Lupta, decembrie 1928 (Anul 7, nr. 2114-2137)
1928-12-08 / nr. 2120
ANUL VII. NO. 212 CONST. MIUE Fost director politic: y ' Decembrie 1921—Februarie 1927 ' v ABONAMENTE Pe 12 luni ...................................Soo Pe © » ........ . Soo Pe S ^ ... . o .... Soo IN STRĂINĂTATE DUBLU Redacfia si Administra#* BUCUREȘTI STR. SĂRINDAR, 13 Direcţia 358-75 - Secretariatul 358-74 - Administraţia 358-73 Campania electorală De ce nu pot dormi liberalii Nu sânt „îngrijoraţî" numai de Internaţionala a III-a pe care o văd instalată la conducerea României. Liberalii au şi alte griji care le chinuesc somnul şi-i fac să nu poată dormi. Cea mai teribilă tortură te-o procură ideea că presa independentă işi prăpădește tirajul din cauza simpatiilor pentru partidul nationalărănesc. I-e teamă grozav d-lui Vintilă Brătianu ca nu cumva tirajul presei independente să scadă din această cauză. Cercetând mai de-aproape de unde i-a putut, veni această preocupare fostului Prim-Ministru, ni s'a spus următoarele: — Un director de gazetă care colabora în guvernul d-lui Vintilă Brătianu, a declarat acestuia că această colaborare i-a redus tirajul gazetei mai mult decât simţitor şi când d. Vintilă Brătianu l-a întrebat: — Ce vrei să zici cu asta ? răspunsul a fost: «— Vreau să vă arăt cât e de popular guvernul! Acum d. Vintilă Brătianu face acest raţionament. Orice guvern e impopular. Prin urmare orice guvern căruia presa independentă i-ar arăta simpatie, ar determina scăderea de tiraj a acestei prese. Cam simplist raţionament, ales din partea unui partid cântă pe toate tonurile că presa independentă a adus la guvern partidul național-țărănesc. Dacă el a făcut popularitatea partidului, de ce i-ar scădea tirajul tocmai când a repurtat succesul de a vedea acest partid adus la putere de Coroană şi consacrat in alegeri de sufragiul universal ? Partidul liberal face o vădită confuzie intre ce a pălit o gazetă de tiraj care a încercat să susţină guvernul liberal fiindcă directorul ei a intrat în minister şi situaţia presei independente care a ajutat venirea la putere a unui partid nou, de zece ani de zile ostracizat, de zece ani de zile sistematic împins la cârma tarei de voinţa populară şi, în sfârşit, adus de Coroană la guvernarea tarei. Apoi tot una este a-şi lega soarta personală de un partid uzat şi profund impopular şi a susţine zece ani printr-o luptă de fiecare zi un partid nou ieşit dintr’o adevărată revoluţiune pacifică, cum a numit d. Titulescu reforma agrară ? Vedeţi ce rămâne din simplismul atacurilor ieftene, de Îndată ce ie punem in lumina argumentelor şî a faptelor ?S. U. R. Sunt mulţi nedumeriţi asupra atitudine! noului şef al liberalilor care, a doua zi după căderea sa dela guvern, ba chiar în aceiaşi zi, s’a aruncat într’o luptă sans marţi contra noului guvern indicat de corpul electoral, de opinia publică şi adus la cârmă de factorul constituţional pe care-l recunoaşte şi partidul liberal. Totuşi d. Vintila Brătianu a ridicat diapazonul mult asupra notei slăbite a partizanilor săi, a lansat săgeţi împotriva înaltei instituţiuni pe care se laudă că a creat-o partidul liberal uitând împrejurările nenorocite cari au determinat pe regele Ferdinand s’o impună, împrejurări la crearea cărora directiva politicei liberale a contribuit. Cu toate acestea campania electorală se desfăşură până acum într’un ritm care denotă că partidul naţional-ţărănesc domină sitaţia cu o siguranţă absolută aşa încât poate să-şi permită chiar luxul de a întârzia defensiva sa electorală faţă de campania exasperată a liberalilor. Impetuozitatea d-luî Vintilă Brătianu, rolul de cerber universal ce a imprimat atitudinei sale, nu ascund numai sentimentele sale de răzbunare, dar şi o anumită tactică politicianistă cam demodată. Şeful liberalilor vrea să dea impresia ca şi guvernul naţionalţărăniştilor ca şi guvernele averescane, ar fi, dacă nu sub tutela d-luî Vintilă Brătianu, cel puţin sub... teroarea partidului liberal care încearcă să guverneze şi din opoziţie. De astă dată însă se ştie cum au căzut liberalii şi cum au venit la cârmă, naţional-ţărăniştii, aşa că nu numai că nu poate fi vorba de o situaţie privilegiată a partidului liberal, dar toată lumea simte că acest partid a căzut deprimat şi deslocat, a căzut — după cum s'a încredinţat majoritatea liberalilor , mai mult din cauza greşelilor politice ale d-lui Vintilă Brătianu şi a intrat în campania electorală de azi complect demoralizat. Pentru ca să provoace o diversiune, pentru ca să facă tapaj mare, d. Vintilă Brătianu a spart geamurile din prima zi şi a dat şi în „înalta instituţie“. Nu s'a speriat nimeni. Din contra, s‘a făcut mare haz de marele necaz al şefului liberalilor. Şi mulţi liberali n’au ţinut seamă nici de tactica excomunicărilor şi s’au despărţit de actuala conducere liberală. Sunt însă în partidul liberal câţiva vechi şi nărăviţi politiciani cari de mult au pierdut faima lor de „electori“. Aceştia nu mai au, de la desfiinţarea colegiilor restrânse, nici ult ecou în massele electorale. In opoziţie nu numai că nu se pot alege niciodată, dar caută mereu pretexte să se retragă din luptă. La guvern compromit partidul lor prin samavolnicii electorale şi prin multiplele lor afaceri incorecte. Toţi aceşti electori deocheaţi, îmbogăţiţi în dauna reputaţiei partidului lor, toţi aceşti paraziţi se agită acum, simulează o luptă straşnică, ■ bat telegrame la centim, combat la gazetele partidului, trag focuri de revolver în aer, demniţă... asasinate, — dar nu-i nimic, absolut nimic ! Tămbălau de Moşi! Şarlatanie de bâlciu. Panglicarii aceştia încearcă să-şi înşele partidul de la centru, la aceasta se mărgineşte „lupta’’ lor. Faţă de acest sistem de campanie electorală partidul naţional-ţărănesc nu a uzat până acum, nici măcar de strictul drept al defensivei faţă de furibunda acţiune personală a d-luî Vintilă Brătianu şi faţă de şarlatania „electorilor“ compromişi. * Naţional-ţărăniştii ar avea dreptul la o ofensivă pe tema moştenire! nefaste lăsată guvernului Maniu de către d. Vintilă Brătianu. Dar cum nu s’au înscăunat încă bine la guvern, cum nu au încă nici aparatul necesar, corpul legislativ nefiind constituit, nouii guvernanţi caută să facă faţă nevoilor zilnice şi sunt mari, variate şi urgente aceste nevoi. Mizeria şi petrailîria au cuprins întreg edificiul statului aşa că toată preocuparea, celor de la cârmă trebue să se concentreze asupra operei de salvare. * In ce priveşte campania electorala puternicul curent care a instalat la cârmă pe naţional-ţărănişti le va asigura şi compacte majorităţi parlamentare. De aceea guvernul Maniu nu s’a speriat nici de spectrul „bolşevic" pe care-l agită liberalii, şi nici de încercările fracţiunelor cari urmăresc năruirea civilizaţiei şi omenirei, şi lasă liber alegerile. Au încercat unii prin şoapte, şi chiar prin demersuri directe, să sugereze o intervenţie pe lângă guvern ca nu cumva să cadă în greşala de a lăsa alegeri libere, să se mărginească la alegeri... „curăţele“, dar să se ferească de alegeri libere căci vor avea un parlament împestriţat, vor pătrunde elemente dubioase cari vor zădărnici consolidarea României nouî. Nici de această gogoriţă nu s’a speriat guvernul. Lozinca se menţine: alegeri libere. Rezultatul ? Fireşte că nu se poate stabili matematiceşte, cum au făcut-o în special averescanii, căci atât averescanii cât şi liberalii ştiau de mai înainte cu ce se umpleau urnele. Desigur că in alegeri libere partidele adversare guvernului se vor folosi şi ele de toate acele privilegii, trucări şi calcule echilibristice ale legei electorale. Guvernamentalii se aşteaptă ca liberalii să cucerească la Cameră, între 10-15 mandate. La Senat, graţie tot legei electorale care falsifică regimul sufragiului universal, graţie faptului că guvernul Maniu nu a înlăturat acele organe anume constituite pentru a garanta partidului liberal o serie de mandate, graţie mandatelor de drept ce le posedă în acest corp legislativ, se poate întâmpla ca liberalii să aibe o reprezentanţă destul de puternică, poate chiar peste 40 de mandate. Totuşi guvernamentalii prevăd majorităţi puternice care să le garaneze o liniştită şi normală guvernare. Dacă însă în Senat se va încerca zădărnicirea guvernăreî naţional-ţărăniste, tocmai Senatul a cărei actuală alcătuire constitue o flagrantă falsificare a regimului sufragiului universal, acest corp legiuitor va trebui să se supună unei noui alcătuiri în spiritul Constituţiunei şi al regimului votului obştesc. . . Avem însă convingerea că puternica majoritate ce o va obţine guvernul la Cameră va fi o indicaţiune bună şi pentru Senat. A.W. ■ ■ ii iii II h ' . ‘Ti Ce rezultat se întrevede Problema In plinul întâiu, al preocupărilor guvernului şi opiniei publice stă azi asigurarea echilibrului bugetar. Ar fi sa repetăm un lucru recunoscut de toată lumea spunând că fără buget echilibrat real nici măcar la împrumutul pentru acoperirea deficitului existent nu ne putem gândi. Experienţa anului în curs ne-a arătat că domnul V. Brătianu în evaluarea putinţei de creştere a veniturilor Statului a trecut de realitate. Prevederile în ceia ce priveşte veniturile trebuesc neapărat reduse. Se naşte întrebarea: la cât? Se poate evalua deficitul de încasări al anului acestuia, la aproximativ patru miliarde lei, din care două la taxele pe spirt și două la taxele de export și partea corespunzătoare din cifra de afaceri. Primul gol ar fi putut fi înlăturat, dacă din vreme se luau măsuri. Atunci, când pui taxe cu caracter prohibitiv, trebuie să te aştepţi la înteţirea contrabandelor şi deci trebuie să iei măsuri suplimentare pentru prevenirea lor. Cam au fost aceste măsuri suplimentare ? Nici una; am rămas la ceia ce era la vechiul regim. Iar azi, lumea fierbe pe capete spirt fără să plătească vreo taxă. Aşa, încât, dacă de aci înainte se vor lua măsurile cuvenite, fie de reprimare a contrabandelor, fie de schimbare a regimului de fabricare şi debitare a spirtului, este foarte probabil că aceste două miliarde vor putea fi şterse din deficit. Mai greu, dacă nu cu neputinţă de înlăturat va fi celalt deficit, acela provenit din lipsa exportului. Plătim azi greşeala din 1926. Numai că această urcare s’a produs numai în exterior, nu şi în interior. Câte lucruri se plătesc azi mai eftin ca In 1926? Plăteşte azi producătorul 250 lei, ceiace plătea in 1926 312 lei? Şi atunci, cum să poată el exporta, când nu mai poate prinde decât 250, pe ce face prindea 312? In aceste condiţii înţelege oricine, că nu mai putem exporta şi de ce nu mai putem exporta. Adaptarea valorii interne la valoarea externă va fi una din operaţiile cele mai grele şi mai dureroase, la care va trebui să ne supunem. Din declaraţiile membrilor guvernului reiese, că şi această problemă a fost atacată. Nu trebuie însă să ne aşteptăm, ca îndreptarea să vie dintr-o dată şi fără sacrificii. De aceia în prevederile noastre va trebui să menţinem neapărat acest deficit de două miliarde de la taxele de export şi cifra de afaceri, cu atât mai mult cu cât tocmai pentru a eşi bugetului din impas va trebui probabil să mai scădem taxele de export. Aşa încât, pentru anul ce vine, cifra încasărilor s-ar putea evalua la 36 miliarde lei în loc de 38 miliarde și 350 milioane, cât s’a prevăzut pentru anul în curs. Despre cheltueli într’un număr viitor. ION PIĂEȘUL Criza din Iugoslavia cei trei fruntaşi politici ai Iugoslaviei cari fac mari eforturi pentru aplanarea dferendului între Belgrad şi Zagreb, diferend, agravat prin ultimele evenimente din Croaţie • DAVIDOVICI şeful "partidului democrat " MARINCOVICI ministrul de externe KOROSETZ primul-ministru BBPanica Oficiosul liberal vrea să polemizeze cu orice preţ cu ministerul de interne. Nici d. Vaida, nici d. Ioaniţescu nu sunt destul de destoinicit, — şi liniştea atât de bine asigurată odinioară de mitraliereife colonelului Schipor, e iarăşi în primejdie. De aci, alarma preţsei liberale. E drept că argumentele ad versarilor, chiarului regim sun destul de şubrede. Totuşi, panica de care e convins oficioşii liberal trebue să dea de gândit oricărui bun român. Ce s’a întâmplat? Ce secrete de stat deţine ziarul liberal, ce tainice întâm- plări cunoaşte, ce veşti alarmante i-au parvenit, de se agită în câte 3-4 articole pe zi, fluturând primejdia comunistă? înţelegem foarte bine că acum, in preajma alegerilor, gazetele liberale sunt nevoite să-şi agraveze, de circumstanţă, pesimismul. înţelegem că d. Vintilă Brătianu nu are nici un motiv să fie mulţumit de regimul de libertate înscăunat de către actualul guvern. înţelegem că partidul liberal are interes să provoace temerea burgheziei noastre, pentru a recruta noul duşmani ai libertăţilor cetăţeneşti, mai ales în săptămâna care precede alegerile generale. Dar de aci până la combaterea „libertăţilor” (ghilimelele nu sunt ale noastre), e o distanţă ca de la cer la pământ. Căci, oricât de mare ar fi primejdia comunistă liberalii n’ar fi agitat astfel de chestii care numai bine nu ne fac în faţa străinătăţii, — dacă n’ar fi avut de apărat un interes personal. . Atunci, — ce s’a întâmplat ? Reduse la adevărata lor valoare, — încercările de agitaţie ale comuniştilor au fost şi subt furtună într’un pahar cu ’apă. Extremiştii de stânga ştiu, că nu cu violenţa unui ziar necitit şi nici cu „nucleele” în care se vâră agenţii siguranţei,—nu se poate ajunge le revoluţie şi la dictatura proletariatului. Alte legi prezidează destinele societăţilor omeneşti. Aceasta o ştiu şi liberalii. Emoţia lor îşi are insă tâlcul ei: pe valea Jiului a trecut geniul rău al fostului secretar G. Tătărăscu, — şi la podul de la Maleia au funcţionat mitralierele comandate de numitul Schipor! Acolo a curs sângele muncitorilor care n’aveau altă vină decât aceia de a fi revendicat un traiu omenesc pe vremea stării de asediu liberale. Procesul ororilor inutile abia începe. De ce să ne mirăm, deci că liberalii încearcă să-şi facă „atmosferă”? George Silviu 10 Decembrie O punere la punct Guvernul se află în faţa unei cereri a studenţimei „creştine“ care doreşte să sărbătoreasca data începerii cunoscutelor manifestaţiuni naţionaliste, ziua de 10 Decembrie. Reprezentanţii tineretului încadrat în „doctrina“ cuzistă, au şi supus factorilor cârmuitori, programul acestei comemorări : un Te-Deum, o manifestare publică, în grupuri disciplinate dela biserică la statuia lui Mihai Viteazul, lansarea unui apel către tară in care, promovându-se ideile patriotice să se combată comunismul și, — suspendarea cursurilor universitare în ziua de 10 Decembrie. Guvernul, până în momentul în care apar aceste rânduri, şi-a exprimat credinţa că legea neopritd asemenea comemorări, nu poate interzice nici Te Demnul, nici defilarea, nici lansarea manifestului.... In privinţa cererii studenţimei creştine, adepte a teoriilor cuziste, de a se suspenda, în ziua de 10 Decembrie, torsurile tuturor facultăţilor, — guvernul nu şi-a rostit însă până în prezent cuvântul. înainte de a-l face cunoscut, e bine ■ să punem chestiunea la punct. Reprezentanţii ’ studenţimei creştine, credincioasă ideilor d-lui Cuza, nu alcătuesc întreaga studenţiune. Mişcarea, începută la 10 Decembrie, acum cinci ani,nu a fost urmată de întreaga studenţime. Comemorarea lui 10 Decembrie nu e cerută de întreaga studenţime. De ce atunci pretenţia ca la 10 Decembrie să se suspende toate cursurile, — pentru întreaga studenţime ? De ce să se oblige, vrând-nevrând la suspendarea cursurilor, miile de studenţi care nu fac altceva decât să studieze, ca să participe la Comemorarea agitaţiilor pentru numerus clausus — idee pe care n’o împărtăşesc cum n’o împărtăşesc nici guvernele ţării. Vor reprezentanţii studenţimei creştine, cărora, repetăm, e legal şi bine să li se dea dreptul oricărei serbări care nu tulbură ordinea, — să absenteze dela cursuri ? S’o facă pe contul şi pe riscul lor ! Nu e admisibil şi nu e legal sa se transforme comemorarea agitaţiilor xenofobe intr’o serbare oficială a tuturor studenţilor, marcată prin repaosul complect şi general al învăţământului superior. Ieste si nedrept şi ilegal ! *■ *b Sfml&li S SeeeasMe 1828 Director EMIL O. FAGURE PUBLICITATE Se primește direct In administra* fia starului1 la toate agențiile de publicitate 3 Lei numărul In tar& 6 Lei In străinătate Creionul actualităţii Un leu.... scăzut POPOVICI. Mersi pentru cadoul de Sf. Nicolae, dar Leul d-tale e din oposi fie. Al nostru arată mai bine, că e la guvern! (Continuare în pagina 2-a) Criza agriculturii Rolul cornului agronomic,Necesitatea unui credit apicol Publicăm articolul de mai jos pentru că conţine observaţiuni interesante, iar soluţiunile pe cari le formulează autorul — specialist în materie agrară — pot folosi conducătorilor noştri de azi, cari fac eforturi pentru salvarea agriculturei, neglijată de guvernele trecute . Astăzi când partidul naţionalţărănesc se găseşte la putere reprezentând un alt regim în treburile statului, mai ales în viaţa economică, ţărănimea şi producătorii agricoli se întreabă : care va fi atitudinea şi programul guvernului d-lui Maniu faţa de trista situaţiune a producţiunei noastre agricole. Reforma agrară sau, cum s’a zis, acest provizorat mai de grabă, care dăinuieşte din nefericire şi astăzi, tinzând a se permanentiza, face ca producţiunea agricolă sătreacă printr'o criză atât cantitativă cât şi calitativă. Suntem şi vom rămâne, ori ce s’ar zice, încă multă vreme o ţară eminamente agricolă şi agricultura este cel mai mare isvor de bogăţie naţională pentru noi. Până la marele război ocupam în Europa un loc de frunte printre popoarele exportatoare de cereale şi grâul nostru era mult căutat pe pieţele streine. Astăzi acest export este aproape nul şi producţiunea agricolă abia poate face faţă nevoilor interne de consum. Această situaţiune agravată prin alte cauze de ordin economic şi financiar face ca întreaga economie naţională să sufere aruncând sărăcia printre massele producătoare. Astăzi se cere imperios să dăm cea mai mare atenţiune agriculturei care merge spre prăbuşire şi să o îndrumăm printr’o organizare bine chibzuită şi prin mijloace tehnice pe cari ştiinţa agricolă ni le pune la îndemână, către noi căi productive care să ne permită ca prin mica proprietate şi cea mijlocie să sporim producţiunea atât cantitativ cât şi calitativ şi să putem recâştiga astfel situaţiunea noastră antebelică de ţară exportatoare de cereale de primul ordin. AGRICULTURA TREBUE ORGANIZATĂ Pentru realizarea acestui mare deziderat şi faţă de situaţiunea creată agriculturei prin reforma agrară care micşorează mult rolul marei proprietăţi ca factor prim productiv, trebue să dăm agriculturei altă organizare care să ne permită înfăptuirea marei producţiuni prin mica proprietate. Avem corpul nostru agronomic, rămas în cadrul profesional în afară de orice luptă politică. El este bine pregătit. Lui i se impune marea misiune de a reorganiza şi desvolta producţiunea agricolă, bineînţeles sub directivele factorului răspunzător, cu condiţia de a-l scoate din acest marasm birocratic care îl îndepărtează de menirea pentru care a fost creat şi îi micşorează capacitatea cunoştiinţelor cu care a fost pregătit. Făcând agricultură, nu teoretică, poţi cunoaşte mai bine nevoile ei. Scoborând în mijlocul plugarilor, trăind în mediul lor, aplicând şi sfătuind cunoştinţele şi progresele tehnice, dând îndrumări şi căutând mijloace, aceasta este activitatea spornică, aceasta este menirea pentru care acest corp de tehnică agricolă a fost creat. De asemenea se impune să scoatem agricultura de sub regimul vitreg şi ruinător de astăzi. O politică economică îndreptată contra producţiunei agricole, care printr’o serie de măsuri antieconomice şi vexatorii, a adus descurajarea şi sărăcia printre massele producătoare, nu poate să colaboreze la progresul agricol. In toate ţările agricole se caută cu mare stăruinţă mijloacele ce ar putea contribui la o mai mare desvoltare a agriculturei. Guvernele respective, printr’o solicitudine deosebită, înlăturând orice măsură care ar vexa producţiunea agricolă, prin legi de încurajare şi prin convenţiuni externe protectoare, fac totul pentru a înlesni atingerea acestui scop. Mai mult, s’au organizat congrese şi s’au creat organîzaţiuni internaţionale ca : Institutul Agronomic Internaţional de la Roma, Comisiunea internaţională de agricultură de la Paris, Biroul internaţional agrar de la Fraga, Uniunea parlamentară internaţională agricolă, etc., cu scopul de a coordona activitatea şi progresul agricol din întreaga lume în vederea încurajării şi apărării intereselor agricole de pretutindeni. # La noi de zece ani încoace nu numai că nu s’a făcut aproape nimic pentru agricultură, dar guvernele ce s’au perindat* unele n’au avut timpul necesar de a face ceva folositor, altele printr’o politică economică greșită, nu numai că au neglijat interesele mari ale agriculturei noastre dar printr-o serie de măsuri şi legi vexatorii, prin lipsa de interes şi organizare, au adus-o în situaţia de astăzi, spre prăbuşire. Avem astăzi la cârma ţărei un guvern agrarian înţelegând bine interesele înalte ale economiei noastre naţionale. El va reda agriculturei toată siguranţa, reducând impozitele ce o apasă, desfiinţând regimul taxelor de export şi protecţionismul vamal nedrept care distruge echilibrul economic şi de, preţ între produsele industriale şi cele agricole şi care pune agricultura noastră, izvor de bogăție națională, ~ în