Magazin, iulie-decembrie 1995 (Anul 38, nr. 27-52)

1995-11-23 / nr. 47

Nr. 47 (1987) din 23 noiembrie 1995 de PIERRE BELLEMARE (2) lese 36 ți 36 este roșu și alții 8000 de dolari se adaugă la grămada impresionantă care creștea în fața omulețului ce stă la fel de calm și zîmbitor Pentru că nu face nici o mișcare și lasă cîștigul pe roșu înseamnă că jocul cominua în același fel. Vestea s-a răspîndit rapid în toată sala de jocuri. Toate celelalte mese s-au golit, iar jucătorii curioși s-au adunat în jurul celei cu numărul 3. Roata porni din nou să se învîrtescfl și iese asul! Cifra 1... și 1 este roșu! Asta însemna 32.000 de mii de dolari. Pentru achitarea plății trebuiau aduși bani de la casieria principală; 32.000 de mii de dolari, de cinci ori la tind roșul, era ceva excepțional. Noroc că se luase hotărîrea închiderii mesei de joc pentru că nu mai rămăsese decît un tur și nu se șfie niciodată.­­ Faceți jocurile! anunță crupierul cu ochii ațintiți pe jucătorul neclintit, așteptîndu-se să vadă grămada de bani dispărînd... Omulețul în negru lasă cei 32.000 de dolari pe roșu. Este nebun. Se lasă o tăcere de mormînt. Nu se aude decît zgomotul bilei care se rostogolește peste căsuțe. Colonelul și-a lăsat țigara și și-a scos carnetul de cecuri, ceea ce pentru el era o modalitate de a conjura soarta. O șansă din două: negru sau roșu. Roșul a ieșit deja de cinci ori la rînd. Spectatorii stau neclintiți, încordați ca niște arcuri, ț vnîndu-și­­ Unde este Jimmy, întrebă domnul Anderson.­­ La crater, răspunse doamna Anderson. Nu i se poate întîmpla nimic, este împreună cu Rebțelușul. Dar... ăstălalt a fost deja adus? - Da. Este în carantină la cosmoport. La drept vorbind, și eu ard de nerăbdare să-l văd. Doar de cînd am părăsit Pămîntul, cu 15 ani în urmă, n-am mai văzut nici unul. Cei din filme nu intră la socoteală. -Jimmy n-a văzut încă nici unul, spuse doamna Anderson. - Pentru că s-a născut pe Lună și nu poate trăi pe Pămînt. Tocmai de aceea i l-am adus aici. Mi se pare că va fi primul pe Lună. - Dar ne-a costat o grămadă de bani, remarcă doamna Anderson, oftînd ușor. - Nici Beb­elușul nu este mai ieftin, spuse domnul Anderson. Jimmy se afla într­­adevăr la crater. După măsurile pă­­mîntene era prea slab și prea înalt pentru un copil de zece ani. Mîinile și picioarele îi erau lungi și elastice, dar în combinezon arăta mai lat în spate și mai îndesat, intr-un fel sau altul, se adaptase la gravitația lunară mult mai bine decît orice om născut pe Pămînt. Cînd, îndoindu-și și îndreptîndu-și picioarele, Jimmy începea să sară ca un cangur, tatăl lui nici nu putea visa să-l ajungă. Panta exterioară a craterului era orientată spre sud, iar Pămîntul care aici se afla în partea de jos a cerului de sud (așa se vede întotdeauna cînd îl privești din Orașul Lunar), era acum aproape plin și lumina strălucitor această parte a craterului. Panta era dulce și deși combinezonul era destul de greu, Jimmy, urcînd în salturi panta, părea că plutește deasupra prăpastiei de parcă pe Lună nici n-ar exista gravitație.­­ Robțelușul e, hai să mergem! strigă el. Robțelușul care auzi vocea lui Jimmy prin radio, scînd­ și începu să alerge în urma lui. Deși se deplasa mai repede decît tatăl său, Jimmy nu se putea compara cu Robțelușul în această privință, este adevărat că Robțelușul nu avea nevoie de combinezon, în plus avea patru picioare, iar articulațiile îi erau din oțel. Pluti, încovrigîndu-se, pe deasupra capului lui Jimmy și ateriză la picioarele lui.­­ Nu te făli, Robțelușule spuse Jimmy, și nu alerga prea departe. Reb­elușul scoase din nou acel scîncet deosebit care însemna „da“.­­ Ești un hoțoman, nu te cred! strigă Jimmy. Și se avîntă într-un ultim salt, care îl transportă peste marginea superioară rotundă a craterului pe panta interioară a acestuia. Pămîntul se ascunse dincolo de margine și în jur se făcuse întuneric. în această întunecime caldă, oarecum prietenoasă dispărea orice deosebire între suprafața Lunii și cer dacă nu era luată în considerare licărirea stelelor. în general, Jimmy n-avea voie să se joace în partea întunecată interioară a peretelui craterului. Adulții ziceau că era periculos, dar spuneau asta numai pentru că ei nu fuseseră niciodată ac­olo. Solul era neted și scîrțîia sub picioare, iar Jimmy cunoștea parcă fiecare loc unde se aflau bolovanii puțin*numeroși de acolo. Și apoi ce pericol poate­ prezenta alergatul în întuneric dacă alături de tine se află Robțelușul, dacă el țopăie, se încește și luminează tot timpul? Dar și fără lumină el știe dintotdeauna unde se află Jimmy, doar este dotat cu radar. Nu i se poate întîmpla nimic atîta timp, cît alături de el se află Robțelușul, atîta timp cît i se aruncă lui Jimmy sub picioare, cînd acesta se află prea aproape de vreun bolovan, atîta timp cît sare pe Jimmy pentru a-i arăta cît de mult îl iubește, sau aleargă în cerc și se încește încet și speriat cînd Jimmy se ascunde după vreun bolovan, deși în realitate Robțelușul știe foarte bine unde se află acesta. Odată, Jimmy s-a culcat pe sol ca și cum i s-ar fi făcut rău și atunci Robțelușul a pus în funcțiune semnalul radio de alarmă și din Orașul Lunar au sosit imediat oamenii. Atunci tata i-a spus lui Jimmy ce crede el despre asemenea glume, iar Jimmy n-a mai făcut așa ceva niciodată. în românește de VASILE OROIAN ❖ (Va urma) e discul bicolor. Era o tăcere deplină: 1У, 1У roșu. Din mulțimea adunată în jurul mesei cu numărul 3 urcă un murmur de admirație, de surpriză, de invidie; 64.000 de dolari! НИ [UNK] Omulețul care a început jucîtrt 1000 de dolari pe roșu­­ ga) a cîștigat 64.000 de dolarii Reputația casei fiind mai presus de toate, colonelul Flaherty se apropie de cîștigător și-l bate pe umăr pentru a-l felicita. Omulețul cade în față, cu capul pe masă, împrăștiind grămada de dolari Este mort Nenorocitul se numea Lasseui Era de origine franceză și era coafor într-un oraș din Connecticut. A vrut să facă cunoștință cu infernul jocului și a cunoscut Paradisul Anunțați, copiii lui au venit la Miami și după ce au îndeplinit formalitățile obișnuite s-au dus la colonelul Flaherty Foarte emoțonat acesta le-a povestit întîmplarea prin care a trecut sărmanul lor tată și le-a înmînat un plic în care se aflau două hîrtii dr cite o mie de dolari Moștenitorii sînt foarte surprinși! De ce num­ai 2000 de dolari cînd întreg orașul vorbea de 64.000 de dolari. Explicața colonelului: Tatăl dumneavoastră a murit imediat după ce a mizat 1000 de dolari pe roșu să înmînez primul cîștig­­ . Această explicație nu este pe placul moștenitorilor. Cine spune că tatăl lor a murit atunci? Se discută, se argumentează, tonul urcă, se învinovățesc reciproc de fiul și ajung la tribunal. - Domnul Lasteur a murit imediat ce a pus prima miză, spune avocatul colonelului. . - Dovediți, răspunde avocatul moștenitorilor care-l întreabă totodată pe confratele lui ce ar fi făcut cazinoul dacă la ultimul joc ar fi ieșit negrul! - I-ați fi luat toți banii fără să vă intereseze momentul cînd a murit, nu-i așa? Și de unde știți că moartea nu i-a fost provocată de faptul că s-a văzut cîștigînd 64.000 de dolari? Cînd se moare subit, se moare mai curînd din cauza emoției, nu? După discuții îndelungate, tribunalul a dat dreptate hoților. O consecință, domnul Flaherty și-a modificat regulamentul. A limitat miza maximă la 1000 de dolari. Moartea îi jucase o farsă unită. S-a hotăît ca pe viitor să-și ia măsuri de prevedere pentru că intr-adevăr acesta era singurul lucru care era imposibil de trișat. în românește de VASILE OROIAN ❖ povestire de ISAAC ASIMOV CockTAIL Oceanele Tecret nu se „unesc“ satisfăcător. Continentele se încale­că în unele locuri pe suprafețe mai mari de 250 kmp, dar ele rămîn despărțite in unele părți asemănătoare unor „ferestre“ cu configurație triunghiulară. Matu­ra biologică a marginilor contine­­tale demonstrează în mod convin­gător că ele erau în contact di­rect înaintea separării. Un monument pentru sec.XXI care să înfru­musețeze urbanistica Berlinului a prins viață deocam­dată pe cale. Este vorba de un building cu o înălțime de 150 m, conceput de arhitectul american, Peter Eisenman. Se apreciază că edificiul lui Eisenman va produce asupra berlinezilor un efect asemănător celui pe care l-a avut la vremea sa asupra parizienilor înălțarea Turnului Effel. □ în Japonia, cu deose­bire in insula Okinawa s-au auzit nenumărate voci în această toamnă, care au cerut plecarea militarilor ame­ricani. Manifestările organizate împotriva trupelor americane in Okinawa nu au avut ecoul scontat la Tokio. Autoritățile nipone au descifrat mai devreme faptul, că democrația se va instala cu greu in Rusia, iar naționa­lismul va reapare și pretențiile imperiale vor fi vînturate către toate azimuturile; în consecință, e bine să fie menținute trupele americane in Japonia. O prognoză întocmită de către specialiștii de la „Worldwatch Insti­tute“ din Washington relevă că emanațiile de dioxid de carbon în atmosfera planetei Pămînt vor depăși 10.000 milioane tone între anii 2001-2010. Această prognoză se va dovedi, în lipsa unor măsuri concrete și hotărîte la scară mondială de diminuare a acestui fenomen (rezultat în urma arde­rii a unor cantități sporite de combustibili) a fi corectă. □ □ □ VIT AU IURCENKO - UN DIVERSIONIST AL KGB?­ ­..Nu cunosc părerea actualilor­­ conducători ai informațiilor externe despre cazul Iurcenko, spune B. A. Solomatin. Dar am să exprim o opinie personală și, după cîte știu, ea este și opinia multor ofițeri de rînd din acest domeniu. Scuzați-mi expresia cam tare, dar Iurcenko este un ticălos tipic. Un exemplu evident de­ trădător. Există unele temeiuri să se considere că el se pregătea să fugă în Occident, cu mult timp înainte de a­ fi făcut acest lucru, în 1985. Versiunea oficială potrivit căreia el ar fi fost răpit de C.I.A. este un basm pentru cei slabi de minte.­­ Unii oameni din țara mea consideră că Iurcenko ar fi fost intenționat trimis de KGB în Statele Unite, pentru a se preîntîmpina demascarea lui A. Ames. El ar fi trecut la americani pentru a înlătura suspiciunile care planau asupra lui Lee Howard (fost agent C.r.А., care era spion rus - n.a.), fapt pentru care lui Iurcenko i s-a permis să revină în Rusia, după trei luni de absență, el nefiind executat - Iurcenko spune că ar fi fost lovit cu ceva sau că i s-ar fi administrat un drog, iar C.I.A. l-ar fi răpit astfel. Dar eu nu cunosc nici un caz dovedit, de răpire a unui om sovietic, de către forțele C.I.A. Sună frumos, nu? Dar nu s-a întîmplat așa ceva nu pentru că în serviciile speciale americane ar lucra niscaiva cuvioși, care n-ar fi fost în stare să facă așa ceva, ci pur și simplu pentru că ei se tem că am putea și noi răspunde în același fel. Și bine fac că se tem­... După ce a relatat la Washington tot ce știa, Iurcenko s-a răzgîndit să rămînă în Occident și­ a cerut să i se permită să revină la Moscova. Acest om a comunicat la C.I.A. informații prețioase despre colegii săi și despre surse. Nu l-a trimis nimeni întru apărarea lui Ames. E o născocire. Și cu toate acestea, cînd s-a întors la Moscova, i s-a organizat, ca unui erou, o nemeritată conferință de presă. - Nemeritată?­­ Da. Regizorul principal al acestui spectacol a fost Kriucikov, care încerca astfel să-și salveze pielea. De ce? Pentru că Iurcenko fugise pe vremea cînd el era șef. Au făcut, dintr-un trădător o victimă, însă e ceva ridicol și groaznic, iar dacă lui Iurcenko i-a rămas doar o fărîmă de conștiință ar trebui să se recunoască vinovat și să plece de bunăvoire la închi­soare. SEPTUAGENARUL SPION COMUNIST ÎȘI DEZVĂLUIE ESENȚA - Care e mai rău: Iurcenko sau Gordievski? - La drept vorbind, amîndoi sînt de-o teapă. Adevărații și cei mai mari trădători din țara mea sînt oamenii care ne-au privat, pe mine și pe compatrioții mei, de fosta Patrie sovietică, unde m-am născut, pentru care am luptat și pe care am slujit-o în cadrul Servi­ciului de informații. Ei sînt cei ce au sfîșiat Uniunea Sovietică în bucăți. Au nimicit o superputere și au umilit poporul meu, îl consider pe Kriucikov drept unul din acești trădători.­­ Și includeți printre asemenea oameni și pe M. Gorbaciov și alți reformatori?­­ Eu nu sînt politician. Dar uitați-vă în jur. Numai distrugeri. Tatăl meu și mama sînt înmor­­mîntați la Odessa. Acum, Odessa este oraș ucrainean. Pentru mine, acolo e țară străină. Știți ce înseamnă să pleci într-o altă țară ca să vizitezi mormîntul părinților tăi? N-am să iert niciodată acestor oameni ce au făcut cu țara, fie că sînt comuniști sau anticomuniști.­­ Așadar, problema nu e dacă cineva e comunist sau dorește reinstaurarea comunismului, ci faptul că ei v-au distrus țara?­­ Trei generații au trăit în socialism. E limpede că a fost o experiență nereușită. De cîte ori se pot face experiențe cu viețile oamenilor? Dar de ce trebuie să se demonteze, să se schimbe, să se distrugă totul? Aceasta e princi­pala trădare, pe care n-am s-o pot uita sau ierta niciodată. Și e trist că principalii distrugători ai țării mele au fost nu niște forțe externe, ci elemente interne, propriii noștri lideri. Da, ei sînt adevărații trădători, îmi iubesc țara și ceea ce a fost ea, deși ar fi avut nevoie de schimbări radicale. Cum v-ați simți, dvs., americanii, dacă S.U.A. ar fi dezmembrate? Dacă, la un moment dat­, New Yorkul s-ar afla într-o țară, iar Washingtonul în alta? LAURENȚIU CHECICHES ❖ (Sffrșit) Dezvăluiri ale unui spion redutabil ,viin B.A. Solomatin, fost general KGB cu funcții înalte în spionajul sovietic, a acordat un amplu interviu revistei „Washington Post Magazin“. Convorbirea a avut ca subiect central cazul cetățeanului american J. Walker, care timp de 17 ani (un record în materie) a vîndut sovieticilor secrete militare de importanță strategică. Evident că s-a vorbit și despre cetățeni sovietici care au devenit spioni ai americanilor sau sînt suspectați de aceasta.

Next