Lupta, iulie 1928 (Anul 7, nr. 1984-2008)

1928-07-24 / nr. 2002

ANUL VII. No. 2002 CONST.­MULE Fost director politic: Decembrie 1921—Februarie 1927 ABONAMENTE Pe 12 luni ......... Soo Pe 6 » ......... 4oo Pe 3 „ ............................................2oo IN STRĂINĂTATE DUBLU Redacția şi Administratia BUCUREȘTI STR. SĂRINDAR, 12 ATACUL d-lui HANIU Şeful naţional-ţărăniştilor n’a lăsat nici douăzeci şi patru de ore spre a răspunde comunica­tului guvernului asupra rezula­­tului negocierilor de la Bucu­reşti cu reprezentanţii băncilor străine. In numele partidului său, d. Maniu contestă cabine­tului Brătianu că ar fi rezolvat problema stabilizării şi ar fi ob­ţinut un împrumut în acest scop. Din comunicatul guvernului, d. Maniu şi partidul său nu văd de­cât o opţiune dată băncilor străine pentru un împrumut de optzeci de milioane dolari — opţiune care angajează statul român, dar nici de­cum pe ban­cherii străini, împrumutul de 20 de milioane­­dolari e considerat ca un expe­dient politic menit a permite guvernului să-și prelungească rămânerea la putere. uliicipi CtaJLCűL avcaota ti iv^ur tatului negocierilor cu băncile străine este bazată pe afirma­­țiunile echivoce ale comunica­tului guvernului, care nu a putut fi categoric nici în ce priveşte­­încheierea definitivă a împru­mutului de stabilizare, nici în ce priveşte operaţia stabilizării. Ambele operaţiuni rămân în continuare la toamnă, cu pers­pectiva unui semn de întrebare în ce priveşte rezultatul lor final. D. Maniu şi partidul său con­sideră guvernul în eşec şi cer Regenţei să-l oblige a trage con­secinţele.­­ Se pare că d. Maniu, care nu este un indiscret,­ dar care nu vrea ca de discreţiunea de care e legat să poată abuza adver­sarii, se crede în drept a consi­dera sfârşitul negocierilor de la Bucureşti ca o ultimă scadenţă pentru guvern. Aşa cel puţin apare tonul pe care şeful naţional-ţărăniştilor reclamă regentei concedierea cabinetului Brătianu. D. Maniu declara că nu va fi linişte în ţară până când guver­nul liberal nu va pleca din ca­pul afacerilor. Limbagiul acesta arată că d-sa crede a fi epuizat toate formele pentru a obţine o rezolvare li­niştită a crizei politice interne. Mai mult, limbagiul d-lui Ma­niu dă impresia că şeful naţio­­nal-ţărăniştilor se crede în drept a se considera dezlegat de anu­mite îndatoriri, prin faptul că şi în urma rezultatului negocie­rilor de la Bucureşti, cabinetul continuă a se bucura de încre­derea Regenţei. Atacul d-lui Maniu arată că d-sa a renunţat la politica de aşteptare care ar putea fi inter­pretată ca o politică de abdi­care şi de resemnare. Şeful opoziţiei naţional-târă­­niste nu înţelege să acorde sus­pendare de ostilităţi pe pretexte de vacanţă politică. Din potrivă, d-sa are impre­sia că guvernul se prepară a u­­tiliza vacanţa pentru a putea reîncepe la toamnă jocul nego­cii «-îl«ţi. eo Horir\5*r*A fi­ceastă manevră pontica. Guvernul a limitat la trei zile sesiunea parlamentară şi preşe­dintele Consiliului va lipsi o lună din ţară. La 1 Septembre atmosfera nu va apare schimbată, dacă până atunci nu intervin raţiuni seri­oase şi mai ales fapte hotărâ­toare. L. T. A. Granate Grandios spectacol! N'am fost in Bucureşti in timpul tratativelor dintre d. Vintilă Bră­tianu şi reprezentanţii „finantei in­ternaţionale", cum atât de respec­­tuos i-a numit „Viitorul”. Grozav de rău, îmi pare! Dacă eram­ în Bucureşti, mă aţi­neam la uşa sălii in care aveau loc consfătuirile, numai ca să văd „ca­pul” d-lui Vintilă Brătianu când in­tră ca să ia contact cu „finanţa in­ternaţională” — pufin cam jidovă, cum ar fi zis altădată „Viitorul” şi mai ales când iese, după ce a stat la discuţie cu cei cari vor să ne „sugă”, să ne „îngenunchieze”, să ne „robeas­că”! . Extraordinar spectacol trebuie să fi fost!­­ Şi asta numai pentru a-şi prelungi guvernarea liberală cu trei luni! Eu cred că pentru a mai căpăta trei luni de prelungire, d. Vintilă Brătianu e in stare să treacă şi la mozaism, — cu tot ritualul obligatoriu! DESCA Ministerul sănătăţii şi noua epidemie de poliomielită N’au trecut decât câteva zile de la penibilul comunicat prin care mi­nisterul sănătăţii anunţa fuga u­­nui grup de bolnavi din leprozeria din Basarabia, î­şi iată o nouă be­lea pe capul celor chemaţi să ve­gheze la sănătatea publică. Stafiile omeneşti cu trupul mâncat de lepră se vor fi răspândit de mult in satele şi oraşele ţării, — primejdia conta­­minării mulţimii cu cea mai groaz­nică boală atârnă de­asupra capului tuturor, — dar rezultatele nu se pot vedea deocamdată. De aceia, cu toată emoţia organelor sanitare, pu­blicul nu s’a alarmat încă. Va trebui să vie ziua blestemată in care să constatăm, cu umbra morţii in ochi, că ni se spuzeşte pie­lea şi că putrezeşte carnea pe trup, desfăcându-se în făşii descompuse şi cleioase... Atunci, desigur, minis­terul sănătăţii se va trezi din somn... Noua epidemie de paralizie infan­tilă aruncă iarăşi linţoliul morţii In nenumărate familii. Şi, iată-ne sub teroarea de două ori mai grozavă ca în trecut, a mo­limei care înţepeneşte şi ucide tru­purile fragede ale copiilor noştri, pentrucă s’a ivit din nou sub forme grave, şi pentru că ţara e tot atât de lipsită de mijloacele de a o comba­te, ca şi atunci când tristele ei ur­mări s’au cunoscut pentru întâia oarăl . Ce-a făcut ministerul sănătăţii pu­blice în ultimul an de zile ? Ce po­sibilităţi noul de combatere a para­liziei infantile şi-a procurat? Ce mă­suri de izolare a luat? Ce elemente noul pune în luptă cu epidemia? Nimic! Comunicatele oficiale în care s’a specializat departamentul d-lui Inculet au apărut și apar a­­proape zilnic,­­ oferind publicului statistca bolilor molipsitoare! Dar în afară de aceste comunicate, mi­nisterul n’a făcut absolut nimic! Poliomielita face ravagii. Patruzeci de copii se sbat in ghiarele ei. Iar ministerul, făgădueşte măsuri pe care nu le va lua niciodată, şi dă comunicate.... Ce e cu serul de care s’a vorbit a­­nul trecut, — ser care ar avea o ac­ţiune salvatoare în poliomielită ? «­ S. O cămaşă de forţă••• Vestea pe care ne-o aduce te­lefonul din Constanţa, e de-a dreptul uluitoare. Ea zugrăveşte o mentalitate primejdioasă împo­triva căreia sunt datori să se ri­dice toţi­­ cei ce cred încă în li­bertăţile cetăţeneşti şi omeneşti, o mentalitate care arată până unde au ajuns marii dictatori ai bietelor oraşe de provincie cu forţa de care nu ştiu decât să a­­buzeze ! Gestul imbecil al comitagiului care s-a­ răzbunat pe ziarul „Da­cia“ trimiţând o echipă de 9 lu­crători ai primăriei ca să dărâ­me imobilul în care era instalată redacţia,­­ necesită grabnica in­tervenţie a unui medic de boli nervoase. El nu e numai un rezul­tat al exemplelor averescane, sub a căror guvernare organele poli­ţiei au pătruns în tipografii, dis­trugând matriţele ziarelor,­­ dar, probabil, şi al unei intoxi­­caţiuni datorite virusului trepo­­nemic... Desigur că autorităţile au şi luat, — până la ora când apar a­­ceste rânduri, — măsurile de izo­lare cerute de împrejurări,­ pen­tru ca „domnul de la primărie” care se răzbună dărâmând casele oamenilor, să fie pus în imposi­bilitate de a se mai manifesta. Justiţia îşi va face datoria, — şi nimic nu ne indritueşte să ne în­doim că ignobila faptă îşi va pri­mi răsplata, după cum merită. Inconştienţa brutelor care răs­pund cu ciomagul pentru că nu au în cap nici o idee, trebuie însă repede şi exemplar pedepsită. Zi­arul „Dacia” n’a sucombat şi nici nu va sucomba dacă va fi nevoit să apară în alt imobil. Dar inten­­ţiunea criminală a satrapului de la primăria Constanţa nu e mai puţin odioasă prin faptul că nu şi-a atins totul. Ea desvălueşte întunericul în care se zbate min­tea unui om pe care politica l-a cocoţat, împotiva meritelor lui, între cei chemaţi să gospodăreas­că un harnic şi bogat municipiu... Un serviciu de ecarisaj moral — susţinut de tot ceea ce mai are ţara cinstit şi cuminte, — ar pu­tea feri lumea, pe viitor, de javre­le politicianismului şi de haitele de potăi obrasnice ale satrapilor diferitelor provincii. Serviciul a­­cesta ar trebui să înceapă la Con­stanta, cu o Cămaşă de forță pe­trecută peste trupul crispat al beculescului. .­­. s. 4 PAGII LEI 3 Direcţia 958-75.­Secretariatul 358-74— Administraţia 353-73 „Propagandă?" In numărul Său­­din 16 Iulie ziarul­­„Pester Lloyd“ ocupftndu-se de declaraţiile lui Sir Austen Chamberlain referitoare la chestia optanţilor, afirmă că guvernul ro­mân ar fi umplut ziarele din lu­mea Întreagă cu articole favorabile României, graţie puternicei sale organizaţii de propagandă prin presă, „la care evident că se pri­cepe“. Mulţumim marelui organ din Budapesta pentru nota bună pe care o decerne organizaţiilor noa­stre de propagandă. Plăcerea noastră e cu atât mai mare, cu cât cunoaştem reputa­ţia mondială a propagandei ma­ghiare şi ne amintim câte eforturi au trebuit pentru a convinge pe guvernanţii noştri de utilitatea unor asemenea organizaţiuni. ■ .1. * *1 Până acum trei ani o asemenea xista decât la Paris şi se cunosc eminentele servicii aduse de dânsa mai ales în timpul conferinţei de Pace. Partidul liberal, ajuns la pute­re, după retragerea lui Take Io­­nescu, la început o suprimase. După doi ani a fost însă nevoit să numească din nou la Paris un ataşat de presă. Dacă suntem bine informaţi, era aceiaşi persoană ca­re a condus biroul de presă ro­mân în timpul conferinţei de pace şi care a înfiinţat şi condus timp de cinci ani serviciile agenţiei „Rador“ la Paris, asigurând ziare­lor româneşti o bună şi rapidă in­formare telegrafică, punând lumea comercială şi bursa în măsură să primească în câte­va minute cursu­rile bursei din Paris şi mai ales dând ziarelor din Franţa şi din tot occidentul civilizat posibilitatea de a avea ştirii rapide şi precize despre România. Trebue să constatăm că ziarele franceze în timpul ultimilor zece ani, cu mici şi rare excepţii, au fost întotdeauna favorabile Ro­mâniei. Ar fi o nedreptate de a nu a­­tribui meritul acestei situaţiuni serviciului nostru de propagandă. Acest serviciu, a cărui activitate am urmărit-o în decursul anilor, cu multă atenţie a lucrat întot­deauna condus de aceleaşi princi­pii: darea de informaţii cât mai exacte şi mai bogate, evitarea po­lemicelor, evitarea atacurilor. Principiul propagandei germane în timpul războiului era: calom­niaţi, calomniaţi; ceva vă rămâne în ori­ce caz ! Principiul propagandei române în schimb era: spuneţi mereu ade­vărul, spuneţi numai adevărul şi veţi fi întotdeauna crezuţi. De vre­o doi ani încoace conta­­tăm însă că serviciile noastre de propagandă, silite poate de împre­jurări, şi-au schimbat caracterul şi au devenit, din birouri de infor­­maţie locală şi precisă ce erau, nişte oficine de polemică. Polemici între partidele din ţa­ră, polemici cu ţările de care ne despart diferende de ordin extern. Nu înţelegem utilitatea acestui sistem de a face opinia publică să participe la neînţelegerile noa­stre interne sau de a o erija ca judecător pentru diferendele noa­stre externe. Sistemul în parte ne-a fost îm­­pus, în parte l-am acceptat de bu­­nă-voe.­r­e Nici noi, nici adversarii noștri nu aveau mult de câştigat din toate acele articole, scrisori deschi­se. Interpelări în parlamentele stră­ine, cari toate în definitiv nu au decât o minimă influență asupra rezultatului final al litigiilor ce ne despart. Ne amintim că în timpul con­ferinţei de Pace începuse să­­se producă acelaş fenomen în chestia Banatului. Polemnicile în ziarele străine au fost oprite scurt printr-o înţe­legere comună între birourile de presă român şi iugoslav. Azi sun­tem prieteni şi aliaţi cu Iugo­slavia. De asemenea ne amintim că în Decembrie 1926 când se pleda la tribunalul arbitral mixt de la Paris pentru prima oră procesul optanţilor, presa străină nu a fost inundată cu tot acest material, compus din articole, scrisori des­chise, note, comunicări, destul de inutile pentru soarta litigiului. De atunci oamenii și metodele - - 1. • -----1* . —1.^1 \T,« ««ftdnvvi n­ceasta însemnează un progres. Be face prea mult zel. In ori­ce caz să băgăm de sea­mă ca să nu degenereze propa­ganda noastră, al cărei rol trebue să fie de pură informaţie. Acelaş sfat l’am da şi adversa­rilor noştri, cari în definitiv poar­tă vina că ne-au silit să eşim pe un teren pe care nu noi l’am ales şi pe care le-am dovedit că sun­tem destul de pricepuţi şi de abili pentru a le ţine piept. De aceia şi adversarii noştri şi noi am face poate mai bine să ne dăm seama că, urmând pe calea pe care am apucat-o, câştigătorii vor fi alţii, mulţi, şi din zi în zi mai lacomi, iar, noi, fără a bene­ficia întru nimic, vom rămâne la urma urmei „Ies dupes du măr­eţie“ — cei păcăliţi şi cu paguba. D. frazeologiei Suntem prinşi între două con­cepţii şi între două metoade: ale guvernului liberal şi ale opoziţiei naţional-ţărăniste. Primul susţine morţiş că toată lumea e liniştită şi satisfăcută şi că nici o nemulţumire nu se în­registrează împotriva regimului de la cârmă. Consecinţa: metoda utilizată de guvern,­­ şi anume: ponegrirea în fel şi chip a opo­ziţiei. Aceasta susţine, cu toată hotă­­rîrea că massele de la un capăt la altul al ţării sunt adânc tulbu­rate şi că nemulţumirea împotri­va regimului este aproape, unani­mă. Consecinţa: metoda de opo­ziţie din ce în ce mai dârză în ve­derea alungării de la cârmă a gu­vernului. * Ar fi de prisos să ne rostim a­­supra concepţiilor şi metoadelor utilizate de cei aflaţi în luptă. Vom constata, doar,­ această deosebire fundamentală între ele, pe când liberalii uzează, în cel mai înalt grad, de frazeologie, — opoziţia se sprijină pe argumen­tele unor critici — severe, ce e drept — dar strânse. Şi nu e cu putinţă să nu re­cunoaştem decesul frazeologiei, pretutindeni în acest veac de ac­ţiune şi de pozitivism. Azi nu mai avem nevoie de o formă atrăgătoare ca să impu­nem. E de ajuns să ne întemeiem opiniile pe realităţi ca să izbu­tim. Deasemenea stilul neapărat vi­olent, în care fraza e ridicată la unic şi suprem scop al acţiunei— a căzut în desuetudine. Aceste elementare adevăruri nu vrea să le recunoască guver­nul liberal. Z. Revoluţia mondială Prin Kovno, se anunţă din Mos­cova, că în ziua de 20 iulie, a înce­put în conferinţa comitetului pentru răspândirea revoluţiei, discutarea raportului lui Bucharin, care propu­ne o nouă reînviere a mişcării revo­luţionare mondiale. .­­ BUCHARIN . fM Guvernul la strâmtoare D. Vintilă Brătianu vrea cu orice preţ vacanţă politică şi armistiţiu până la toamnă In convrbirile pe care membrii guvernului le-au avut ori cu d. Vintilă Brătianu în drum spre C.­­de­ Argeş, s’a pomenit foarte des de acţiunea opoziţiei naţinal-ţă­­răniste. Primul ministru, afectat, şi-a manifestat credinţa — de fapt e o dorinţă — că în timpul vacanţii naţional-ţărăniştii se vor face ri­dicoli cu „parlamentul lor“. De altfel în cursul lunii August, membrii Regenţii nu se vor afla în Capitală, — unul dintre aceş­­tia pleacă chiar din ţară pentru o lună (d. Buzdugan) iar ceilalţi două şefi de partide, d-nii Iorga şi general Averescu se vor ab­senta, de asemenea, din Bucu­reşti.­­ Va rămâne partidul naţional­­ţărănist, care va încerca înde­părtarea guvernului. Nu va fi cu putinţă, după opinia premierului liberal, nici o mişcare serioasă până la toamnă. De aceea d-sa nu crede necesar să se proce­deze la măsuri severe în contra poziţiei naţional-ţărăniste. ARMISTIŢIU POLITIC Dacă, însă, evenimentele îl vor desminţi, dacă vom înregistra, în timpul cel mai apropiat, serioase evenimente politice, e­ d. Vin­tilă Brătianu va căuta să le pre­vadă, — zilele acestea. Emisari de-ai guvernului — care sunt ne­voiţi să-şi mărturisească jena — vor fi trimişi să sondeze pe ad­versari. Până la deschiderea par­lamentului, primul ministru va fi în posesiunea datelor şi a impre­­siunilor culese de devotaţi asu­pra situaţiei. In caz că aceste date nu vor fi favorabile, d. Vintilă Brătianu va reexamina situaţia. Şeful gu­vernului liberal nu vrea să fie surprins de evenimente. Şi deo­camdată nu are elementele nece­sare să formuleze o judecată pre­cisă şi să adopte o atitudine hotă­­rîtă. ~r -' - ..........w * •! R. Humorul şi abilitatea tori In jurul Împrumutului Românii sunt dispuşi a crede pe engleji cam naivi în cunoaş­terea Orientului şi nu prea iscu­siţi faţă de bizantinismul nos­tru. Din când în când ne înşelăm in această privinţă, sau câte o excepţie vine să confirme re­gula. Singurul negociator care pa­re a se fi rostit mai sincer asu­pra rezultatului negocierilor, a fost d. Smith, reprezentant al băncilor Lazar Brothers şi Hambro. Noi am acordat împrumutul ţarei româneşti, nu guvernului, a spus d. Smith. Putea fi la putere orice guvern — nouă, ne era in­diferent. Dacă n’aveam încrede­re în ţara românească, nu acor­dam nimic. Dar ceea ce ştim de­­pre puterea de viaţă şi de progres a României, ne-a determinat să-i acordăm încrederea noastră de­plină. Sânt cuvinte car­ şi peste câ­teva sute de ani ,vor rezuma si­tuaţia României în 1928. Sânt cuvinte simple, dar sin­tetice. Marele adevăr este că, indi­ferent de guverne şi de gospo­dăria lor, ţara aceasta de muncă şi de ordine, merită şi stima şi creditul lume! civilizate. Negociatorul englez n’a voit sigur să supere guvernul actual. A spus doar adevărul curat: ţara românească, pe cât o cu­nosc azi străinii, merită toată încrederea . Ea a rezistat şi asupririlor de veacuri şi exploatărei şi pri­mejdiilor dela graniţele ei a dat atâtea examene de solidi­tate încât semnătura eî e solva­bilă. Humorul d-lui Smith a fost şi abil, căci a spus şi opoziţiunei că nu partidelor şi guvernelor, ci muncei şi bogăţiilor româ­neşti li se dă credit. Când acest credit întârzie, vina e a unei politici nu a ţarei! Lt. 6« Marţi 24 iunie 9928 mm’M EMIL D. FAGURE PUBLICITATE Se primeşte direct In administra,­fia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate 3 tel numărul In (ară 6 Lei In străinătate Director Crelosîi a! actualîiăfli Tot mai simplu la noi! „Regele Fuad a suspendat par­lamentul pe 3 ani de­oarece opozi­ţia a fost aleasă în număr prea mare . ţ Telegramele) IU Mil MU« VINTILĂ: Tiu nu am nevoe să mă’ut­orc la Tu­­tátikámon; eu îl am pe Davidaalu! ...sau Liga tăcerii, a fost cre­­eată nu demult la Paris. Excedaţi de sgomotele mul­tiple, stridente aproape furi­bunde ale enormei circulaţii din capitala Franţei, cu nervii exas­peraţi de frenezia clacsoanelor, o mână de intelectuali s’au gân­dit să înceapă lupta împotriva sgomotelor. O temeritate aproape denchi­­sotească, veţi zice mulţi din dv. Şi cu toate acestea nouii „li­­gişti“ au un puternic argument în favoarea lor : ce inovaţie, ru­pând complect cu inerţia unor tradiţii aproape sacrosancte, nu a uimit atunci când s’au pus te­meliile ei ? Capitala noastră, care nu o avea ea prea multe asemănări cu strălucitul Paris, în ceia ce priveşte părţile bune, ale unui oraş­ modern, are însă una, în care poate îl şi întrece : sgo­­motul. Automobilele urlă, d­acsonea­­ză, fumegă sgomotos, trepidea­ză, ca pe Bărăgan. Camioanele trec cu sgomot de tunet. Când se opresc pe loc parcă le-a a­­pucat nebuniile. Infernul nu poate fi mai asur­zitor, mai trepidant, ca unele străzi din centrul bietului Bucu­reşti ! Ca să vă convingeţi, voi feri­ciţi posesori de apartamente, pe străzi mai puţini umblate, veniţi să suferiţi cu noi, timp de cel mult două ceasuri, pe­deapsa celei mai oropsite străzi din capitală, — pe tema sgomo­telor —, am numit strada Să­rindar*! Nu mai vorbesc acum pe timpul caniculei. Norii de praf, ce-i înghiţim, din cauză că stră­zile nu mai sunt stropite — de­cât în faţa Fundaţiei, spre a face impresie asupra oaspeţilor streini, veniţi la congresul în­văţământului superior — sunt poate destinaţi să ajute asimi­larea efluviilor de benzină, cu Demisionează ? cari bieţii noştri plămâni luptă în fiecare clipă. O ligă a tăcerii s’ar impune şi la noi şi cu puţină bună voin­ţă, cred, că nu ar fi prea exclus, ca ea să se înfăptuiască. Evi­dent că primul rol incumbă edi­lilor noştri, cari ar putea da or­donanţe noi, pentru reglementa­rea orgiei de sgomote de pe străzi. Să se pună şi să se execute conştiincios pedepse drastice. Nervii noştri, puterea noas­tră de muncă, a tuturor acelora, ce nu avem rente din bogăţii prea noui şi automobile luxoase cu dlascoane ultimul model... de spart urechile, sunt în grea cum­pănă, tocmai acum, vara, când căldura sufocantă, ne cere im­perios deschiderea ferestrelor. Iadul sgomotelor e şi el În. plin tot. Crisparea nervoasă ne doare ca un junghi. (Doamne, şofe­rii n’or fi deloc nervoşi ?, Mugetul de vită, dusă la tăere, a unui foarte rafinat sistem de clacson, nu-i înebuneşte şi pe ei ?) De aceia subscriem la splen­dida idee a Ligei tăcerii. Subs­criem, hotărâţi să facem tot ce ne-ar sta în putinţă, pentru a cădea la un acord cu şofe­rii şi proprietarii de maşini. Să facem dintru început, — de exemplu, — un fel de „trève de Dieu“ pe tema sgomotelor , adică deocamdată să ne înţele­gem ca sgomotele să nu mai fie îngăduite decât câteva ore pe zi. E absurdă ideia ? Poate şi nu atât, cât pare la prima ve­dere,­­ înţelegem că trebue o deso­­bişnuire lentă, şi de calvarul clacsoanelor şi acel al diverse­lor sgomote automobilistice, pentru noi, ca şi pentru acei ce se dedau cu frenezie voluptăţii lor. Omul modern, cu multiplele lui dorinţe şi cerinţe, cu sdrun­­cinarea lui fizică şi nervoasă, are nevoie de îngăduinţă reci­procă. Trebue să fim umani unul faţă de altul, şi Liga tăcerii e aproape o realizare a acestui deziderat. Apelăm încă o dată la puterea autorităţilor. Ele pot face mult, enorm de mult. Părinţii capita­lei noastre, atât de sgârciţi cu apa pentru stropitul însetatelor pietre şi asfalturi, cu curăţirea străzilor, cu.... etc., pot să facă ceva, ce nu i-ar costa nici pa­rale, nici prea multă bătaie de cap , să interzică orgia de sgo­mote din centrul oraşului, pe străzile unde automobilele şi trăsurile se succed într’un şir neîntrerupt. Apoi oamenii de bine, cei mulţi, eşiţi din rândurilee noas­tre, vor şti să perfecţioneze singuri, din ce în ce mai mult, această admirabilă idee, minu­nată pentru cotidianul nostru trai în haosul oraşelor mari. Liga tăcerii. OTILIA GHIBU BARTEL primiul ministru polon care ziarele spun că va demisiona din cauza ne­înţelegerilor dintre d-sa şi mareşa­

Next