Lupta, octombrie 1928 (Anul 7, nr. 2062-2087)

1928-10-14 / nr. 2073

♦ x ANUL VII. Wo. 2009-Fost director politic: Decembrie 1921—Februarie 1927 ABONAMENTE Pe 12 luni ......... Soo Pe ® » ......... Soo Pe „ ... «_. .... Soo IN STRAINATATE DUBLU CONST. MILLE Redacția şi Administrația BUCUREȘTI STR. SĂRINDAR, ISt Intre Vodă şi Hâncu — Declaraţia d­-lui I. Naniu — Toti acei cari mai încearcă să pună beţe în roatele... parti­dului national-ţărănesc doar vor putea zădărnici şi de astă dată venirea la cârmă a d-lui Maniu, au redeschis polemica cu privire la micul „echivoc“ pe care d. Vintilă Brătianu îl­­exploatează din când în când contra şefului national-tărăniştilor. Se ştie în ce constă micul „echivoc“ : d. Maniu s’a ferit până acum să recunoască... Regenta. D. Maniu, ca şef de partid, este în contact cu Regenta. D. Maniu are toată deferenta pen­tru factorul constitutional la care apelează mereu ca să aducă la cârmă partidul national-ţărănesc. Mai este oare nevoie de vre-o declaraţie din partea d-lui Ma­niu că recunoaşte Regenta? De sigur că nu. Totuşi d. Maniu s’a lămurit de câte­va­­ ori foarte clar. Iar zilele trecute, într'o a­­­dunare publică, d-nul Maniu a fă­cut o nouă declaraţie foarte ca­tegorică în ce priveşte Regenta. O reproducem în întregime : „Intre d. Vintilă Brătianu şi naţiune este un judecător , înal­ta Regentă. „Apelăm la cuminţenia şi pa­triotismul înaltei Regente, ca a­­cest proces dintre noi şi d. Vin­­tilă Brătianu să-l judece repede, fără vre­o amânare. „Noi, partidul naţional-ţărănesc ca şi întreg neamul românesc, suntem cuprinşi de adânci senti­mente monarhice. „Suferinţele şi gloriile ne-au împreunat într-o dragoste cu Di­nastia noastră şi această împre­unare nu vrem să fie atinsă. „Noi respectăm PE ACEI CA­RE ASTAZI REPREZINTĂ DI­NASTIA, le cunoaştem înţelep­ciunea şi patriotismul şi le cerem ca acest patriotism şi această înţelepciune să le puie în apli­care cât mai de­grabă pentru în­lăturarea imediată a guvernului liberal. „De aceia noi să avem încre­dere în acest suprem factor în viaţa de stat că îşi va face da­toria patriotică, în timp util, pâ­nă cârnl putem înconjura neno­rocirea care ne ameninţă. „In acest timp să stăm de a­­jutor Coroanei ca să scape de d. Vintilă Brătianu". Din cele de mai sus, se vede dlar — afirmă „Dreptatea" —• că d. Maniu nu a vorbit nici de recunoașterea de fapt nici de drept a Regentei, ci de cu totul altceva". Totuși averescanii au născo­cit că pe chestiunea Regentei ar exista un antagonism între d. Mihalache și d. Maniu. Se vede că d. general Ave­rescu­ care a fost la consiliul de Coroană de la 4 ianuarie 1926, a uitat că atunci a fost un fel de supralicitare dinastică şi că d. Mihalache a fost şi mai larg de­cât d. Maniu. Asemenea şi liberalii tot mai speră să menţină pe tapet „echi­vocul“ şi oficiosul guvernului nu e mulţumit nici acum — şi este foarte explicabil — de declaraţia d-lui Maniu asupra căreia scrie : „Ne aducem aminte de acele distingue în chestia delicată şi gravă în care se punea în joc consolidarea dinastiei. „Sunt numai câteva exemple doveditoare a felului cum condu­cătorii partidului naţional-ţără­nesc — cari voesc să fie şi ai ţa­rei — înţeleg că pot face poli­tica, prin echivoc şi prin ipocri­zie. „Dar felul recent cum s’au manifestat în întrunirile regio­nale, ne arată încă odată şi ver­satilitatea şi echivocul acestei po­litici, care ar putea fi plasticisată prin zicătoarea populară: „Uite­­popa, nu­ e îiopa!". „In aceste întruniri d. Maniu a făcut oare­cum declaraţii din ca­re ar reeşi că „răsboiul" nu e îndreptat contra forului înalt constituţional al acestei ţări, dar în acelaş moment, d. I. Miha­lache făcea declaraţii revoluţio­nare". Nu e vorba de nici un „oare­cum“ ci de declaraţiuni catego­rice cari pentru Regentă nici nu mai erau necesare. D. Iorga însă a enunţat de mult, din ziua în care s’a des­părţit pentru a doua oară de d. Maniu, o teorie cam originală în ce priveşte dreptul şefilor de partide de-a pretinde direct Re­gentei puterea. D. Iorga s’a rostit categoric contra acestui drept sau uzanţe şi susţine că Regenta nu treime măcar rugată să aducă pe cutare sau cutare guvern! Ori, partidul naţional-ţărănesc prin moţiuni şi chiar prin şeful său, cere direct Regentei să fie adus la guvern. Aceasta — după teoria d-lui Iorga — ar fi să exerciţi o pre­siune asupra Coroanei. De aceia d. Maniu a vorbit cum a vorbit, adică în termenii cei mai lămuriţi despre Regentă. Iar d. Iorga consideră declara­ţia d-lui Maniu, reprodusă mai sus, drept o ameninţare. Iată ce spune d. Iorga : „Noui ameninţări către Regen­tă dacă nu-şi va face datoria de a instala la oara când i s’a po­runcit, partidul naţional-ţără­nesc. „Regenta înfăţişează pe Vodă, şi cum proverbul istoric zice: „Vodă vrea şi Hâncu ba", avem a face din nou cu situaţia de a­­cum vre-o două sute cincizeci de ani, cu deosebirea că azi „Hâncu vrea şi Vodă ba". „Suntem deprinşi, ca popor poznaş din fire, să-i dăm drep­tate lui Hâncu. „Nu totdeauna se cuvine s’o facem, şi mai ales când Hâncu, admirabil pentru defensiva legi­timă, începe ofensiva afară din lege. „’Atunci i se poate spune Hăn­­cului, ori de unde ar veni, din Basarabia, din Ardeal, din orice colţ românesc, cele ce urmează .* — „Jupăne sau domnule Hăn­cu, dreptatea se pângăreşte când întrebuinţezi armele nedreptă­ţii. „Şi al doilea : — „Nu trebuie, jupâne sau domnule Hâncu, să dărâmi azi păretele — să zicem : Regenta pe care va trebui să te razimi mâine". Dar de unde reiesă că Vodă a zis ba ? Și mai ales din ce a­­nume a dedus că d. Maniu sau partidul national-tărănesc vrea să dărâme Regenta ? ! Toată lumea politică cunoaş­te care a fost atitudinea d-lui Iorga la consiliul de Coroană şi totuşi nimeni n’a spus că d-sa a urmărit dărâmarea Regentei. Dar tocmai acum după decla­rația d-lui Maniu, să vedem pe d. Iorga că trage astfel de con­­cluziuni ?, R. X. Wh Experienţe Printre hotărîrile luate în ul­tima şedinţă a consiliului tech­nic superior este şi următoa­rea: Cercetându-se actele privitoare la licitaţia ţinută la municipiul Braşov, pentru construirea unui cuptor ge­nerator necesar uzinei de gaz aerian, întrucât primăria respectivă a înce­put in regie executarea unui cuptor pe un preţ inferior celui obţinut la licitaţie, consiliul a opinat să se au­torizeze terminarea lucrării Începute şi experimentarea cuptorului. In caz când nu se vor oţine bune rezultate, al doilea cuptor se va executa pe cale de loitaţie-Ne aflăm, aşa­dar, în faţa li­nei lucrări în valoare de aproa­pe două milioane. Şi, profani în materie, avem câteva nedu­meriri . S-a ţinut licitaţie pentru con­struirea unui cuptor generator. Dar primăria a început în re­gie executarea acestui cuptor, întrucât a crezut că-l va execu­ta cu un preţ mai redus de­cât cel mai avantajos preţ obţinut la licitaţie. Ce face consiliul technic su­perior? Autoriză continuarea lucrării în regie. Dar această a­­utorizare nu trebuia cerută îna­inte de încheerea lucrării? în­trebăm, ca nişte simpli profani, căci nu cunoaştem repulile teh­nice... Dovadă însă că întrebarea noastră are oarecare temei, a­­vem în paragraful următor a deciziei consiliului technic:­­ „Se autoriză experimenta­rea cuptorului şi dacă rezulta­tele nu vor fi bune se va exe­cuta al doilea cuptor pe cale de licitaţie. Facem, prin urmare, expe­rienţe, cu lucrări în valoare de două miloane! Aşa vor fi ce­rând, oare, regulamentele tech­­nice? întrebăm în treacăt. Şi suntem siguri că răspunsul care se va da de cei în drept, va face să se evaporeze nedumeri­rile noastre. D. dia 3fffLK)TECA UNIVERSITÄT?! I A 5 I " 4 PAG óra 3 BEI ..... PpTTOU*if; 1 T Jk ►'* ’. j­e * ' - Direcţia 398-75.­Secretariatul 358-74 —Administraţia 353-73 Propaganda noastră în străinătate — Cum ne cunosc străinii — Trei rânduri despre legea care opreşte falsificarea brânzei Secretariatul general al So­­cietăţei Naţiunilor, se ştie, are ataşate pe lângă el un număr de servicii a căror menire este să adune şi să publice material documentar şi de informaţie a­­supra tuturor ţărilor reprezen­tate în această organizaţie. In special în domeniul economic lucrările date la iveală până a­­cum de Societatea Naţiunilor sunt de importanţă covârşitoa­re, cu atât mai mult cu cât ele sut alcătuite cu colaborarea u­­nor elemente de prim rang din toate ţările.­­ Cu ocazia Congresului Eco­nomic din anul trecut rapoartele referenţilor pentru diferitele la­turi ale problemei, publicate de S. D. N. formează azi materia­lul documentar cel mai com­plect şi nu există problemă în legătură cu chestia pusă în dis­cuţie care să nu fi fost studiată şi pusă la punct. Economiştii de pretutindeni fo­losesc aceste lucrări ca izvor de informaţie sigură, dovadă evi­dentă de autoritatea ce şi în a­­ceastă privinţă S. D. N. a reu­şit să-şi câştige în toate ţările civilizate. La timp, când şi noi am trimis o delegaţie de „specialişti“ la Congresul internaţional econo­mic, tot în acest loc ne-am ară­tat întreaga revoltă în contra a­­celora care fie din necunoaşterea importanţei chestiunei, fie din cine ştie ce alte motive, au ex­pediat ca delegaţi ai României la Geneva o echipă de oameni foarte simpatici, însă fără abso­lut nici o pregătire în materie­­). Arătam ce enormă greşeală se face atunci când alături de Lau­­cheur al Franţei, Lord Balfour al Angliei şi Hermes al Germaniei, noi n’am găsit să oferim nimic mai bun şi mai competent decât 3—4 deputaţi, oameni simpatici însă absolut şterşi ca pregătire economică. Congresul a trecut, delegaţii străini au depus rapoarte magis­trale şi conducătorii statelor din întreaga lume au avut ce utiliza în legislaţia lor. Acum de curând au început să apară şi publicaţiile Secţiu­nea Economice de pe lângă Se­cretariatul general al S. D. N., lucrări în care este folosit şi ex­pus materialul documentar pus la dispoziţie de delegaţii fiecărui stat participant la Congresul e­­conomic sus amintit. Am sub ochi lucrarea „Aperçu des moyens directs mis dans les divers Pays a la disposition des acheteurs étrangers pour s’assurer de la qualité des mar­­chandises dont ils devienent a­­quereur dans ces Rays (Généve 1928). E vorba in ea de măsu­rile legale pe care fiecare tară civilizată le-a luat pentru a îm­piedeca falsificarea mărfurilor ce eventual pot fi exportate. Na­tural, materialul documentar pu­blicat poate fi utilizat de lumea de afaceri de pretutindeni atunci când se fac transacțiuni mari de mărfuri de la o țară la alta. Pen­tru fiecare stat sunt enumărate legile ce combat falsificarea mărfurilor, deci se dă un tablou de siguranţa pe care omul de afaceri o poate avea atunci când cumpără produsele unei pieţe comerciale. Ei bine, în timp ce pentru fie­care ţară materialul documentar publicat umple pagini întregi, se expun şi comentează legile res­pective odată cu eficacitatea lor, relativ la România 3—4 rânduri sunt suficiente. La pagina 110 se spune doară atât că în ţara noastră există o singură lege de acest fel, acea care păzeşte de falsificare brânza!... Atât şi nimic mai mult. Atât au ştiut delegaţii noştri, competinţele noastre economice expediate la Congresul de la Ge­neva, să spună despre ţara noa­stră. Pentru atâta lucru, mai că nu era nevoie să cheltuim mili­oane cu voiajul echipei volante de economişti cu care guvernul trecut a cercat să ne facă a fi cunoscuţi în străinătate. Despre o lege a brevetelor şi a mărcilor de fabrică, despre le­gile sanitare asupra alimentelor. 1) „Lupta“ No­bile, in Aprilie 1927. ---------------- - « despre legea de represiune a fraudelor în vinicultură, de aceia relativă la metalele preţioase şi atâtea altele, competing noştri delegaţi n’au nici o cunoştinţă. Ori poate la noi în ţară nefal­­sificându-se nimic nu a fost şi nu este nevoie de legi de natura celor de mai sus? Dar în afară de greşeala ma­re comisă cu ocazia Congresului internaţional economic, noi avem chiar la Secretariatul S. D. N. anumiţi trimişi pe care îl ţinem acolo tocmai ca să înlesnească informaţia sigură şi documentată asupra ţărei noastre. România are acolo la Geneva chiar o le­­gaţie care spre deosebire de toate celelalte, are o altă menire decât aceea de a apărea în com­­plectul ei în fireturi la parade şi solemnităţi. Dacă acestea sunt serviciile pe care aceşti domni ni le aduc pentru banii ce în aceste mo­mente de grea criză ţara chel­­tueşte cu ei, apoi mai bine lipsă. Cât despre ocaziile ce vor mai veni să trimitem reprezen­tanţi competenţi să ne repre­zinte la congrese în străinătate, exemplul expus mai sus ar putea să ne fie de învăţământ dacă n’am şti cum se fac mai întot­deauna asemenea alegeri la noi... Ion Hâncu „Numai pe ici pe colo”!••• D. Mussolini a ordonat zilele tre­cute sfi i se aducă In cabinetul său pe toţi cei 70 de directori de ziare din Italia, cărora le-a ţinut un logos. După ce critică vehement mresa celorlalte ţări care prea se ocupă de... Josephina Backer (autentic!) dictatorul Italiei declară că „presa cea mai liberă din lume e presa i­­taliană“. Şi adaogă: în Italia toată presa fascistă. Dar­, asta e altceva. Ştim noi de ce e ea toată fascistă!TM Desigur, nu din plăcere. Interesant e că Ducele de­clară hotărât că presa e liberă. Dar face o mică... distincţie. „Ţin să pre­cizez spune Mussolini că In afară de chestiunile strict politice sau de unele chestiuni fundamentale ale re­voluţiei, critica se poate exercita In deplină libertate pentru toate cele­lalte probleme. Aceasta e libertatea —­ cum o În­ţelege d. Mussolini. In afară de chestiane strict po­litice şi de „unele chestiuni funda­mentale ale revoluţiei“ — tot restul poate fi atacat, fără teamă!... Ducele, nu ştim să fi auzit de eroul lui Caragiale care cerea modificarea Constituţiei „pe ici pe colo, adică în părţile esenţiale“. Dar Natura găseşte aderenţe mis­terioase, depărtate în timp şi spa­ţiu.» Iată, fără voia lui, pe şeful regi­mului fascist reactualizând filosofia carageleană.. Fericitul ziarist Italian, după spu­sa Ducelui, va avea, aşa­dar, voie să se ocupe de orice d în deplină liber­tate — dar numai cu o condiţie: să nu se ocupe de nimic! Dacă nu credeţi, citiţi discursul d-lui Mussolini. E poate cam lung, dar e foarte Instructiv pentru felul cum e inteligenţă ca a dictatorului italian Înţelege liberatea, pentru iz­bânda căreea altă dată, a luptat şi el. Z. Parlamentul se deschide Luni N’am dat prea mare impor­tanţă svonurilo­r cari au circu­lat în lumea politică în jurul disensiunilor cari se vor produ­ce în rândurile majoritare, cu prilejul deschiderii sesiunii or­dinare a Corpurilor legiuitoare. A trecut de mult vremea ac­ţiunilor independente in parti­dul liberal care, astăzi îşi ur­mează orbeşte şeful — oricare ar fi el. Partidul liberal le-a cu­noscut, pe vremea lui Dimitrie Sturza, când avea un prea mare stat major în care majo­ritatea era adversară şi superi­oară colaboratorilor primului ministru, şef al partidului na­ţional liberal. Astăzi, statul major liberal, în afară de guvern, nu are su­prafaţa politică necesară pen­tru o acţiune de independenţă faţă de guvern. Birourile corpurilor legiui­toare se vor constitui după cu­vântul de ordine al guvernului şi incidentele — dacă ele se vor produce — nu vor avea nici o importanţă. Deasemenea nu are nici o im­portanţă şi nici o semnificaţie însăşi deschiderea Corpurilor legiuitoare cari trebuiau să-şi înceapă activitatea la un ter­men anumit. Mesajul — această banală formalitate care va dispare, de­sigur, atunci când se va înscă­una la cârmă adevărata demo­craţie — oricât de „sensaţional” ar fi, ceea ce nu credem, nu va avea nici o valoare de­oarece este ştiut că el este opera ex­clusivă a guvernului mai ales acum când Coroana — recte Regenţa — câtă vreme are un guvern, semnează actele ce i se prezintă. Deschiderea Parlamentului şi Mesajul — oricare ar fi cuprin­sul lui — nu va schimba întru nimic situaţia politică internă şi nu va înlătura desnodămân­­tul — foarte apropiat — al re­gimului actual. x. c. Tema favorită a adversari­lor, sinceri sau făţarnici, ai par­tidului naţional-ţărănesc, era şi... antidinasticismul d-lui Ma­niu sau... „echivocul” faţă de Regenţă. Spunem era fiindcă astăzi o­­norabilii pescuitori în ape de ei tulburate, nu mai au nici acest motiv de opoziţie. (De opoziţie privind partidul d-lui Maniu). Intr’adevăr, şeful naţional­­ţărăniştilor în recentele-i decla­raţiuni făcute la conferinţele regionale a declarat: „Noi respectăm pe acei cari astăzi reprezintă Dinastia, le cunoaştem înţelepciunea şi pa­triotismul şi le cerem ca acest patriotism şi această înţelepciu­ne să le puie în aplicare cât mai de­grabă” etc. Clar şi imposibil de mistifi­cat sensul acestor cuvinte. Partidul naţional-ţărănesc re­cunoaşte, aşa­dar, „pe cei cari astăzi reprezintă Dinastia”. In ce mod vor reacţiona exploata­torii de tot felul al frazelor, — la această precisă declaraţie, care, dealtfel, nu mai era ne­cesară, ştiut fiind că opoziţia naţional-ţărănească n’a fost niciodată antidinastică? Nu ştim. Ceia ce ştim, e că d. Maniu a ţinut să facă un act de înţelep­ciune şi înaltă politică mani­festându-şi încrederea în facto­rul constituţional şi să puie ast­fel definitiv capăt interpretări­lor interesate ale duşmanilor Rix.­ ­ ranat® Disciplina liberală Se spune în cercurile liberale con­ducătoare, că cei cari se aşteaptă să vadă majorităţile liberale încăe­­rându-se, vor avea o mare deziluzie. Parlamentarii şi miniştrii liberali se vor avea ca fraţii. Poate să-şi fi făcut alţii vre­o ilu­zie, eu nu mi-am făcut nici una. Capacitatea de înghiţire a unui sto­mac parlamentar, mai ales liberal, e uriaşe. Disciplina de partid îi im­pune ca neaoşa trimitere româneas­că pe care vrea s'o explice unui co­leg s'o preschimbe in cel mai ama­bil zâmbet, iar cuţitul dat la tocilă cu o zi înainte si ascuns în nădragi, să fie împodobit cu garoafe albe si prezentat ca obiect , de artă celui pentru a cărui disecţie ■ fusese pre­gătit ! Aceasta este disciplina liberală. A­­junge ca d. Duca să le spue: — Dacă nu vă astâmpăraţi, ple­căm şi patru ani va trebui să vă hrăniţi din fonduri proprii — ca duşmanii, vineţi la faţă, să se îm­brăţişeze, cu­­ pasiunea unor miri! Pentru că mai presus de toate disciplina liberală e întemeiată pe... convingeri şi sentimente comune! DEȘCĂ • V..V • C. Duminică 14 Octombrie 1928. Director EMIL D. FAGURE PUBLICITATE Se primeşte direct în administra ziarului şi la toate agenţiile de publicitate 3 Lei numărul IIe ţară 1 Lei in străinătate Creionul actualităfii Ca și făcut­­ „împrumutul e ca­m făcut". D. Vintilă Brătianu la con­­­siliul de miniștrii. D. VINTILĂ BRĂTIANU. —Cum, nimic la masă ? BUCATAREASA. — Apoi vorba matale, conașu­­le, masa e ca și servită. Cauzele catastrofei dela Praga Febra de construcţii şi cauzele ei.—Autorităţile In imposibi­litate de a face faţă cererilor mereu crescânde In urma ac­tivităţii edilitare.—Controlul insuficient.—Legea pentru spri­jinirea construcţiilor vinovată de prăbuşirea in serie a clă­dirilor.TM Ce e de făcut? Ziarul Prager Presse publi­că un articol documentat în care explică motivele cumplitei catas­trofe edilitare. Iată ce scrie ziarul: TRAGEDIA Seria accidentelor edilitare din acest sezon, criticate în mod mai mult sau mai puţin aspru de către presa cehoslovacă, se termină acum cu o catastrofă nemai­pomenită în oraşul nostru şi foarte rară şi în analele con­strucţiilor din alte ţări. O clă­dire cu şapte etaje, gata zidită, s’a prăbuşit până în temelii, în­gropând sub dărâmăturile ei un număr considerabil de victime, aproximativ cincizeci. Deşi ma­rea majoritate a oamenilor din zilele noastre a fost contimpo­rană a celei mai complecte con­flagraţii sângeroase, din câte cu­noaşte istoria, o astfel de veste înseamnă întotdeauna o tragedie imensă a omenirei, stârnind mi­lă şi compătimire pentru neno­rocitele victime, plecate să con­struiască căminuri semenilor şi sortite să-şi dea ultima suflare sub ruinele clădirii zidite de în­săşi mâinele lor; — stârneşte în acelaş timp şi spaimă: sigu­ranţa tuturor pare periclitată, dacă a fost cu putinţă o astfel de catastrofă, dacă nu mai re­zistă nici betonul armat, care în­seamnă pentru specialist cel mai solid material de construc­ţie... Până în anul acesta prăbuşi­rea unei case la Praga era o ne­norocire necunoscută. Acum un an am cetit cu surprindere şi groa­ză despre prăbuşirea casei Mos­­se la Berlin şi ni se părea că noi suntem mai presus de o astfel de întâmplare, imunizaţi împotri­va unei catastrofe similare. Şi iată-ne acum victime unei serii de prăbuşiri de clădiri cari par aproape o sinistră fatalitate. CATASTROFE IN SERII - O SINGURA CAUZA Tocmai această serie de ca­tastrofe dă de bănuit, că ele se reduc la o pricină comună, la vre-o greşeală tehnică. Mişca­rea edilitară în anul acesta a luat proporţii uriaşe. Se ivise un fel de febră a con­­strucţiunilor. Această febră, de a termina în timpul cel mai scurt, cât mai multe clădiri, du­pă ce ani de zile o mişcare pe acest tărâm n’a putut fi susţi­nută decât cu ajutorul fonduri­lor statului, s’a dovedit în multe ocazii dăunătoare. Terenurile s’au scumpit materialele de con­strucţie de asemenea, iar bilan­ţul comerţului nostru cu lemne are un pasiv mare — noi cam­ altădată eram unul din statele cu cel mai mare export de lem­ne — deoarece ferestraele şi in­dustriile noastre forestiere nu puteau face faţă cererilor uriaşe. Şi din punct de vedere financiar această activitate febrilă de con­structii a avut efecte proaste, deoarece a imobilizat într’un timp prea scurt un capital prea mare într’un singur scop econo­mic, ceiace putea să aibă ca ur­­mare o urcare a dobânzei. GREŞELI GRAVE Toate aceste rele ar fi fost totuşi de suportat, dacă n’ar fi fost în joc atâtea vieţi omeneşti, dacă n’ar fi teama justificată, că greşelile săvârşite se vor putea răzbuna mai târziu asupra unor bieţi nevinovaţi, cum sunt săr­manii muncitori şi trecători, cari au căzut victimă ultimei catas­trofe. Autorităţile nu puteau face faţă unei activităţi de construcţie a­­tât de vaste. Maximul ce-l pu­teau realiza, era 120 comisiuni pe lună şi deodată s’au văzut ne­voite să rezolve 500 lunar, fără a mai pomeni de controlul şi su­pravegherea necesară. AUTORITĂŢILE NEPUTIN­CIOASE Autorităţile comunale, dispu­nând de prea puţin funcţionari, faţă de această avalanşă neaş­teptată erau fiziceşte în nepu­tinţă de a stărui cu îndârjirea necesară în interesul siguranţei generale, ca antreprenorii să respecte cu stricteţe legile de construcţie, şi le mai era şi mai imposibil să cerceteze cu dea­­mânuntul materialele şi lucrările de zidărie. Primăria nu-şi putea mări dintr’odată numărul func­ţionarilor, spre a putea satisface toate cererile, cu atât mai mult, cu cât după scăderea febrei con­structiviste şi revenirea la nor­mal, n’ar fi ştiut ce să se facă cu administraţia mărită ad-hoc. După declaraţiile te­rniciurilor de meserie, serviciul de con­strucţie al primăriei ar fi tre­buit să înzecească numărul func­ţionarilor, spre a-şi putea înde­plini în totul datoria în acest sezon. ADEVĂRAŢII VINOVAŢI Şi astfel vedem cum febra de construite se termină în chip lo­gic şi fatal cu cea mai grozavă catastrofă. A conlucrat totul spre a stârni această febră. Cău­tarea de locuinţe şi birouri noui, posibilităţile de speculă ale cam­paniei de construcţie, dar mai cu seamă legea pentru sprijini­rea construcţiilor, lege recunos­cută astăzi drept absurdă, care obligai pe antreprenor să clădea­scă într’un tempo atât de ne­săbuit. Cunoscători ai situaţiei afir­mă, că un punct din acea lege constitue motivul principal pen­tru izbucnirea febrei de cons­trucţie precum şi a grabei ne­bune cu care au trebuit să fie clădite tocmai imobilele cele mai grele din centrul oraşului. (Continuare în pagina 2-a)

Next