Ioan Dumitrașcu: Radu Buzesku (1858)
6 veleava... o grozavă scîrșnire a dinților, explică toată mîniea către enemic, și niște gemete sinistre, dă pe față durerea ce suferă în centrul inimii sale pentru pierderea vechii cetăți, care i se zugrăvea în aparință, predată Pacărilor... un moment și iarăși revine din acest de Iir... se vede singur în cabinet și își aduce aminte de nergerea.... o ridică, dar ea se stinsese.... rostește cîteva cuvinte mulțumitoare profetului, și se pregătește din nou ași reîncepe tumnarea misterioasă... . În tăcerea nocturnă nu să aude nici un sromot.. santinelele Murilor slobozea din cînd în cînd, chite o strivare melancolică, și imamii din turnurile gamiilor vestesc ruga de miezuri noșii! Pașa care așteaptă pe șetfi oștiri sale, era în mare nerăbdare.... se supără de atita întîrziere și acuză pe ful său, ce era trimis ca să-i cheme. Sprintenul Ali! îndeplinea cu stăruință misia impusă asupră-i, și acum se afă în preajma saraiului cu bravi capitani. Pașa tresare la resunetul unor cînturi versificate în onoarea lui și a beiului Ali...