N. Filimon: Ciocoii vechi și noi (1862)
şi bogasieri2) cari îşi împodobesc magazinele cu marfă putredă şi cu oglinzi mincinoase şi, dându-şi ton de mari capitalişti, ruinează societatea prin falimente frauduloase, ce se efectuesc foarte lesne în ţara noastră; băcani cari vând răpită în loc de untdelemn, orez îndoit cu pietricele ca să tragă mai greu la cântar şi cafea amestecată cu orz şi fasole. Am văzut cârciumari amestecând vinul cu apă şi vânzând cu ocale cu două funduri, măcelari şi precupeţi vânzând cu cântare strâmbe, şi m’am mâhnit, căci răul este foarte mare, dar n’am găsit în aceşti amăgitori decât nişte hoţi sau ciocoiaşi ordinari, ieşiţi din şcoala voastră fără diplomă de specialitate !... Am alergat prin sate şi câtime, am vorbit cu ţărani bătrâni şi tineri; ce e drept, sunt plini şi ei, sărmanii, de mârşevii până între urechi, dar n’am găsit nici între dânşii pe oamenii ce căutam. Am intrat în locaşul lui Dumnezeu, am observat cu conştiinţă clerul înnalt şi pe cel proletar. Dar vai! ce dezamăgire!... Acolo unde credeam că voi găsi toiagul şi traista, sacrul simbol al umilinţii şi pietăţii creştine, am găsit: ignoranţa întronată, invidia, mândria lăcomia şi alte păcate mortale, pe care ne oprim a le descrie, căci legea de presă, fără îndoială, ne-ar condamna la zece ani de ocnă. Obosit de atâtea cercetări zadarnice, hotărîsem să-mi ard manuscrisul; dar tocmai când mă pregătiam să dau flăcărilor rodul ostenelelor mele de şase luni, m’am gândit la voi, prea iubiţii mei Ciocoi ai condeiului de toate clasele şi partidele, şi am zis ca strămoşul nostru Pilat: „Ecce homo“3), sau „Iată oamenii mei!“ 2. Negustori de manufactură. 3. Vorbele către Iudei ale lui Ponţiu Pilat, procuratorul roman în Iudeea, când le arătă pe Iisus având în mână o trestie drept sceptru și cununa de spini pe cap. 2