E. Lupu: Gambuzino sau căutătorii de aur (1891)
! Dar Miron nu scia nimic despre mosi fintind drept intre ochi, slobozi cocoşui. Bizonu mirat de întâlnirea atât de ravurile bisonilor si din şanţul sau cu bucurie privea cum dobitocii se apropia neaşteptată, stătu un moment locului, de pândă, stând uneorî ca să ragă şi si plecând capu se aruncă inainte, să arunce pământ și iarbă cu piciorul Miron trase, dar glonta se lovi de de dinainte cum fac in ciredă buhai, boii noștri. —Lasă, lasă că te voii! sătura eu de asvirlit.. Si la moment când bizonii s apropie de densul la 15 pași deodată se sculă in picior, puse pușca la umăr fruntea tare ca fieru, acoperită de păr des şi se turti, ameţind numai dobitocii, care se opri o clipă pentru ca cu o furie nemărginită, răgând, se aruncă asupra băptariiluî. Miron n’avutimp nici să^gândescă Miron ţin li drept intre ochi AMICUL COPIILOR