Lupta, aprilie 1930 (Anul 9, nr. 2516-2539)
1930-04-01 / nr. 2516
mi». taw \ MILLE ctor politic: I-Februarie 1927 AMENTE ........................sop • • • • • • • 400 ................................200 TATE DUBLU Administrația T. MILLE, 12 (Sărindar)’ cine sunt rm ■pelarea a-o bunicii ziţi şi du caneră şi ÎL ,al fiecărei -ori se îna ordine şi * regula' i „boer” —mânia „bodreptul să iată lumea, ;i o lege nu ei. iici să-i pui se supune lui sau cu ale, te măi în picioabuzunar, tare potentat e astfel: ni eu?'!'*’, i nu mai e ci să te dai, pălăria- și i rog, s’trăcturile de a ceară bolegi şi mai ,e mojici,cum şi rafii di.pa’urănoii”’aela la legea con financiar, pretind că instituţional îti legea fii finanei.dică ştie arătianu şi-ai moţiunea aratunt eu? Nu mine — şi alt guvern dar ăsta e nu fie bolii este însocoteală e i ales în opui pe mol poţi pune că: „nu s’a ...p să mă pîn ă care d. Vintilă Broianu, finul care luptă contra bolşevismului şi pentru sazarea ordinei sociale, face declaraţia (A d-sa şi partidul său nu se vor supune legei contra alamismului financiar. Drept răspuns, d. Madgeay nu a declarat la Camară că dacă era promulgată • Sâmbătă dimineaţa, d. Vintilă Brătianu îşi înghiţea moţiunea. Aşteptăm continuarea filmului, dar până una alta, avem o întrebare: — Se supune ori nu se supune d. Vintilă Brătianu legei contra alarmismului — asta se interesează mai puţin. Mai mult ne interesează. Cum de a uitat să declare c’o s’o desfiinţeze de îndată ce va veni la guvern? Ori, nu se supune legei contra alarmismului, dar o să-i frece cu ei? autorii ei, de îndată ce va veni la cârmă. Ca să ştie projicii şi bolşevicii: —Legile sunt făcute ca boerii să le aplice mojicilor — şi nu vice-versa. ALFA Oranate Nu respec Partidul liberal declara in mod oficial ca membrii lui nu se vor supune unei legi, care nu le place. Legea în chestiune a îndeplinit, toate formele legale: a fost votată de Parlament, sancţionată de Regenţă, şi a fost publicată în „Monitorul Oficial. Ar trebui ca să fie declarată ilegală, o sentinţă a Casaţiei, ceea ce nu s’a produs. Şi totuşi liberalii declară că ei nu se supun acestei legi. Foarte bine. Avem şi noi ce învăţa dela un vechi partid de guvernământ. In definitiv, legile sunt făcute pentru cetăţeni. Dacă le plac, le respectă, dacă nu, nu! Aici merge pe alese: legea asta îmi place, pe asta nu pot s’o sufăr, asta e cârnă, asta e buzată. — într'un cuvânt, am toată libertatea de a-mi face o colecţie numai din legile cari îmi sunt simpatice! Când vor veni liberalii la putere o să declar că există o lege pe care "n’am pi’cui, s’o sufăr hirodatii-regvaimpozitelor! Pe asta nu vreau s’o res-, pect. E doar la alegerea mea. Aşa mă învaţă d. Vintilă Brătianu, nu vre-un comunist disperat oarecare. Şi când vor veni cu toba, ii impusc. Şi după aceea declar că nu mă supun nici codului penal. Şi aşa, din declaraţie in declaraţie, sperăm să aducem România Mare să fie declarată in stare de faliment! DEŞCAP Vă iile în a) oupe pe :enca Laa tofel ăla ste rie ine ar, iui •;ea reesi reirei dar anioste în a antreulă, e la îmagă zilei de area cest arul sC0V și zdrobirea jugului turcesc sa^ge]e româvhîsc a curs odată cu cel or^esc, jertfit pentru una Simc8 gs cauză, a creştinismului și ,s liberărei popoarelor oprimate. Acum zece ani, din nou, cu toată politica oficială, altfel îndreptată, poporulL''grec, prin cei mai iluştrii aii săi reprezentanţi, a fost alămuri de români şi de Franţa,Anglia şi Rusia cari în 1830 îl ajutară în liberarea lui. Istoria leagă astfel Grecia România modernă prin colaborări indisolubile şi face uz ca centenarul liberărei Greciei să fie sărbătorit în România cu sentimente de caldă amiciţie pentru poporul elin. E. D. F. SGHILLE care a fost silit să demisioneze din partidul naţional german pentru a putea intra în guvernul Bruening, luând departamentul ap to vizionarii 4 PAGINI LEI 3 Direcţia 358-75 — Secretariatul 358-14 — Administraţia 358-75 Guvernul şi noua atitudine a tarildi fibwal Pe marginea precizărilor d-lui V. Madgearu Şedinţa de ori a Camerei a însemnat, fără îndoială, o punere la punct, energică şi precisă, a situaţiei partidului naţional-ţărănesc faţă de cel liberal. Comunicatul d-lui Vintilă Brătianu — Şi îl numim astfel, fiindcă e opera exclusivă a şefului liberalilor — a avut darul să stârnească o serie infinită de comentarii. El a fost taxat de revoluţionar. Ţinându-se seama de tonul obicinuit al unui şef de partid — ca şi de atitudinea normală a liberalilor — se poate spune, cu drept cuvânt, — precum s’a şi spus, în cercurile parlamentare — că d. Vintilă Brătianu a adoptat o tactică nouă faţă de guvern. Este o tactică violentă şi de violenţe — deocamdată verbale. Răspunsul guvernului s’a produs prompt. D. Virgil Madgearu a fost acela care a dat replica şefului partidului liberal. După ce a dovedit, cu bogate citaţii, că liberalii şi averescanii tindeau, prin legiuirile lor, realmente să restrângă libertăţile publice — proectând un nou cod penal în acest sens — d. Virgil Madgearu a trecut, direct, la atacul politic. Partidul liberal, prin comunicatul său, a dovedit că nu pătrunde sensul cuvintelor şi ignorează cu desăvârşire, efectul unor declaraţii alarmate peste hotare. 1 $. Mai întâi, d. Virgil Madgearu a observat că d. Vintilă Brătianu, anticipează asupra concesionării, telefoanelor. Este unic este pgradoxal ca un partid cum e cel liberal să ia atitudine în contra unei... concesionari care nu este încă nici în stare de proect. : Liberalii susţin că o asemenea concesiune este neconstituţională. 1 D. Virgil Madgearu respinge această aserţiune cu citaţii (din legea comercializării care precizează că prin alte legi se vor fixa condiţiunile de concesionare a căilor ferate, poşte, sau telefoanelor. In străinătate, a observat Mninistrul de finanţe şi telefonul şi calea ferata sunt concesionate societăţilor particulare. Pentru acest fapt Anglia, după d. Vintilă Brătianu, ar fi un Stat... neconstituţional ! Dar partea cea mai gravă este că d. Vintilă Brătianu ameninţă că nu va respecta legile şi contractele votate şi încheiate de actualul guvern. D. Virgil Madgearu a avut cuvinte grele împotriva partidului liberal şi d-lui Vintilă Brătianu, care, prin asemenea declaraţii, compromite ţara în străinătate. Niciodată n- a spus d-sa -partidul naţional-ţărănesc n’a declarat că nu va respecta legile sau contractele încheiate de guvernele precedente. Şi s-a ţinut de cuvânt partidul naţional-ţărănesc, verb la cârmă, a schimbat legi; a făcut legi, dar nici la mament nu le-a abrogat — iarcontractele — toate — le-a respectat. Profitând de indici, — ministrul de finanţe a veştejit, în termeni energici, acţiunea d-lui Vintilă Brătianu care prin fapte reprobabile scoate partidul liberal din rândul partidelor de guvernământ. Şi a terminat cu o afirmaţie făcută pe un ton categoric : — D. Vintilă Brătianu a profitat de faptul că legea pentru, apărarea liniştii şi creditului ţării nu este încă promulgată şi de aceia a publicat chiar astăzi comunicatul. Să poftească, însă, mâine să repetecomunicatul și atunci îl vom trage la răspundere și în fapt. Acest avertisment a fost mult comentat. Cercurile politice guvernamentale consideră că se află în perfectă legalitate aplicând tuturor — indiferent de persoană — legea. Discursul d-lui Madgearu a stabilit că guvernul este hotărât să-și pue de acord vorba cu fapta. BIX. -Sfti Edexi,dor fi despre Hindenburs Cunoşteam o zicătoare: „la Dumnezeu şi în ţara românească totul e cu putinţă“. Dar, iată că zicătoarea ne-au furat-o nemţii. Azi se poate spune pe mai bună dreptate : la Dumnezeu şi în ţara nemţească totul e cu putinţă“. Ei da, chiar şi spectacolul de a-l vedea pe Ludendorff în ptrim rându-i crunt, prin revista săptămânală, pe Hindenburg! Hindenburg şi Ludendorff 1 1''amintiţi? Două nume mai nedespărţite ca surorile siameze, doi oameni cărora într’adevăr că li se putea atribui frumoasa noastră comparaţie: „ca doi brazi într’o tulpină, ca doi ochi într’o lumină“ ! Timp de patrt ani de zile, în epoca cea mai ofragică din istoria poporului germant, nu s’a rostit odată numele unuia, ca să nu răsune, ca un ecou, şi al celuilalt. Viaţa lor, munca lor,meritele lor, erau atât de strâns împletite,ât personalitatea lor individudispăruse, pentru ca din îniirea amândurora, să se nască un. singur geniu, o singură cugetare, o singură voinţă. Aşa îi vedeau germanii aşa îi vedea toată lumea pe cei doi mari militari. , Când victoria s’a depărtat cu totul de drapelele germane, când s’a apropiat tragicul sfârşit şi Ludendorff a căzut, nimeni n’a mai înţeles rostul rămânerii bătrânului mareşal la Marele Cartier. Era o jumătate de om. Ce mai însemna Hindenburg fără Ludendorff, după cum Ludendorff n’a mai însemnat, apoi, nimic, fără Hindenburg. In Memoriile lui, Ludendorff la prezintat pe cel cu care împărtăşise timp de patru ani cea mai teribilă ăspundere, în culorile de legendă în care, dealtfel, şi poporul german îşi zugrăvise eroul său naţional. Cine ar fi avut imaginaţia atât de deşănţată, încât să afirme că va veni o zi în care cele două fragmente ale aceleeaşi legende, ale aceluiaşi simbol, vor fi în tabere adverse şi că nu-şi vor cruţa nu numai învinuirile*.—dar nici chiar injuriile ? Şi totuşi politica, această minunată ţărăţe, a izbutit să facă şi o astfel de ispravă ! Aţi citit rezumatul ultimului articol al lui Ludendorff? Bietul Hindenburg! Nici cel mai crunt duşman din ţările Antantei nu i-a spus ceea ce-i serveşte acum pana Ludendorffului său! Comandantul şef al armatelor mperiale a fost un trădător! El a perdut războiul, el a distrus pe împărat şi e atât de ticălos, încât „nu merită să ia cu el înmormânt uniforma „feldgrau“ a vechei armate imperiale“! Aşa scrie Ludendorff despre Hindenburg, pentru că nu-i place politica pe care o face azi prezidentul Reichulw! Când o ţară e răpusă, după ce a luptat bărbăteşte, copleşită de amărăciunile şi greutăţile de cari au parte totdeauna cei învinşi, îi mai rămâne din vremurile de războiu, amintirea unei lupte, a unei victorii,, a unui erou. E un suport moral pentru prezent, o nădejde, o certitudine poate, pent ’ viitor. Da înd patima cotidiană politică, această frământare cenuşie,se îndreaptă şi înspre ce ce era „rezervat“ în sufletul Nţiunii, atimei par’că îţi pare, de toate jertfele, de toată sforţarea, de toată suferinţa îndurat«t. Ce va simţi neamţul dintr-un fund de sat, care, plătind la biruri grele pentru a împlini planul Young, se mângâia totuşi cu amintirea reconfortantă, c’a fost decorat de Hindenburg, citind că acesta e un „trădător“ care, probabil, s’a învârtit cu furniturile de aprovizionare şi că la Tannenberg mareşalul a leşinat de spaimă când a văzut pe cazaci?! Poate că ar fi bine ca cei pe cari împrejurările i-au făcut glorioşi şi concentrează asupra lor sufletul unui popor, să fie închişi pentru tot restul zilelor lor, într’o colivie de cleştar, pentru nu putea nici vorbi, nici scrie! Altfel intră în politică şi transformă aurul în nordul MAXIMIN C. Marii I Aprile 1930 Director EMIL D. FAGURE " IRUDITATE Primea»- direct in Administraţia Barului şi la toate agenţiile de publicitate 3 Lei numărul în fara 6 Lei in străinătate Creionul actualităţii Ultimul ratio TRANCuI-IAŞI: Dar dacă nici după „legitima apărare” nu ne dă guvernul? GENERALUL: Facem greva foamei. TRANCU-IAŞI: Asta o facem de trei ani! Legea armatei- II la Senat Comisia militară a Senatului a discutat ori proectul de reorganizare a armatei. Au luat parte la discuţie d-nii generali Gihoski ministrul armatei, Presan, Văitoianu, Lupescu, Alevra, precum şi numeroşi senatori. S-a discutat proectul până la art. 16. Este de notat că d. general Preşan a susţinut toate articolele din proect. Comisiunea a admis punctul de vedere al d-lui ministru al armatei, în ce priveşte „capul armatei?’ şi atribuţiunile personale ale ministrului. Discuţiunile au fost lungi, iar, contrar aşteptărilor generalii din Senat au îmbrăţişat punctul de vedere al legiuitorului. Marţi comisiunea continuă discuţia. Putem totuşi releva de pe acum tonul liniştit şi acedemic,cu care a început discuţia în Maturul Cofir Generalii din Senat ţin discute foarte din anunţi prpectul, dar în mod obiectiv, ierită o subliniere faptul ca,în faţa necesităţilor apărării Naţiunii, ei au renunţat la orice şicană politicianistă. Generalii Presan, — mai ales d-sa, — Averescu, Văitoianu şi alţii, socotesc, în general, proectul bine venit şi bine chibzuit. ■ D. general Presan a dat îndelungi explicaţiuni, dovedind un viu interes pentru legea aceasta. D-sa a arătat cât de necesară e reforma ca ministrul să nu conducă personal armata, şi a aprobat proectul. Renunţarea la politică în faţa intereselor superioare ale ţării (generalii vor face în şedinţa publică observaţiuni de amănunt), e ca o speranţă, că politicianismul nu a invadat totul. S. V. ffAfacerea Stere Lumea trebue să uite utăţile economice şi cele financiare. Guvernul să lase o parte totul şi să se ocupe de singura afacere interesantă: afacerea Stere. . „ Căci la fiecare două simura ramâni, la ordinea zilei e: d-l Stere. D. Stere n’a fost consultat în bestia cutare! E supărat şi sfatul basarabean a fost convocat! D. Stere cere satisfacţie pentru Basarabia că n’are destui reprezentanţi în guvern! D. Stere dă cinci zile guvernului ca să acord satisfacţia cuvenită Basarabiei!, D. Stere a făcut cunoscut că dacă nu i se admite punctul său de vedere asupra cutărui paragraf din legea ad-tivă, se retrage din comisia ad-tivă și va fi urmat de sfatul parlamentar basarabean. Cea mai nouă „afacere Stere“ este aceasta: D. Stere se duce la Operă, unde se serbează „Unirea Basarabiei“. ii şi gre- Min^btrăJinstrucţie, adreseafinanț ge un compliment d-ui Stere, iar din sală 2-3 „steriş” se pare pe strigăt: „Trăiască Sere’ Efect imediat: 3 generali prezenţi părăsesc sala. “ Stere şi-a dat avizul — „chestia“ priveşte pe guvern, — a plecat la vie şi „sfatul parlamentar basarabean“ aşteaptă rezolvarea „crizei“. Mâine d. Stere va intra într'un cinematograf şi alţi trei genereşi vor părăsi sala. „Sfatul basarabean“ va aştepta ca guvernul să dea „satisfacţia" cuvenită fruntaşului basarabean“. S’ar părea că partidul,naţional-ţărănesc este la putere? Aum spre a se ocupa de programul său, ci de d. Stere. Nu e nimeni oarecare să declare odată pentru totdeauna că partidul naţional-ţărănesc mai are a se ocupa şi de altele decit de cazul Stere?ni. Politică in toate Aşadar la unceput o nouă agitaţie în rândurile dăscălimei. Semnalul a fost dat zilele trecute cu prilejul adunării federaţiei corpului didactic din Capitală şi judeţul Ilfov. Au urmat apoi conferinţele dăscăleşti din diferitele judeţe. In toate aceste reuniuni s’a pus, din nou, Chestiunea salarizării. Noi ne-am spus de mult cuvântul şi îl repetăm: profesorii au dreptate. Munca lor nu este răsplătită aşa cum ar trebui. Acest fapt îl recunoaşte şi oficialitatea. D. Iuliu Maniu, preşedintele consiliului de miniştri, a şi promis reprezentanţilor asociaţiilor membrilor corpului didactic că va căuta — în limitele posibilităţilor bugetare — să înlesnească mersul spre o salarizare normală. Prin bugetul în curs s-a făcut un prim pas în această direcţie alocându-se o sumă de 140 milioane lei pentru sporul salariilor dăscăliinei. Evident, e puţin faţă de mulţimea celor ce urmează să beneficieze de acest spor, dar nu e mai puţin adevărat că guvernul actual a făcut ceia ce nu făcuseră — deşi erau obligaţi prin lege — guvernele anterioare. Viitoarele bugete vor aduce, desigur, alte îmbunătăţiri. Atunci care e rostul nouilor agitaţii? Punem această întrebare având convingerea că majoritatea conducătorilor membrilor corpului didactic îşi dauseama că, în actualeă situaţie, o nouă sporire a salariilor este o imposibilitate. Totuşi ei se agită. Mărturisim cu toată sinceritatea că ultima adunare a federaţiei ţinută în sala „Ar '•* V‘ r Capitală, ne-a întărit, ce o aveam mai de n carea pornită are m politic. Am ascultat c tite şi am răni presie pe car totdeauna, „Viitorului”. „Când se lucruri viu şanţată nisip, pastie, când etc., etc.“ autâtea ori de a dăscălimei. Ca să aduni , să le spui cuvintei cel mult, în întrunim barbie, aceasta însemn liticianism ieftin. Ca să te vezi unor intelectuali cu de „argumente“ înseamnă consideri ca pe un Ghiţă Chitu sau Cârpă’n nas, agenţilectorali la Maidanul Dulapilui, în Vitan sau în Gropile Ouatu. De altfel, mulţimea dascălii a priceput manevra. La sfâritul adunării — păcat că „ctorii“ plecaseră — ne-a fost dat să auzim fel de fel de aprecier din cari n’a lipsit nici aceast „când vor veni liberaliile, pere nici pe unul din acest n’ai să-l mai prinzi printre . Aşadar mai lăsaţi politica o parte când e vorba de internele învăţământului. G. . /