Pantazi Ghica: Marele vistier Cândescu (1873)
74 REVISTĂ CONTIMPORANĂ Boeriî, Mitropolit, Archiereî, se coborîră toţi, şi se îndreptară spre biserica Domnâscă. Peste două ore Mitropolitul cu toiegul păstoresc, esta urmat de cler şi se îndrepta spre scara mare a palatului, dupe densul veniau Ioioglanii, apoi meterhanelele cântând, şi postelnicii. Pe toţi aceştia îi urma Domnul încongiurat de Brâncoveanu, Cândescu, Cantacuzin, Bărcănescu, Ghindescu, şi alţi boer man şi mici ; pe când marele spătar Filipescu, căpitanul de Seimeni Tudor, căpitanul de Roşii de ţară Câmpineani, căpitanul de Dorobanţi Vintilă în capul oştirilor, închinau armele în calea Domnitorului. Mihnea al IlI-a trecu astfel spaţiul care duce de la Biserica Domnescă la scara mare a palatului, urmat de boerănaşî, oşteni, şi de Turci, Tătari, Bulgari, şi Serbi, cari se urcară şi intrară dupe densul în Sagnasia, cu un aer arogant şi dîrj. Să nu uita ca un mic detaliu care are însemnătatea sa, în cursul evenimentelor ce au urmat. Armaşul Dincă Şerbul, şerpe încolăcitor, fiinţă tîrîtoare, ustucidsă, hipocrită, turbă, şi trădătore, suflet damnat, spion şi confident al lui Michnea, când intra Domnitorul în biserică, opri pe comisul Comănanu la uşa sântului locaş, şi începu a convorbi cu densul . — „ Ai băgat de seamn, comise, că şi boeri şi popor i-au priimit pe Măria Sa cu bucurie ! “ — Hum ! hum! “ făcu comisul mişcând din cap în un mod îndoios, ca să nu zică nici da, nici nu. — , Cehiei domnia-ta de acesta ? “ întrebă armaşul Dincă. — „ Eu ! deh ! “ respunse comisul. — Nu crezzi ore domniata, urma armaşul, că Măria Sa o să resplătiască și boerilor și oștenilor, și poporului acesta priimire cu totul rece. Și sunt multe mijloace de resplătire : țâpa, cuptorul, gelatul care tae capul numai cât are omul timpul se clipiasca din ochi, şi înnecul. — „Ferbe sângele în mine!“ îşiJicea comisul în sine „las rosuri gâtul Şerbului!“ — Oh Românii ’şiau găsit omul ! “ adăogă Dincă “ cu Mihnea ei n’au se aibă multefile senine ; mulţi au s’o jăzniască pe al