N. D. Xenopolu: Brazi și putregaiu (1880)
coaste şi pană ’n văi se întind nesfârşitele păduri de brazi şi de stejari, in cari se ascund urşi şi căprioare. La munte, apa dă sănătate; aerul umple vni inele de vioiciune şi toată firea incunjurătoare te’ndeamnă la viaţă şi veselii. De aceea şi locuitorii de pe plaiuri sunt mai ageri şi mai isteţi. Pe de altă parte, munţii i-au apărat de multe rele ; năvălirile duşmanilor nu i-au prea atins şi asuprirea domiilor streine şi a ciocoilor de toate neamurile au apăsat mai puţin asupra lor decăt asupra locuitorilor de la cămp. Nu arareori întâlneşti printre plăeşi oameni de o statură urieşă; nu deobşte insă sunt oameni nalţi şi bine făcuţi, iar femeile lor sunt frumoase şi se gătesc minunat. La ei s’au păstrat mai bine decăt ori unde vechile tradiţii, nenumărate legende se ţin cu sfinţenie din neam in neam, şi cele mai frumoase cântece de dor sau de vitejie la densii cată un adăpost in potriva uitării. Ei sunt deştepţi la minte, iscusiţi in toate, şi in vinele lor bate mai tare decăt in orice loc pulsul vieţii româneşti. Tocma, in fund, in spre Ceahlău, se aflau pămenturile familiei Negradi; moşia lor era mare, cuprindea o parte din valea Bistriţei şi o parte din Ceahlău cu pădurile ce’l înconjoară. Curţile erau aşezate pe un deal in apropiere de riu, de unde ochiul putea să privească slobod minunile de prin prejur. De cealaltă parte a riului se întindea satul cu casele sale curate şi bine îngrădite. Intre densul şi rîu se vedea şoseaua pe care trec mulţime de