D.D.P.: Grozea, mare haiduc național (1882)
—6 — datina sferămoşăscă şi în legea creştinăscă şi 'ţi respundea: Domnul să 'î aibă sufletul în sfânta Iul păzii; căci, mult bine a maî făcut acel om ţăranului cu adevărat roman. Astăzi chiar, sunt judeţe in cari se mai vorbeşte despre acest voinic mare, deşi se intimide, cum am scis, să audii faptele lui povestite în mai multe feluri, şi dându-se banditului diferite nume, precum: „Grozea, spaima ciocoilor, etc. Adevărul este cй Grozea, avea mai multe nume, pe cari le lua, după, cum venea mai bine, când era vorba să, scape de urmărirea poterei. Οi însă, nu voiţi stărui asupra adevăratului său nume de botez; şi, pentru că acest om ducea cu el, în orice parte, Groaza, îl voi numi „Grozea“, porecle care, de altfel, îl se dedese chiar de tovarăşii lui de fapte. Afară de acesta, scopul шей de căpetenie, prin acestă scriere, este mai mult să aduc încă o dovadă că în vremile grele, în cari românul suferea şi gemea strâns în lanţurile nesciinţeî şi în ghiarele ciocoilor, pe lângă neuitaţii boeri mari, stâlpii acestei ţări carişi jertfeaţi şi averi şi viaţă pentru ţeră, pe lângă apostolii luminei şi patriotismului, cari muriră chiar de fonie pentru a duce, din loc în loc, adevărul şi lumina; pe lângă toite acele făpturi ale lui Dumnedeu cari înţelegeau reaua stare a poporului român şi voiau cu orice chip ridicarea ţăranuluî, care este talpa casei şi nădejdea viitorului; pe lângă toţi aceştia, егай şi alţi apostoli ai românismului cari, departe de lume, în desimea pădurilor, cu arma la braţ şi cu pistoalele în braue, servind tot aşa de bine causa naţională.