Lupta, iulie 1928 (Anul 7, nr. 1984-2008)
1928-07-24 / nr. 2002
ANUL VII. No. 2002 CONST.MULE Fost director politic: Decembrie 1921—Februarie 1927 ABONAMENTE Pe 12 luni ......... Soo Pe 6 » ......... 4oo Pe 3 „ ............................................2oo IN STRĂINĂTATE DUBLU Redacția şi Administratia BUCUREȘTI STR. SĂRINDAR, 12 ATACUL d-lui HANIU Şeful naţional-ţărăniştilor n’a lăsat nici douăzeci şi patru de ore spre a răspunde comunicatului guvernului asupra rezulatului negocierilor de la Bucureşti cu reprezentanţii băncilor străine. In numele partidului său, d. Maniu contestă cabinetului Brătianu că ar fi rezolvat problema stabilizării şi ar fi obţinut un împrumut în acest scop. Din comunicatul guvernului, d. Maniu şi partidul său nu văd decât o opţiune dată băncilor străine pentru un împrumut de optzeci de milioane dolari — opţiune care angajează statul român, dar nici decum pe bancherii străini, împrumutul de 20 de milioanedolari e considerat ca un expedient politic menit a permite guvernului să-și prelungească rămânerea la putere. uliicipi CtaJLCűL avcaota ti iv^ur tatului negocierilor cu băncile străine este bazată pe afirmațiunile echivoce ale comunicatului guvernului, care nu a putut fi categoric nici în ce priveşteîncheierea definitivă a împrumutului de stabilizare, nici în ce priveşte operaţia stabilizării. Ambele operaţiuni rămân în continuare la toamnă, cu perspectiva unui semn de întrebare în ce priveşte rezultatul lor final. D. Maniu şi partidul său consideră guvernul în eşec şi cer Regenţei să-l oblige a trage consecinţele. Se pare că d. Maniu, care nu este un indiscret, dar care nu vrea ca de discreţiunea de care e legat să poată abuza adversarii, se crede în drept a considera sfârşitul negocierilor de la Bucureşti ca o ultimă scadenţă pentru guvern. Aşa cel puţin apare tonul pe care şeful naţional-ţărăniştilor reclamă regentei concedierea cabinetului Brătianu. D. Maniu declara că nu va fi linişte în ţară până când guvernul liberal nu va pleca din capul afacerilor. Limbagiul acesta arată că d-sa crede a fi epuizat toate formele pentru a obţine o rezolvare liniştită a crizei politice interne. Mai mult, limbagiul d-lui Maniu dă impresia că şeful naţional-ţărăniştilor se crede în drept a se considera dezlegat de anumite îndatoriri, prin faptul că şi în urma rezultatului negocierilor de la Bucureşti, cabinetul continuă a se bucura de încrederea Regenţei. Atacul d-lui Maniu arată că d-sa a renunţat la politica de aşteptare care ar putea fi interpretată ca o politică de abdicare şi de resemnare. Şeful opoziţiei naţional-târăniste nu înţelege să acorde suspendare de ostilităţi pe pretexte de vacanţă politică. Din potrivă, d-sa are impresia că guvernul se prepară a utiliza vacanţa pentru a putea reîncepe la toamnă jocul negocii «-îl«ţi. eo Horir\5*r*A ficeastă manevră pontica. Guvernul a limitat la trei zile sesiunea parlamentară şi preşedintele Consiliului va lipsi o lună din ţară. La 1 Septembre atmosfera nu va apare schimbată, dacă până atunci nu intervin raţiuni serioase şi mai ales fapte hotărâtoare. L. T. A. Granate Grandios spectacol! N'am fost in Bucureşti in timpul tratativelor dintre d. Vintilă Brătianu şi reprezentanţii „finantei internaţionale", cum atât de respectuos i-a numit „Viitorul”. Grozav de rău, îmi pare! Dacă eram în Bucureşti, mă aţineam la uşa sălii in care aveau loc consfătuirile, numai ca să văd „capul” d-lui Vintilă Brătianu când intră ca să ia contact cu „finanţa internaţională” — pufin cam jidovă, cum ar fi zis altădată „Viitorul” şi mai ales când iese, după ce a stat la discuţie cu cei cari vor să ne „sugă”, să ne „îngenunchieze”, să ne „robească”! . Extraordinar spectacol trebuie să fi fost! Şi asta numai pentru a-şi prelungi guvernarea liberală cu trei luni! Eu cred că pentru a mai căpăta trei luni de prelungire, d. Vintilă Brătianu e in stare să treacă şi la mozaism, — cu tot ritualul obligatoriu! DESCA Ministerul sănătăţii şi noua epidemie de poliomielită N’au trecut decât câteva zile de la penibilul comunicat prin care ministerul sănătăţii anunţa fuga unui grup de bolnavi din leprozeria din Basarabia, îşi iată o nouă belea pe capul celor chemaţi să vegheze la sănătatea publică. Stafiile omeneşti cu trupul mâncat de lepră se vor fi răspândit de mult in satele şi oraşele ţării, — primejdia contaminării mulţimii cu cea mai groaznică boală atârnă deasupra capului tuturor, — dar rezultatele nu se pot vedea deocamdată. De aceia, cu toată emoţia organelor sanitare, publicul nu s’a alarmat încă. Va trebui să vie ziua blestemată in care să constatăm, cu umbra morţii in ochi, că ni se spuzeşte pielea şi că putrezeşte carnea pe trup, desfăcându-se în făşii descompuse şi cleioase... Atunci, desigur, ministerul sănătăţii se va trezi din somn... Noua epidemie de paralizie infantilă aruncă iarăşi linţoliul morţii In nenumărate familii. Şi, iată-ne sub teroarea de două ori mai grozavă ca în trecut, a molimei care înţepeneşte şi ucide trupurile fragede ale copiilor noştri, pentrucă s’a ivit din nou sub forme grave, şi pentru că ţara e tot atât de lipsită de mijloacele de a o combate, ca şi atunci când tristele ei urmări s’au cunoscut pentru întâia oarăl . Ce-a făcut ministerul sănătăţii publice în ultimul an de zile ? Ce posibilităţi noul de combatere a paraliziei infantile şi-a procurat? Ce măsuri de izolare a luat? Ce elemente noul pune în luptă cu epidemia? Nimic! Comunicatele oficiale în care s’a specializat departamentul d-lui Inculet au apărut și apar aproape zilnic, oferind publicului statistca bolilor molipsitoare! Dar în afară de aceste comunicate, ministerul n’a făcut absolut nimic! Poliomielita face ravagii. Patruzeci de copii se sbat in ghiarele ei. Iar ministerul, făgădueşte măsuri pe care nu le va lua niciodată, şi dă comunicate.... Ce e cu serul de care s’a vorbit anul trecut, — ser care ar avea o acţiune salvatoare în poliomielită ? « S. O cămaşă de forţă••• Vestea pe care ne-o aduce telefonul din Constanţa, e de-a dreptul uluitoare. Ea zugrăveşte o mentalitate primejdioasă împotriva căreia sunt datori să se ridice toţi cei ce cred încă în libertăţile cetăţeneşti şi omeneşti, o mentalitate care arată până unde au ajuns marii dictatori ai bietelor oraşe de provincie cu forţa de care nu ştiu decât să abuzeze ! Gestul imbecil al comitagiului care s-a răzbunat pe ziarul „Dacia“ trimiţând o echipă de 9 lucrători ai primăriei ca să dărâme imobilul în care era instalată redacţia, necesită grabnica intervenţie a unui medic de boli nervoase. El nu e numai un rezultat al exemplelor averescane, sub a căror guvernare organele poliţiei au pătruns în tipografii, distrugând matriţele ziarelor, dar, probabil, şi al unei intoxicaţiuni datorite virusului treponemic... Desigur că autorităţile au şi luat, — până la ora când apar aceste rânduri, — măsurile de izolare cerute de împrejurări, pentru ca „domnul de la primărie” care se răzbună dărâmând casele oamenilor, să fie pus în imposibilitate de a se mai manifesta. Justiţia îşi va face datoria, — şi nimic nu ne indritueşte să ne îndoim că ignobila faptă îşi va primi răsplata, după cum merită. Inconştienţa brutelor care răspund cu ciomagul pentru că nu au în cap nici o idee, trebuie însă repede şi exemplar pedepsită. Ziarul „Dacia” n’a sucombat şi nici nu va sucomba dacă va fi nevoit să apară în alt imobil. Dar intenţiunea criminală a satrapului de la primăria Constanţa nu e mai puţin odioasă prin faptul că nu şi-a atins totul. Ea desvălueşte întunericul în care se zbate mintea unui om pe care politica l-a cocoţat, împotiva meritelor lui, între cei chemaţi să gospodărească un harnic şi bogat municipiu... Un serviciu de ecarisaj moral — susţinut de tot ceea ce mai are ţara cinstit şi cuminte, — ar putea feri lumea, pe viitor, de javrele politicianismului şi de haitele de potăi obrasnice ale satrapilor diferitelor provincii. Serviciul acesta ar trebui să înceapă la Constanta, cu o Cămaşă de forță petrecută peste trupul crispat al beculescului. .. s. 4 PAGII LEI 3 Direcţia 958-75.Secretariatul 358-74— Administraţia 353-73 „Propagandă?" In numărul Săudin 16 Iulie ziarul„Pester Lloyd“ ocupftndu-se de declaraţiile lui Sir Austen Chamberlain referitoare la chestia optanţilor, afirmă că guvernul român ar fi umplut ziarele din lumea Întreagă cu articole favorabile României, graţie puternicei sale organizaţii de propagandă prin presă, „la care evident că se pricepe“. Mulţumim marelui organ din Budapesta pentru nota bună pe care o decerne organizaţiilor noastre de propagandă. Plăcerea noastră e cu atât mai mare, cu cât cunoaştem reputaţia mondială a propagandei maghiare şi ne amintim câte eforturi au trebuit pentru a convinge pe guvernanţii noştri de utilitatea unor asemenea organizaţiuni. ■ .1. * *1 Până acum trei ani o asemenea xista decât la Paris şi se cunosc eminentele servicii aduse de dânsa mai ales în timpul conferinţei de Pace. Partidul liberal, ajuns la putere, după retragerea lui Take Ionescu, la început o suprimase. După doi ani a fost însă nevoit să numească din nou la Paris un ataşat de presă. Dacă suntem bine informaţi, era aceiaşi persoană care a condus biroul de presă român în timpul conferinţei de pace şi care a înfiinţat şi condus timp de cinci ani serviciile agenţiei „Rador“ la Paris, asigurând ziarelor româneşti o bună şi rapidă informare telegrafică, punând lumea comercială şi bursa în măsură să primească în câteva minute cursurile bursei din Paris şi mai ales dând ziarelor din Franţa şi din tot occidentul civilizat posibilitatea de a avea ştirii rapide şi precize despre România. Trebue să constatăm că ziarele franceze în timpul ultimilor zece ani, cu mici şi rare excepţii, au fost întotdeauna favorabile României. Ar fi o nedreptate de a nu atribui meritul acestei situaţiuni serviciului nostru de propagandă. Acest serviciu, a cărui activitate am urmărit-o în decursul anilor, cu multă atenţie a lucrat întotdeauna condus de aceleaşi principii: darea de informaţii cât mai exacte şi mai bogate, evitarea polemicelor, evitarea atacurilor. Principiul propagandei germane în timpul războiului era: calomniaţi, calomniaţi; ceva vă rămâne în orice caz ! Principiul propagandei române în schimb era: spuneţi mereu adevărul, spuneţi numai adevărul şi veţi fi întotdeauna crezuţi. De vreo doi ani încoace contatăm însă că serviciile noastre de propagandă, silite poate de împrejurări, şi-au schimbat caracterul şi au devenit, din birouri de informaţie locală şi precisă ce erau, nişte oficine de polemică. Polemici între partidele din ţară, polemici cu ţările de care ne despart diferende de ordin extern. Nu înţelegem utilitatea acestui sistem de a face opinia publică să participe la neînţelegerile noastre interne sau de a o erija ca judecător pentru diferendele noastre externe. Sistemul în parte ne-a fost împus, în parte l-am acceptat de bună-voe.re Nici noi, nici adversarii noștri nu aveau mult de câştigat din toate acele articole, scrisori deschise. Interpelări în parlamentele străine, cari toate în definitiv nu au decât o minimă influență asupra rezultatului final al litigiilor ce ne despart. Ne amintim că în timpul conferinţei de Pace începuse săse producă acelaş fenomen în chestia Banatului. Polemnicile în ziarele străine au fost oprite scurt printr-o înţelegere comună între birourile de presă român şi iugoslav. Azi suntem prieteni şi aliaţi cu Iugoslavia. De asemenea ne amintim că în Decembrie 1926 când se pleda la tribunalul arbitral mixt de la Paris pentru prima oră procesul optanţilor, presa străină nu a fost inundată cu tot acest material, compus din articole, scrisori deschise, note, comunicări, destul de inutile pentru soarta litigiului. De atunci oamenii și metodele - - 1. • -----1* . —1.^1 \T,« ««ftdnvvi nceasta însemnează un progres. Be face prea mult zel. In orice caz să băgăm de seamă ca să nu degenereze propaganda noastră, al cărei rol trebue să fie de pură informaţie. Acelaş sfat l’am da şi adversarilor noştri, cari în definitiv poartă vina că ne-au silit să eşim pe un teren pe care nu noi l’am ales şi pe care le-am dovedit că suntem destul de pricepuţi şi de abili pentru a le ţine piept. De aceia şi adversarii noştri şi noi am face poate mai bine să ne dăm seama că, urmând pe calea pe care am apucat-o, câştigătorii vor fi alţii, mulţi, şi din zi în zi mai lacomi, iar, noi, fără a beneficia întru nimic, vom rămâne la urma urmei „Ies dupes du măreţie“ — cei păcăliţi şi cu paguba. D. frazeologiei Suntem prinşi între două concepţii şi între două metoade: ale guvernului liberal şi ale opoziţiei naţional-ţărăniste. Primul susţine morţiş că toată lumea e liniştită şi satisfăcută şi că nici o nemulţumire nu se înregistrează împotriva regimului de la cârmă. Consecinţa: metoda utilizată de guvern, şi anume: ponegrirea în fel şi chip a opoziţiei. Aceasta susţine, cu toată hotărîrea că massele de la un capăt la altul al ţării sunt adânc tulburate şi că nemulţumirea împotriva regimului este aproape, unanimă. Consecinţa: metoda de opoziţie din ce în ce mai dârză în vederea alungării de la cârmă a guvernului. * Ar fi de prisos să ne rostim asupra concepţiilor şi metoadelor utilizate de cei aflaţi în luptă. Vom constata, doar, această deosebire fundamentală între ele, pe când liberalii uzează, în cel mai înalt grad, de frazeologie, — opoziţia se sprijină pe argumentele unor critici — severe, ce e drept — dar strânse. Şi nu e cu putinţă să nu recunoaştem decesul frazeologiei, pretutindeni în acest veac de acţiune şi de pozitivism. Azi nu mai avem nevoie de o formă atrăgătoare ca să impunem. E de ajuns să ne întemeiem opiniile pe realităţi ca să izbutim. Deasemenea stilul neapărat violent, în care fraza e ridicată la unic şi suprem scop al acţiunei— a căzut în desuetudine. Aceste elementare adevăruri nu vrea să le recunoască guvernul liberal. Z. Revoluţia mondială Prin Kovno, se anunţă din Moscova, că în ziua de 20 iulie, a început în conferinţa comitetului pentru răspândirea revoluţiei, discutarea raportului lui Bucharin, care propune o nouă reînviere a mişcării revoluţionare mondiale. . BUCHARIN . fM Guvernul la strâmtoare D. Vintilă Brătianu vrea cu orice preţ vacanţă politică şi armistiţiu până la toamnă In convrbirile pe care membrii guvernului le-au avut ori cu d. Vintilă Brătianu în drum spre C.de Argeş, s’a pomenit foarte des de acţiunea opoziţiei naţinal-ţărăniste. Primul ministru, afectat, şi-a manifestat credinţa — de fapt e o dorinţă — că în timpul vacanţii naţional-ţărăniştii se vor face ridicoli cu „parlamentul lor“. De altfel în cursul lunii August, membrii Regenţii nu se vor afla în Capitală, — unul dintre aceştia pleacă chiar din ţară pentru o lună (d. Buzdugan) iar ceilalţi două şefi de partide, d-nii Iorga şi general Averescu se vor absenta, de asemenea, din Bucureşti. Va rămâne partidul naţionalţărănist, care va încerca îndepărtarea guvernului. Nu va fi cu putinţă, după opinia premierului liberal, nici o mişcare serioasă până la toamnă. De aceea d-sa nu crede necesar să se procedeze la măsuri severe în contra poziţiei naţional-ţărăniste. ARMISTIŢIU POLITIC Dacă, însă, evenimentele îl vor desminţi, dacă vom înregistra, în timpul cel mai apropiat, serioase evenimente politice, e d. Vintilă Brătianu va căuta să le prevadă, — zilele acestea. Emisari de-ai guvernului — care sunt nevoiţi să-şi mărturisească jena — vor fi trimişi să sondeze pe adversari. Până la deschiderea parlamentului, primul ministru va fi în posesiunea datelor şi a impresiunilor culese de devotaţi asupra situaţiei. In caz că aceste date nu vor fi favorabile, d. Vintilă Brătianu va reexamina situaţia. Şeful guvernului liberal nu vrea să fie surprins de evenimente. Şi deocamdată nu are elementele necesare să formuleze o judecată precisă şi să adopte o atitudine hotărîtă. ~r -' - ..........w * •! R. Humorul şi abilitatea tori In jurul Împrumutului Românii sunt dispuşi a crede pe engleji cam naivi în cunoaşterea Orientului şi nu prea iscusiţi faţă de bizantinismul nostru. Din când în când ne înşelăm in această privinţă, sau câte o excepţie vine să confirme regula. Singurul negociator care pare a se fi rostit mai sincer asupra rezultatului negocierilor, a fost d. Smith, reprezentant al băncilor Lazar Brothers şi Hambro. Noi am acordat împrumutul ţarei româneşti, nu guvernului, a spus d. Smith. Putea fi la putere orice guvern — nouă, ne era indiferent. Dacă n’aveam încredere în ţara românească, nu acordam nimic. Dar ceea ce ştim depre puterea de viaţă şi de progres a României, ne-a determinat să-i acordăm încrederea noastră deplină. Sânt cuvinte car şi peste câteva sute de ani ,vor rezuma situaţia României în 1928. Sânt cuvinte simple, dar sintetice. Marele adevăr este că, indiferent de guverne şi de gospodăria lor, ţara aceasta de muncă şi de ordine, merită şi stima şi creditul lume! civilizate. Negociatorul englez n’a voit sigur să supere guvernul actual. A spus doar adevărul curat: ţara românească, pe cât o cunosc azi străinii, merită toată încrederea . Ea a rezistat şi asupririlor de veacuri şi exploatărei şi primejdiilor dela graniţele ei a dat atâtea examene de soliditate încât semnătura eî e solvabilă. Humorul d-lui Smith a fost şi abil, căci a spus şi opoziţiunei că nu partidelor şi guvernelor, ci muncei şi bogăţiilor româneşti li se dă credit. Când acest credit întârzie, vina e a unei politici nu a ţarei! Lt. 6« Marţi 24 iunie 9928 mm’M EMIL D. FAGURE PUBLICITATE Se primeşte direct In administra,fia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate 3 tel numărul In (ară 6 Lei In străinătate Director Crelosîi a! actualîiăfli Tot mai simplu la noi! „Regele Fuad a suspendat parlamentul pe 3 ani deoarece opoziţia a fost aleasă în număr prea mare . ţ Telegramele) IU Mil MU« VINTILĂ: Tiu nu am nevoe să mă’utorc la Tutátikámon; eu îl am pe Davidaalu! ...sau Liga tăcerii, a fost creeată nu demult la Paris. Excedaţi de sgomotele multiple, stridente aproape furibunde ale enormei circulaţii din capitala Franţei, cu nervii exasperaţi de frenezia clacsoanelor, o mână de intelectuali s’au gândit să înceapă lupta împotriva sgomotelor. O temeritate aproape denchisotească, veţi zice mulţi din dv. Şi cu toate acestea nouii „ligişti“ au un puternic argument în favoarea lor : ce inovaţie, rupând complect cu inerţia unor tradiţii aproape sacrosancte, nu a uimit atunci când s’au pus temeliile ei ? Capitala noastră, care nu o avea ea prea multe asemănări cu strălucitul Paris, în ceia ce priveşte părţile bune, ale unui oraş modern, are însă una, în care poate îl şi întrece : sgomotul. Automobilele urlă, dacsonează, fumegă sgomotos, trepidează, ca pe Bărăgan. Camioanele trec cu sgomot de tunet. Când se opresc pe loc parcă le-a apucat nebuniile. Infernul nu poate fi mai asurzitor, mai trepidant, ca unele străzi din centrul bietului Bucureşti ! Ca să vă convingeţi, voi fericiţi posesori de apartamente, pe străzi mai puţini umblate, veniţi să suferiţi cu noi, timp de cel mult două ceasuri, pedeapsa celei mai oropsite străzi din capitală, — pe tema sgomotelor —, am numit strada Sărindar*! Nu mai vorbesc acum pe timpul caniculei. Norii de praf, ce-i înghiţim, din cauză că străzile nu mai sunt stropite — decât în faţa Fundaţiei, spre a face impresie asupra oaspeţilor streini, veniţi la congresul învăţământului superior — sunt poate destinaţi să ajute asimilarea efluviilor de benzină, cu Demisionează ? cari bieţii noştri plămâni luptă în fiecare clipă. O ligă a tăcerii s’ar impune şi la noi şi cu puţină bună voinţă, cred, că nu ar fi prea exclus, ca ea să se înfăptuiască. Evident că primul rol incumbă edililor noştri, cari ar putea da ordonanţe noi, pentru reglementarea orgiei de sgomote de pe străzi. Să se pună şi să se execute conştiincios pedepse drastice. Nervii noştri, puterea noastră de muncă, a tuturor acelora, ce nu avem rente din bogăţii prea noui şi automobile luxoase cu dlascoane ultimul model... de spart urechile, sunt în grea cumpănă, tocmai acum, vara, când căldura sufocantă, ne cere imperios deschiderea ferestrelor. Iadul sgomotelor e şi el În. plin tot. Crisparea nervoasă ne doare ca un junghi. (Doamne, şoferii n’or fi deloc nervoşi ?, Mugetul de vită, dusă la tăere, a unui foarte rafinat sistem de clacson, nu-i înebuneşte şi pe ei ?) De aceia subscriem la splendida idee a Ligei tăcerii. Subscriem, hotărâţi să facem tot ce ne-ar sta în putinţă, pentru a cădea la un acord cu şoferii şi proprietarii de maşini. Să facem dintru început, — de exemplu, — un fel de „trève de Dieu“ pe tema sgomotelor , adică deocamdată să ne înţelegem ca sgomotele să nu mai fie îngăduite decât câteva ore pe zi. E absurdă ideia ? Poate şi nu atât, cât pare la prima vedere, înţelegem că trebue o desobişnuire lentă, şi de calvarul clacsoanelor şi acel al diverselor sgomote automobilistice, pentru noi, ca şi pentru acei ce se dedau cu frenezie voluptăţii lor. Omul modern, cu multiplele lui dorinţe şi cerinţe, cu sdruncinarea lui fizică şi nervoasă, are nevoie de îngăduinţă reciprocă. Trebue să fim umani unul faţă de altul, şi Liga tăcerii e aproape o realizare a acestui deziderat. Apelăm încă o dată la puterea autorităţilor. Ele pot face mult, enorm de mult. Părinţii capitalei noastre, atât de sgârciţi cu apa pentru stropitul însetatelor pietre şi asfalturi, cu curăţirea străzilor, cu.... etc., pot să facă ceva, ce nu i-ar costa nici parale, nici prea multă bătaie de cap , să interzică orgia de sgomote din centrul oraşului, pe străzile unde automobilele şi trăsurile se succed într’un şir neîntrerupt. Apoi oamenii de bine, cei mulţi, eşiţi din rândurilee noastre, vor şti să perfecţioneze singuri, din ce în ce mai mult, această admirabilă idee, minunată pentru cotidianul nostru trai în haosul oraşelor mari. Liga tăcerii. OTILIA GHIBU BARTEL primiul ministru polon care ziarele spun că va demisiona din cauza neînţelegerilor dintre d-sa şi mareşa