Lupta, decembrie 1928 (Anul 7, nr. 2114-2137)

1928-12-08 / nr. 2120

ANUL VII. NO. 212 CONST. MIUE Fost director politic: y ' Decembrie 1921—Februarie 1927 ' v ABONAMENTE Pe 12 luni ...................................Soo Pe © » ........ . Soo Pe S ^ ... . o .... Soo IN STRĂINĂTATE DUBLU Redacfia si Administra#* BUCUREȘTI STR. SĂRINDAR, 13 Direcţia 358-75 - Secretariatul 358-74 - Administraţia 358-73 Campania electorală De ce nu pot dormi liberalii Nu sânt „îngrijoraţî" numai de Internaţionala a III-a pe ca­re o văd instalată la conduce­rea României. Liberalii au şi al­te griji care le chinuesc somnul şi-i fac să nu poată dormi. Cea mai teribilă tortură te-o procură ideea că presa indepen­dentă işi prăpădește tirajul din cauza simpatiilor pentru parti­dul nationalărănesc. I-e teamă grozav d-lui Vinti­lă Brătianu ca nu cumva tirajul presei independente să scadă din această cauză. Cercetând mai de-aproape de unde i-a putut, veni această pre­ocupare fostului Prim-Ministru, ni s'a spus următoarele: — Un director de gazetă care colabora în guvernul d-lui Vin­tilă Brătianu, a declarat acestu­ia că această colaborare i-a re­dus tirajul gazetei mai mult de­cât simţitor şi când d. Vintilă Brătianu l-a întrebat: — Ce vrei să zici cu asta ? răspunsul a fost: «— Vreau să vă arăt cât e de popular guvernul! Acum d. Vintilă Brătianu face acest raţionament. Ori­ce guvern e impopular. Prin urmare ori­ce guvern căr­­uia presa independentă i-ar a­­răta simpatie, ar determina scă­derea de tiraj a acestei prese. Cam simplist raţionament, ales din partea unui partid cântă pe toate tonurile că presa independentă a adus la guvern partidul național-țără­­nesc. Dacă el a făcut popularitatea partidului, de ce i-ar scădea tirajul tocmai când a repurtat succesul de a vedea acest par­tid adus la putere de Coroană şi consacrat in alegeri de sufra­giul universal ? Partidul liberal face o vădită confuzie intre ce a pălit o gaze­tă de tiraj care a încercat să susţină guvernul liberal fiindcă directorul ei a intrat în minister şi situaţia presei independente care a ajutat venirea la putere a unui partid nou, de zece ani de zile ostracizat, de zece ani de zile sistematic împins la câr­ma tarei de voinţa populară şi, în sfârşit, adus de Coroană la guvernarea tarei. Apoi tot una este a-şi lega soarta personală de un partid u­­zat şi profund impopular şi a susţine zece ani printr-o luptă de fiecare zi un partid nou ieşit dintr’o adevărată revoluţi­­une pacifică, cum a numit d. Titulescu reforma agrară ? Vedeţi ce rămâne din simplis­mul atacurilor ieftene, de Îndată ce ie punem in lumina argumen­telor şî a faptelor ?S. U. R. Sunt mulţi nedumeriţi asu­pra atitudine! noului şef al li­beralilor care, a doua zi după căderea sa dela guvern, ba chiar în aceiaşi zi, s’a aruncat într’o luptă sans marţi contra noului guvern indicat de cor­pul electoral, de opinia publică şi adus la cârmă de factorul constituţional pe care-l recu­noaşte şi partidul liberal. To­tuşi d. Vintila Brătianu a ridi­cat diapazonul mult asupra notei slăbite a par­tizanilor săi, a lansat săgeţi împotriva înaltei instituţiuni pe care se laudă că a creat-o partidul li­beral uitând împrejurările ne­norocite cari au determinat pe regele Ferdinand s’o impună, împrejurări la crearea cărora directiva politicei liberale a contribuit. Cu toate acestea campania electorală se desfăşură până acum într’un ritm care denotă că partidul naţional-ţărănesc domină sitaţia cu o siguranţă absolută aşa încât poate să-şi permită chiar luxul de­ a întâr­zia defensiva sa electorală faţă de campania exasperată a li­beralilor. Impetuozitatea d-luî Vintilă Brătianu, rolul de cerber uni­versal ce a imprimat atitudi­­nei sale, nu ascund numai sentimentele sale de răzbuna­re, dar şi o anumită tactică po­liticianistă cam demodată. Şe­ful liberalilor vrea să dea im­presia ca şi guvernul naţional­­ţărăniştilor ca şi guvernele a­­verescane, ar fi, dacă nu sub tutela d-luî Vintilă Brătianu, cel puţin sub... teroarea parti­dului liberal care încearcă să guverneze şi din opoziţie. De astă dată însă se ştie cum au căzut liberalii şi cum au venit la cârmă, naţional-ţă­­răniştii, aşa că nu numai că nu poate fi vorba de o situaţie privilegiată a partidului libe­ral, dar toată lumea simte că acest partid a căzut deprimat şi deslocat, a căzut — după cum s'a încredinţat majorita­tea liberalilor , mai mult din cau­za greşelilor politice ale d­-lui Vintilă Brătianu şi a in­trat în campania electorală de azi complect demoralizat. Pentru ca să provoace o di­versiune, pentru ca să facă ta­paj mare, d. Vintilă Brătianu a spart geamurile din prima zi şi a­ dat şi în „înalta institu­ţie“.­ Nu s'a speriat nimeni. Din contra, s‘a făcut mare haz de marele necaz al şefului li­beralilor. Şi mulţi liberali n’au ţinut seamă nici de tactica ex­comunicărilor şi s’au despărţit de actuala conducere liberală. Sunt însă în partidul liberal câţiva vechi şi nărăviţi politi­ciani cari de mult au pierdut faima lor de „electori“. Aceş­tia nu mai au, de la desfiinţa­rea colegiilor restrânse, nici ult ecou în massele electorale. In opoziţie nu numai că nu se pot alege niciodată, dar caută mereu pretexte să se retragă din luptă. La guvern compro­mit partidul lor prin samavol­nicii electorale şi prin mul­tiplele lor afaceri incorecte. Toţi aceşti electori deo­­cheaţi, îmbogăţiţi în dauna re­putaţiei partidului lor, toţi aceşti paraziţi se agită acum, simulează o luptă straşnică, ■ bat telegrame la centim, com­­ba­t la­ gazetele partidului, trag focuri de revolver în aer, de­­mniţă... asasinate, — dar nu-i nimic,­ absolut nimic ! Tămbă­­lau de Moşi! Şarlatanie de bâlciu. Panglicarii aceştia în­cearcă să-şi înşele partidul de la centru, la aceasta se măr­gineşte „lupta’’ lor. Faţă de acest sistem de cam­panie electorală partidul naţi­­onal-ţărănesc nu a uzat până a­­cum, nici mă­car de strictul drept al defensivei faţă de fu­ribunda acţiune personală a d-luî Vintilă Brătianu şi faţă de şarlatania „electorilor“ com­­promişi. * Naţional-ţărăniştii ar avea dreptul la o ofensivă pe tema moştenire! nefaste lăsată gu­vernului Maniu de către d. Vintilă Brătianu. Dar cum nu s’au înscăunat încă bine la gu­vern, cum nu au încă nici apa­ratul necesar, corpul legislativ ne­fiind constituit, nouii guver­nanţi caută să facă faţă nevoi­lor zilnice şi sunt mari, varia­te şi urgente aceste nevoi. Mi­zeria şi petrailîri­a­ au cuprins întreg edificiul statului aşa că toată preocuparea, celor de la cârmă trebue să se concentre­ze asupra operei de salvare. * In ce priveşte campania e­­lectorala puternicul curent care a instalat la cârmă pe na­­ţional-ţărănişti le va asigura şi compacte majorităţi parla­mentare. De aceea guvernul Maniu nu s’a speriat nici de spectrul „bolşevic" pe care-l agită libe­ralii, şi nici de încercările frac­­ţiunelor cari urmăresc nărui­rea civilizaţiei şi omenirei, şi lasă liber alegerile. Au încercat unii prin şoap­te, şi chiar prin demersuri di­recte, să sugereze o intervenţie pe lângă guvern ca nu cumva să cadă în greşala de a lăsa alegeri libere, să se mărgineas­că la alegeri... „curăţele“, dar să se ferească de alegeri libere căci vor avea un parlament împestriţat, vor pătrunde e­­lemente dubioase cari vor ză­dărnici consolidarea României nouî. Nici de această gogoriţă nu s’a speriat guvernul. Lozinca se menţine: alegeri libere. Rezultatul ? Fireşte că nu se poate stabili matematiceşte, cum au făcut-o în special ave­­rescanii, căci atât averescanii cât şi liberalii ştiau de mai înainte cu ce se umpleau ur­nele. De­sigur că in alegeri libere partidele adversare guvernului se vor folosi şi ele de toate a­­cele privilegii, trucări şi calcu­le echilibristice ale legei elec­torale. Guvernamentalii se aşteaptă ca liberalii să cucerească la Cameră, între 10-15 mandate. La Senat, graţie tot legei e­­lectorale care falsifică regi­mul sufragiului universal, gra­ţie faptului că guvernul Maniu nu a înlăturat acele organe a­­nume constituite pentru a ga­ranta partidului liberal o se­rie de mandate, graţie manda­telor de dre­pt ce le posedă în acest corp legislativ, se poate întâmpla ca liberalii să aibe o reprezentanţă destul de puter­nică, poate chiar peste 40 de mandate. Totuşi guvernamentalii pre­văd majorităţi puternice care să le garaneze o liniştită şi normală guvernare. Dacă însă în Senat se va în­cerca zădărnicirea guvernăreî naţional-ţărăniste, tocmai Se­natul a cărei actuală alcătuire constitue o flagrantă falsificare a regimului sufragiului uni­versal, acest corp legiuitor va trebui să se supună unei noui alcătuiri în spiritul Constitu­­ţiunei şi al regimului votului obştesc. . . Avem însă convingerea că pu­ternica majoritate ce o va obţi­ne guvernul la Cameră va fi o indicaţiune bună şi pentru Se­nat. A.W. ■ ■ ii iii II h ' . ‘Ti Ce rezultat se întrevede Problema In plinul întâiu, al preocupă­­rilor guvernului şi opiniei pu­blice stă azi asigurarea echili­brului bugetar. Ar fi sa repe­tăm un lucru recunoscut de toa­tă lumea spunând că fără buget echilibrat real nici măcar la împrumutul pentru acoperirea deficitului existent nu ne putem gândi. Experienţa anului în curs ne-a arătat că domnu­l V. Bră­tianu în evaluarea putinţei de creştere a veniturilor Statului a trecut de realitate. Prevederile în ceia ce priveşte veniturile trebuesc neapărat reduse. Se na­şte întrebarea: la cât? Se poate evalua deficitul de încasări al anului acestuia, la­ a­­proximativ patru miliarde­­ lei, din care două la taxele pe spirt și două la taxele de export și partea corespunzătoare din ci­fra de afaceri. Primul gol ar fi putut fi înlă­turat, dacă din vreme se luau măsuri. Atunci, când pui taxe cu caracter prohibitiv, trebuie să te aştepţi la înteţirea con­trabandelor şi deci trebuie să iei măsuri suplimentare pentru prevenirea lor. Cam­ au fost a­­ceste măsuri suplimentare ? Nici una; am rămas la ceia ce era la vechiul regim. Iar azi, lu­mea fierbe pe capete spirt fără să plătească vreo taxă. Aşa, în­cât, dacă de aci înainte se vor lua măsurile cuvenite, fie de reprimare a contrabandelor, fie de schimbare a regimului de fa­bricare şi debitare a spirtului, este foarte probabil că aceste două miliarde vor putea fi şter­se din deficit. Mai greu, dacă nu cu nepu­tinţă de înlăturat va fi celalt deficit, acela provenit din lip­sa exportului. Plătim azi greşeala din 1926. Numai că această urcare s’a produs numai în exterior, nu şi în interior. Câte lucruri se plătesc azi mai eftin ca In 1926? Plăteşte azi producătorul 250 lei, ceiace plătea in 1926 312 lei? Şi atunci, cum să poată el exporta, când nu mai poate prinde decât 250, pe ce face prin­dea 312? In aceste condiţii înţe­lege oricine, că nu mai putem exporta şi de ce nu mai putem exporta. Adaptarea valorii interne la valoarea externă va fi una din operaţiile cele mai grele şi mai dureroase, la care va trebui să ne supunem. Din declaraţiile membrilor guvernului reiese, că şi această problemă a fost a­­tacată. Nu trebuie însă să ne a­­şteptăm, ca îndreptarea să vie dintr-o dată şi fără sacrificii. De aceia în prevederile noa­stre va trebui să menţinem nea­părat acest deficit de două mi­liarde de la taxele de­ export şi cifra de afaceri, cu atât mai mult cu cât tocmai pentru a eşi­ bugetului din impas va trebui probabil să mai scădem taxele de export. Aşa în­cât, pentru anul ce vi­ne, cifra încasărilor s-ar putea evalua la 36 miliarde lei în loc de 38 miliarde și 350 milioane, cât s’a prevăzut pentru anul în curs. Despre cheltueli într’un nu­măr viitor. ION PI­ĂEȘUL Criza din Iugoslavia cei trei fruntaşi politici ai Iugosla­viei cari fac mari eforturi pentru a­­planarea dferendului între Belgrad şi Zagreb, diferend, agravat prin ul­timele evenimente din Croaţie • DAVIDOVICI şeful "partidului democrat " MARINCOVICI ministrul de externe KOROSETZ primul-ministru BBP­anica Oficiosul liberal vrea să po­lemizeze cu orice preţ cu mini­sterul de interne.­­ Nici d. Vaida, nici d. Ioaniţes­­cu nu sunt destul de destoinicit, — şi liniştea atât de bine asigu­rată odinioară de mitraliere­ife colonelului Schipor, e iarăşi în primejdie. De aci, alarma preţ­­sei liberale. E drept că argumentele ad versarilor, chiarului regim sun destul de şubrede. Totuşi, pa­nica de care e convins oficioşii liberal trebue să dea de gândit oricărui bun român. Ce s’a în­tâmplat? Ce secrete de stat deţine zia­rul liberal, ce tainice întâm-­ plări cunoaşte, ce veşti alar­mante i-au parvenit, de se agi­tă în câte 3-4 articole pe zi, flu­turând primejdia comunistă? înţelegem foarte bine că a­­cum, in preajma alegerilor, ga­zetele liberale sunt nevoite să-şi agraveze, de circumstanţă, pe­simismul. înţelegem că d. Vin­tilă Brătianu nu are nici un mo­tiv să fie mulţumit de regimul de libertate înscăunat de către actualul guvern. înţelegem că partidul liberal are interes să provoace temerea burgheziei noastre,­­ pentru a­­ recruta noul duşmani ai libertăţilor ce­tăţeneşti, mai ales în săptămâ­na care precede alegerile gene­rale. Dar de aci până la combate­rea „libertăţilor” (ghilimelele nu sunt ale noastre), e o distan­ţă ca de la cer la pământ. Căci, oricât de mare ar fi primejdia comunistă liberalii n’ar fi agi­tat astfel de chestii care numai bine nu ne fac în faţa străină­tăţii, — dacă n’ar fi avut de a­­părat un interes personal. . Atunci, — ce s’a întâmplat ? Reduse la adevărata lor va­loare, — încercările de agitaţie ale comuniştilor au fost şi sub­t furtună într’un pahar cu ’apă. Extremiştii de stânga ştiu, că nu cu violenţa unui ziar necitit şi nici cu „nucleele” în care se vâră agenţii siguranţei,—nu se poate ajunge le revoluţie şi la dictatura proletariatului. Alte legi prezidează destinele societăţilor omeneşti. Aceasta o ştiu şi liberalii. Emoţia lor îşi are insă tâlcul ei: pe valea Jiu­lui a trecut geniul rău al fostu­lui secretar G. Tătărăscu, — şi la podul de la Maleia au func­ţionat mitralierele comandate de numitul Schipor! Acolo a curs sângele munci­torilor care n’aveau altă vină decât aceia de a fi revendicat un traiu omenesc pe vremea stării de asediu liberale. Pro­cesul ororilor inutile abia înce­pe. De ce să ne mirăm­, deci că liberalii încearcă să-şi facă „at­mosferă”? George Silviu 10 Decemb­rie O punere la punct Guvernul se află în faţa unei cereri a studenţimei „creştine“ care doreşte să sărbătoreasca data începerii cunoscutelor ma­­nifestaţiuni naţionaliste,­­ ziua de 10 Decembrie. Reprezentanţii tineretului în­cadrat în „doctrina“ cuzistă, au şi supus factorilor cârmuitori, programul acestei comemorări : un Te-Deum, o manifestare pu­blică, în grupuri disciplinate de­la biserică la statuia lui Mihai Viteazul, lansarea unui apel că­tre tară in care, promovându-se ideile patriotice să se combată comunismul și, — suspendarea cursurilor universitare în ziua de 10 Decembrie. Guvernul, până în momentul în care apar aceste rânduri, şi-a exprimat credinţa că legea ne­­oprit­d asemenea comemorări, nu poate interzice nici Te Demn­ul, nici defilarea, nici lansarea manifestului.... In privin­ţa cererii studenţimei creştine, adepte a teoriilor cu­­ziste, de a se suspenda, în ziua de 10 Decembrie, torsurile tutu­ror facultăţilor, — guvernul nu şi-a rostit însă până în prezent cuvântul. înainte­ de a-l face cu­noscut, e bine ■ să punem ches­tiunea la punct. Reprezentanţii­ ’ studenţimei creştine, credincioasă ideilor d­-lui C­uza, nu al­cătuesc întreaga studenţiune. Mişcarea, începută la 10 De­cembrie, acum cinci ani,­nu a fost urmată de întreaga studen­­ţime. Comemorarea lui 10 Decem­brie nu e cerută de întreaga studenţime. De ce atunci pretenţia ca la 10 Decembrie să se suspende toate cursurile, — pentru întreaga studenţime ? De ce să se oblige, vrând-ne­­vrând la suspendarea cursurilor, miile de studenţi care nu fac altceva decât să studieze, ca să participe la Comemorarea agita­ţiilor pentru numerus clausus — idee pe care n’o împărtăşesc cum n’o împărtăşesc nici guver­nele ţării. Vor reprezentanţii studenţimei creştine, cărora, re­petăm, e legal şi bine să li se dea dreptul oricărei serbări care nu tulbură ordinea, — să absen­teze dela cursuri ? S’o facă pe contul şi pe riscul lor ! Nu e admisibil şi nu e legal sa se transforme comemorarea agitaţiilor xenofobe intr’o ser­bare oficială a tuturor studen­ţilor, marcată prin repaosul com­­plect şi general al învăţământu­lui superior. Ieste si nedrept şi ilegal ! *■ *b Sfm­l&l­i S SeeeasMe 1828 Director EMIL O. FAGURE PUBLICITATE Se primește direct In administra* fia starului­­1 la toate agențiile de publicitate 3 Lei numărul In tar& 6 Lei In străinătate Creionul actualităţii Un leu.... scăzut POPOVICI. Mersi pentru cadoul de Sf. Nicolae, dar Leul d-tale e din opo­si fie. Al nostru arată mai bine, că e la guvern! (Continuare în pagina 2-a) Criza agriculturii Rolul cornului agronomic,­Necesitatea unui credit apicol Publicăm articolul de mai jos pentru că conţine observaţiuni in­teresante, iar soluţiunile pe cari le formulează autorul — specia­list în materie agrară — pot folo­si conducătorilor noştri de azi, cari fac eforturi pentru salvarea agriculturei, neglijată de guver­nele trecute . Astăzi când partidul naţional­­ţărănesc se găseşte la putere re­prezentând un alt regim în trebu­rile statului, mai ales în viaţa e­­conomică, ţărănimea şi producă­torii agricoli se întreabă : care va fi atitudinea şi programul gu­vernului d-lui Maniu faţa de tris­ta situaţiune a producţiunei noa­stre agricole. Reforma agrară sau, cum s’a zis, acest provizorat mai de gra­bă, care dăinuieşte din nefericire şi astăzi, tinzând a se permanen­tiza, face ca producţiunea agri­colă să­­treacă printr'o criză atât cantitativă cât şi calitativă. Suntem şi vom rămâne, ori ce s’ar zice, încă multă vreme o ţară eminamente agricolă şi agricultu­ra este cel mai mare isvor de bo­găţie naţională pentru noi. Până la marele război ocupam în Europa un loc de frunte prin­tre popoarele exportatoare de cereale şi grâul nostru era mult căutat pe pieţele streine. Astăzi ac­est export este aproape nul şi producţiunea agricolă abia poate face faţă nevoilor interne de con­sum. Această situaţiune agravată prin alte cauze de ordin econo­mic şi financiar face ca întreaga economie naţională să sufere a­­runcând sărăcia printre massele producătoare. Astăzi se cere imperios să dăm cea mai mare atenţiune agricultu­­rei care merge spre prăbuşire şi să o îndrumăm printr’o organiza­re bine chibzuită şi prin mijloace tehnice pe cari ştiinţa agricolă ni le pune la îndemână, către noi căi productive care să ne permită ca prin mica proprietate şi cea mijlocie să sporim producţiunea atât cantitativ cât şi calitativ şi să putem recâştiga astfel situa­­ţiunea noastră antebelică de ţară exportatoare de­ cereale de pri­mul ordin. AGRICULTURA TREBUE ORGANIZATĂ Pentru realizarea acestui mare deziderat şi faţă de situaţiunea creată agriculturei prin reforma agrară care micşorează mult ro­lul marei proprietăţi ca factor prim productiv, trebue să dăm agriculturei altă organizare care să ne permită înfăptuirea marei producţiuni prin mica proprie­tate. Avem corpul nostru agrono­­mic, rămas în cadrul profesional în afară de orice luptă politică. El este bine pregătit. Lui i se im­pune marea misiune de a reorga­niza şi desvolta producţiunea a­gricolă, bine­înţeles sub directi­vele factorului răspunzător, cu condiţia de a-l scoate din acest marasm bi­rocratic care îl înde­părtează de menirea pentru care a fost creat şi îi micşorează capa­citatea cunoştiinţelor cu care a fost­­ pregătit. Făcând agricultu­ră, nu teoretică, poţi cunoaşte mai bine nevoile ei. Scoborând în mijlocul plugarilor, trăind în mediul lor, aplicând şi sfătuind cunoştinţele şi progresele tehnice, dând îndrumări şi căutând mij­loace, aceasta este activitatea spornică, aceasta este menirea pentru care acest corp de tehnică agricolă a fost creat. De asemenea se impune să scoa­tem agricultura de sub regimul vitreg şi ruinător de astăzi. O po­litică economică îndreptată con­tra producţiunei agricole, care printr’o serie de măsuri antieco­­nomice şi vexatorii, a adus des­curajarea şi sărăcia printre masse­le producătoare, nu poate să cola­boreze la progresul agricol. In toate ţările agricole se caută cu mare stăruinţă mijloacele ce ar putea contribui la o mai mare des­voltare a agriculturei. Guvernele respective, printr’o solicitudine deosebită, înlăturând orice măsu­ră care ar vexa producţiunea a­­gricolă, prin legi de încurajare şi prin convenţiuni externe protec­toare, fac totul pentru a înlesni atingerea acestui scop. Mai mult, s’au organizat con­grese şi s’au creat organîzaţiuni internaţionale ca : Institutul A­­gronomic Internaţional de la Ro­ma, Comisiunea internaţională de agricultură de la Paris, Biroul in­ternaţional agrar de la Fraga, U­­niunea parlamentară internaţio­nală agricolă, etc., cu scopul de­ a coordona activitatea şi progresul agricol din întreaga lume în ve­derea încurajării şi apărării inte­reselor agricole de pretutindeni. # La noi de zece ani încoace nu numai că nu s’a făcut aproape ni­mic pentru agricultură, dar gu­vernele ce s’au perindat* unele n’au avut timpul necesar de a face ceva folositor, altele printr’o po­litică economică greșită, nu nu­mai că au neglijat interesele mari ale agriculturei noastre dar prin­tr-o serie de măsuri şi legi vexa­torii, prin lipsa de interes şi or­ganizare, au adus-o în situaţia de astăzi, spre prăbuşire. Avem astăzi la cârma ţărei un guvern agrarian înţelegând bine interesele înalte ale economiei noastre naţionale. El va reda a­­griculturei toată siguranţa, re­ducând impozitele ce o apasă, des­fiinţând regimul taxelor de ex­port şi protecţionismul vamal nedrept care distruge echilibrul economic şi de, preţ între produ­sele industriale şi cele agricole şi care pune agricultura noastră, izvor de bogăție națională, ~­­ în­

Next