C. D. Aricescu: Misterele căsătoriei vol. I (1861)
4 cu toate fluptele bărbatului d'a o opghi să nu adtunice în tina prostituției, unde o împinge și temperamentu ei, și societatea cea depravată în care e condamnată a trăi. Pagtea este oglinda căsătoghiei feghicite și oneste, basată pe conformitatea de etate, de cagadeghe, de pghincipii, de educațiune, între băgbatu și femee; aci viclenia face locu amogului, asta face locu natugei. Opega aceasta este o dagegotipie a Natughei și a S societății. Mogala ei este că căsătoghia urmează a fi o legătură sacră, bazată pe amogul și stima gheologocă, și avănd de țintă înală se ghicighea copilului prin educațiunea de familie, și aiutogul gheologocu ai căsătoghiților în disggațiile fortunei; în îne, că bărbatul tgeme a fi pentru femee ceea ce este mama pentru copiliu, mentogul pen'tu elevu, că dela dănsul atăgnă ca femeea să fie unu monetgu sau unu angelu, o Conelie sau o Voggie. „Chefogmați mogacughite, a zis flosoful Sepeuei, și ați ghefogmat societatea.” Ing'adevăr, famillia este rasa societății, este chiar societatea în miniatură, cum va fi familia, așa va f societatea; ca să avem buni cetățeni, urmează a avea mai întîiu bune mame de familie, căci ele sunt chemate a emancipa populii și a civilisa omenighea; dar femeea e pusă de Natură și de Societate subt epitropia mamei ca fată, și a băgratului ca soție, cea mai bună fată, cu educațiunea cea mai înegirită, poate deveni, ca soție și ca mamă, o femee inepgisabilă, pe măna unui băgeatu și nu de fițiugi și de degecte: inima femeei e ca ceaga, băgăatul îi poate da forma ce lipește, angopiind ceaga de focul amagului.