Magazin, ianuarie-iunie 2009 (Anul 52, nr. 1-25)

2009-01-15 / nr. 2

I 2 m­agazin Starea de veghe Ne scriu cititorii ACCELERATORUL DE PARTICULE Vom puncta, în continuare, câte­va observații filosofice tratate de noi pe larg în cartea „Psihologie cosmi­că” pentru a dovedi că premisele ex­perimentului LHC sunt incerte. O primă observație se referă la postulatul inerției, potrivit căruia, pentru a se schimba dinamica unui corp, trebuie să intervină factori cauzali, respectiv­­ să-i ciocnească un alt corp care să-i preia sau să-i cedeze din viteza sa. De exemplu, un asteroroid (planetă, stea...) care se rotește în jurul Soarelui și înconjoară axa galaxiei împreună cu planetele sistemului solar... nu poate accelera fără să fie împins de un alt astru mai rapid și mai mare decât el. Invers, dacă aștri se ciocnesc venind din di­recții opuse, vitezele lor se reduc, masele se fărâmi­țează... Intr-adevăr, datorită inerției, rotirea aștrilor ce alcătuiesc Universul este eternă. în acest sens este eronată afirmația adepților teoriei Big-Bang-ului că Universul s-a născut acum 15 miliarde de ani dintr-o explozie­­ înainte de care n-a mai existat nimic. Ori, prin negarea existenței aș­trilor în mișcare înaintea oricărei explozii se ignoră legea inerției și obiectivitatea infi­nității lumii. Exploziile ce au avut loc în Univers, nu s-au produs de la sine. Au fost cauzate de acumulările de particule și ciocnirile dintre aștri, derulate fără întrerupere de-a lungul timpului infinit. Filosoful român Vasile Conta a descris magistral acest fenomen în „Teoria ondulației universale”. De altfel, ultimele descoperiri astronomice au pus în evidență existența unor schimbări­­ fiice soldate cu moartea unor stele și nașterea altora noi. Aceste adevă­ruri au fost revelate în textele biblice consacrate „Genezei” și „Apocalip­­sei”. A doua observație privește legea conservării materiei și energiei cor­purilor care se ciocnesc. Inițiatorii experimentului LHC au ignorat a­­ceasta lege, pretinzând că se poate accelera viteza protonilor prin aglo­merarea și ciocnirea lor în canalul acceleratorului. Această presupunere este infirmată de legile mecanicii po­trivit cărora cchiziționarea nu cau­zează creșterea masei sau energiei corpurilor care se ciocnesc venind din direcții opuse. De exemplu, cioc­nirea a două vehicule care se depla­sează din direcții opuse, se soldează cu turtirea tablei și chiar a caroseriei, aruncarea unor bucăți cu viteze dimi­nuate... Situația s-a repetat și în cazul desprinderii Lunii și plasării ei pe o circumferință ca satelit al Terrei. Dacă am totaliza masele și energiile celor 10 sateliți ai Terrei creați prin ciocnire am constata, potrivit legii conservării, că mărimile maselor și energiilor Pă­mântului și asterozoidului agresor existente înainte de coliziune au rămas nes­chimbate. Revenind la protonii din accelerator, direcționați cu ajutorul unor magneți pentru a se ciocni venind din sens opus, precizăm că ei nu-și pot schimba vite­za. Ca și corpurile mențio­nate mai sus, vitezele lor se diminuează în urma colizionării. Nici câmpurile create de cei 5000 de magneți cu care sunt căptușiți pe­reții tunelului nu-i pot accelera pentru simplul motiv că vitezele particulelor electrice care creează câmplul mag­netic nu sunt mai mari decât vitezele protonilor. Mai mult, statutul protonului de particulă elementară (simplă, necom­­pusă), îi conferă stabilitate în specifi­citate. Ei rămân neschimbați, viteza cu care se deplasează este o caracte­ristică eternă a naturii lor. Aceeași re­marcă o putem face și despre oricare altă particulă elementara cunoscută sau care va fi descoperită în viitor. Fotonii bunăoară, nu pot fi încetiniți, accelerați sau opriți. Numai ceea ce este compus (atomi, corpuri, aștri), își poate divide masa și energia, în con­dițiile dictate de legea conservării. O ultimă observație privește ipo­teza eisteineanâ, a unității celor 3 forme de energie ale Universului: fotonicâ, electrică și calorică. Se por­nește de la premisa incertă că parti­cula primară intră în compoziția tutu­ror felurilor de energie. Altfel spus, se pretinde că toate formele de ener­gie ar avea ca suport comun particula primară „divină”. (De aici și obiec­tivul LHC-ului de­ a o descoperi). Dar, această ipoteză, este contrazisă de „legea amestecurilor”, semnalată de M. Eminescu în urmă cu un secol. Potrivit acestei legi, creșterea varian­telor rezultate din amestec este pro­porțională cu numărul elementelor amestecate. (Din amestecul a 2 ele­mente diferite rezultă 4 variante, din 3-9; din 4-16; ș.a.m.d.). Deci, numă­rul variantelor rezultate din amestec este fix. Dacă inițial ar fi existat un singur fel de particule elementare (adică dacă ele ar fi identice, nedife­rențiate), nu s-ar fi putut crea corpuri compuse variate. Acesta este cazul protonilor, par­ticule simple, care au un fel propriu de a fi. Ei nu se pot transforma în fotoni („bosoni...”?), oricât de mult i-am „aglomera”, fiindcă felul de a fi este ireductibil, etern. Se știe că par­ticulele electrice se deplasează sărind de pe elipsa unui atom pe elipsa altui atom, circulă prin conductori situați pe Terra și se rotesc împreună cu ei în jurul Soarelui... Fotonii dim­potrivă, se deplasează autonom, fără să fie integrați în rotirea axială a Pă­mântului. La fel de diferită este și mișcarea calorică a microparticulelor compuse, marcată prin dispersia con­tinuă în toate direcțiile. Ea e auto­nomă față de gravitația dată de învâr­tirea Pământului în jurul axei. Se deplasează în toate direcțiile. Astfel, unitatea formelor de ener­gie nu se realizează genetic, prin dez­voltarea lor dintr-un singur fel de particulă. Stabilitatea formelor de energie este dictată de autoritatea le­gilor ce guvernează nașterea de cor­puri compuse și moartea lor prin des­compunere - fenomen repetat ciclic din eternitate. în concluzie, unitatea și eterni­tatea Universului nu pot fi studiate, numai prin metode fizicase, ci și prin metode filosofice, dar mai ales prin cele religioase, fiindcă esența exis­tenței constă din autoritatea absoluta a legilor prin care Dumnezeu guver­nează lumea. LIVIU FILIMON un experiment apocaliptic!?!) д ^ц.ц.Н.'И'^. Așa cum am promis, continuăm publicarea unor cuvinte pe care le întâlnim adesea pronunțate sau scrise greșit, arătând totoată și forma lor corectă. Așadar trebuie să spunem și să scriem: - precept nu „percept” - măceașă nu „măceșă” - spicher nu „șpicher” - stres nu „stres" - întreprindere nu „întreprindere” - mușchetar nu „mușchetar” - pitorească nu „pitorescă” - compatrioată nu „compatriotă" - demagogă nu „demagoagă” - antedata nu „antidata” Э - dizenterie nu „dezinterie” 3 - cromozom nu „cromozon”­­ - vilegiatură nu „vilegiatură" - - dugheană nu „dughiană” - gheară nu „ghiară" - gheară nu „ghiară” - ocheadă nu „ochiadă” - confort nu „comfort” - zmeu nu „smeu”. (I.S.) (D O­CD CD "S ) Nr. 2 (2668) din 15 ianuarie 2009 oate, dacă oamenii de știință vor conti­nua să exploreze cu pasiune și curiozi­tate, acele „lumini mici” pe care le vedem, noapte de noapte, și pe care poeții le-au considerat o „lume rece” dar nemuritoare. Descoperirile celor care n-au pregetat să creadă în misterele Universului au dus la multe, foarte multe răspunsuri date întrebărilor de tot felul. Mai nou, folosind performanțele telescopului francez COROT, o echipă de astronomi a reușit, după ce a studiat lumina primită de la trei stele foarte îndepărtate, să înțeleagă sunetele ce pot fi auzite în interiorul acestora. Metoda folosită de oamenii de știință a dat rezultate excelente și atunci când au folosit-o pentru a deduce structura materiei din interiorul Soarelui. Așadar, nu le-a fost prea străină tehnologia când au hotărât să de­tecteze și „muzica stelelor”. S-au oprit doar la trei din mulțimea de stele. Metoda poartă numele de seismologie stelară. Dar despre ce poate fi vorba? Se știe că sunetele nu se propagă prin spațiu interstelar ci suprafața stelelor emite către noi, cei de pe Pământ, un spectru de frecvențe ale luminii. Dacă steaua s-ar apropia de planeta Pământ, acest spectru ar fi deplasat spre acea parte ce apare colorată în roșu. Prin măsurători precise făcute la acest spectrul de emisie al stelei luată în cercetare, și la variația lui în timp, astronomii au putut observa că el os­cilează când se deplasează dinspre roșu spre al­bastru. Ei au interpretat această oscilație ca fiind Muzica stelelor ne va încânta sufletul, rezultatul vibrației ce se petrece la suprafața ste­lei. Asta înseamnă că steaua nici nu se apro­pie de noi și nici nu se îndepărtează. Așadar, este detectată doar lumina. Dar, după cum susțin cercetătorii în do­meniu, pot fi deduse și in­formații despre vibrația ma­teriei din stea, ceea ce produce acele sunete în stele, pe care ei le numesc „muzica stelelor”. Cum spuneam mai sus, această tehnică a fost folosită până acum, cu foarte mare succes, doar pentru Soare, creând în astrofizica acel domeniu propriu, cunoscut sub denumirea de astrologie stelară. Prin noua lor descoperire, oamenii de știință au reușit să producă pe calculator sunete ce ar co­respunde frecvențelor înregistrate de ei în in­teriorul stelelor explorate de la distanță. Cum va suna „muzica stelelor” atât de îndepărtate? Stelele „cântătoare” studiate se află la o distanță de apro­ximativ 200 de ani lumină. Detectând vibrația spectrului luminii de la aceste stele (spre roșu, apoi spre albastru și iar spre roșu), astronomii au putut deduce frecvența de vibrație a stelelor. Nu este o muzică adevărată ci niște sunete. Sunt necesare aceste noi date? Lumea științifică ce stu­diază Universul susține că fo­­losindu-se de aceste date, va putea afla informații preți­oase despre structura ma­teriei din interiorul aces­tor stele, așa cum s-au putut obține și studia da­te despre bătrânul Soare. Cum „muzica stelelor” nu va putea fi ascultată vreodată, vom rămâne me­reu cu aceeași uimire în privi­ri când o stea „cade” sau când un Luceafăr își „plimbă” nemurirea pe cer. Doar oamenii, cu imaginația lor, admirându-le eternitatea, vor putea pune pe note tăcerea lor. N. FLORIA Săptămânalul „Magazin” este editat de CASA EDITORIALĂ „MAGAZIN” S.R.L. înmatriculata la Oficiul Registrului Comerțului București sub nr. 1­40/2623/1991 din 8 mai 1991. Adresa: București sector 1, Piața sei Libere nr.1, cod. 013701.­Pre CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE: ECATERINA BÂTRÂNEANU - Președintă GEORGE CUȘNARENCU­­Administrator NICUȘOR DINCĂ - Administrator ISSN 0258-1523 REDACȚIA: Telefon: 021.317.89.64 Paul Ioan, Dorin Maran, Adrian-Nicolae Popescu, Gabriel Tudor, Irina Stoica, Ionel Cojocaru, Vasilica Margarita ECHIPA DE SERVICIU: Responsabil de număr: Gabriel Tudor Secretar de redacție: Gabriela Nițu PUBLICITATE: Tel./Fax: 021.317.89.66 DIFUZARE: Tel/Fax: 021.317.89.65 Nicușor Dinca (director)­­ 0722.625.622, Simion Ionescu FINANCIAR-CONTABIL: Natașa Munteanu Cont: B074 BACX 0000 0030 0016 0000 (LEI) B047 BACX 0000 0030 0016 0001 (USD) R020 BACX 0000 0030 0016 0002 (EURO) Unic­edit Țiriac Bank S.A. - Sucursala Panduri COLEGIUL DE REDACȚIE: # ECATERINA BATRÂNEANU Președintă a Consiliului de Administrație Tel­ Fax: 021.317.89.66; GEORGE CUȘNARENCU Redactor șef Tel: 021.317.89.63. DOREL DORIAN, ADRIAN HORJA, PAUL IOAN Cititorii din străinătate se pot abona prin Casa Editoriala „Magazin” S.R.L. Piața Presei Libere nr.l, sector 1, București, România Fax: 021.317.89.66 mm. j TEHNOREDACTARE COMPUTERIZATĂ: Redactorii semnatari ai articolelor publicate în revistă sunt direct răspunzători, material și penal, conform art. 205, 206 Cod penal, de exactitatea și corectitudinea celor relatate. Revista își declină orice responsabilitate. „MAGAZIN” Gabriela Nițu, Rodica Nițu Tiparul, INTACT S.A.J

Next