Lupta, decembrie 1929 (Anul 8, nr. 2418-2441)

1929-12-08 / nr. 2424

i 1 ­i i T" r ­) -f Industriaşi! Comercianţi! Meseriaşi! grăbiţi-vă să comandaţi Calendare-Reclame cu firma Dr. SOCEC & Co. ş. a. ANUL VIII. No. 2423 4 PAGINI­LE) Direcția 358-75 — Secretariatul 358-74 - Administrația 3 38-73 Guvernarea partidelor şi rezervele politice S-a putut spune de la tribuna Camerei un lucru care nu mai departe acum un an, ar fi fost posibil, fără a produce zarvă şi chiar uimire. Azi constata­rea a părut firească, fiindcă este în simţul general. Vorbind de neparticiparea partidului liberal la şedinţele Parlamentului, d. Petrovici a spus: nu există azi partide in­dispensabile. In România mică, nepartici­parea la şedinţele Parlamen­tului, a unui partid ca cel li­beral, sau ca cel conservator, apărea numai­de­cât ca o de­ranjare a mecanismului cons­­tituţional-parlamentar. Ace­asta, fiindcă mecanismul a­­cesta, redus la două rotiţe, era destul de simplist. Abolirea colegiilor restrânse şi mai ales întinderea hotarelor ţărei pâ­nă la Tisa şi până la Nistru a adăugat la cele două rotiţe mai mari ale cronometrului nostru politic alte câteva mai mici, dar totuşi destul de im­portante pentru mersul regu­lat al trebilor publice — şi astfel neparticiparea minori­tadei liberale­ ori averescane într’un Parlament liber ales şi în care participă la dezbateri reprezentanţii a cinci-şase alte formaţiuni politice nu mai face indispensabilă prezenţa unora din partide, căci nici nu suprimă controlul, nici nu opreşte funcţionarea mecanis­mului parlamentar. Ar fi însă o greşală de a se crede că se poate lărgi constat­­area aceasta că partidele n­u sunt indispensabile. Tactica de abţinere a unora ar fie dela şedinţele Parlamen­­tului, fie dela luptele electo­rale nu este totdeauna gravă pentru partidul dela guvern. In cazul când apare opiniei generale ca o fugă dela discu­­ţiunea parlamentară, sau ca o teamă de înfrângere sigură în lupta electorală, tactica abţi­­nerei, din potrivă, este fatală celor ce recurg la ea. De aci însă până la a se crede că partidele pot fi lesne înlo­cuite, fie chiar prin reale per­sonalități politice, fie prin di­verse academii profesionale, este o eroare pe care aiurea au plătit-o unii ideologi, iar la noi a experimentat-o în dea­­luris un Petre Carp. Partidele, cu deosebire în ţările tinere, canalizează inte­resele şi economice şi politice şi culturale, înlesnind conside­rabil guvernarea. Cu cât pro­gresează o ţară cu atât se face de partide selecţiunea oame­nilor de guvern, ca în Anglia, în Franţa, în Germania. La noi, mai cu seamă azi, a se crede că într’o epocă în care prerogativele regale sunt exercitate de o Regenţă, se poate veni cu inovaţia unor guverne de experimente în a­­fara partidelor constituite, du­pă ce de la Cuza-Vodă se gu­vernează cu partide, de cami nici un moment, nici regele Carol, nici regele Ferdinand nu s’au gândit că s’ar putea despărţi. Se ştie cât au durat sub a­­ceşti doi regi guvernele de tranziţie ca acela al d-lor Theo­dor Rosetti, general Coandă sau general Văitoianui.­ In ce priveşte „rezervele po­litice“ din afară de partide, ele au fost totdeauna destul de rare, dar când au primit sarcina de a guverna, n’au în­­cercat-o nici­odată de­cât tot cu partidele constituite. Avem un exemplu tipic: Ni­­colae Titulescu, o serioasă re­zervă politică, credem? Ei bine, aţi auzit vre­odată o pretenţiune a sa de a guver­na fără concursul unui partid, sau al unei concentrări de partide? Cu Take Ionescu, în primul guvern Averescu, în guvernul Brătianu, Titulescu şi-a pus la dispoziţie serviciile în cabi­nete de partid, iar când înalta Regenţă l-a consultat, în ulti­ma criză, de îndată ce a vă­zut că nu poate pune de acord partidele de guvern, şi-a de­pus mandatul şi a făcut loc partidului naţional-ţărănesc. Nici un moment — cu toată suprafaţa sa politică şi vasta sa experienţă — nu i-a venit ideea unei guvernări fante­ziste. Alt exemplu a fost d. Barbu Ştirbei, care a primit o răs­pundere a situaţiei cu un ca­binet în care şi-au trimis re­prezentanţii ambele partide de guvernământ, dar care a relegat misiunea sa de îndată ce nu a mai avut acordul par­tidelor. Bunul simţ şi mai ales simţul proporţiilor şi al forţelor de care dispui a fost, şi este una din caracteristicile fericite ale echilibrului la oamenii noştri politici. Graţie acestei mari însuşiri, multe riscuri şi­­experimente dureroase au fost cruţate ţărei. Nimic nu arată până acum că sub regimul Regenţei, Ro­mânia ar merge spre primej­dia devierei de la calea înţe­­lepciunei şi a experienţei. EMIL D. FAGURE Atitudini neserioase Se miră, poate, partidele din oposifie că mult—trâmbiţatele lor „campanii” de răsturnare nu prind ? Că­t mar­ea demonstraţie ave­­rescană s-a consumat fără nici o urmare — ca şi nenumăratele con­grese regionale liberale ? Că toate solemnele şi indigna­tele declaraţii ale d-lui Vintilă Brătianu n’au putut impresiona pe nimeni — precum pe nimeni na emoţionat ameninţarea cu războiul civil a d-lui general A­­verescu ? Liberalii şi acoliţii lor n- ar trebui, totuşi, să fie nedu­meriţi. Aceste rezultate funda­mental negative ale sgomotoasei lor campanii sunt fatale. Pentru că­ nici o temă nu este serioasă. Liberalii şi averescanii fac „campanii" pe zece...douăzeci de motive deodată- Opinia publică rămâne calmă şi... indiferentă. In trecut, o campanie de răs­turnare se făcea pe o singură şi serioasă chestie. Opoziţia prindea „din aer” problema care, real­mente, preocupa mulţimea. Şi tot ce urma era firesc, atacurile ni­meriau ţinta. Opoziţia se dovedea autentică. Astăzi ? Liberalii şi averescanii, în lipsa unor chestiuni serioase, — a unor teme susceptibile a impresiona mulţimea, — au luat toate teme­le, la întâmplare, transformându­­le în cal de’bătaie împotriva gu­vernului. Şi uite — aşa, pe nealese, libe­ralii s’au pomenit atacând ches­tiunea armatei. Nimeni nu s’a atins de această instituţie. Guvernul Maniu doreşte, în mod sincer, să facă totul pentru propăşirea armatei-Ei bine, liberalii afirmă, ne­gru pe alb, că guvernul, că d. Iuliu Maniu — citiţi bine ! — dă „lovitura de graţie apărării noastre na ionale”! Iată ceea ce se încumetă să a­­firme un partid pretins serios — ca partidul prezidat de d. Vintilă Brătianu! Nu mai amintim de mentalita­tea liberală — cum s’ar fi afir­mat ea — Doamne! Doamne! — dacă un alt partid ar fi ţinut acest limbaj al d-lui Vintilă Brătianu! „Antipatriotul acelui partid ar fi fost denunţat cu furie in lun­gul şi în latul ţârii! ...Dar nu despre acest joc ipo­crit e vorba. Ci de altceva : de neseriozitatea temei de campa­nie opoziţionistă. Poate, î­ntr’adevăr, opinia pu­blică să fie convinsă că d. Iuliu Maniu vrea să dea — vorba „Vi­itorului” — o „lovitură de gra­ţie” armatei ? Armatei româ­neşti ? Pentru ce ? Ce absurdităţi poate scrie ofi­ciosul unui partid ! Şi atunci, să nu se mai mire prea—patrioţii şi prea—deştepţii opoziţionişti că asemenea campa­nii nu prind. Atitudinile neserioase n’au a­­vut niciodată vre-o urmare... Oamenii zilei guvernatorul Băncei Reichului, al că­rii memoriu în chestia planului Young şi a situaţiei financiare a Germaniei, a pus, guvernul german într’o situaţie critică faţă de a doua conferinţă dela Haga D-RUL SCHACHT SOXOLNICOW noul ambasador sovietic la Londra ,care-şi ia astăzi postul in primre , P. Avem nevoie şi de alte partide? Credem util a aminti câte partide şi grupări avem căci lumea a dat cu totul uitărei unele din ele. Avem următoarele partide şi grupări: 1. Liberal-naţional. 2. Naţional-ţărănist. 3. Naponal-democrat, sub şefia d-lui Iorga. 4. Partidul poporului, sub şefia d-lui general Averescu. 5. Partidul social-democrat. 6. Partidul ţărănesc de sub şefia d-lui dr. Lupu. 7. Partidul comunist. 8. Organizaţia „Vlad­ Ţepeş“ sub conducerea d-lui Gr. N. Filipescu. 9. Grupul radical-naţional de sub şefia d-lui Mândrescu. 10. Partidul ţărănesc basa­rabean de sub şefia d-lui Stare, actualmente în cartel cu na­­ţional-ţărăniştii. 11. Partidul naţional evreesc. * Apoi avem mai multe gru­pări minoritare: partid ma­ghiar, partid german, etc. Două partide vechi, istorice: cel liberal şi cel naţional fuzio­nat cu partidul ţărănesc creiat după războiu ca şi majoritatea celor citate. Acum d. Iarna mai încearcă crearea unui partid... corpora­tiv în genul italo-spaniol al ,d-lor Mussolini şi Primo de Rivera. E adevărat că in România Nouă e loc pentru mai multe partide. Dar dacă avem şi ne­voie de mai multe, asta e altă chestie. Unii au zis, atunci când­­s’a încăierat lupta cea mare în­tre liberali şi naţionali-ţără­­nişti, că ar fi nevoie de un par­­tid de centru, căci liberalii ar fi prea la dreapta, iar naţio­­nalii-ţărănişti prea la stânga. Dar de când naţional-ţără­­niştii sunt la guvern nu se mai aude de nevoia unui partid de centru, de­oare­ce grupările din stânga se plâng că naţio­­nal-ţărăniştii sunt cel mult democraţi moderaţi dar nici de­cum extremişti. Aşa fiind, adică având reac­ţionari vechi şi noui, demo­craţi şi avansaţi, ba chiar gru­pări extremiste, ce alt partid ne mai lipseşte? Ne lipseşte ceva nou: un partid care să nu aibe nici un caracter politic şi totuşi să fie un partid de guvern, un partid care să înlăture cu desăvârşire politica şi mai ales politicia­nismul? Nu credem că acum — şi mai ales în România în care ori­ce cetăţean se naşte poet, trăeşte în şi prin politică şi moare pensionar — s’ar putea realiza această mare minune de a­ se crea un partid nepoli­tic. Partide apolitice avem, dar partide nepolitice încă nu şi nu credem să avem vre­odată. Totuşi d. Iorga, care de câte ori se întoarce din streinătate, vine inspirat de cele ce vede şi cu dorinţa de-a crea ceva nou, e gata să arunce peste bord partidul naţional pentru care reclama mai eri guvernul şi să creieze un partid nou, cu excluderea politicei, pentru.... de­sigur pentru a veni la gu­vern. Partid vechi sau nou, — el se compune din oameni. Să vedem ce va eşi din noua alcă­tuire: partid nou cu oameni vechi sau partid vechiu cu oa­­menii... noui pe cari îi cunoaş­tem cu toţii că nu se pot lecui nici de politică, nici de politi­cianism. R. X. O încercare de intrigă maghiară Budapesta 6(Rador). — In le­gătură cu discursul ţinut la Senat de d. Gr. Gafencu, subsecretar de stat, asupra relaţiunilor româ­­no-ungare, Agenţia telegrafică un­gară anunţă că ziarul „Pester Lioyd” remarcă că declaraţiunile sunt în contradicţie cu expozeul făcut de d- Mironescu, ministrul de externe, în ziua de 26 iunie, când d- ministru Mironescu a de­clarat în aplauzele Camerei că nu s’ar putea să se îndoiască de sinceritatea şi seriozitatea răspun­sului ungar, în ce priveşte discur­sul încriminat al contelui Bethlen. Negocierile în afacerea optanţilor au eşuat, deoarece d. Titulescu a reuşit, convingând guvernul ro­mân, să întrerupă aceste nego­cieri, ţinând seama de conferinţa de la Haga. In ce priveşte negocie­rile cu Ungaria, d-sa a indus gu­vernul român în eroare, spunând că va reuşi să facă să se lichide­ze reclamaţiile ungare, bazate pe articolul 250 din tratatul de pace simultan cu lichidarea problemei reparaţiunilor. De altfel,­ „Fester Lloyd” scrie că nici o notă a guvernului ro­mân nu conţine o cât de mică alu­zie că negocierile ar fi fost îm­piedicate de o tensiune atmosfe­rică a raporturilor româno-un­­gare. * * * Tendinţa telegramei prin care ni se transmit comentariile din „Pester Lloyd” este vizibilă, o încercare cam meschină de­ a in­triga, mai ales de a prezenta pe d. Titulescu ca responsabil că nu am putut ajunge, printr’o directă înţelegere, la un acord in chestia optanţilor. Cum n’au prins uite manope­re maghiare, ceva mai abile, o recunoaştem, asemenea încercări de a pune în contradicţie pe d. Gafencu cu ministrul de externe sau pe d. Titulescu cu d. Mirones­cu, cari lucrează in perfect a­­cord, nu vor prinde nici in țară și mai puţin in afară unde acți­unea noastră externă se desfă­şură la lumina zilei. Lt. C. Duminică 8 Dec. 1929 CONST. MILLE Fost director politic : Decembrie 1921—Februarie 1927 Director EMIL D. FAGURE redacţia şi Administraţia BUCORESC STR. CONST MILLE 12 (Sărindar) Creionul actualităţii Are dreptate d. Vintilă! MADGEARU : Pot să-ți dau o veste bună : bud­getul se va prezenta fără deficit. VINTILĂ : Mare scofală ! Eu le-am prezentat toate cu excedent! | __ tir mai­­resc cîre Guvernul este încolţit din toate părţile. Foarte multe categorii de slujbaşi cer sporirea salariilor, iar contribuabilii cer scăderea impozite­lor, cari intr’adevăr sunt prea grele. Guvernul nu vrea să facă nici una, nici alta, deşi nu vedem, ce Vor costa să mărească salariile si să reducă birurile. In definitiv, reţeta este foarte sim­plă. Ştiţi cum făcea d. Vintilă Bră­ila,nu când era ministru de finanţe? Lua dificilul bugetar — căci alt­­ceva n'avea! —îl băga în cristelniţă Şi pe glasul al optulea, oficia: — Botezatu-te-am­­pe tine Exce­dent acum şi pururea şi -n vecii ve­cilor, amin! (adică căt credea d. Bră­tianu că vor sta liberalii la putere!) Şi cu acest „excedent” se începea, împărţeala pe hârtie! Se tot spunea ofiţerilor, magis­traţilor, profesorilor, că li se vor spori salariile din excedente, iar când au căzut liberalii de la putere, naţional-ţărăniştii au constatat că li se lăsase moştenire nişte excedente cari din tată, un fiu nu erau decât nişte veritabile dificile! Şi acum tot, liberalii cer să se facă minunea pe care n'a săvârşit-o nici Cristos: să se sporească lefurile şi să se scadă birurile! In acelas timp! Eu l-asi aduce azi chiar, la putere, pe d. Brătianu ca să-l văd făcând minunea! Dar cum îl aduci, cum iti trage ,chiulul! DESGA A­gitaţiunile confesionale nu prind Declaraţiunile d-lui Sever Bocu, ministrul Banatului d Du­pa cum se ştie, acum două săp­tămâni, fostul ministru averescan,­ părintele Lupu», a făcut poezie poli­tică, la congresul naţional biseri­cesc, la unison cu d-nii Silviu .Dra­­gomir Şi Octavian­ Guga, reprezen­tanţii grupării averescane la acest congres. Pr. Lupaş a susţinut în versuri: „Că azi ca si 'n. trecut De fur' de legi Ardealul fieme, E­­fiind Bucovina de blestema Şi geme Basarabia sub Knut’’ Şi suferinţele la cari face aluzie fostul ministru al sănătăţii publice, ar fi de ordin religios în special în Ardeal unde ortodoximnea fi­nef' secutata'di'greco-catalici, cunoscută în trecutul neamului ro­mânesc. Atacurile împotriva, guvernului „protector al greco-catolicilor” nu au cunoscut margini. Asupra lor am cerut lămuriri d-lui ministru Sever Bocu bun cu­noscător al problemei religioase de dincolo de Carpaţi. D. ministru al Banatului ne-a fă­cut declaraţiunile de mai jos asupra atacurilor din consiliul superior bi­sericesc: „ORTODOXUL VASILE GOLDIŞ’ — Atacurile averescanilor sunt, ne-a spus d. Sever Bocu, fără im­portanţă şi fără urmări. •• • „Poporul nostru cunoaşte bine pe „ortodoxii“ Lupaş, Goga, Goldiş. „încercarea deslănţuirii luptelor religioase nu este nouă. In 1926 d. Vasile Goldiş a pus bazele unui par­tid ortodox în Transilvania. Ştiţi dv. în ce împrejurări­. D. Goldiș figurase, în acel an, pe toate trei liste mi­nisteriale câte s’au dat Regelui Fer­dinand pentru rezolvarea crizei po­litice de atunci — pentru ca, astfel, oricare ar fi fost alegerea Suvera­nului d-sa să fie ministru. „Dacă Regele Ferdinand alegea lista prezentată de d. Iuliu Maniu. d. Vasile Goldiş ar fi fost ministrul cultelor în guvert­ul partidului naţio­nal. Fiindcă regele a ales lista d-lui general Averescu, d-sa a devenit mi­nistrul cultelor în guvernul partidu­lui poporului. Ca să dea o justifi­care „teoretică“ imiptrismului d-Gol­­diş,şi-a făcut un partid ortodox, care a trăit, de joi până mai­ apoi, pen­­tru că poporul nostru este absolut re­fractar agitaţilor religioase şi ia la goană pe turburătorii cari, astăzi, s’au cuibărit în congresul­ naţional bisericesc. CINE SUNT AGITATORII „Cine sunt agitatorii ? — a con­­tinuat d. Sever Bocu. — Liberalii şi averescanii împreună cu câţiva ar­hierei cunoscuţi liberaloizî sau ave­­rescans. Ce importanţă merită cam­pania religioasă pe acest timp de cumplită criză economică — criză (Citiţi continuarea în pag. 6-a) (continuare in pag. 2-a) Situaţia femeii fu noua Rusie In loc de dragoste — drepturi şi obligaţii Faptul este arhicunoscut că, înainte chiar ca marea revo­luţie socială şi morală care a răsturnat în proteica şi orto­doxa Rusie toate aşezămintele familiare şi toate ierarhiile, femeea rusă se distingea de semenele ei europene (de cele.. transoceanice mai puţin) prin­tr’o vădită diferenţiere de con­formaţie sufletească, printr’o independenţă de spirit şi de trup care nu avea nimic fals ori afectat în forma de exte­riorizare şi printr’o frumuseţe de ţinută şi de graiu în, care era aproape fără rivală. Ce a făcut războiul din ace­ste admirabile aparate de in­teligenţă vie şi de energie, e greu de ştiut. Cum e greu de ştiut care a fost transformarea obştească pe care a încercat-o poporul rus. E prea timpuriu, orice s’ar spune, de a cataloga starea de spirit care stăpâ­neşte suflarea ruseasca de a­­stăzi. Mai ales că s’au scris atâtea flagrante prăpăstii, toc­mai despre acest nou fenomen etnic, care este poporul rus post-revoluţionar. Găsim totuşi plin de interes tabloul pe care-l prezintă un gazetar german, dr. Otto Deut­sch despre situaţia femeei în Uniunea sovietică. II reprodu­cem mai jos pentru logica pla­nului şi noutatea ideilor ex­puse: In nici un stat al Euro­pei, femeile n’au atâtea drep­turi şi obligaţii ca în Uniunea sovietică. In momentul când păşeşti pe pământul rusesc, apare, pregnant rolul esenţial al femeii, încă din trenul care pleacă­­ din Narva’ (Islanda) spre Leningrad, apare o fe­meie ca conductoare. Pe stră­zile oraşelor se întâlnesc fe­mei gardişti cu steguleţe roşii, albe şi verzi (ultimele servesc în locul semnalelor noastre de lumină) iar conductoarele de tramvaye şi autobuze sur­prind tot atât de puţin ca şi femeile cari lucrează asfaltul ori factorii poştali. In organi­zaţii, femeile servesc drept tâlmaciu, iar­ în fabrici fac ma­nipulările cele mai dificile. Drepturile femeii sunt deci ab­solute. Numai în dragoste s’a săvârşit o detronare complec­tă a acestui superb idol al vieţii. FEMEEA IN TIMPUL REVO­LUŢIEI In primul timp al revolu­ţiei, femeea era un obiect de pradă al bărbaţilor. Puţinele comuniste active, cari au co­laborat printre cele dintâi fa­lange de luptători la realiza­rea revoluţiei, erau trecute de vârsta tinereţii, — iar ge­neraţia tânără s’a năpustit nă­valnic în partid. Ca şi la băr­baţi, şi printre tinerele fete erau numeroase aderente în partid şi ca primă inovaţie a nouilor membri s’a proclamat libertatea desăvârşită a rapor­turilor sexuale. A durat o vre­me până ce tinerele comuniste îşi descoperiră propria-le in­dividualitate şi conştiinţa cres­cândă de sine se trezi la cele­lalte femei de la oraşe. înainte vreme era cunoscut mai ales tipul superb a­l ru­soaicei aristocrate. Femeea de astăzi este fundamental dife­rită de acest tip. Pe străzile oraşelor nu se mai întâlnesc frumuseţi, iar la ţară numai în cazuri extrem de rare. Nu le lipseşte femeilor numai po­sibilitatea îmbrăcămintei, pu­tinţa de a se găti şi împodobi, ci acea frăgezime naturală ca­re le făcea odinioară farme­cul. Foarte rar mai întâlneşti un chip rumen şi graţios, cum de obiceiu se poate întâlni la femeile şi fetele de pe conti­nent. Aproape toate femeile ace­stea îmbrăcate, în paltoane decolorate, în haine prefăcute din cele bărbăteşti şi şaluri, cenuşii, cu tulpane înoşii, albe şi negre, au buzele văpsite e­­xagerat de mult, îşi fac mani­­cula cu lac de un roşu sânge­riu,—adesea apare dintr’un şal roşu, o mască lividă, văpsită strigător. Dar aceste violentări ale înfrumuseţării nu pot înşela asupra faptului că majoritatea femeilor ruse nu găsesc nici un interes în această solemni­tate a sulemenirii şi nici n’au vreme pentru aşa ceva. Dar pentru ce ar depune fe­meea rusă atâta grijă în îngri­jirea trupului ei şi a îmbrăcă­mintei? Şi aşa găseşte destulă preţuire la bărbaţi şi rar se găseşte o femee care să se teamă că va muri singuratică ori măritată numai o singură dată! Şi totuşi femeea rusă nu e fericită. E capabilă de atâta devotament încât e mult mai fidelă decât femeea altor na­ţiuni. Numai puţine rusoaice tânjesc după schimbarea per­manentă a camaradului de viaţă. Cele mai multe dintre ele suferă din cauza nestator­niciei, a lipsei vieţii de familie.

Next