Theochar Alexi: Unul scapă, altul piere (1892)
ocasiune a face diferite studii psichologice şi a constata multe particularităţi interesante, intre care nu voi număra insă pe acel nefericit redactor al pretinsului jurnal „Turnul Babilonului“, care sub masca „extastăreia exercita ruşinoasa meserie a cerşitoriei. La primul semnal dat pentru plecarea trenului meu, me urcai in un vagon, unde intrai in un compartiment in care era numai un singur domn. Peste puţin veni şi un preot picând: „dincolo sunt cocoane, mai bine stau aici !” Nici eu, nici streinul nu-i replicarăm nimic. Preotul n’apucase încă a se aşeza bine, când era că ne veni şi o damă; era soţia primului călător. Părintele Nicolae se uita pe sub sprîncenele sale la damă. Examenul său păru a-1 fi mulţămit. In adevĕr dama era o fiinţă foarte simpatică. Mergea cu soţu-său la băi... Marienbad, Karlsbad, apoi in Pirenee ! Mai cercetase odată Spania, asistase la o „cursă * de tauri41 şi ne făcu o descriere atât de interesantă despre cele văzute incât remaserăm uimiţi . . . unul cel puţin primii o impresiune atât de adâncă încât nu putui uita mult timp imaginele ce ni le desfăşurase simpateca domna dinaintea ochilor noştri sufletesc!. Atât de mult mă urmăriau aceste imagine fermecatoare incât, ca să le desbar in fine, ma apucai de scrisei urmatoarele variațiuni despre tema de care mi se umpluse sufletul. Deci din întâmplare acea necunoscută şi totuși neuitată dacă va da peste aceasta a mea scriere, o rog, să maerte, căci n’am fost in stare a fixa nici măcar o slabă urmă din farmecul cu care înviorase Domnia ei povestirea sa cu mult mai simplă de cât urmatoarele fantasări, dar cu atât mai atrâgătore și mai prețiose . . eu