Magazin, ianuarie-iunie 2001 (Anul 44, nr. 1-26)

2001-01-18 / nr. 3

I Sper at rolul cunoașterii De 9 ori mai mult. Volumul de informații sto­cat pe discurile compacte se va multiplica, în curând, grație punerii la­ punct a unor­­ noi raze laser, in prezent, CD-Rom și DVD (Digital I Versatile Disc) sunt citite de o rază laser în infraroșu cu o lungime de undă de 0.8 micrometri. Insă marea socie­tate japoneza Sony”a pus , la punct, pentru CD-Rom-uri, o diodă-laser cu o lungime de undă de 0,6 micrometri. L rândul ei, societatea japo I uidă de 0,6 micrometri. La I­neză Tokyo Gas a anunțat f fabricarea unui artificial, pentru DVD, care emite o rază laser în ultraviolet, cu o lungime de undă inferioară lui 0,4 micrometri. Prin reducerea lungimii de undă, se poate astfel diminua dimensiunea micropertorurilor gravate pe ■ stratul de pe suprafața * discului. Drept rezultat I­CD-Rom­anie vor stoca de * două ori mai multe informații,­­ iar DVD-urile de nouă ori mai (A.H.) Nr. 2 (2253) din 11 ianuarie 2001 C­ălătorie prin­­ * Pentru noi, oameni obișnuiți într-o lume obișnuită, „vid” înseamnă și interiorul unei sticle goale! La scara subatomică însă,vidul nu există! Există un fel de „spumă” de particule virtuale, particule care se nasc din explozii energetice pentru a se anihila între ele într-un timp incredibil de scurt. Vidul este de fapt plin de fluctuații ale particulelor care se nasc și mor cu o viteză uluitoare, în această zbuciumată viață care se desfășoară chiar acum cînd citiți rândurile de față în interiorul fiecărei particule infime din componența corpului nostru, aceste particule virtuale care țâșnesc în aparentul vid subatomic, pot foarte bine să conțină în ele secretul creării atât de doritului flux de energie negativă... MIHAELA DOROBANȚII Oglinzi magice ! Teorie pură și atât? Nicide­cum. Dovadă este faimo­sul efect Casimir, numit astfel după fizicianul olandez care l-a des­coperit. Dacă luam două oglinzi și le așe­zam una în fața celeilalte la o distanța sufi­cient de mică, le vom vedea cum, ca printr-o magie, încep sa se atraga! Aceasta pentru ca ele reflecta „tot” ce se afla între ele, in­clusiv fotonii, inclusiv particulele virtuale! Ceea ce atrage intre ele cele doua oglinzi nu este deci nici ,,banala” forța de gravita­ție, nici forța de atracție moleculara, ci o forța datorata presiunii negative care se creeaza în urma reflexiilor fotonilor virtu­ali care interferează negativ și sfârșesc prin a se distruge. Drept consecința, intre oglinzi se realizeaza o presiune și o energie mai mici decât în afara lor. Și oglinzile se apropie una de alta! Recent, efectul Casimir a fost demon­strat experimental. S-a crezut ca problema a fost rezolvata si soluția pentru a crea o gaură de vierme a fost găsită. Mai este însă drum lung de străbătut, pentru ca, pe de o parte, oglinzile însele au o energie pozitiva, iar pe de alta parte s-ar putea ca Natura însăși sa interzică realizarea unor regiuni mari și stabile încărcate cu o astfel de energie. Și acesta nu ar fi singura complicație­ temporal intre doua regiuni ale Uni­versului. De ce nu l-am putea utiliza ca­ o „mașina a timpului”? Și Caltech, Institutul Californian de Tehnologie, Kip Thore își imaginează un asemenea tunel „ținut de la un capat”, adica având o extre­mitate fixa și o alta iasata sa ..baleieze’ o ga­laxie, de exem­plu. Evident ca în felul acesta nu am avea absolut nici o problema în a ne imagina călătoria în timp, deplasându-se cu o viteza inferioa­ră vitezei lumi­nii, acest tunel l­e-ar permite sa „plecam de la noi, din prezent” și sa ajungem la capătul celalalt într-o regiune aflată într-un cu totul alt timp! Cu condiția sa nu ne „lovim” de nenumăratele paradoxuri care ne așteaptă! Sa nu ne regăsim, la revenirea în­ lumea noastra, propriul frate geaman mai bătrân decât noi cu câteva zeci bune de ani! Sa nu cumva sa ucidem din greșeală în timpul călătoriei un strămoș de-al nostru cu care sigur ne vom putea întâlni... De aceea, tocmai pentru a preveni asemenea situații paradoxale, incredibilul Stephen Hawking, cea mai formidabilă minte dupa Einstein, a imaginat chiar un fel de crono-protecție, enunțând principiul conform caruia o gaura de vierme se închide automat in momentul în care o ființă umană încearcă sa o traverseze­ înainte de a spune „imposibil” ! Și atunci? Totul a fost din nou o sim­plă poveste? O sim­pla fabulație științi­fica? Sa fie găurile de vierme absurde creații ale unei prea în­focate minți omenești ? Tot așa s-a vorbit și despre tânărul - pe atunci - fizician indian S. Chandrasekhar când acesta a afirmat ca exista în viața unei stele o dimensiune cri­tica la care, daca ajunge, dincolo de aceas­ta pur și simplu colapseaza, se transforma de pilda într-o gaura neagra. Asa a început de fapt povestea. Cu respectatul Sir Arthur Eddington decretând ca trebuie sa existe o lege a Naturii care sa-i interzică unei stele sa se comporte asa! Dupa multi ani, Chan­drasekhar a primit Premiul Nobel pentru ideea sa... Structura microscopica a spațiu­­timpului este cea a unui amalgam de găuri negre, găuri de vierme, microuniversuri de dimensiuni de miliarde de ori mai mici decât cea mai mica particulă elementara. Acolo, călătoriile în spațiu și timp, între trecut și viitor, nu cunosc nici o problemă și nici un obstacol. Protecție temporală! Sa presupunem ca am realizat efectiv un tunel spatiu­ щ [UNK] ж ж ipi 14 aprilie 1912. Titanicul­ se izbește de un aisberg. Gheața râzuie o parte a pachebotului pe o lun­­­­gime de 90 de metri, un tratament dur, în urma căruia o parte din ni­­­­turile care legau plăcile de oțel din coca vasului sunt dislo­cate. Apa începe să pă­trundă prin crăpături și patru ore mai târziu pa­chebotul alunecă pe fundul Atlanticu­lui. Cum a fost posibil ca rezis­tența niturilor să fie afectată de a­­­­cest impact? Specialiștii au­­ răspuns fără ezi­tare, pentru că erau de proastă calitate. Câțiva in­gineri în tehno­logia metalelor de la : Institutul de standarde și teh­nologie din Mary­land au analizat la microscopul electronic câteva nituri prelevate din coca epavei în 1996. S-a ob­servat că fierul forjat al niturilor era plin de nervuri de zgură, de rezi­duuri de silicat care apar în urma unui tratament imper­fect, responsabil de fra­­gilizarea metalului. Proas­ta calitate a acestor pre­fect de fabricație? Mai După părerea majorității egiptologilor, Sfinxul, unul din cele mai stranii și misterioase monumente din lume, ar fi fost sculptat într-un singur bloc de stâncă în anul 2500 î.Ch., pe timpul­­ domniei faraonului Kefren, fiul lui Keops. Cu toate acestea, documentele scrise lipsesc­­ inscripții de orice fel sau simboluri care să ateste existența unei legături între eni­gmatica statuie și domnia lui Kefren. Ipoteza despre care vorbim se datorește faptului ca blocul de stâncă în care a fost sculptat Sfinxul pare sa provină dintr-o carieră de piatră de unde se știe că au fost tăiate și transportate­­ blocurile din care s-au construit Piramidele Aceasta este întrebarea la care în­cearcă să răspundă Hideaki Matsuoka, profesor la Universitatea de agrono­mie și tehnologie din Tokyo Ёi a­ studiat și studiază încă mecanismul prin care o plantă transmite frunze­lor sale un semnal atunc când sunt în pericol de a fi atacate de insecte sau microorganisme patogene Plantele dispun de un mecanism de comunicare internă asemănător sistemului nervos Pornind de la o cultură de orez, Matsuoka a studiat acțiunea genei de chitinasă asupra microorganismelor Înserând un electron fin de-a latul membranei celulare a constatat că plecând de la un potențial impus de 300 milivolți, calciul circulă din exterior către inte­rior și că injectân­­du-l în celulă aces­ta stimulează gena chitinasei Calciul pare să constituie mijlocul prin care semnalul electric induce a­­părarea celulei. în sistemul nervos al animalelor, acest semnal se transmi­te grație unei sub­stanțe chimice Plantele par să fie, din acest punct de vedere, asemănătoare animalelor. (S S.) de bătrân este Mai există însă și,o altă ipoteză: conform acesteia, data sculptării Sfinxului ar putea fi în jurul anului 10000 Î.Ch.­ Autorul acestei ipoteze este un astronom, Piazzi Smith, care consideră că Sfinxul ar fi fost ridicat în această poziție pentru a privi mereu spre locul în care avea să răsară Soarele în semnul Leului, aceasta în vremea marilor ploi torențiale și inundații care au afectat Egiptul și întreaga zonă acum 12 mii de ani. Și ale căror urme se „văd" de altfel și astăzi pe Sfinx - dovadă, dupa­ părerea geologului Robert Schoch, a corectitudinii ipotezei lui Smith... MD.), Au plantele un sistem nervos? @ ,3 в Napster nu renunță la­­ muzică Napster Inc., compania care are­­ deschis pe Internet situl Napster, de unde fiecare iubitor de muzică în format mp3 își poate copia melodia preferată, deși este atacată de unele case de discuri care se văd atacate la buzunare, a găsit formula de a nu renunța la muzică, parteneriatul online cu Edel Music AG, o casă de discuri independentă din Hamburg, Germania. Compania Napster a anunțat la începutul acestui prim an al secolului al XXI-lea că Edel Music AG a fost de acord ca înregistrările muzicale ale artiștilor editați de ei să poată fi copiate de internauții care apelează la Napster. In plus, nemții vor consilia Napsterul în legătură cu­­ artiștii, compozitori și interpreți, precum și cu casele de discuri.­­ Această înțelegere dintre Napster Inc . și casa de discuri germană nu pune la adăpost compania americană de atacul industriei muzicale. Ambele tabere­ așteaptă acum decizia celei de-a 9-a Curți de Apel americană în procesul inițiat în vara trecută. Acțiunea împotriva Napster va fi retrasă, spune un oficial din industria muzicală, în momentul în care Napster va pune la punct un sistem de distribuire a muzicii doar membrilor plătitori, pentru ca din acești bani să poată fi plătite drepturi de autor artiștilor ale căror melodii sunt copiate­­ de internauți de pe Napster. (й I Intel intră pe piața mp3 Celebra companie Intel Corp. vrea și ea să ofere muzică urechilor melomane și nu doar sumara melodie de cinci note din logo-ul publicitar de la Pentium III pe care o auzim și noi la televiziunile noastre comerciale. Cea mai mare firmă de chipset-uri din lume vrea acum, la început de mileniu, să intre și pe piața de consum a player-elor mp3, cu un­­ aparat care se numește Pocket Concert. Acest player portabil, cu ajutorul căruia oricine poate asculta oriunde muzică în format mp3, fără a mai fi legat de computer, este de mărimea unui pachet de cărți de joc și va fi expus la Târgul de Electronică pentru Consumatori de la Las Vegas pentru ca în februarie să fie accesibil și cumpărătorilor. Intel Pocket Concert Audio Player are o memorie de 128 Mb care poate înmagazina până la patru ore de muzică, de două ori mai multă decât puteau oferi aparatele MP3 existente până acum. Hacker-ul Coolio zice că e vinovat Fără nici o legătură cu un fost­­ cântăreț american de rap, Coolio este porecla pe Internet a unui hacker de 18 ani din orășelul american Ossipee,­­ pe nume Dennis Moran. El este cel care a atacat câteva companii americane folosind un computer și rețeaua Internet. Prima victimă a fost compania RSA Security Inc care avea­­ un sit numit rsa.com, cea de-a doua victim­ă fiind dare.com, un sit de luptă împotriva drogurilor care era conectat la Departamentul de Poliție din Los­­ Angeles. Moran va face pușcărie un an de zile și va trebui să plătească 5000 dolari firmelor păgubite. Culmea e că puștiul a declarat că se consideră vinovat, iar pedeapsa „este corectă pentru delictele pe care le-am comis". Bine educat și înțelegător cu judecătorul, hacker-ul mai are la activ și alte pozne care au ieșit la iveală datorită dezvăluirilor acuzatorului în acest caz. Astfel s-a aflat că Moran, zis Coolio, a intrat și pe siturile a patru baze militare americane, trei ale Infanteriei și una a Aviației, unde, spărgând codurile de securitate, el ar fi putut avea acces la documente secrete. Totuși, acuzatorul a declarat că el n-a ajuns la nici un dosar secret, o afirmație liniștitoare care nu a vrut să îngreueze situația tânărului hacker, în viitor, cine știe, un posibil colaborator al unor servicii militare­­ interesate de informaticien cărora le merge mintea. (GEORGE VADIM CUȘNARENCI

Next