâmpla atunci, când vânătorii aceştia vor du­ce în triumf cântând şi chiu­ind de bucurie, corpul neînsu­fleţit al fostului guvern?! ! Nu le va veni în gând aces­tor vânători veseli şi triumfă­tori, să strige la urechea vâ­nătorului de sitari: Trăiască Republica ? CONST. MILLE E vorba de „a libera pe legi“ sufle­ţi. Msisla dan­tacuzice. Guvernul a eşît cu regimentele şi cu pompierii în stradă dar e ceva schimbat de când cu războ­iul: îşi pierde capul guvernul -­­dacă-l are — dar nu şi-l pierde lumea. Lumea judecă şi ascultă pe rcg cuminţi. li Mateki Cantacuzino l-a vor­bit despre rege, aşa cum sunt rea- Utopie. Regele e prizonierul unor in­trigi de camarilă De ani de zile luptă noua Ro­mânie democrată să libereze pe rege, şi să-l convingă că Tronul nu va fi niciodată mai tare decât în ziua când­ se va hotărâ să se face de pe popor şi nu pe curt­izații politici interesaţi a exploata pute­rea regală tocmai fiindcă nu o au­­ pe aceea a poporului. Regele liber are dreptul şi dato­ria de a sta de­aspra partidelor, dar regele prizonier al unui sin­gur partid, al unei singure familii politice riscă să tulbure ţara şi să­­zdruncine tronul. Regele se va gândi, se va sfă­tui ,şi se va face să fie­ linişte în ţară, căci numai sprijinindu-se pe o ţară mulţumită, poate în­tări tronul. SATURN GRAVIATE COMUNICAT — Frontul da Nord — Trupele noastre, alcătuite din detaşamente mixte, inclusiv o companie de pompieri, puse sub conducerea bravului general Cleante Davîdogiu, învingătorul dela Jilava şi dela podul Sft. Eu­rierie, au intrat eri la Capitala inamicului român. Rezistenţa duşmanului a fost înfrântă, deşi comunicatele lui arată că s a retranşat la Dacia". Am făcut 60 de prizonieri, pe cari i-am încredinţat, spre un tratament cât mai... jandarme­­resc, colonelului Călătorescu. Şeful marelui Cartier general, IONEL­­ RAT­I­A­NU i­iw’ * . ' V. 1 JhhsIv Miercuri 21 Martie 1923E Director EMIL D. FAGURE PUBLICITATEA 8« primeşte direct la Administraţia ziar­dini şi la toate Agenţiile de publicităţi 1 LEU NUMĂRUL IN IAEA 2 LES IN STRĂINĂTATE mmm La lovitura de stat şi la furturi de urne, răspun­dem cum răspundem. IULIU Hatiri IU Din şedinţa de sii a Camerei­ a­­­teas*« S’A VOTAT CONSTITUŢIA! Sub baionete, cu rafturi şi cu hotare Majoritatea, din Cameră a avut ori cuvântul de ordine să-şi lichira­be tactica, pentru a produce o di­versiune majoritatea s’a hotărât să facă un vacarm dacă vre-un o­rator al opoziţiei va interpela gu­vernul asupra stărei­ de războiu care s’a declarat de Duminică. D. Măgură, deputat de Covur­­lui, care a fost însărcinat de opo­ziţia coalizată, să protesteze con­tra celor petrecute Duminică a fost apostrofat şi în continuu în­trerupt de majoritate cu vădita complicitate a miniştrilor. Dar d. Măgură e unul dintr’a­­cei luptători care nu se intimi­dează şi ceia ce a avut de spus a spus.­­ Opoziţia a stat relativ liniştită atrăgând atenţia, preşedintelui a­­supra procedeului majori­tatei. Gând a apărut apoi d. Ionel Brătianu pe banca ministerială majoritatea l’a salutat cu o salvă ele aplauze. La această demonstraţi­­ine opo­ziţia a răspuns cu formidabile flueraturi şi huidueli cari au pus capăt demonstraţiunilor sfidă­toare ale majorităţii. D. Brătianu venise la Cameră c­u­m ten­ta de-a rost­i un... mare discurs. A înghiţit discursul şi se plimba pe banca ministerială li­ind şi cu pumnii. încleştaţi■ A­­ceiaşi fizionomie avea şi generalul Văitohnu. Numai­ d. Vintilă Brătianu se învineţise şi râdea galben. Atmosfera fiind supra­încăr­cată s’a suspendat şedinţa Duelul Brăhianu-Marin La redeschiderea şedinţei d. Paul Buler a interpelat pe pri­mul ministru asupra despotis­mului m­ifităresc desfăşurat Duminică. D. Brătianu începe să răs­­punsrtă că atitudinea opoziţiei a determinat măsurile luate şi că va menţine aceste măsuri cât va dura şi acţiunea opozi­ţiei. în declaraţiunea d-lui Brăiia­­­nu s a văzut pe autocratul care a alunecat pe panta samavol­niciilor pentru a se crampona de putere. Atitudinea primului minis­tru a provocat un dialog, ur­mat de destăinuiri, intre d-nii I. Brătianu și Maria. Cine a urmărit acest duel parlamentar a putut constata pe deoparte un terorist tremu­rând de frică chiar sub paza baionetelor, dar totuşi mai a­­runcând ultimele sale amenin­ţări acelor cari s au ridicat să zdrobească autocratismul său, iar pe de altă parte un om calm, cu judecata rece, ferm şi denm in atitudine, în gest şi în graiul său, hotărât a duce lupta până la capăt cu acel care se crede stăpânitorul a­­tot­puternic al României noul. Replicele d-lui Mania au fost aşa de drastice încât ma­joritatea amuţise, dar impresia generală a fost că lupta deschi­să intre aceşti doi şefi este de­cisivă şi opoziţia coalizată va fi dusă la victorie sub condu­cerea unor astfel de şefi. Ud între discuţia! Guvernul simţind că tulburările ce le-a provocat a determinat o puternică reacţiune în mulţime şi deci opoziţia nu va dezarma, a ordonat majorităţei să închidă „discuţia“ generală asupra proce­sului de Constituţiei , ,discuţie“ care în realitate nici nu a avut loc, căci n’a reuşit să vorbească nici un orator asupra proectului nici raportorul, nici un ministru S’a mai pomenit undeva ca o Constituţie să nu se discute? To­tuşi s’a ordonat închiderea discu­ţiei care n’a avut loc! ■ Uimit de această hotărâre s’a ridicată, larga şi a întrebat: cum, nu mu veţi lăsa să-mi spun cuvântul ? N­ur veţi lăsa nici pe re­pres­tanţii­ minorităţilor să-şi facă declaraţi unite lor?. Zăpăciţi miniştrii, se uitau unul la altul. Raportorul a ingrimat câteva cuvinte, a dispărut de la tribună şi au vorbit reprezentan­ţii minorităţilor d-nii Rohr şi. Brandseh. Apoi d. N. lor­ga. Majoritatea se aştepta ca d. larga să arunce săgeţi opoziţiei coalizate. D. lorga nu le-a putut face pe plac de astă-dată căci a simţit probabil că nu se cuvine s’o facă. D. lorga s’a mărginit strict să examineze modificările din proectid constitutional. De­şi nu este un juris­t printe şeful na­ţionaliştilor democrati, a făcut o aşa de miplă analiză a proectului, a pus aşa de bine in lumină in­­coherenţele şi lipsa totală a unui fir conducător in alcătuirea proce­sului constituţional şi cât atât majoritatea cât şi banca minis­terială aveau actul să se întrebe: de ce ne-a trebuit Constituţia asta ?. Declaraţia ti­îci Iorga Cu deosebire d. Brătianu era deprimat. Se citea pe figura lui că s-a îrffcredinţat că acest proeet de Constituţie nu rezis­tă la o analiză serioasă chiar din partea unui om care nu e jurisconsult. Cala ce însă, pare a îl afectat mult pe primul-ministru, este că d­­iorija a declarat că chiar cu riscul oricărei consecinţi po­litice, chiar dacă n’ar veni nici odată la guvern — şi a mărtu­risit că ar dori să fîe şi el o­­dată la guvern­­ — n ar primi cârma Statului dacă ar fi con­diţionată da nerevîzuirea aces­tei Constituţhuni ! Această declaraţ­iune a d-lui Iorga a îngrijorat, pe d. Brătianu şi a deprimat pe unii dintre mi­niştrii. Calea unui acord general cu celelalte grupări de opoziţie şi d. lorga rămâne deschisă pentru viitor. Decî întreaga opoziţiune din parlament, inclusiv reprezen­tanţii tuturor grupărilor mino­rităţilor etnice, au respins nouă Constituţie, care rămâne deci opera exclusivă a partidu­lui ilneral impusă cu Garineia, ciad Raportorul neapărând la tri­bună opoziţia a protestat prin fluerături şi imidueli, iar d. Io­nel Brătianu şi-a înghiţit dis­cursul. Toţi deputaţii coaliţiei pără­sind incinta, urmaţi şi de depu­taţii minorităţilor, majoritatea a devenit­ furioasă şi unii dintre guvernamentali s-au aruncat asu­pra câtor­va opozanţi maltratân­­du-i cu mult... curaj şi cavale­rism ! In fine guvern şi majoritate au rămas... stăpâni pe situaţie. Dar vidlul i-a deconcertat. Semnalul de votare s’a dat şi prin apel nominal, cu Camera îm­presurată de armată , cu trupele desfăşurate în Capitală, cu depu­taţii opoziţiei blocaţi milităreşte la clubul naţional din piaţa Tea­trului, în sunetul corniştilor care a străbătut văzduhul, aşa s a vo­tat luarea în consideraţie a Cons­tituţii României noui ! După această „victorie“ s-a ur­cat la tribună autocratul din ca­pul guvernului. După modul cum a vorbit a­­seară la Cameră, trântind cu pum­nul in tribună, căznindu-se să înşire fraze goale şi să mărie Eu­ropa, d. I. Brătianu avea aerul unui ciocoi înfumurat, exasperat de falimentul politicei sale interne şi externe,­ameninţând o genera­ţie şi jumătate — numai atâta viaţă a prezis nouei Constituţii — cu jugul brătienist şi ameninţând şi pe acei de peste graniţă cărora nu le place guvernul acesta al României noul care nu datoreşte nimic tratatelor, ci totul „geniu­lui“ său politic! Se uita lung lumea la acest po­tentat şi foarte mulţi au plecat cu impresia că grandomania şefului liberalilor face progrese îngriji­toare.­­ ' Lumea a părăsit Camera în su­­netul corniștilor din capul­ bata­lioanelor cari reintrau în ca­zărmi. 72. 5% . BAFTA . Convorbire cu un Sitar Era Duminică noaptea târziu şi din biroul meu de la redacţie o au­zeam jos pe Sărindar, tropăitul rit­mic al bocancilor unei companii de infanterie. Crunţi şi istoviţi, de abia ducând puşca pe umerii înţepeniţi de cram­pe fulgerătoare. Soldaţii României Mari­­erau repartizaţi pe la locuinţe­le Tiranilor, să le apere somnul sân­geros şi neliniştit. De­odată, un­ fâlfâit greoiu de ari­­pi... şi o pasăre sură, enormă şi tris­tă se abătu pe brâul ferestrei mele deschise. — Sunt o pasăre de pădure, un biet sitar, cel mai bătrân de prin părţile mele, căpetenia sitarilor. îmi adusei aminte că intr’o zi îa restaurantul meu mi se servise pe o U­lie de pâine prăjită în unt, o săl­u­­­ tăciune neagră, cu sternul ieşit afară, împrejmuită cu chenteluţe de intestine tocate. — Fiind şi ce! mai înţelept din rasa mea, am fost trimes de seme­­nii mei să mă, plâng vouă care tot­­deauna aţi luat apărarea celor nă­­pâstuiţi, împotriva Regelui vostru. Evocarea Majestăţei Sale şi graţio­sului nostru Suveran mă umplu su­bit de o nespusă tandreţă dar şi de o nespusă teroare sacră. __Ştiţi că soarta noastră este să murim împuşcaţi fără vină şi fără judecată ceia ce ne apropie foarte mult de voi Românii. Dar guvernan­ţii indulgenţi au prevăzut anumite perioade de timp în care uciderea noastră este oprită, spre deosebire de comuniştii voştri care pot fi ucişi în orice sezon. Fiindcă dacă există un interes obştesc ca neamul nos­tru să nu piară cu totul, acelaş in­teres reclamă ca inamicii patriei voastre să fie ixterminaţi până la unul. Găsi paralela subversivă, deşi in­genioasă. — Oh­, iată, că primăvara a sosit. Femeile noastre, grele de ouă, n’au apucat să le dea drumul în cuibu­rile presărate prin crângurile albe de ghiocei — bărbaţii, după o iarnă cumplită, sunt slabi de se clatină pe cărări — în această j privinţă seamănă cu foarte mulţi funcţionari de-ai voştri. Băgat de seamă că­ sitarul meu ti­vea mania comparaţiilor, lucru de­­­plorabil pentru cine n’are profesiu­nea de literat. — Carnea noastră este tare şi ne­­savuroasă. De ce atunci, înfrun­tând regulamentele şi indigestiile. Suveranul vostru nu ne dă pace? Am încercat să explic interlocuto­rului meu întraripat că de câte ori în România situaţia politică se com­­plică, Regele pleacă la sitari. Nu fiindcă sitarii ar putea ajuta cu ce­va la clarificarea lucrurilor, dar fi­indcă aşa cere d. Brătianu. — Dar de ce la sitari şi nu la ra­ţe vulpi, mistreţi, urşi sau căprioare să­lbatice ? S.puneţi-ne voi oamenii, fiindcă noi sitarii avem creere obtu­ze, mărginite şi încăpăţânate. Mă pregăteam să-i răspund că în­tre c­ercerul d-lui Brătianu şi creării sitarilor nu e nici o deosebire, dar undeva departe, răsună o împuş­cătură şi oaspetele meu. îşi luă sbo­­rul în noaptea de primăvară. .­ ­ CADET ROUSSEL ­it 0 CREIONUL ACTUALITATE! Intre vânători, Regele s’a dus la vânătoare de sitari. WIBA (către Rege). Am auzit, Maiestate b­ănu*atMprea^avu^ Asalt nocturn contra em­brrii partidului naţional Astă noapte regimul ne-a dat o privelişte nouă. Pe când în mijlocul vidului complect făcut de reprezentanţii tuturor partidelor de opoziţie, s-a pro­cedat la Cameră la aşa zisa „luare in consideraţie“ a proce­sului, punându-se în urna fu­nerară cenuşa nouei Constitu­ţii. In piaţa Teatrului, in careul încadrat de trupele massate In ţinută de campanie, a fost instalată o pompă de incendiu şi pompierii au executat o o­­fensivă împotriva localului clu­bului Partidului Naţional in care se aflau sute de membri şi cetăţeni. Cu modul acesta guvernul voia să gonească lumea din duh şi să-l ocupe milităreşte. Rezultatul a fost că pe când apa năvălea prin balcoane şi fereşti, de sus şi din stradă s au ridic­at huidueli şi flueră­­turi formidabile la adresa dic­tatorului care se întâlnise cu ele şi la Cameră. Asalturi cu pompierii contra cluburilor opoziţiei nu s a po­menit încă. E de sigur o ino­vaţie. Nu se Întreabă însă mişeii cari-şi fac de cap, ce se va a­­lege din clubul şobolanilor In ziua foarte apropiată când, du­pă proectul de Constituţie, va fi îngropat şi regimul de azi ? L. T. A. Proectul da lege al lady-el Aste­ r diatere amuzantă in Camera colman&dr Londra.— Camera Comunelor a votat cu 338 voturi contra 56 un proiect de lege zis al lady-el Astor, după o discuție foarte a­­muzantă. In Anglia, copii sub 14 anî n’au dreptul de a consuma bere în­­tr’un bair şi cel sub 16 ani n’au dreptul de a bea spirtoase. Legea votată acum întinde limita de vârstă la 18 ani. Lady Astor, în­săşi a depus proiectul de lege pe biuroul Camerei şi a profitat de ocazie pentru a pronunţa unul din acele discursuri spirituale Cari-i permit să spuie de pe tri­bună adevăruri pe cari altfel n’ar îndrăzni să le spuie adversarilor, cu tot sexul eî. Lady Astor și-a început discur­sul pe un ton glumeț. S’a impu­tat proiectului ei de lege de a fi plin de subtilități. Or, ea contes­tă de a fi subtilă și spune că co­legii săi i-ar putea reproșa mai curând francheța uneori prea brutală. — Până la vârsta de 18 ani, bă­ieţii nu sunt decât nişte copii, a continuat ea. La urma urmei, şi d-voastră domnilor, nu sunteţi decât nişte copii, a continuat ea. Şi tocmai de aceia femeile vă iu­besc. Mai mute doamne din tribuna vizitatorilor au aplaudat sgomo­­tos această declaraţie, dar au fost repede rechemate la ordine de uşieri. — Da, noi femeile, a urmat la­dy Astor, vă iubim mult, dar ne iubim şi mai mult copii şi sunt azi în Anglia foarte multe mame cari doresc ca legea mea să fie adoptată41. Laburiştii au sprijinit legea pre­cum fireşte, şi d-na Wintringham cealaltă femeie-deputat. Cât des­pre amiralul sir Guy Gaunt, el a admis că scopul la care tinde „o­­norabila“ d-nă este nobil şi înalt dar că restricţiunile parţiale nu au o valoare mai mare decât cele­ ­ absolute, aşa cum există în Sta­tel­e­ Unite. — Dacă, în paradisul pămân­tesc, a declarat el în mijlocul râ­setelor. Eva n’ar fi fost victima proibitei, nu a băuturilor spir­­toase, ci a unui fruct anumit pe care-l ştim cu toţii, atunci genul uman ar fi azi mult mai fericit". Guvernul britanic s’a abţinut— atitudine de post mare, a decla­­rat ministrul de interne­t și le­gea a fost votată. Cyvlsitul târşniîiâi in discurs ai­c!-M I. fiatba* lache S’au stins marii oratori şi ani­matori ai neamului: un Kogălnî­­ceanu, Alex. Lahovanţ, Belad­an­cea, Take lone­scu­. Nu a secat in­să isvorul oratoriei naţionale. Din potrivă, sursa ţâşneşte mal doi adâncimi, mal proaspătă şi coloa­na de apă se ridică cu atât ma sus cu cât vine mai mii pântecul pământului. Cuvântarea de alaltăeri a în­văţătorului de la Topoloveni, ţini­­tă în sala ,,Dacia", rămâne o pagi­nă superbă de oratorie ţărăneas­că. Firul ei e tors în înţelepciune, pânza fermecată e o minune de delicateţă şi imaginaţie. D. Mihalache aduce în politică nu numai inteligenţa vie a plu­garilor noştri, ci numai curajul şi mândria lor, dar şi toată poe­zia plină de cuminţenie, din mun­ţii şi văile noastre. E frumos şi e bine că cele două­­spre­ zece milioane de ţărani din ţinuturile României întregite sunt reprezentate astfel de un suflet un talent al lor, E. D. F.

Next