C. D. Aricescu: Misterele căsătoriei (1866)
PARTEA I. CÂTEVA PAGINE DIN MEMORIILE UNUI POET. CAPITOLII I. UNO VISO DE FERICIRE. Nu m’am înșelată ! Florica a fostă în căsătorie ceea ce am cunoscut’o înainte de căsătorie : ună angelă de blindețe, d’amoru de devotamentă. Ea m’a făcută fericită, însă numai ună ană d’ căci : Et rose, elle a vécu ce que vivent les roses : L’espace d’un malin ! Ună ană numai amă trăită cu Florica în căsătorie, in care timp nici ună moră, câtă de uşoră, nu s’a ivită pe celulă conjugală; dorinţele mele erau dorinţele ei: ună sufletă în două corpuri, în fericire, limpulă trece aşa de iute! Ună ană a trecută ca o cli. Era să fie mamă, biata femee! Ce visuri de aură făcămă- Câte prinsori că fructulă amorului nostru va fi ună băelă,Jicemă că , o fată, cjicea ea. Dumnetjeă a împlinită dorința el ; însă, val ! nascerea fu așa de grea, în câtă Florica muri în durerile cele mal crude. Cum n’am înebunită ? Pentru ce Dumnetjeă ’mî-a prelungită viaţa? Veţi vedea din cele ce urmeză. Moartea Florichei îmi sdruncină sănătatea într’alâi, că medicii îmi recomandară neapărat clima dulce a Italiei. Plecară la Neapole, apoi la Nizza, sănătatea mi se restabili puţină; însă imaginea Florichel era vie în sufletulă meă; piua şi nóaptea ea era presinte în ochii mei. Nimică nu mă distra. Noaptea, mai cu semă, mai în tote nopţile, o vedămă în somnulă despre diuă. Mă primblamă cu densa la lumina Lunei pe ţărmurile măre!; visilamă cu densa iotă