Magazin, ianuarie-iunie 1994 (Anul 37, nr. 1-26)

1994-01-08 / nr. 1

f. Nr. 1 (1­889) din 8 ianuarie 1994 „Stafandrii cosmici" vor avea mult de lucru în 1994 „Ultima misiune a navetei spatiale Endeavour marchează o nouă etapă în cucerirea Cosmosului. Ieșirile în spa­țiu ale astronauților vor define un rol major in viitor, devenind simple ope­rațiuni de rutină“, aprecia Randy Brinkley, șeful misiunii. Pentru a repa­ra satelitul spațial Hubble pe orbită, cei patru astronauți au petrecut 35 de ore pe post de „scafandri spațiali“ ; echipajul lui Endeavour a fost format din șapte membri. Misiunea­ „cargou­lui spațial“ Endeavour, ultima din 1993, consacrată cercetării „vederii“ lui Hubble și înlocuirii unor echipa­mente a fost un mare succes. Pînă la acest eveniment, NASA considera in­tervențiile astronauților în exteriorul navetelor spațiale necesare numai în situații de urgență, în care este pus în pericol succesul unei misiuni. NASA intenționează să pregătească mai mulți astronauți capabili să efec­tueze reparații complexe în spațiu pe orbite circumterestre. Următoarea mi­siune spațială americană majoră, com­parabilă cu cea destinată reparării sa­telitului spațial Hubble este prevăzută a avea loc în 1995; în decursul acesteia, o navetă americană se va cupla cu stația spațială rusească Mir. NASA a programat derularea a 1? de astfel de misiuni, pe o durată de doi ani și ju­mătate, în vederea construirii, la gra­nița dintre mileniul doi și trei a unei stații spațiale internaționale. Este un proiect grandios, la care și-au anunțat participarea, alături de SU­A, statele membre ale Agenției Spațiale Europe­ne (ESA), Japonia, Rusia și Canada. Numai la construcția și întreținerea a­­cestei stații­ vor urma să lucreze zeci de astronauți, veritabili „lucrători în Cosmos“, în decursul misiunilor spa­țiale americane spre stația orbitală Mir, astronauții urmează să înlocuiască pa­nourile solare ale acesteia, în scopul prelungirii duratei sale de exploatare. Experții NASA apreciază că zboru­rile spațiale din 1994 vor demonstra suplețea modului de utilizare a nave­telor spațiale pe post de laborator de cercetări pentru studierea microgravi­­tației și a mediului terestru. 50 de as­tronauti din șapte țări vor participa în 1994 la cele șapte misiuni ale navete­lor spațiale americane. Prima lansare a unei navete americane, prevăzută a avea loc la 27 ianuarie 1994, va per­mite­ unui cosmonaut rus — Serghei Krikalev — să zboare pentru prima oară la bordul acesteia. Și un astro­naut nipon — Chiaki Mukai — va avea ocazia, cu prilejul unei alte misiuni, să lucreze în premieră, pe orbită. Ma­joritatea zborurilor vor dura între 8 și 10 zile. Două dintre ele, care vor fi efectuate de naveta Columbia, se vor desfășura timp de 14 zile pe orbită, maximum de autonomie ce poate fi atins de o navetă. Cooperarea internațională va fi fac­torul esențial al complexelor progra­me de cucerire a spațiului ce vor­i îndeplinite în secolul următor. Marile puteri spațiale au tot interesul să co­laboreze, să-și folosească în mod com­­plementar cunoștințele, tehnice și fac­torul uman de care dispun pentru ca omenirea să poată beneficia de pe urma acestei curse contra-cronometru de cu­cerire a spațiului extraatmosferic. ȘERBAN FILIP ■ l; ' sL. МЕТЕ0И1 ADUC ROMÂNIA PE LOCUL ÎNTÎI IN LUME — Domnule Valentin Grigore, sunteți Președintele Societății Astronomice Române de Meteor­ și membru al Organizației Inter­naționale de profil (IMO). Anul 1993 a fost marcat pentru Dv. de două evenimente deosebite. Am dori să le reamintiți cititorilor te­­ neștri. * — Este vorba mai întîi de „Persei­de ’93", o amplă manifestare pentru studiul „stelelor căzătoare“ organizată la Tîrgoviște și care a cuprins prima tabăra națională de meteori și coloc­viul național de astronomie, tabăra na­țională fiind în același timp prima manifestare de acest gen inclusă în circuitul mondial de observare. Au par­ticipat astronomi profesioniști și ama­tori din mari orașe ale țării, iar cо­­organizator a fost organizația SAGE din București. Pe perioada taberei au fost catalogați peste 1­000 de meteori și s-au transmis rapoarte in Germania,­­ la baza de date a IMO, precum și in­­ Franța, Belgia, Anglia și Bulgaria. Pe lingă spectacolul extraordinar oferit de activitatea meteorică, trebuie spus că­­ această manifestare a marcat un nou pas spre revigorarea astrono­miei românești.­ ­ Iar rezultatele au fost pre­zentate în Franța... — Da, la Conferința Internațională de Meteori de la Puimichel, unde cele două burse obținute mi-au permis să particip alături de dl. Adrian Sava, președintele asociației SAGE. Manifes­tarea a fost găzduită de Observatorul Astronomic al Asociației „Newton 406“, co-organizatoare, împreună cu Organi­zația Internațională a Meteorilor la acest congres. Printre alte subiecte de larg interes prezentate, am avut ocazia că vorbim despre rezultatele cercetărilor noastre, desfășurate de-a lungul mai multor ani... — Reacția a fost o surpriză și pen­tru noi, căci Adunarea Generală a IMO a constatat că România ocupă locul întîi în lume — alături de SUA­­ — în promovarea mișcării de meteori. De­sigur, pentru noi au însemnat foarte mult aplauzele și felicitările primite, în contextul în care activitatea noastră, care aici s-a bucurat de asemenea aprecieri, nu a trezit încă o reacție si­milară în țară. După încheierea lucrărilor conferin­ței, delegației române i-a fost oferită o săptămână la Paris din partea So­cietății Astronomice a Franței, prin bunăvoința Dnei Evelyne Blomme, di­rectoarea secțiunii de meteori din ca­drul Societății... — Domnule Valentin Grigore,­­ce altceva v-am putea dori decît ca jocurile celeste ale meteorilor să lumineze noi succese în acti­vitatea pasionaților observatori români ai cerului, fie ei profe­sioniști sau amatori 1 — Și care a fost reacția 9 .; 'U''U •>*« и­­ MIHAELA DORO3ANTU Convorbire cu astronomul VALENTIN GRIGORE ® Antene miniaturale Antenele de satelit convenționale, care cunosc o largă răspândire și în România, ocupă, totuși, mult spațiu și nici măcar nu sunt prea estetice. Noua generație de antene mobile de sate­lit, care a fost prezentată în premieră mondială cu ocazia Salonului inter­național de la Berlin, reprezintă un cert progres tehnic față de predece­soarele lor. Cu o parabolă având dia­metrul de 35 centimetri, aceste ante­ne transformă semnalele transmise de satelitul de televiziune în imagini de o calitate ireproșabilă. Noile modele produse de firme germane — „Orbiter" (construit de Sarkom), „Traveller Kid“ (produs de Vortec) etc., ocupă un spa­țiu foarte redus, oferă imagini de aceeași calitate cu precedenta gene­rație și receptează același număr de programe. Noile modele de antene sunt atât de mici, încât modelul „Orbiter" spre exemplu, ii duce pe specialiști cu gândul la PC-uri. Aceste sisteme pot fi montate și puse In funcțiune in orice tip de amplasament,

Next