Lupta, martie 1923 (Anul 2, nr. 362-388)
1923-03-28 / nr. 385
t ‘Arra! II No. 355 Director Politie CONST. MILLE ABONAMENTUL 9» 13 hmi . &i£. . ..i.f* 200 Je. lOO lei 50 lei Be 0 luni , Be 0 luni itfiw .0T1A ȘI AD2QNXST&ATXA BUCUREȘTI, STR. SĂRINDAR 12 Nulă şi neavenită * Camera a sfârşit aseară votarea Constituţiei- Senatul —■ nu de aceia este botezat Maturul Corp — a rămas să o voteze astăzi. La Cameră d. Brătianu a ţinut un discurs entuziast, care ca de obicei nu a spus nimic şi a felicitat Parlamentul că a adus la bun sfârşit această mare operă, opera sa şi a regelui. Apoi d-nul Brătianu va supune suveranului sancţionarea şi promulgarea hoției Constituţii ceia ce acesta va face cu mare entuziasm şi cu mare grabă, căci România Mare, are nevoe urgentă de această foae de hârtie, cum o numeşte Fernand Lasalle. • Nici unul din grupurile opoziţioniste nu aprobă această Constituţiune a familiei Brătiariu şi a regelui. Două grupări — cele mai însemnate ale opoziţiei, — partidul naţional şi partidul ţărănist’ au căutat să împiedice această votare şi au declarat că nu vor recunoaşte noua Constituţiune Mai mult, şi-au luat angajamentul solemn, că vo socoti nula şi neavenită şi o vor desfiinţa în ziua când vor veni la guvern. Deţinerea acestui angajament depinde o parte bună a însânătoşirei vieţei noastre politice, învederat că Constituţia a fost impusă ţarei de către d-nul Brătianu şi de către rege. .. fost ilegal impusă din două puncte de vedere: întâiu că acest parlament este fructul fraudei şi al violenţei şi nu poate fi socotit ca îeprezentând ţara. Al doilea fiindcă această Constituţie nu poate fi considerată ca atare căci numai legală nu poate fi declarată fiind votată de nişte Camere ordinare, fără nici o formalitate, arătată în vechea Constituţie. Şi vechea constituţie este încă în vigoare până când cea veche nu s’a promulgat. Aşa fiind, opoziţia şi-a luat angajamentul să nu recunoască Constituţia votată şi impusă ţăreî prin fraudă şi violenţă de către familia Brătianu şi de către rege. Dar fi va ţinut acest angajament în ziua când fie partidul naţional, fie cel ţărănist, fie ele amândouă împreună, vor fî chemate la guvern ? Şi vor fi chemate,, rşi, încape “nici o îndoială. Vor fî chemate cât mai târziu de către rege, căci acest act de independenţă trebue pedepsit şi apoi regele, are frică şi dispreţ pentru ţărănişti — dar în definitiv vor fi chemate. Nu vor putea nici d-nul Brătianu şi nici regele, să suprime din viaţa ţărei aceste partide şi să le lovească de ostracism. Vor fî chemate de către rege, în ziua când vor avea majoritate în parlament şî aceasta va impune regelui chemarea lor. Ei bine în ziua când vor fi chemate la guvern, mă întreb dacă făgăduinţele de azi nu vor fi uitate? Noi am mai văzut făgăduinţe de acestea, tot atât de solemne şi apoi tot aşa de solemn uitate. In special liberalii câte angajamente de asemenea natură nu au luat? S’au angajat să nu respecte legea minelor şi acum caută să pue mâna pe tot subsolul particularilor şi al statului; s’au angajat să desfiinţeze legea jandarmeriei şi acum cel mai bun auxiliar al lor în alegeri este jandarmul; s’au angajat să desfiinţeze legea maximului şî nimic nu au făcut. In ziua când vor fi chemate la guvern partidele opoziţioniste de azi, regele le va pune o cordiţîune acela de a nu-şi ţine cuvântul relativ la constituţiune. Vor refuza ele acest târg, vor avea cerbicia să între în conflic făţiş cu Coroana, vor prefera să rămân încă în opoziţiune? Atunci o luptă se va deschide între Coroană şi ţară, şi aceasta va fi lupta cea adevărată, lupta în care cine va învinge nu mai încape îndoiala. Dar să ne dea voe partidele de opoziţiune, ca până ce nu vom vedea minunea aceasta să fim sceptici asupra declaraţiunilor de azi- CONST. MILLE Prima desbatere socialistă la Camera comunelor Naţionalizarea treptata a mijloacelor de producţie Şedinţa de Miercurea trecută a Camerei comunelor din Londra a fost de un interes deosebit, întrucât a adus prima discuţie socialistă în parlamentul în care laburiştii formează cel mai puternic grup de opoziţie. Fruntaşul laburist Philip Snowden, a introdus o moţiune contra sistemului capitalist şi în discursul pe care la pronunţat întru sprijinirea moţiunei sale, el a insistat asupra necesitatei de a înlocui treptat acest sistem , printr’un organism social şi industrial special, bazat pe controlul public şi democratic al mijloacelor de producţie şi de distribuţie. Toţi membrii parlamentului au ascultat cu cea mai mare atenţie, când el a afirmat că până acum socialiştii n’au făcut nici un pas fără a se fi convins că pasul precedent s’a dovedit ca eficace. Mare impresie a făcut şi partea discursului său în care a respins bolşevismul: „Nu propunem nici revoluţia şi nici confiscarea averilor, a declarat Snowden. Eu în-su-mi m’aş opune acestora, fiindcă pe această cale nu se ajunge la scop. Nu există nici o analogie între socialism şi bolşevism: unul e antiteza celuilalt, căci, sub anumini. ratorturi, bolşevismul nu e*te decât un şovinism împins la extrem“. Importanţa ce se dă propunerii d-hii Snowden reiese din faptul că ţi Bonar Law a dedaut, că, după Secantele de Paşti, se va consacra o zi întreagă discuţiei moţiunei socialiste. Dar chiar în aceeaş şedinţă, deputatul liberal sir Alfred Mond a ţinut să răspundă la discursul chiar Snowden. El şi-a exprimat convingerea că moţiunea Snowden nu va aduce o uşurare a situaţiei actuale, ci dimpotrivă, desfiinţarea interesului particular asupra mijloacelor de producţie, iar distribuţia lor va fi mai agravată. E absurd de a atribui capitalismului bolile sociale ca mizeria, slăbiciunea, neegalitatea spiritului şi a caracterului. Natura este capricioasă în împărţirea darurilor sale. Chiar dacă partidul laburist va putea să realizeze naţionalizarea capitalului, el nu va putea face însă acelaş lucru şi cu aptitudinile. Castelana de la Bran O librărie de pe calea Victoriei expune cu serie de fotografii luate vara trecută la Castelul de la Bran cu prilejul şederii acolo a Reginei Maria. •Nu este propriu zis un castel, ci o cetâţuie de strajă, cocoţată pe un steiu de piatră deasupra satului risipit în vale, printre livezile verzi printre apele alpine cari alunecă şi se împletesc în trâmbe sonore şi sclipitoare în bătaia soarelui de vară. O potecă duce la poarta de intrare care n’are nimic războinic şi trufaş. Buni! Saşi au înălţat zidirea aceasta placidă cu încăperi largi şi răcoroase, cu turnuri pentru buciumaşi, în tufele de liufinţică şi ferigă salbatecă, în scârţăitul greerilor, în adierea răcoroasă a munţilor cari se văd in zare, fumurii, cu piscunle albe de zăpadă. Asemenea cetfiţuii păzesc şi Râşnovul şi Măgura Codii, toată valea Braşovului. In vremuri de bejenie, când Turcii, prădând ţara românească, se pregăteau să treacă munţii, focuri mari’se aprindeau pe culmi şi din turnurile de lemn plăeşiî cântau din bucium şi din cetăţie in cetăţite svonul de jale umplea satele şi oamenii alergau să caute adăpost sub metereze cu avutul şi cu vitele lor. Regina Maria a risipit sub bolţi vase mari de gresie roşie în cari mărăcinii albaştrii sânt de un efect surprinzător. Prin odăi a întins scoarţe vechi româneşti cari închipuiesc în ţesăturile lor mănunchiuri veştede de flori de câmp. Pe brâul larg al ferestrelor a înşirat glastre smălţuite cu garoafe, muşcate şi busuioc şi sub grinzile late şi afumate de stejar masiv a aşezat strane ,domneşti de prin bisericele străvechi, mese ardeleneşti cioplite cu barda, tronuri de Braşov zugrăvite cu chipuri. — Iar la porţi a înfipt troiţe de acelea miraculoase, pe cari un lisus rustic bărbos şi şaşiu lasă să-i picure din tălpile vinete sângele rubiniu pentru mântuirea sufletelor pacinice şi credule ale oamenilor de la ţară. Şi, răzimată de o troiţă de acestea, cu o oală de zambile la picioare, Regina zâmbeşte soarelui, aerului, bucuriei fără griji și fără dame de onoare mioape impiedicându-se în cozile rochiilor de ceremonie. CADET ROUSSEL ND SE VA JURA pe noua Constituţie Fiind*că nu se fură pe caraghioslâcuri şi fiindcă nu se poate jura în public pe lovitura de stat Din toate părţile se detminte că regele ar veni înaintea Parlamentului să jure pe noua Constituţie Sedau şi argumente, contrasemnând-o, Regele nu mai are nevoie sa jure pe ea, căci semnătura face cât Jurământul iar dacă ar jura Regele ar urma să fure toţi funcţionarii, etc» Opinia publică va înţelege ce are de Înţeles din aceste dezminţiri. Regele simte că nu poate apare înaintea Parlamentului spre a jura pe caraghioslâcul nocturn ticluit de hoţii de urne. Prezenţa sa n’ar scuti guvernul Camarilei şi al Dictaturei de huiduelile şi fluerăturile acelora cari ştiu că peste foarte puţine zile imprimatele loviturii de stat vor sluji de hârtie higienică. Oricât jurământul ar fi în zilele noastre un act demodat, există totuşi simţământul că nu se poate jura pe lucruri spurcate. Lovitura de stat a hoţilor de urne este actul scelerat al unei bande care va fi spulberată de voinţa luminată şi categorică a ţărei. Asemenea act se ticlueşte noaptea în spelunca bandei, dar pe el nu se poate jura în faţa lumei fără a revolta conştiinţele şi a sfida pudoarea L. T. A. GRANATE l-a pus capacu După panica de emi dela Buftea, Premierul s’a repezit la Cameră şi în doi timpi şi trei mişcări Constituţia a fost votată. lat’o dar aşternută pe hârtie. Ce o si facă poporul cu hârtia — asta-i altă gâscă. Chestia e că Constituţiei i-a pus capacu şi Premierul şi-a făcut anibitul. Acum o să-i facă şi regele cheiul şi o să-şi puie semnătura pe hîrtie. Nu rămâne guvernului decât s-o promulge. A muls ei atâtea: ce o să fie dacă o să promulgă şi Constituţia? Vaca e insă poznaşă: când o fi mulsă gata şi doniţa plină, o să dea cu picioru in ea, căci — demni vrea să sugă şî viţelul, nu numai să se îngraşe lăptarul! DEŞCA S’a votat Constituia Dar s’a născut moartă ! Ea a costat 84 milioane Prin lovitura de Stat s’a decretat acest parlament drept „Adunare Constituantă”, parlament constituit apoi prin furturi de urne. Sub paza baionetelor, în contra întregei oporiţiuni şi a tuturor grupărilor minorităţilor, majoritatea din Cameră, care in realitate constitue adunarea generală a clubului liberal, a votat aseară Constituţia dinastiei Brătianu. Ultima şedinţă a parodiei de discuţie care s’a făcut asupra proectului de Constituţie a fost şi umilitoare pentru guvern şi pentru majoritate. ■ Chestia evreiască In chestia evreiască guvernul ar fi dorit să sustragă atât de la obligaţiunile morale cât şi de la cele internaţionale şi să lase, şi prin noua Constitutie, tot nerezolvită chestia evreiască. Majoritatea din Cameră era de acord, chiar votase altfel, în ce priveşte împământenirile, decât Senatul. In cele din urmă Insă d. Ionel Brătianu şi-a dat seama de urmările ce ie poate avea o astfel de procedure şi de încurcăturile interne şi externe ce le poate crea. In consecinţă însuşi primul ministru, convocând majoritatea Camerei, i-a impus un resvot. „Clubul“ s’a resemnat şi a dat resumtul, admiţând textul votat da Senat. S'a dovedit clar că până în ultimul moment guvernul şi Camera n’au avut nici in chestia evreiască o atitudine clară şi sinceră. Intru cât însă chestiunea evreiască este constituționalic este mai întărită decât prin tratatele internaţionale, — iată ce rămâne de văzut. Constituţia se poate mâine modifica în parte sau în total, fie când tratatele nu se pot desface decât de către toţi acei cari le-au alcătuit. E însă necontestat un punct câştigat în chestia evreiască, partidul cel mai antisemit a consacrat decretele legi şi tratatele în chestia evreiască prin Constituţie, o Constituţie de partid pe care cel puţin liberalii vor fi siliţi a o recunoaşte. Cum s’a votat Cum s’a votat ori această nouă Constituţie? Intr’o atmosferă deprimantă, întreaga opoziţie aliată a lipsit. D. Iorga na votat-o, dar a declarat că dacă regele o va promulga o va recunoaşte în speranţă că alţiî vor revizui părţile ei rele. Guvernamentalii erau, în timpul ,,discuţiei“ Constituţiei cu ochii aţintiţi la d. Iorga ca nu cumva să indispună pe singurul opozant bine-voîtor. Nici o ocazie n’au perdut fără a-l flata cu aplauze și a-i susține amendamentele asupra cărora, de altfel, au dat un resvot D. Iorga e foarte sen* zibil încă la astfel de manifestări, chiar dacă știe cât de sincere sunt. Era însă deajuns ca d. Brătianu să facă aluziuni, chiar într’o formă ironică la un eventual guvern Iorga pentru ca şeful naţiona-iştîior-democraţî să fie cât mai amabil cu preşedintele consiliului şi să se încline, mulţumind radios, celor cari îl aplaudau atât de desinteresat- Opoziţia n’a votat Rămâne însă un fapt care apasă greu asupra guvernărei d-lui Brătianu: nici o grupare din opoziţie, nici chiar grupările cari reprezintă, minorităţile etnice, mi şi-au dat asentimentul lor la votarea Constituţiei, unii au votat contra, alţii s’au abţinut, alţii n’au recunoscut guvernului şi parlamentului dreptul de a o vota. Totuşi d. Brătianu salutând, după votare, noua Constituţie şi recunoscând că ea n’are aprobarea unanimă — din contră ea are inpotriva ei unanimitatea opoziţiei ! — totuşi d. Brătianu i-a prezis o viaţă de o jumătate de veac. Dar această prezicere d. Brătianu a făcut-o într’o improvizaţie greoaie şi exasperant de banală. Cât a costat Constituția Un amănunt picant: după votarea Constituţiei s’a distribuit un proect pentru acordarea unui credit extraordinar militar. E nota de pistă a armatei mobilizată pretutindeni cu ocazia... campaniei Consiltuționale, in total 84 milioane I și 40 milioane numai pentru armata din Capitală. R. P. a MURIT politica fracului Primul ministru era livid când apariţiile sale la Cameră, erau întâmpinate cu huidueli şi fluerături. Marele actor era obicinuit ca ori de câte ori apărea pe scenă să fie delir în sală, fără a-şi da seama că vremurile s’au schimbat şi cu ele atât genul d-sale învechit cât şi auditorul. Impalat de asemenea se deplânge că d. Mihalache vine în audienţă cu cămaşa peste pantaloni şi la „Dacia“ se vorbeşte Coroanei respirate româneşte. Este adevărat că e ceva schimbat în politica României Noul. A murit politica fracului şi a mănuşilor albe pe care o practicau vechii conducători politici, tunând contra guvernului la „Dacia“ şi luând peste o jumătate de ceas ceaiul la Palat. Controlul şi încrederea masselor au suprimat această tartufferie. Opoziţia nu s’a putut duce la încoronare, fiindcă ţara n’ar fi înţeles ca ea să stea alături de omul furtului de urne şi al lovit lirei de stat. De altfel s'a experimentat in deajuns politica guvernărei pe lângă Rege. Ori, cât de leal a fost lakce Ionescu faţă de Coroană, Camarila nu Va scos din „republican şi vecinie a fost păcălitul Palatului. Atitudinea de azi a opoziţiei trebue să ducă la desfiinţarea Camarilei. In ziua în care Regele va deveni suveran strict Constituţional, moravurile civilizate se vor întrona de la sine. Se va şti că Palatul domnesc e teren neutru, care trebue egal respectat de toata lumea. Câtă vreme Pălatul domnesc va fi salonul Camarilei, se va duce în ţară lupta de azi. S. U. R. Panica de la Buftea Se cunosc acum amănuntele înscenărei guvernamentale de la Buftea. Opoziţia anunţase o întrunire la Banca populară, la care a venit şi un număr de oratori şi ziarişti din Bucureşti Atâta a fost de-ajuns ca să se declare starea de asediu, să se înconjoare castelul prinţului Ştirbey cu mitraliere, să se pună o mitralieră în faţa localului de întrunire, să se aducă vagoane cu trupe din Bucureşti, să se aresteze părintele Man, deputatul din Ardeal şi alţi 15 oratori şi ziarişti, căutându-se în special a se provoca un proces-verbal de lovire a unui jandarm — lucru cusut cu aţă albă, căci deputatul Man a arătat în plină întrunire că jandarmii nu au ce căuta la întrunire. Alarma care s’a dat apoi în Bucureşti despre devastarea conacului prinţului Ştirbey la Buftea corespundea programului primului-ministru* care se afla acolo, dar nu corespundea realităței. Panica de la Buftea e încă o manoperă pentru a alarma Curtea regala — dar o manoperă fără rezultat. Cel mult, ea trădează, o stare de spirit. SILEX. Comuniştii germani in Ruhr Berlin, 27. (Bador). — In Ruhr avut loc o întrunire a comuniştilor germani, la care a luat parte şi Clara Zotkin. S-a hotărât înfiinţarea unei fracţiuni a partidului comunist în ţinuturile ocupate. MBerciuri 28 Martié 19*3 Director: EMIL D. FAGURE PUBLICITATEA 0e primeşte direct la Administraţia sienimi şi la toate Agenţiile de publicitate. 1 LEU NUMĂRUL IN ŢARA 2 LEI IN STRĂINĂTATE CREIONUL ACTUALITATE! Madam’ Camarila TARANII: Lăsa-ne, dom’le, că voim sil rugăm pe Vodă să ne arate și nouă pe madam’ Camarila! Recapitulări și adevăruri Aşa vă trebue! Toate discursurile, toate protestele, toate întrunirile sunt de prisos. D-l Brătianu are o politică. Când este în oposiţie terorizează guvernul, când este la guvern terorizează oposiţia. Tot ce face partidul liberal este „patriotic“, înalt, moral, cinstit, înţelept, etc. De aci concluzia: toate celelalte partide politice „nu au autoritatea morală“, ca să-l discute. Tot de aci şi temeritatea d-lui Brătianu de-a nu respectă nimic şi pe nimeni. Dar este firesc să fie astfel: d. Brătianu şi-a luat şi Îşi ia „toate răspunderile“, fiindcă „răspunderi efective“ nu a avut şi nu va avea niciodată. Dar Brătianu nu se dă înapoi de la nici o ilegalitate, de la nici un abuz, fiindcă este convins că arbitrariul său nu are şi nu va avea nici o sancţiune. Dimpotrivă, metoda d-lui Brătianu tentează şi pe alţii. Arbitrariul brătienist tinde astfel, în temeiul precedentelor creiate să devină metodă de guvernământ Să recunoaştem însă d-lui Brătianu şi un merit: d. Brătianu îşi conduce adversarii cum vrea, îi divizează, îi împacă şi-i compromite după oportunităţile sale. Să luăm câteva exemple : d. Brătianu a declarat răsboi când a vrut şi l-a făcut cum a vrut. Şi-a apărat această politică cu baioneta, o politică îngustă, de duplicitate şi de mercantilism odios, lipsită de orice ideal şi de orice pricepere. Când a văzut dezastrul acestei politici, a impins pe alţii să-şi ia răspunderea. Take Ionescu, rezervat de d. Brătianu pentru această capcană, a ştiut să pareze tentativa. S’au găsit alţii. Bagheta d-lui Brătianu a scos într’o noapte guvernul Averescu-Luca Niculescu, pentru ca să încheie pacea. D. Brătianu ştia că, în situaţia de atunci, o pace onorabilă era exclusă. D-sale îşi rezervase numai „pacea victoriei “. „Pacea înfrângerei" o cedase altora. Ştia că se vor găsi destui ca să-i facă jocul şi aşa d. Argetoianu a devenit „omul păcei de la Buftea “, generalul Averescu un „Incapabil“, cu un uşor colorit de „trădare“, iar d. Brătianu a rămas „mare patriot şî mare om de Stat“. Contele Czernin cerea nu numai munţii şî Dobrogea dar şi „capul Regelui, cu altă Dinastie“. S’a ivit atunci, pentru Istorie, nevoia unui alt interpus al politicei d-lui Brătianu. S’a găsit şi acela: d. Marghiloman. Urmarea : Regele Ferdinand este şi azi pe tron. Dinastia salvată. D-l Brătianu şi-a rezervat numai încoronarea ! A venit atunci la Iaşi şi d. Stere. Nu ca ministru ci ca simplu pai titular. „Marghiloman şi cu Stere au conspirat in Sfatul Ţărei, unirea Basarabiei cu patria mumă“. Au reuşit ? Meritul este al d-lui Brătianu, căci d-sa indicase Regelui atunci, un guvern Marginoman- Stere. Când lucrurile s’au pus la punct „trădătorului“ Marghiloman i s’a dat un „auseweiss“ dela Palat, „trădătorului“ Stere o decoraţie şi mai târziu o celulă laVăcăreşti. A sosit şi ceasul răspunderilor«1 D-l Brătianu a găsit însă că nu e, sosit „momentul expUcaţiunilor*'. In schimb a apelat la „Judecata I«istoriei“ pe care şi-o scrie singur, lăsând d-lui Iorga însărcinarea de a vota, alături de d. Sassu, validarea alegerei d-lui Stere la Şchioca. ’ Reamintim şi acest mic incident pentru cazul când s’ar uită să se înregistreze acest vot în Istorie. * 1 Un scurt interimat al d-lui Coandă, alcătuit din elemente indicate de d. Brătianu şi d. Brătianu a revenit la guvern sprijinit pe Curţi Marţiale, revendicând pentru dânsul singur, toată „gloria victoriei“ şi a „înfăptuire! idealului naţional“. Toate capetele s’au plecat şi multe spinări s’au încovoiat. Unul singur a încercat să-l ţină piept: Take Ionescu. S’a găsit leacul. D-l Brătianu a inventat gogoriţa „republicanismului“a ilustrului dispărut, sprijinit pe cercetările istorice ale d-lui Iorga. „Dinastia, Statul In primejdie“! S’au inventat şi dovezi, anume scrisori sosite din Anglia, la timp, pentru ca să compromită dinasticismul statornic, de care Take Ionescu eră convins, şi de care a dat pildă o viaţă întreagă. Descendenţii conspiratorilor de la Mazar-Paşa, matadorii şahului la Rege cunoşteau reţeta. Ştiau că acesta era singurul mijloc, pentru ca Take Ionescu să fie înlăturat. Şi-a fost înlăturat D-l Brătianu s’a presentat astfel singur, în numele României la Conferinţa Păcei. I s’a oferit loc, la masa verde, lângă delegaţii Siamului, iar diplomaţilor cari îl însoţeau, în anticameră. Este cunoscută politica d-lui Brătianu la Conferinţa Păcei. A căzut cu dânsa, când totul era compromis. Nu însă înainte d de-a acuza şi pe Take Ionescu de „trădare“ .In locul unui guvern naţional cerut de Take Ionescu, d. Brătianu a inventat pe generalul Văitoianu. Prin d. Văitoianu d. Brătianu spera că Ţara îşi va manifestă cu mai mult entusiasm, recunoştinţa. A fost o desiluzie ! D-l Văitoianu nu avea încă suficientă experienţa electorală, deci a fost consacrat, cu această ocazie „ora de Stat“. Dar tot a eşit ceva bun din toate acestea. A mai eşit la lumină un „trădător“. Acesta a fost d. Vaida- Voivod care a urmat d-lui Văitoianu la Guvern, pentru a se putea semnă pacea pregătită de d. Cratianu cu aceiaşi „competenţă“ cu care a pregătit şi răsboiul,... lăsând timp liber suficient generalului Averescu ca să-şi termine marea sa operă: „Răspunderile“,» a căror apoteoză a fost telegrama de la Gurbăneşti. Dar guvernul Averescu, profitând de legea prelungirei contractelor, refuză să plece la termenul (Citiți continuare in pag. II-a)