Lupta, martie 1923 (Anul 2, nr. 362-388)

1923-03-28 / nr. 385

t ‘Arra! II No. 355 Director Politie CONST. MILLE ABONAMENTUL 9» 13 hmi . &i£. . .­.i.f* 200 Je. lOO lei 50 lei Be 0 luni , Be 0 luni itfiw .0T1A ȘI AD2QNXST&ATXA BUCUREȘTI, STR. SĂRINDAR 12 Nulă şi neavenită * Camera a sfârşit aseară vo­tarea Constituţiei- Senatul —■ nu de aceia este botezat Matu­rul Corp — a rămas să o vo­teze astăzi. La Cameră d. Brătianu a ţinut un discurs entuziast, care ca de obicei nu a spus nimic şi a felicitat Parlamentul că a adus la bun sfârşit această mare operă, o­­pera sa şi a regelui. Apoi d-nul Brătianu va supune suveranu­lui sancţionarea şi promulgarea hoției Constituţii ceia ce aces­ta va face cu mare entuziasm şi cu mare grabă, căci Româ­nia Mare, are nevoe urgentă de această foae de hârtie, cum o numeşte Fernand Lasalle. • Nici unul din grupurile opo­ziţioniste nu aprobă această Constituţiune a familiei Brăti­­ariu­ şi a regelui. Două grupă­ri — cele mai însemnate ale opoziţiei, — partidul naţio­­­nal şi partidul ţărănist’ au că­utat să împiedice această vota­re şi au declarat că nu vor re­cunoaşte noua Constituţiune­ Mai mult, şi-au luat angaja­mentul solemn, că vo­ socoti nula şi neavenită şi o vor des­fiinţa în ziua când vor veni la guvern. De­ţinerea acestui angaja­ment depinde o parte bună a însânătoşirei vieţei noastre politice, învederat că Constitu­ţi­a a fost impusă ţarei de către d-nul Brătianu şi de către re­ge. .. fost ilegal impusă din două puncte de vedere: în­­tâiu că acest parlament este fructul fraudei şi al violenţei şi nu poate fi socotit ca î­epre­­zentând ţara. Al doilea fiindcă această Constituţie nu poate fi considerată ca atare căci nu­mai legală nu poate fi decla­rată fiind votată de nişte Came­re ordinare, fără nici o forma­litate, arătată în vechea Con­stituţie. Şi vechea constituţie este încă în vigoare până când cea veche nu s’a promulgat. Aşa fiind, opoziţia şi-a luat angajamentul să nu recunoas­că Constituţia votată şi impu­să ţăreî prin fraudă şi violenţă de­ către familia Brătianu şi de către rege. Dar fi va ţinut acest angaja­ment în ziua când fie partidul naţional, fie cel ţărănist, fie ele amândouă împreună, vor fî chemate la guvern ? Şi vor fi chemate,, rşi, încape “nici o în­doială. Vor fî chemate cât mai târziu de către rege, căci acest act de independenţă trebue pe­depsit şi apoi regele, are frică şi dispreţ pentru ţărănişti — dar în definitiv vor fi chemate. Nu vor putea nici d-nul Brăti­­anu şi nici regele, să suprime din viaţa ţărei aceste partide şi să le lovească de ostracism. Vor fî chemate de către rege, în ziua când vor avea­ majori­tate în parlament şî aceasta va impune­ regelui chemarea lor. Ei bine în ziua când vor fi chemate la guvern, mă întreb dacă făgăduinţele de azi nu vor fi uitate? Noi am mai vă­zut făgăduinţe de acestea, tot atât de solemne şi apoi tot aşa de solemn uitate. In special li­beralii câte angajamente de ase­menea natură nu au luat? S’au angajat să nu respecte legea minelor şi acum caută să pue mâna pe tot subsolul particu­larilor şi al statului; s’au anga­jat să desfiinţeze legea jandar­meriei şi acum cel mai bun au­xiliar al lor în alegeri este jan­darmul; s’au angajat să des­fiinţeze legea maximului şî ni­mic nu au făcut. In ziua când vor fi chemate la guvern partidele opoziţioni­ste de azi, regele le va pune o cor­diţîune acela de a nu-şi ţi­ne cuvântul relativ la constitu­ţiune. Vor refuza ele acest târg, vor avea cerbicia să între în conflic făţiş cu Coroana, vor prefera să rămân încă în opoziţiune? Atunci o luptă se va deschide între Coroană şi ţară, şi aceasta va fi lupta cea adevărată, lupta în care cine va învinge nu mai încape în­doiala. Dar să ne dea voe partidele de opoziţiune, ca până ce nu vom vedea minunea aceasta să fim sceptici asupra declaraţiu­nilor de azi- CONST. MILLE Prima desbatere socialistă la Camera comunelor Naţionalizarea treptata a mijloacelor de producţie Şedinţa de Miercurea trecută a Camerei comunelor din Londra a fost de un interes deosebit, întru­cât a adus prima discuţie socia­listă în parlamentul în care la­buriştii formează cel mai puter­nic grup de opoziţie. Fruntaşul laburist Philip Snow­den, a introdus o moţiune contra sistemului capitalist şi în discur­sul pe care la pronunţat întru sprijinirea moţiunei sale, el a in­sistat asupra necesitatei de a în­­locui treptat acest sistem , prin­­tr’un organism social şi industrial special, bazat pe controlul public şi democratic al mijloacelor de producţie şi de distribuţie. Toţi membrii parlamentului au ascul­tat cu cea mai mare atenţie, când el a afirmat că până acum socia­liştii n’au făcut nici un pas fără a se fi convins că pasul precedent s’a dovedit ca eficace. Mare impresie a făcut şi partea discursului său în care a­ respins bolşevismul: „Nu propunem nici revoluţia şi nici confiscarea ave­rilor, a declarat Snowden. Eu în-­su-mi m’aş opune acestora, fiindcă pe această cale nu se ajunge la scop. Nu există nici o analogie în­tre socialism şi bolşevism: unul e antiteza celuilalt, căci, sub anu­­mini.­ rat­orturi, bolşevismul nu e*te decât un şovinism împins la extrem“. Importanţa ce se dă propunerii d-hii Snowden reiese din faptul că ţi Bonar Law a dedau­t, că, după Secantele de Paşti, se va consacra o zi într­eagă discuţiei moţiunei socialiste. Dar chiar în aceeaş şedinţă, de­putatul liberal sir Alfred Mond a ţinut să răspundă la discursul chiar Snowden. El şi-a exprimat convingerea că moţiunea Snow­den nu va aduce o uşurare a situ­aţiei actuale, ci dimpotrivă, des­fiinţarea interesului particular a­­supra mijloacelor de producţie, iar distribuţia lor va fi mai agra­vată. E absurd de a atribui capitalis­mului bolile sociale ca mizeria, slăbiciunea, neegalitatea spiritu­lui şi a caracterului. Natura este capricioasă în împărţirea daruri­lor sale. Chiar dacă partidul la­burist va putea să realizeze na­ţionalizarea capitalului, el nu va putea face însă ace­laş lucru şi cu aptitudinile. Castelana de la Bran O librărie de pe calea Victoriei ex­pune cu serie de fotografii luate va­­ra trecută la Castelul de la Bran cu prilejul şederii acolo a Reginei Ma­­ria. •Nu este propriu zis un castel, ci o cetâţuie de strajă, cocoţată pe un steiu de piatră deasupra satului ri­sipit în vale, printre livezile verzi printre apele alpine cari alunecă şi se împletesc în trâmbe sonore şi scli­pitoare în bătaia soarelui de vară. O potecă duce la poarta de intrare care n’are nimic războinic şi trufaş. Buni! Saşi au înălţat zidirea aceasta placidă cu încăperi largi şi răcoroa­se, cu turnuri pentru buciumaşi, în tufele de liufinţică şi ferigă salba­te­­că, în scârţăitul greerilor, în adie­rea răcoroasă a munţilor cari se văd in zare, fumurii, cu piscunle albe de zăpadă. Asemenea cetfiţuii păzesc şi Râşno­vul şi Măgura Cod­i­i, toată valea Braşovului. In vremuri de bejenie, când Turcii, prădând ţara româneas­că, se pregăteau să treacă munţii, focuri mari’se aprindeau pe culmi şi din turnurile de lemn plăeşiî cân­tau din bucium şi din cetăţie in ce­­tăţite svonul de jale umplea satele şi oamenii alergau să caute adăpost sub metereze cu avutul şi cu vitele lor. Regina Maria a risipit sub bolţi vase mari de gresie roşie în cari mă­răcinii albaştrii sânt de un efect surprinzător. Prin odăi a întins scoarţe vechi româneşti cari închi­­puiesc în ţesăturile lor mănunchiuri veştede de flori de câmp. Pe brâul larg al ferestrelor a înşirat glastre smălţuite cu garoafe, muşcate şi bu­suioc şi sub grinzile late şi afuma­­te de stejar masiv a aşezat strane ,domneşti de prin bisericele stră­vechi, mese ardeleneşti cioplite cu barda, tronuri de Braşov zugrăvite cu chipuri. — Iar la porţi a înfipt troiţe de acelea miraculoase, pe cari un lisus rustic bărbos şi şaşiu lasă să-i picure din tălpile vinete sângele rubiniu pentru mântuirea sufletelor pacinice şi credule ale oamenilor de la ţară. Şi, răzimată de o troiţă de aces­tea, cu o oală de zambile la picioare, Regina zâmbeşte soarelui, aerului, bucuriei fără griji și fără dame de onoare mioape impiedicându-se în cozile rochiilor de ceremonie. CADET ROUSSEL ND SE VA JURA pe noua Constituţie Fiind*că nu se fură pe caraghioslâcuri şi fiind­că nu se poate jura în public pe lovi­tura de stat Din toate părţile se detm­in­­te că regele ar veni înaintea Parlamentului să jure pe noua Constituţie Se­dau şi argumente, con­­trasemnând-o, Regele nu mai are nevoie sa jure pe ea, căci semnătura face cât Jurămân­tul iar dacă ar jura Regele ar urma să fure toţi funcţionarii, etc» Opinia publică va înţelege ce are de Înţeles din aceste dez­minţiri. Regele simte că nu poate a­­pare înaintea Parlamentului spre a jura pe caraghioslâcul nocturn ticluit de hoţii de ur­ne. Prezenţa sa n’ar scuti gu­vernul Camarilei şi al Dictatu­rei de huiduelile şi fluerături­­le acelora cari ştiu că peste foarte puţine zile imprimatele loviturii de stat vor sluji de hârtie higienică. Ori­cât jurământul ar fi în zilele noastre un act demodat, există totuşi simţământul că nu se poate jura pe lucruri spurcate. Lovitura de stat a hoţilor de urne este actul scelerat al unei bande care va fi­ spulberată de voinţa luminată şi categorică a ţărei. Asemenea act se ticlu­­eşte noaptea în spelunca ban­dei, dar pe el nu se poate jura în faţa lumei fără a revolta conştiinţele şi a sfida pudoa­rea L. T. A. GRANATE l-a pus capacu După panica de emi dela Buftea, Premierul s’a repezit la Cameră şi în doi timpi şi trei mişcări Consti­tuţia a fost votată. lat’o dar aşter­nută pe hârtie. Ce o si facă po­porul cu hârtia — asta-i altă gâscă. Chestia e că Constituţiei i-a pus capacu şi Premierul şi-a făcut ani­­bitul. Acum o să-i facă şi regele cheiul şi o să-şi puie semnătura pe h­îrtie. Nu rămâne guvernului decât s-o promulge. A muls ei atâtea: ce o să fie da­că o să promulgă şi Constituţia? Vaca e insă poznaşă: când o fi mulsă gata şi doniţa plină, o să dea cu picioru in ea, căci — de­mni vrea să sugă şî viţelul, nu nu­mai să se îngraşe lăptarul! DEŞCA S’a votat Constituia Dar s’a născut moartă ! Ea a costat 84 milioane Prin lovitura de Stat s’a decre­tat acest parlament drept „Adu­nare Constituantă”, parlament constituit apoi prin furturi de urne. Sub paza baionetelor, în con­tra întregei o­pori­ţi­uni şi a­ tutu­ror grupărilor minorităţilor, ma­joritatea din Cameră, care in rea­litate constitue adunarea genera­lă a clubului liberal, a votat asea­ră Constituţia dinastiei Brătianu. Ultima şedinţă a parodiei de discuţie care s’a făcut asupra proectului de Constituţie a fost şi umilitoare pentru guvern şi pen­tru majoritate. ■ Ch­estia evreiască In chestia evreiască guvernul ar fi dorit să sustragă atât de la obligaţiunile morale cât şi de la cele internaţionale şi să lase, şi prin noua Constitutie, tot nere­­zolvită chestia evreiască. Majori­tatea din Cameră era de acord, chiar votase altfel, în ce priveşte împământenirile, de­cât Senatul. In cele din urmă Insă d. Ionel Brătianu şi-a dat seama de ur­mările ce ie poate avea­ o astfel de procedure şi de încurcăturile interne şi externe ce le poate crea. In consecinţă însuşi primul ministru, convocând majoritatea Camerei, i-a impus un resvot. „Clubul“ s’a resemnat şi a dat resumtul, admiţând textul votat da Senat. S'a dovedit clar că până în ul­timul moment guvernul şi Came­ra n’au avut nici in chestia evre­iască o atitudine clară şi sin­ceră. Intru cât însă chestiunea evre­iască este constituționalic este mai întărită de­cât prin tratatele in­ternaţionale, — iată ce rămâne de văzut. Constituţia se poate mâine modifica în parte sau în to­tal, fie când tratatele nu se pot desface de­cât de către toţi acei cari le-au alcătuit. E însă necontestat un punct câştigat în chestia evreiască, par­tidul cel mai antisemit a consa­crat decretele legi şi tratatele în chestia evreiască prin Constitu­ţie, o Constituţie de partid pe care cel puţin liberalii vor fi si­liţi a­ o recunoaşte. Cum s’a votat Cum s’a votat ori această nouă Constituţie? Intr’o at­mosferă deprimantă, întreaga opoziţie aliată a lipsit. D. Iorga na votat-o, dar a declarat că dacă regele o va promulga o va recunoaşte în speranţă că alţiî vor revizui părţile ei rele. Guvernamentalii erau, în timpul ,,discuţiei“ Constitu­­ţiei cu ochii aţintiţi la d. Ior­ga ca nu cum­va să indispună pe singurul opozant bine-vo­­îtor. Nici o ocazie n’au perdut fără a-l flata cu aplauze și a-i susține amendamentele asupra cărora, de altfel, au dat un resvot D. Iorga e foarte sen* zibil încă la astfel de manifes­tări, chiar dacă știe cât de sincere sunt. Era însă deajuns ca d. Brătianu să facă alu­ziuni, chiar într’o formă iro­nică la un eventual guvern Iorga pentru ca şeful naţiona-­iştîior-democraţî să fie­ cât mai amabil cu preşedintele consiliului şi să se încline, mulţumind radios, celor cari îl aplaudau atât de desintere­­sat- Opoziţia n’a votat Rămâne însă un fapt care apa­să greu asupra guvernărei d-lui Brătianu: nici o grupare din opoziţie, nici chiar grupările cari reprezintă, minorităţile etnice, mi şi-au dat asentimentul lor la votarea Constituţiei, unii au vo­tat contra, alţii s’au abţinut, alţii n’au recunoscut guvernului şi parlamentului dreptul de a­ o vota. Totuşi d. Brătianu salutând, după votare, noua Constituţie şi recunoscând că ea­ n’are aproba­rea unanimă — din contră ea are in­potriva ei unanimitatea opo­ziţiei ! — totuşi d. Brătianu i-a prezis o viaţă de o jumătate de veac. Dar această prezicere d. Brătianu a făcut-o într’o impro­vizaţie greoaie şi exasperant de banală. Cât a costat Constituția Un amănunt picant: după votarea Constituţiei s’a distri­buit un proect pentru acorda­rea unui credit extra­ordinar militar. E nota de pistă a ar­matei mobilizată pretutindeni cu ocazia... campaniei Consil­­­­tu­ți­o­nale, in total 84 milioane I și 40 milioane numai pentru armata din Capitală. R. P. a MURIT politica fracului Primul ministru era livid când apariţiile sale la Cameră, erau în­tâmpinate cu huidueli şi flueră­turi. Marele actor era obicinuit ca ori de câte ori apărea pe scenă să fie delir în sală, fără a-şi da sea­ma­ că vremurile s’au schimbat şi cu ele atât genul d-sale învechit cât şi auditorul. Im­palat de asemenea se de­plânge că d. Mihalache vine în au­dienţă cu cămaşa peste pantaloni şi la „Dacia“ se vorbeşte Coroanei respirat­e româneşte. Este adevărat că e ceva schim­­bat în politica României Noul. A murit politica fracului şi a mănuşilor albe pe care o prac­ticau vechii conducători politici, tunând contra guvernului la „Da­cia“ şi luând peste o jumătate de ceas ceaiul la Palat. Controlul şi încrederea masse­­lor au suprimat această tartuffe­rie. Opoziţia nu s’a putut duce la încoronare, fiindcă ţara n’ar fi înţeles ca ea să stea alături de o­­mul furtului de urne şi al lovit li­rei de stat. De altfel s'a experimentat in deajuns politica guvernărei pe lângă Rege. Ori, cât de leal a fost lakce Ionescu faţă de Coroană, Ca­marila nu Va scos din „republi­can şi vecinie a fost păcălitul Palatului. Atitudinea de­­ azi a opoziţiei trebue să ducă la desfiinţarea Camarilei. In ziua în care Regele va deveni suveran strict Constituţional, mo­ravurile civilizate se vor întrona de la sine. Se va şti că Palatul domnesc e teren neutru, care tre­bue egal respectat de toata lumea. Câtă vreme Pălatul domnesc va fi salonul Camarilei, se va duce în ţară lupta de azi. S. U. R. Panica de la Buftea Se cunosc acum amănunte­le înscenărei guvernamentale de la Buftea. Opoziţia anunţase o întruni­re la Banca populară, la care a venit şi un număr de ora­tori şi ziarişti din Bucureşti­ Atâta a fost de-ajuns ca să se declare starea de asediu, să se înconjoare castelul prinţului Ştirbey cu mitraliere, să se pu­nă o mitralieră în faţa localu­lui de întrunire, să se aducă vagoane cu trupe din Bucu­reşti, să se aresteze părintele Man, deputatul din Ardeal şi alţi 15 oratori şi ziarişti, cău­­tându-se în special a se provo­ca un proces-verbal de lovire a unui jandarm — lucru cusut cu aţă albă, căci deputatul Man a arătat­ în plină întru­nire că jandarmii nu au ce căuta la întrunire. Alarma care s’a dat apoi în Bucureşti despre devastarea conacului prinţului Ştirbey la Buftea corespundea programu­lui primului-ministru* care se afla acolo, dar nu corespundea realităței. Panica de la Buftea e încă o manoperă pentru a alarma Curtea regala — dar o mano­peră fără rezultat. Cel mult, ea trădează, o sta­re de spirit. SILEX. Comuniştii germani in Ruhr Berlin, 27. (Bador). — In Ruhr avut loc o întrunire a comuniş­tilor germani, la care a luat parte şi Clara Zotkin. S-a hotărât în­fiinţarea unei fracţiuni a partidu­lui comunist în ţinuturile ocupate. MBerciuri 28 Martié 19*3 Director: EMIL D. FAGURE PUBLICITATEA 0e primeşte direct la Administraţia sie­­nimi şi la toate Agenţiile de publicitate. 1 LEU NUMĂRUL IN ŢARA 2 LEI IN STRĂINĂTATE CREIONUL ACTUALITATE! Madam’ Camarila TARANII: Lăsa-ne, dom’le, că voim sil rugăm pe Vodă să ne arate și nouă pe madam’ Camarila! Recapitulări și adevăruri Aşa vă trebue! Toate discursurile, toate protes­tele, toate întrunirile sunt de pri­sos. D-l Brătianu are o politică. Când este în oposiţie terorizează guvernul, când este la guvern te­rorizează oposiţia. Tot ce face par­tidul liberal este „patriotic“, înalt, moral, cinstit, înţelept, etc. De aci concluzia: toate cele­l­alte partide politice „nu au autoritatea morală“, ca să-l discute. Tot de aci şi temeritatea d-lui Brătianu de-a nu respectă nimic şi pe nimeni. Dar este firesc să fie astfel: d. Brătianu şi-a luat şi Îşi ia „toate răspunderile“, fiindcă „răspunderi efective“ nu a avut şi nu va avea niciodată. Dar Brătianu nu se dă înapoi de la nici o ilegalitate, de la nici un abuz, fiindcă este convins că ar­­bitrariul său nu are şi nu va avea nici o sancţiune. Dimpotrivă, me­toda d-lui Brătianu tentează şi pe alţii. Arbitrariul brătienist tinde ast­­fel, în temeiul precedentelor creiate să devină metodă de guvernământ Să recunoaştem însă d-lui Bră­tianu şi un merit: d. Brătianu îşi conduce adversarii cum vrea, îi divizează, îi împacă şi-i compro­mite după oportunităţile sale. Să luăm câteva exemple : d. Bră­tianu a declarat răsboi când a vrut şi l-a făcut cum a vrut. Şi-a apărat această politică cu baioneta, o po­litică îngustă, de duplicitate şi de mercantilism odios, lipsită de orice ideal şi de orice pricepere. Când a văzut dezastrul acestei politici, a impins pe alţii să-şi ia răspunde­rea. Take Ionescu, rezervat de d. Brătianu pentru această capcană, a ştiut să pareze tentativa. S’au găsit alţii. Bagheta d-lui Brătianu a scos într’o noapte guvernul Ave­­rescu-Luca Niculescu, pentru ca să încheie pacea. D. Brătianu ştia că, în situaţia de atunci, o pace­ onorabilă era ex­clusă. D-sale îşi rezervase numai „pacea victoriei “. „Pacea înfrân­­gerei" o cedase altora. Ştia că se vor găsi destui ca să-i facă jocul şi aşa d. Argetoianu a devenit „omul păcei de la Buftea “, generalul Ave­­rescu un „Incapabil“, cu un uşor colorit de „trădare“, iar d. Bră­tianu a rămas „mare patriot şî mare om de Stat“. Contele Czernin cerea nu num­ai munţii şî Dobrogea dar şi „capul Regelui, cu altă Dinastie“. S’a ivit atunci, pentru Istorie, ne­voia unui alt interpus al politicei d-lui Brătianu. S’a găsit şi acela: d. Marghiloman. Urmarea : Regele Ferdinand este şi azi pe tron. Di­nastia salvată. D-l Brătianu şi-a rezervat numai încoronarea ! A venit atunci la­ Iaşi şi d. Stere. Nu ca ministru ci ca simplu pai ti­tular. „Marghiloman şi cu Stere au conspirat in Sfatul Ţărei, unirea Basarabiei cu patria mumă“. Au reuşit ? Meritul este al d-lui Bră­tianu, căci d-sa indicase Regelui a­­tunci, un guvern Margin­­oman- Stere. Când lucrurile s’au pus la punct „trădătorului“ Marghiloman i s’a dat un „auseweiss“ dela Palat, „tră­dătorului“ Stere o decoraţie şi mai­ târziu o celulă la­­Văcăreşti. A sosit şi ceasul răspunderilor«1 D-l Brătianu a găsit însă că nu e, sosit „momentul expUcaţiunilor*'. In schimb a apelat la „Judecata I«i­storiei“ pe care şi-o scrie singur, lăsând d-lui Iorga însărcinarea de a vota, alături de d. Sassu, vali­darea alegerei d-lui Stere la Şch­ioca. ’ Reamintim şi acest mic incident pentru cazul când s’ar uită să se înregistreze acest vot în Istorie. * 1 Un scurt interimat al d-lui Coan­­dă, alcătuit din elemente indicate de d. Brătianu şi d. Brătianu a re­venit la guvern sprijinit pe Curţi Marţiale, revendicând pentru dân­sul singur, toată „gloria victoriei“ şi a „înfăptuire! idealului naţional“. Toate capetele s’au plecat şi multe spinări s’au încovoiat. Unul singur a încercat să-l ţină piept: Take Ionescu. S’a găsit lea­cul. D-l Brătianu a inventat gogo­­riţa „republicanismului“a ilustrului dispărut, sprijinit pe cercetările i­­storice ale d-lui Iorga. „Dinastia, Statul In primejdie“! S’au inven­tat şi dovezi, anume scrisori so­site din Anglia, la timp, pentru ca să compromită dinasticismul sta­tornic, de care Take Ionescu eră convins, şi de care a dat pildă o viaţă întreagă. Descendenţii conspiratorilor de la Mazar-Paşa, matadorii şahului la Rege cunoşteau reţeta. Ştiau că acesta era singurul mijloc, pentru ca Take Ionescu să fie înlăturat. Şi-a fost înlăturat D-l Brătianu s’a presentat astfel singur, în numele României la Conferinţa Păcei. I s’a oferit loc, la masa verde, lângă delegaţii Sia­­mului, iar diplomaţilor cari îl înso­ţeau, în anticameră. Este cunoscută politica d-lui Brătianu la Conferinţa Păcei. A căzut cu dânsa, când totul era compromis. Nu însă înainte d de-a acuza şi pe Take Ionescu de „tră­dare“­ .In locul unui guvern naţional ce­rut de Take Ionescu, d. Brătianu a inventat pe generalul Văitoianu. Prin d. Văitoianu d. Brătianu spera că Ţara îşi va manifestă cu mai mult entusiasm, recunoştinţa. A fost o desiluzie ! D-l Văitoianu nu avea încă suficientă experienţa e­­lectorală, deci a fost consacrat, cu această ocazie „ora de Stat“. Dar tot a eşit ceva bun din toate acestea. A mai eşit la lumină un „trădător“. Acesta a fost d. Vaida- Voivod care a urmat d-lui Văitoia­nu la Guvern, pentru a se putea semnă pacea pregătită de d. Cra­­tianu cu aceiaşi „competenţă“ cu care a pregătit şi răsboiul,... lăsând timp liber suficient generalului A­­verescu ca să-şi termine marea sa operă: „Răspunderile“,» a căror apoteoză a fost telegrama de la Gurbăneşti. Dar guvernul­­ Averescu, profi­tând de legea prelungirei contrac­telor, refuză să plece la termenul (Citiți continuare in pag. II-a)

Next