Lupta, ianuarie 1932 (Anul 11, nr. 3046-3071)

1932-01-15 / nr. 3057

ANUL XI No. 3057 CONST. MILLE Fost director politic decembrie 1921 — Februarie 1927 ABONAMENTE F® 12 luni..................................... p* 6 „ ........................ . * » . Pe 3 „ ......................... 800 400 200 IN STRĂINĂTATE DUBLU Redacţia şi Administraţia BCURESTI Str. LOHST. MILLE, 12 (Sărindar-J) —___________________________________ 4 PAGINI LEI 3 Direcția 358-75 - secretariatul 358-74 - Administrația 358-73 Expozeul d-lui Mironescu Experimentul nenorocit al cabinetului de pseudo-specialişti, a adus la hol, între altele, şi o abandonare a cercetărilor asupra crizei în domeniul economic şi financiar. Inovaţia ministerului de „tehnicieni” a fost că programele politice, ca şi cele economice şi financiare, sânt petece de hârtie inutile, menite a fi călcate in picioare, şi aruncate la coş. Sub guvernele precedente şi normale, comisia economică superioară, întrunea pe titularii departamentelor de finanţe, industrie, agricultură cât se poate mai ,des şi împreună cu şeful guvernului se examinau problemele în curs şi se stabilea unitatea măsurilor şi proectelor în ordinea internă şi pe planul mondial. Astfel, cabinetul Mironescu elaborase în sânul comisiei economice, un întreg plan, a cărui aplicare a fost întreruptă de retragerea sa pentru a face loc unui „guvern de concentrare naţională” din care însă ţara nu s’a ales decât cu experimentul de azi. Instalarea pseudo-specialiştilor cari au proclamat autodafee- te asupra tuturor programelor şi planurilor cari ar fi împiedicat gloria şi apoteoza rezultatelor practice la care a ajuns tehnicianismul actualei guvernări, a avut ca rezultat umila dare la o srirte a tuturor partidelor și oamenilor politici, ca nu cumva sa se piardă vreo rază din soarele ce avea să încălzească și să fecundeze prosperitatea economică, si ,financiară a României sub ..mâna forte” a competinţei tehnice. Prosperitatea e astăziatât de resimţită, pe întreaga întindere antei româneşti, încât fostul preşedinte de consiliu şi-a permis ca din retragerea sa tăcută şi înţeleaptă, să reia firul conducător al analizei situaţiunei şi al sintezelor programatice pe planul mondial şi pe cel naţional. Expozeul d-lui Mironescu a învederat, în primul rând, pierderea de timp încercată de ţară atât.Prin întreruperea aplicărei planului economic şi financiar alcătuit sub guvernul precedent cât şi prin înlăturarea de către noul guvern a măsurilor şi aşezămintelor create pentru uşurarea, in special, a situaţiei agriculturei şi debitorilor agricoli. ■ Tehnica presupune în primul rând continuitatea. Or, ceea ce a înlăturat a fost tocmai această continuitate. In expozeul său, fostul preşedintede consiliu stăruie în special asupra necesităţii unui plan general şi a continuării politicei de sprijinire a agriculturei. Fondul de un miliard trei sute milioane, aparţinând Creditului ipotecar agricol, lâncezeşte la Banda Naţională, în loc să fi fecundat pâigăria şi să fi favorizat rezolvarea problemei datoriilor agricole. ‘„ Banca Agriculturei lâncezeşte şi ea, iar valorificarea cerealelor prin timbrul, de pâine n’a dat rezultatele aşteptate de fisc, dar a scumpit pâinea într’o epocă de şomaj, de reducere extremă a salariilor și sporire a impozitelor. ....... " I . Constatând că excedentul balantei noastre comerciale e datorit mai mult corrtprimărei im- portului decât abundentei recoltelor exportate, fostul prim-ministru vede în aceasta adâncimea crizei care împiedică satisfacerea necesităţilor, din lipsa de mijloace. Amintind comprimările de 5 miliarde făcute în budgetul pe 1931, d. Mironescu arată cum expedientul bifurcărei budgetului pe 1932 ascunde destul de rău un buget real nu de 25 ci de peste 36 de miliarde, cu un deficit mărturisit de 8 miliarde. Rostindu-se împotriva impozitului pe salarii şi a stabilirei timui minim de impozit global, fostul preşedintede consiliu arată că toate guvernele precedente au primit asemenea sugestii de la birourile ministerului de finanţe, dar le-au respins, unele ca nedrepte, altele ca vexatorii și ca neputând alcătui elementele unei politici financiare serioase, care astăzi trebue să urmărească aceste trei scopuri: comprimarea energică a cheltuelilor, scăderea serioasă a impozitelor care ne, putând fi suportate, nu pot fi încasate și valorificarea intensă ai bogăţiilor şi a monopolurilor de stat. Neintervenirea la timp a statului şi a Bărbiei Naţionale în criza bancară a pricinuit prăbuşiri cari au accentuat şi mai mult lipsa de credit pe piaţă, neîncrederea economiei private lovite şi tezaurizarea multor miliarde cari nu circulă şi nu produc nimic. Nu am putut releva aci decât câteva puncte din expozeul fostului preşedinte de consiliu — şi anume cele referitoare la criza internă. Analiza crizei mondiale luminează abia complect criza pe care o străbatem noi. Cei dintâi cari vor citi şi medita cu folos expozeul d-lui Mironescu vor fi „specialiştii” din guvern. Reîntorcându-se la cercetarea şi soluţionarea problemelor in spiritul unei concepţii generale şi unitare, rezultată din contopirea cauzelor crizei noastre, dinlăuntru in origina crizei mondiale, fostul preşedinte de consiliu , ne-a dat prefața la programul unitar al guvernărei de mâine, L. T. A. Intre cumul şi bucăţica de pâine . Lectura „Monitorului Oficial”, plictisitoare în genere,, poate fi uneori plină de revelaţii. Aşa, bunăoară, în numărul de la 12 Ianuarie, este publicat un jurnal al consiliului de miniştri, prin care se prelungeşte amânarea prmerei in aplicare a legii asupra cumulului în funcţiunile şi însărcinările publice. Şi foaia oficială adaugă că această amânare va dura până la votarea şi promulgarea unei noui legi. Nu vom mai insista asupra faptului că o lege, votată de parlament şi sancţionată de suveran, este suspendată în aplicarea ei printr’un jurnal al consiliului de miniştri. Legea cumulului, votată sub trecutul guvern, a fost suspendată chiar in primele zie după formarea guvernului Iorga. De ce? Pentru că şeful guvernului şi majoritatea componenţilor acestui guvern erau cumularzi. Prin urmare, o lege a fost suspendată pentru interese personale. Atunci, ca și acum, s-a spus că această suspendare se face până la votarea și promulgarea unei noui legi. Intre timp, însă, am avut sesiunea parlamentară, deschisă la 15 Noembrie trecut, fără ca să se fi venit cu proectul de lege aşteptat. Explicaţia? Tot cea de mai sus. S’a venit, în schimb, cu acel potop ,de noui impozite, curbe şi paracurbe pe capul bieţilor funcţionari, şi contribuabili români. Ba, colac peste pupăză, s’a venit — şi tot printr’un jurnal al consiliului de miniştri — cu acea odioasă ciuntire a drepturilor cuvenite văduvelor, orfanilor şi bătrânilor pensionari. Şi, in vremea aceasta, când se ramălueşte bucăţica de pâine a celui nevoiaş şi neputincios, se menţine dreptul câtorva privilegiaţi de a trai ca in vremea celor şapte vagi grase.. Şi să nite mai mirăm că metsul primirea creşte de la un capăt la altul al ţării? . O. CR. Julişca! Granate E groaznic! Se prăbuşeşte o lume întreagă de iluzii şi de credinţe! Un idol se prăvăleşte de pe piedestal. D. Iorga e un trădător de neam! ,ne dăm seama de arhi-gravitatea acestor cuvinte, totuşi sântem nevoiţi să le repetăm: D, lorga e un trădător de neam! Ceea ce e mai dureros e Că însuşi d-sa a mărturisit-o. Intr’adevăr, in polemica pe care o duce cu oficiosul d-lui mareşal ,Everescu care l-a întrebat pe primul ministru câte case şi câte servitoare are, d-lui lorga i-a scăpat extraordinara mărturisire că pe bucătăreasa d-sale o chiamă — prove! — Julişca, iar pe fata in casă, vizeta. Şi că ambele sânt din secuime, adică unguroaice, adică boangene, adică strănepoate ale lui Atila! Iată pe cine ţine in casă, şeful naţionalismului român, iată ale cui chiflele le mănâncă simbolul românismului! Ne-am fi aşteptat ca pe bucătăreasa d-lui lorga s’o cheme Rodica, pe fata in casă, Mioriţa. Le-am fi voit strănepoate ale lui Radu Negru din creierii Muscelului — şi când colo un mare român ca ... lorga poate avea contact culinar cotidian cu o... furism şi-şi poate odihni fruntea trudită pe o pernă pe care i-o aşează o... Ghizelă! (Te pomeneşti că aceasta e chiar mai rău decât unguroaică: o fi unguroaică-jidoafcă!) Fără îndoială, d. mareşal Averescu a avut multe succese in cariera d-sale politică şi militară. Cred insă că cea mai mare victorie a d-sale e că a silit pe d. lorga să facă cumplita sa mărturisire. Julișca! Ghizela! . N’a mai rămas nimic sfânt! Nimic la care să te mai închini! DEȘCA Tineretul de azi e Serbit? de Georges Lecomte Membru al Academiei Franceze Sub constrângerea dificultăţilor actuale, se pune întrebarea dacă tineretul de astăzi trăeşte o viaţă mai plăcută decât au dus-o, înaintea războiului din 1914, tinerii celor două generaţii precedente ? O întrebare care o auzim cu toţii, pusă de persoane grave şi niţel posace, înduioşaţi de amintirea entuziasmului, a vioiciuniişi bucuriilor lor, pe când aveau douăzeci de ani. Epoca noastră ■ e prea mult lipsită de siguranţă. Şi aceasta preocupă în cea mai mică măsură tineretul de astăzi. El are încredere în sine şi în viitor. Cu atât mai bine. Aşa şi trebue. Altfel nu ar mai fi tineret. Fără îndoială, nu e dimineaţă în care, ziarele să nu desvălue orizonturi întunecate şi complicaţii sociale, dar totuşi frunţile tinerilor se încreţesc o clipă şi apoi, la gândul unei cât de slabe înseninări, râsul şterge, pe chipurile fericite, orice expresie de nelinişte. Nu am avut şi noi grijile noastre personale şi, uneori, motive de nelinişte colectivă ? Desigur, însă ele erau mai puţin constante şi mai puţin numeroase ca astăzi. Aveam mai multă linişte, când te înfruntam. Fără un risc prea mare, puteai face totul, cuteza totul,, întreprinde totul şi sa priveşti drăciile săvârşite fără remuşcare. Beat şi temerar, tinerul nostru a abuzat, poate, de foarte multe ori. Dar ce încântare faptul de a fi văzut trăind — vorbesc chiar de aceia pentru cari, existenţa era foarte aspră din acea nepăsare ameţitoare. In sfârşit curajul de a nu ocoli vicisitudinile vieţii şi de a le înfrunta cuseninătate, cu entuziasm, e atitudinea caracteristică a tinereţii, trăsătura nedesmintită a ei. Frenetismul şi forţa ei vădesc o permanentă dorinţă de cucerire, de cunoaştere. Nici un compromis nu ar fi în stare s-o mulţumească. Lacomă caută ca totul să-i fie plin. Ar fi nătâng şi zadarnic să regretăm lucrurile cari nu mai pot, în nici un caz, renaşte. Singura noastră resursă — şi aceea rezidă, în mare parte in noi, — este să încercăm să rămânem tineri, păstrând cât mai mult posibil ceea ce fiecare din noi are Asasinatul de la Soroca . Ziarele primesc de la Soroca amănunte asupra uciderii celor şase tineri. Din aceste relaţiuni, reese că e vorba de o crima ordinară, de o sălbăticie înfiorătoare. Şase tineri, dintre cari două fete, în şomaj, se gândesc să-şi ia lumea în cap şi să încerce o aventură, trecând Nistrul. Un intermediar, le ia 4000 lei, pe care o dă unui caporal de grăniceri, ce-şi îa angajamentul sâ-i treacă graniţa. În noaptea când cei şase pribegi pornesc din Soroca, la marginea oraşului sunt înconjuraţi de grăniceri, şi ciuruiţi cu gloanţe de armă, de mitralieră şi granate. Se pare că grănicerii au făcut tot posibilul, sa nu mai scape nici unul cu viaţă. Totuşi, unul din ei, Tichinovski, supravieţui câteva ore şi povesti cum au fost asasinaţi, fara somaţiile, şi cum s’a tras şi după ce victimele căzuseră jos. Cadavrele au fost încărcate intr'o sanie, a doua zi de dimineaţa, erae peste grămadă, băneţi şi fete, şi plimbate prin oraş, ca un exemplu de pedepsire de pe timpul inchiziţiei. Părul unei fete şi piciorul unui băiat, atârnau prin zăpadă. Mii de oameni luară parte la înmormântare. Populaţia s’a masat în faţa tribunalului, încercând să trimită delegaţii la autorităţi. La autensme, se constatase, la o fată, răni oribile, in 11 regiuni ale trupului Vîccimele au fost remuscate de la 5-45 metri, din fata mele. Medicul legist constată că s’a tras şi după ce victimele căzuseră! Suntem deci în faţa unui asasînat fioros. Tinerii aceia nu erau cunoscuţi de populaţie şi de poliţie, ca fiind comunişti. Caporalul nu a respins oferta, ci a încurajat pe fugari, in planul lor, asasinându-i nu pe Nistru, ci intr’o mahala periferică a Sorocei. Apropierea dela care s’au tras gloanţele, arata că aceşti tineri puteau fi foarte uşor prinşi; măcelul totuşi nu a fost evitat, ci tinerii au fost ciuruiţi de gloanţe trase din toate părţiie, din faţă, din spate, lateral. S’au aruncat în ei cu granate şi, ca să fie sîguri că i-au ucis, grănicerii au continuat să tragă, şi după ce victimele erau doborâte la pământ. Acest oribil asasinat a fost savârşit deci de un subaltern, un grad inferior, care, este de sperat că nu a avut alti complici decât pe cei din ordin, pe soldaţii cărora le-a poruncit sa tragă. Fapta izolată a unui subaltern, nu se poate răsfrânge asupra altora, şi in interesul ţării ar îi numai lumina. Sa se facă lumină, ancheta să nu caute, să acopere acest odios fapt şi răspunderile celor ce l-au săvârşit, autori morali şi materiali. O pată neagră asupra autorităţilor şi asupra prestigiului tstregei țări, ar fi tocmai dacă s'ar încerca acoperirea răspunderilor. Nu trebue să se lase impresia că ar exista o solidarizare ocultă cu această crima sălbatecă. . .S. V. n dri 15 Ianuarie 19512 EMIL trefMAGURE PUBLICITATE Primeşte direct Administraţia ziarului 3 Lei numărul în fei 6 Lei în străinătate Creionul actualităţii Conflict de atribuţii! D. Meteş a fost numit subsecretar de Stat al bibliotecilor şi muzeelor. Tot la biblioteci şi muzee funcţionează ca inspector şi d. Fortunescu, fostul secretar general al ministerului hmtrvvţicL O, FORTUNESC!. — Senzaţional! Amrasif in bibliotecă o carte! Care din noi doi o inspectează îl: ' ' ' . O „surpriză“ neplăcută Guvernul nu ştia nimic de prohibirea importului de mărfuri româneşti in Polonia ? Există o convenţie comercială polono-romând. Pe temeiul ei, s’a făcut contingentarea articolelor ce exportăm in ţara vecină. Totuşi, Polonia a oprit, printr’un jurnal al consiliului de miniştri, importul mărfurilor româneşti. Opinia noastră publică a fost, cu drept cuvânt, surprinsă de recenta măsură a ministerului de finanţe polonez. Explicaţiile oficiale şi rapoartele reprezentantului nostru la Varşovia, n’au evitat surpriza neplăcută, — astfel încât din punct de vedere economic, relaţiile noastre cu statul vecin si aliat, sunt în suferinţă. Pe vremea când in fruntea ministerului de industrie si comerţ se găsea d. Tancreel Constantinescu, s’a petrecut un fapt tot atât de grav, de natură să lezeze grav interesele exportului nostru. De astădată, prohibiţiunea edictată de către aliaţii noştri, loveşte importul porumbului românesc, din afară de prejudiciile ce aduce şiguvernul nostru crede că serveşte economia naţională prin slăbiciunea de care a dat, cu acest prilej, ca tinereţe de caracter şi de spirit, rezervându-ne forţa de entuziasm,, curiozitatea şi simpatia noastră pentru ideile şi operele timpului nostru. Anumite fericiri din juneţe nu sunt neglijabile. Ele îşi au locul lor la amintirea radioasă pe care fiecare o păstrează despre primele sale elanuri. Totuşi, nu aventurile galante şi nici plăcerile petrecerilor aşiAşteptăm lămuririle oficiale, apariţia nouei decizii, de măsurile luate. E locul să ne întrebăm dacă ministerul de industrie şi comerţ nu are mijloace suficiente de informare, — şi, mai cu seamă, dacă tot ramuri ale exportului: vin, fructe, cherestea, piei brute, ş. a. m. d. Intreirea taxelor ca si măsura prohibiţiutii pentru unele articole, s- ar fi fost dictate de către situaţia excepţional de grea in care se găseşte Polonia. Acestea sunt, evident, chestiuni care privesc gospodăria internă a vecinilor noştri, — şi, atâta timp cât măsurile luate nu vor contraveni convenţiilor in vigoare, — si nu vor atinge in mod special interesele româneşti, — nu avem nici un drept de a le comenta. Ceea ce ne uimeşte insă■ este faptul că guvernul nostru nu a ştiut decât după dovadă. In actuala situaţie a exportului românesc, închiderea unui debuşeu ca acel Pe care ni-l oferea Polonia, este o importantă pierdere. Explicaţii ample, — atât asupra felului cum urmează a ni se aplica prohibiţiunea, cât şi asupra împrejurărilor in care s’a luat această măsură ce prejudiciază grav interesele ţării noastre,sunt neapărat necesare. AGATHON gură cel mai preţios farmec al tinereţii. Cei cari evocă, cu emoţie, tinereţea lor, îşi amintesc mai cu seamă, forţa lor combativă, facultatea lor de entuziasm, aşteptarea neprevăzutului, dorinţa de a vedea lumea conformă visului lor, rezerva lor de eroism. Desigur, tinerii fremătători de ambiţie şi de vanitate, cari, la douăzeci de ani, nu au alt ideal decât succesul, banii, puterea, onorurile, găsesc lungă şi desgustătoare o tinereţe care nu Ie dă în saloane şi aiurea, toate satisfacţiile de amor propriu in cald se rezumă pentru dânşii fericirea. Şi, e comic, ei îi păstrează o ură neîmpăcată din pricina mulţumirilor şi succeselor pe cari nu le-au avut imediat. E o greşală. Oricât de aspră ar fi viaţa, chiar când eşti sărac, chiar când eşti constrâns să munceşti din greu, nişte lucruri, la cari ntiţii de loc, pen............... » GEORGES LECOMTE . . Dezorganizarea continuă de tr. Ernest Ewe Noui măsuri nelegale ale Ministerului de Finanţe Avn arătat într’un articol pre-cedent cum se dezorganizează administraţia ţării şi cum se desfiinţează, rând pe rând, autonomia legală a Ministerelor şi a marilor administraţiuni, fie ele Regii Publice sau nu. Ministerul de finanţe întinde zilnic, nu controlul său financiar, ceia ce ar fi util, ci amestecul său direct în administrarea facerilor tuturor Ministerelor şi întreprinderilor publice. Hipertrofia continuă. In acelaş timp dezordinea financiară se măreşte. De curând, Ministerul de Finanţe, a trimes tuturor autorităţilor şi întreprinderilor publice o circulară voluminoasă, prin care se cere nici mai mult nici mai puţin, ca toate cheltuelile de orice fel, în afară de statele de lefuri, sa fie prezintate înainte de angajare unei Comisiuni instituită pe lângă acest Minister. Iată deci această atotcnnoscătoare comisiune, aprobând sau respingând, fara motivare, cheltuelile ce fiecare Minister sau întreprindere publică trebue să facă pentru îndeplinirea funcțiunei sale. Această comisiune este deci mai competinte decât întreaga organizaţiune specializată a Ministerelor! Dar pretenţiunea de acaparare merge mai departe Aceiaşi circulara a fost trimisă şi Regiilor Publice, deşi legea bugetară în care îşi caută sprijin nu vorbeşte absolut nimic de Regiile publice şi celelalte mari administraţii, cari au autonomie financiară egala şi organe anumite de control (Comitete financiare) cari fac aplicarea bugetului. tru a cuceri dreptul de a lucra, voios, cele care-ţi plac, tinereţea înseamnă bravură, speranţă, lupta pentru idei şi pentru ceea ce socoti că este dreptate, înseamnă, să te trezeşti in fiecare dimineaţă aşteptând ceva nou, plin de încredere in viaţă şi voios la tot ce poate ea oferi ca îmbucurător. Oricare ar fi asprimea şi nesiguranţa unei clipe, iată privilegiul etern al tinereţii. Ea poate suferi, din când în când, de tulburări sufleteşti şi de „maldu siecle”. Veselia ei rezidă într’însa, in vitalitatea ei, în forţa ei. Ea rezistă, energică, tuturor constrângerilor. Ea cântă în plin uragan. Iată de ce, cu toată neliniştea şi grijile unei epoci, e de prisos să ne întrebăm dacă tineretul e fericit. Chiar când el se avântă ca astăzi, din mijlocul celor mai grele obstacole, râsul voios al celor douăzeci de ani ai săi răspunde pentru tot şi oricând. Este omeneşte imposibil ca, o comisie corjipţivă diofimeticnarii supraoarcări de lucru ai Ministerului de Finanţe să înlocuiască întreaga administraţie publică din ţara românească. Prevedem că, dacă această, nebeligetată şi suspectă circulară se va pune în aplicare toate arhivele din ţară se vor muta la Bucureşti, în calea Victoriei, iar ţara întreagă va aştepta, Dumnezu ştie cât, ca onorata şi atotputernica Comisiune să se pronunţe! Nimeni nu poate contesta Ministerului de Finanţe dreptul de a da instrucţiuni pentru aplicarea bugetului. Cu cât mai puţin se poate combate hotărârea de a menţine angajarea cheltuelilor la limita încasărilor reale şi nu a prevederilor. Aceste instrucţiuni nu trebuesc însă să fie aplicate de o Comisiune specială a acestui Minister, compusa din aceiaşi funcţionari supraîncărcaţi de atributiuni, şi cari sau nu pot îndeplini conştiincios noua însărcinare sau o îndeplinesc „după stăruinţa părţilor”, ceia ce adaugă un nou element de neregulă pe lângă dezordinea generală produsă. Aplicarea instrucţiunilor Ministerului de Finanţe trebue să se facă de înseşi organele fiecărui Minister şi fiecărei administraţii autonome. De ce să fie suspectaţi Miniştrii tuturor celorlalte departamente că nu au nici o grijă de banul public şi că singurul păzitor al acestuia este numai Ministrul de Finanţe? Organizaţiunea fiecărui departament şi fiecărei administraţii publice autonome posedă elementele necesare, mai pregătite decât acele dela Ministerul Finanțelor, pntru a da o aplicare corectă a îndrumărilor pe care situatiunea financiară generală le cere, în raport, cu interesele specifice reprezentate de fiece administratiune. Gestiunea afacerilor publice cere o anumită ordine și un anumit tempo. Dacă acestea sunt părăsite numai pentru a satisface dorinţi nejustificate de absurdă centralizare, întreaga viaţă publică sufere. Prin măsurile actuale se periclitează şi interesele administraţiilor şi interesele marelui public. In acelaş timp se prezintă, toţi miniştrii ca nişte tineri prodigi puşi sub „consiliul judiciar” al Ministrului de Finanţe. Dacă miniştrii actuali suporta o asemenea situaţiune, îi priveşte. Pentru interesul general al Statului noi cerem ca hiperfia Ministerului de Finanţe să înceteze.