Lupta, octombrie 1937 (Anul 16, nr. 4786-4812)
1937-10-27 / nr. 4808
ANUL 16 No. 4808 CONST. MILLS Fort director politic Dec. IMI — Pebr. 19*1 Obrsetor SMIL 9. PAGUBB Redacţia şi ad-ţiat snureşti, Str. Udnst. Mill« tf (S.Windar) 4 PAGINI TELEFOANE: Direcţia 343-08 1 Secretariatul 343-06 ♦ Administraţia 343-04 C. Miercuri 27 Octombrie 1937 Protectorii noştri cei mai siguri sânt meritele noastre. PASCAL ALUJ Pe marginea unui discurs regal Facultatea de litere pregăteşte Proclamarea Regelui Carol al II-lea ca doctor honoris cauza al acestei facultăţi pentru felul cum ilustrează Suveranul nostru genul oratoric. Intrarea în corpul ofiţeresc al fiului Său Mihai, i-a fost prilej să rostească încă una din acele cuvântări asupra cărora gândul şi sufletul simt nevoia de a se opri mai mult Căci Suveranul nostru e departe de a cultiva oratoria care se mărgineşte la acea beţie de cuvinte, de care vorbea Titu Maiorescu şi care ameţeşte în loc de a limpezi minţile. Discursul rostit ori către Fiul Său în clipa în care Acesta trebuia să păşească pentru întâia oară ca sublocotenent în capul plutonului său, nu are numai căldura cuvântului smuls dintr’o inimă de tată. E în acelaş timp o strălucită meditaţie asupra virtuţilor ostăşeşti în legătură cu influenţa lor asupra conducerei societăţii şi poporului. Cuvântul lui Cato bătrânul despre orator, în care, virtuţile lui vedeau pe omul de bine care ştie să vorbească („Vir bonus, dicendi peritus”) îşi găseşte încă odată nimerita lui întrebuinţare. ( întreaga cuvântare de om a Regelui Carol al II-lea purcede de la această veche definiţie latină a oratorului. Nu în estetică şi atitudine, ci în cugetare stă înainte de toate frumuseţea ei. Adevărurile cari o alcătuiesc sunt notorii şi lesne verificabile. Primul este acela că „legând din adolescenţă pe fiii lor cu oastea lor” tradiţia Casei Domnitoare a României este în credinţa strămoşilor ei că „încheagă astfel prima şi poate cea mai trainică legătură între Ei şi naţiune”. Legătura dintre Carol I şi armata Sa s’a verificat pe câmpiile dela Plevna. Soldat din creştet până în talpă, întreaga disciplină a severei sale domnii s’a manifestat şi pe planul politic şi social, precum realitatea militară a sădit în sufletul lui Ferdinand I, virtuţile cari au împodobit biruinţa politică a Regelui întregitor de neam şi ţară. Al doilea adevăr mare din cuvântarea de omi a lui Carol al II-lea este că „deşi însemnează o elită, oastea este în stat organismul care constitue totuşi cea mai desăvârşită şcoală de egalitate” căci „nu de unde ai pornit însemnează ceva, ci unde, prin meritele tale, ai ajuns”. Proclamarea — în aceste vremuri de răsturnare a tuturt noţiunilor , a egalităţei prin merit şi nu prin privilegiu şi proclamarea acestui îndreptar de la înălţimea Tronului, echivalează cu o faptă adânc pilduitoare. Şi mai precisă devine cugetarea regală când vede în uniforma de ofiţer pe care pentru întâia oară o îmbracă Moştenitorul Tronului, „nu o hlamidă sărbătorească, ci o zea a credinţei şi datoriei”, privim triumfătoarea tinereţe a Moştenitorului Tronului, înţelegem şi mai bine credinţa şi datoria pe care o simbolizează tunica sa de ofiţer. Ele stau la temelia misiunei despre care Regele a spus că este una „care cuprinde mai multe îndatoriri decât drepturi ,dar care cuprinde totuşi acel drept suprem de a face tot ce-ai stă în putinţă pentru binele şi propăşirea ţării şi poporului Tău”. In oştire Suveranul vede „una din marile şcoli ale Naţiunei” şi „acestei şcoli a tuturor fiilor ţărei” încredinţează azi cu dragoste şi încredere pe Marele Voevod Mihai”. „A fi ostaş înseamnă a sluji şi a sluji este suprema datorie a oricărui cetăţean convins de datoria lui către Patrie şi Stat. „Tu mai mult decât oricare altul dintre camarazii Tăi trebue să înveţi că a sluji este datoria Ta cea de frunte şi să nu uiţi niciodată lozinca ce de veacuri, este în Familia Noastră, să fii primul slujitor al ţării”. Sunt, cuvinte cari înseamnă ceva mai mult decât îndemnuri. O întreagă concepţiune asupra rolului de azi şi de totdeauna al conducătorilor de oameni şi de popoare. Cuvinte cari se acordă cu faptele: căci Regele e „la datorie” şi „slujeşte” în înţelesul plin al cuvântului. De aceea vorba îi este cum I-e portul şi portul cum I-e vorba. Să slujească fiecare cetăţean cum slujeşte Regele şi România va fi cea mai vrednică şi mai fericită ţară, pe lume. EMIL D. FAGURE ■AUDIENŢELE INFORMATIVE In urma audienţelor Informative ce au avut loc la Sinaia şi cari sunt pentru un moment suspendate, câţiva dintre şefii de partide s’au putut încredinţa cât de false au fost acele ştiri prin care se anunţa data precisă a schimbării regimului sau cum născocesc unui politician!... venirea lor la guvern! Unii precizau: în ziua cutare se schimbă guvernul. Alţii anunţau pur şi simplu: venim! Acum, cu ocazia audienţelor informative s’au convins cu toţii că versiunile ce au circulat până acum au fost şi sunt de domeniul fanteziei. N’a existat şi nu există în privința schimbărei regimului nici un angajament, nu s-a precizat niciodată, de către nimeni, data schimbării regimului. A trebuit să se apropie termenul expirării mandatului actualului parlament pentru ca șefii ce se căznesc de atâta vreme să afle... cum stau, să se isbească de această realitate ce corespunde, de altfel, cu practica şi uzanţele constituţionale. In schimb însă unii dintre şefi, cari zadarnic s’au căznit să afle planurile de viitor, s’au supărat şi prin manifestările lor lasă, în fine, să se înţeleagă că nu mai au speranţă să... vină, ba sunt chiar încredinţaţi asupra unui singur lucru şi anume că nu se va schimba sistemul de guvernare prin partide şi „partiduţele” vor rămânea ceia ce sunt sau poate vor dispare. Acum se pune chestiunea dacă va continua guvernarea liberală sau vom avea un guvern naţional-ţărănist Din acest punct de vedere situaţia rămâne încă incertă. Liberalii pretind că au tot atâtea şanse să rămână la guvern pe câte şanse ar avea ţărăniştii să vină. Incertitudinea aceasta face pe adversarii intransigenţi ai ţărăniştilor să fie mulţumiţi şi să manevreze in culise pentru prelungirea guvernărei liberale, căci între liberali şi ţărănişti unele „partiduţe” preferă rămânerea liberalilor. De aci toate acele svomuri menite a sporii haosul şi incertitudinea. Naţional-ţărănîştii însă păstrează tot calmul şi spun că n’au motive să se îndoiască că împrejurările, indicaţiile constituţionale şi electorale reclamă o schimbare a regimului în favoarea lor şi deci ei se pregătesc pentru alegerile generale. Iar liberalii răspund că ei stau la dispoziţia Coroanei care va aviza cum va crede că dictează interesele ţării. Nu mai sunt însă decât cel mult 15 zile, când se va şti dacă rămân liberalii sau d. Mihalache formează noul guvern. L. T. A. FEBRA Se anunţă că după 1 Noembrie febra politică va atinge 40 de grade. Se ştie că această temperatură provoacă aiureli. Publicul e prevenit! SOLUŢIE Casinoul din Monte-Carlo a avut mare ghinion zilele trecute. Câţiva industriaşi americani au prăpădit bacaraua şi ruleta, unul câştigând aproape un milion de franci in zece minute. Cu 2—3 americani d’ăştia, închidem toate casinourile şi tripourile! SINGURĂ! In urma alitudinei axei Roma- Berlin, Franţa şi Rusia sunt pe cale de a părăsi Comitetul de neintervenţie în Spania. La urma urmei, singurii neintervenţionişti în Spania vor rămâne Ducele şi d. Hitler. E şi natural. Sunt singurii cari nu se amestecă în Spania! INDIGNARE Presa italiană e indignată de articolele apărute în „Petit Bleu” asupra capacităţei militare a voluntarilor italieni din Spania şi a expediţiei din Abisinia. Exact cum a fost indignată presa și opinia românească de articolele d-lui Gayda în presa italiană asupra campaniei României în 1916. Fiecare pasere pe limba ei piere! RIGOLO Creionul actualității De Sft. Dumitru D. INCULET. — A», ce faci, te mufi? D. TÄTARESCU. — Nu vezi? M’am și imitati juma afară, juma înăuntru — că până la urmă poate tot rămân inăuntru ! MIHAIL JORA Numele acesta nu se indeasa mereu in atenţia publicului care se inchină „vedetelor , le aclama şi cere autografe, fără a şti şi mai ales fără a înţelege exact ce reprezinta şi ce va rămâne realmente pe urma lor. E un nume care a aparut din când in când pe un afiş de concert sau de Operă, care, după fiecare audiţie a unei lucrări de ale sale, a lasat impresia de a fi avut sa spună ceva şi de a fi spus-o aşa ca să rămana ceva în sufletul şi inima celui ce a ascultat. A doua zi n’a organizat reclama, ci s’a retras repede între cei patru pereţi ai camerei sale de lucru, intre pian şi partiţiuni. . . Moldovan, pe cât de ursuz şi sarcastic pe atât de simţitor rupt din rasa celor din can Goldonia Plazmuit pe al său „Barbero benefice” ( Ursuzul binefăcător”), compozitorul Jora e în tânăra noastră Şcoala muzicală acela care a turnat lucrările sale, mai mult din humorul românesc. Are ceva din verva pişcatoare şi în acelaş timp din căldură învăluitoare a vanului de Odobeşti de odinioară. . . . Cu solide cunoştinţi in ale meşteşugului muzical, Mihail Jora nu este insă din acei compozitori cari înegresc portativele şi sporesc partiţiile, ca să aibă ce roade şoarecii. .. Jora scrie când „îi arde de scris . De aceea manuscrisele lui nu merg in foc. Merg la inimă. E un peisagist, pentru care tonul e culoare şi în tânăra noastră şcoala muzicală, nimeni nu e mai evocator de plaiuri ale noastre, ca acest moldovan care a supt într’însul tot miezul hâtrului bun de glume şi toata blândeţea cerului moldovenesc. încotro se poate îndrepta humorul lui muzical s’a putut vedea în schiţa lui de balet „La gura pieţei”. Şi încotro se întinde râvna lui, ne-o va arata simfonia pe care în curând ne-o va prezenta Enescu. . Gând s’a aflat că Premiul Naţional pentru compoziţia muzicală a fost reînfiinţat—nimeni nu s’a îndoit ca cel dintâi care are azi dreptul la el e forţa vie şi adânc sădită în pământul nostru a lui Mihail Jora. Dreptatea s’a făcut. Cu acest prilej s’a constatat încă odată că pe câmpul de luptă, ca şi pe cel al Muzicei, Jora n’a avut calităţi de „vedetă”. Nici până azi nu s’a aflat că Jona e mutilat de războiu. Bineînţeles că cel dintâi care a făcut totul ca să nu se afle e însuşi el. Aşa încât, e mutilat de război, îi zice Mihaiu, dar nu se înfăşoară în mantia cavalerilor lui Mihaiu. Când a aflat că i s’a acordat in unanimitate Premiul Naţional de compoziţie, aş pune rămăşag că trebue să fi bodogănit: — Să fie al dracului, că nu’mi dă mâna... să’l refuz! E. D. F. S să ia. Iar „necunoscute!“! Una din ciudăţeniile războiului din Spania o constitue, fără Îndoială, necunoscuţii cari iau parte directă la eL Sânt necunoscuţi pe care toată lumea ii cunoaşte, dar se face că nu Ie ştie identitatea. E un fel de complectare a caraghiosului comitet de neintervenţie unde gălăgia cea mai mare o fac tocmai cei cari intervin mai vârtos. Acum câteva săptămâni erau la modă submarinele necunoscute. In Marmara, Egee, in Mediterana „necunoscutele” işi făceau apariţia sinistră la suprafaţa apei, doar ca să se convingă că nu te-a înşelat periscopul. Şi regulat gazetele înregistrau scufundarea unor noui vase de comerţ. Dar nu ştiu cum se făcea că, hm! vasele scufundate erau numai spaniole guvernamentale, engleze, franceze, sovietice. Am urmărit cu îndărătnicie de maniac gazetele doardoar voi găsi şi un nume de vas italian, german sau măcar de al lui Franco. Nu pentru că aş avea porniri... sanguine, dar aşa, mai mult pentru a înlătura unele bănueli, recunosc oribile şi mai ales, neîntemeiate — atâta vreme cât era vorba de „necunoscute”. Ei bine, stăruinţa mea a fost zădarnică — şi aşteptările pline de decepţie. Nu mi-a fost dată bucuria (vorba vine!) de a afla că a fost scufundat nici un vas italian, german sau de al lui Franco. Măcar unul, cel puţin de ochii lumii. Dar stăpânii „necunoscutelor” nu s’au mulţumit cu atât. Au mai lansat svonul că cei cari scufundau vasele erau „bestiile roşii de la Valencia”. Curat bestii! Auzi dumneata perversitate să-şi scufunde singuri vasele! Dar, în fine... înţelegerea de la Nyon a pus capăt stagiunei sângeroase a submarinelor necunoscute. Liniştea a revenit în Mediterana. Dar pentru scurtă vreme. Azi, în locul submarinelor, şi-au făcut apariţia alte... „necunoscute”. De data asta e vorba de... avioane. Nu se poate spune că „necunoscuţii” nu iubesc variaţia. Au fost bombardate şi scufundate două vase de comerţ, care şi de data asta s-a întâmplat să nu fie nici italiene, nici germane şi nici măcar de ale lui Franco — ci franceze. Ciudat, nu? Ceea ce îmi sporeşte bănuiala că avioanele acestea necunoscute aparţin unor ţări tot atât de necunoscute pe cât erau submarinele de acum o lună, e graba cu care au sărit din... bae unele ziare din Germania şi din Italia. Guvernul francez, adică cel direct interesat să afle cine sunt agresorii, face cercetările de rigoare cu o energie, pe care e păcat că a lăsat-o neutilizată până acum. Iată, însă, că deşi cercetările abia au început, s’a şi găsit cineva care cunoaşte identitatea „necunoscutelor”. Este agenţia germană D. N. B. (adică pe româneşte: Diverse Născociri-Baliverne) care, pe ocolite şi hoţeşte, suflă la ureche Marianne că ar fi vorba de avioanele „ruşilor spanioli”. Prin urmare, se cam repetă povestea de acum o lună. Şi atitudinea aceasta nu ştiu de ce îmi aminteşte pe cel care urmărit de poliţie, fuge şi ţipă: puneţi mâna pe hoţ! E o stratagemă care, pe mine unul, m’a cam plictisit. E vreme, mi se pare, ca şi Franţa şi Anglia să-şi manifeste... plictiseala! PRODESCĂ Noul președinte al Argentinei Colegile electorale argentiniene au ales, cu o mare majoritate, pe d. Ortiz, ca președinte al republicei, pe perioada 1938-1944. Cum işi recrutează Anglia soldaţii Condiţiuni excepţionale pentru cei cari vor să slujească sub drapel înarmarea Angliei, ca o consecinţă a situaţiei internaţionale, a atras după sine o serie întreagă de probleme, dintre care unele erau, ce-i drept, rezolvabile prin investiţii de capital. Există însă în Anglia o problemă dintre cele mai serioase care nu poate fi rezolvată prin nicio investiţie, ci numai printr’o muncă sistematică de persuasiune şi anume aceea a recrutării soldaţilor pentru armata regulată. Trebue să lămurim în primul rând câteva puncte fără de care chestiunea recrutării pentru armata teritorială, nu poate fi înţeleasă. In Anglia nu există un serviciu militar obligator. Englezul, care este un mare iubitor de uniforme şi parăzi, care îşi iubeşte sincer patria, regele şi armata ţării, ar socoti ca o grozăvie faptul să fie obligat să facă vreme de o lună chiar, serviciul militar. Cu siguranţă că guvernul care ar încerca să treacă prin cele două camere o lege de obligativitate a serviciului militar, ar cădea în urma presiunii opiniei publice. Recrutarea pentru armată, atât pentru marină, cât și pentru aviaţie şi infanterie, sau să-i spunem mai bine armata teritorială se face prin atragerea tineretului cu diferite promisiuni, foarte serioase, în cadrele active. Dar pe când pentru marină şi aviaţie efectivele necesare sunt recrutate cu uşurinţă în fiecare an, nu la fel se prezintă situaţia pentru celelalte arme. Ministerul de răsboi britanic are nevoie pentru armele teritoriale, în fiecare an, de 30.000 de voluntari. Or, în ultimii ani, cifra aceasta a fost cu mare greutate atinsă. Nu trebue să se uite că soldaţii britanici primesc o leafă în, toată regula, din care pot face şi economii, căci statul le pune la dispoziţie toate uşurinţele posibile. GRAVITATEA SITUAŢIEI Ziarele engleze nu fac nici un mister din faptul că actuala armată nu este cu mult mai puternică decât aceea din 1914. Armata de rezervişti cuprindea în 1936, 121.050 de soldaţişi 7.260 ofiţeri, în timp ce armata regulată, adică aceea din angajaţi voluntari cuprinde numai 158.000 de activi şi 120 mii rezervişti. Aceasta este forţa armată permanentă a Marii Britanii. Evident că pentru situaţia actuală şi mai ales faţă de mărimea imperiului, este vorba de o forţă relativ slabă. Ministerul de răsboi recurge la toate mijloacele de propagandă moderne spre a atrage pe tineri să intre în cadrele active, pentru o perioadă de 12 ani. Dacă ar fi să considerăm condiţiunile de angajament, este de mirat că recrutarea nu are succesul pe care-1 aşteaptă oficialităţile. In primul rând statul îşi ia obligaţiunea să furnizeze soldatului îmbrăcămintea de care acesta are nevoie în timpul servicului. Este vorba de câteva ţinute, elegante şi deci costisitoare. Cazărmile nu au nimic din aspectul obişnuit unor asemenea clădiri, ci sunt, nişte edificii elegante, cu grădini, cu dormitoare nelipsite de un oarecare lux, în fiecare existând un telefon şi un aparat de radio. Soldaţilor nu li se poate face nici o reţinere de soldă sub nici o formă. Dacă soldatul are 21 de ani împliniţi el are dreptul să locuiască în oraş, cu singura condiţie ca a doua zi dimineaţa să fie exact la exerciţii, să aibe o ţinută demnă şi să nu vie cu hainele distruse. Fiecare soldat, indiferent de vârstă, primeşte în fiecare dimineaţă, o uncie de unt, precum şi o mâncare admirabilă la amiază şi seara. In masa de seară este cuprins evident şi ceaiul, fără de care nici un englez nu-şi poate imagina masa terminată. MIJLOACE DE RECRUTARE Este interesant felul în care înţelege ministerul de răsboi o facă recrutările. Pe străzi Continuare In pagina Il-a Ce se petrece în clipa morţii Câteva fenomene anormale Când oamenii de ştiinţă recurg la mulţime, pentru a explica anumite fenomene anormale, se ivesc un număr destul de mare de indivizi cari se grăbesc să contribue la experienţele ştiinţifice. S’ar crede că o mulţime de impostori vor să contribue cu cuvântul lor ca să ne înşele... Totuşi sunt şi cazuri cari răstoarnă această părere. Şi, poate cu folos. Un recent tratat al lui Bozzano asupra fenomenelor de bilocaţie, aduce o serie de mărturii convingătoare. E vorba de fenomenele cari se produc mai ales înainte de moarte. Ce se petrece cu sufletul omenesc câteva clipe înainte de moarte? Răspunsul nu-l putem avea decât în rare cazuri. Când de exemplu oameni cu o clarviziune excepţională pot să vadă acest lucru stând la căpătâiul bolnavului. Ştiinţa poate foarte rar să controleze mărturiile acestor oameni cari nu întotdeauna sunt crezuţi în observaţiile lor. Iată însă, în acest sens, un caz — povestit de René Thimmy în „Marianne” — care are garanţia a doi medici dintre cari unul nu s’a ocupat niciodată de astfel de fenomene. Mai mulţi membri ai familiei sale, au întărit cele susţinute de medic. Dar să relatăm producerea acestui fenomen. Doctorul Isnard locuia cu Continuare In pagina Il-a Citiţi în pagia la Activitatea politcă de om de la Sinaia