Al. Pelimon: Bukur sau istoria fundării Bukureștilor (1858)
VIII această materie și din rătăcirea în care fusesem pină atunci. Bucur nu fu mai mult pentru mine acelu simplu ciobanu, după cum ci unu erou ilustru, mare luptătoru în barbarilor ce inundaseră Romănia și Moldova în acei timpi, ful lui Laic Vodă, după cum arată această cronică: Ladislas,” Laiotă sau Vlad I Basarabu, unchiu lui Mircea Vodă. Dar, luînd în bătaie de seamă prinse în această scriere veche, care zice, cum că Bucur, mai trziu, după ce s'a căsătorit cu fica lui Bogdan VV, a și fost ales de către boierii țerii Domnu, celu ce fu așezat pe tronul de la Ttreoviște, noi, necunoscînd vre unu Domnu cu acestu nume, precum și aducîndu-mi aminte că numele Bucur e sinonimului Radu, în limba slavonă, care, acestu nume, a și fost întrodus la noi și la curțile Domnilor de mai nainte prin grămăticii Sirbi și de la care orașul Slavoni, acestu Bucureștii își derivă numele, este unu Radu Vodă, precum și vedemu că se numește mînăstirea cea alăturea cu biserica Sfintul Tănase, și care, în vechime, a fost neapărat o cetate, înainte de Radu Mihrea, cela ce se zice că a fundat această mînăstire, și alții, contra cur, mă văzui tot d'odată cele ești credeam și credu ? Vedeți cronica lui Șincai, tomul I caBu paginea 331.