Magazin, iulie-decembrie 2010 (Anul 53, nr. 26-52)

2010-09-09 / nr. 36

Vrem să trăim peste 100 de ani? Probabil că majoritatea semenilor noștri n­-și doresc acest lucru chiar dacă, în linii mari, putem benefcia la o astfel de vârstă de o sănătate relativă. Ceea ce e greu de suportat e degradarea „estetică” care va avea un permanent impact deprimant, mai ales asupra persoanelor sensibile la acest capitol și pentru care oglinda devine un calvar. Pe de altă parte, puterile slăbesc, accentuându-ne suferința. F­rancisc Eugenie Blanchard, 114 ani, care trăiește în ul­tima vreme în casa ei de vacanță din Antile, a deve­nit noua deținătoare a re­cordului mondial de longevitate, du­pă decesul în mai a.c. al japonezei Kama Chinen, la aceeași vârstă. Re­cordul absolut e însă deținut de o altă franțuzoaică, Jeanne Calment, dece­dată în 1997 la 122 de ani, 5 luni și 14 zile! Studiul acestor cazuri extreme ar putea duce la descoperirea mecanis­melor biologice care asigură o astfel de longevitate. In unele cazuri, veri­ficarea vârstei poate deveni o proble­mă. De pildă, în insula Sumatra, o bătrână pretinde că are vârsta de 157 de ani, la care se adaugă cazul geor­­gienei Antista Khvidiavi (130 ani), documentele de identitate fiind pier­dute în ambele cazuri. Pentru a perfecta studiile legate de supercentenari, Institutul Național de studii demografice din Franța și Institutul Max-Planck s-au unit în ideea de a crea prima bază internațio­nală de date, la care participă 9 țări eu­ropene, Japonia, SUA, Canada și Australia. Sute de cazuri autentificate (persoane cu vârste de peste 110 ani) au fost recenzate. /­/ о Spectaiculu­i cimQrișterii ^magazin мм [UNK] [UNK]тм nu are limite Gene protectoare Până în anii 1990, oamenii de ști­ință presupuneau că există un orolo­giu intern care ne poate asigura o lon­gevitate maximă de 110 ani. După ce a fost descoperita existența supercen­­tenarilor, această frontieră teoretica a fost împinsă la 112, 113, 114 ani. Du­pă cazul Jeanne Calment, a fost evo­cată limita maximă de 125 de ani. Unele cercetări au scos în eviden­ța faptul că nu ar există o vârstă limi­tă. Altele au relevat faptul că între 40 și 80 de ani procentul de mortalitate e în creștere și că nu același lucru se întâmplă după 85 de ani, când oa­menii pot ajunge la peste 100 de ani, procentul de mortalitate fiind mai mic. O observație paradoxală, incredibilă. Monitorizarea unui număr de 20 de supercentenari (de către cercetăto­ri germani), care au atins vârsta de 115 ani, a avut ca obiectiv identifi­carea unor puncte comune. Cele mai multe erau femei a căror ascendența familială nu a fost neobișnuită din punct de vedere al longevității. Ma­joritatea dintre ele au avut puțini co­pii sau deloc. Nu au adoptat un regim alimentar special (vegetarian, hipo­­caloric...). Unele fumau, dar mode­rat. Pe de altă parte, tratamentele me­dicale moderne au avut un rol cru­cial. Aceste persoane au probabil ge­ne ale longevității cum ar fi, de pildă, APO­E. O genă polimorfă ce influ­ențează mortalitatea la vârste înain­tate. O echipă de cercetători de la Uni­versitatea Yeshiva din New York a studiat 500 de persoane care au ajuns la 95 și 112 ani și care adoptau un stil de viață nesănătos: fumători, gur­manzi (mulți supraponderali), având un nivel ridicat de colesterol.­­Aceste persoane ar fi protejate de gene care favorizează producția de colesterol „bun”.­ Cercetătorii germani, în co­laborare cu americani și francezi, lu­crează deja la elaborarea unei pilule de viață lungă pornind de la efectele genelor protectoare identificate. BLONDELE nu vor în septembrie 2002, un anunț oarecum picant, anecdotic, făcea senzație­­ în presă, cu o prevestire mai degrabă bizară: „Blondele vor dispărea în Finlanda, în jurul anului 2202” Firește că totul era o farsă și a fost relevat ca atare. Totuși, piatra fusese­­ aruncată, așa că a apărut și întrebarea dacă așa ceva chiar ar fi posibil. Iar unii oameni de știință au în­cercat să-i dea răspuns. Genele codante pentru părul blond sunt recesive. ele nu se exprimă decât dacă sunt transmise deo­potrivă de mamă și de tată­­ sunt de părere unii cer­cetători, inducând astfel ideea că imperativul enun­țat ar face genele „păr blond” vulnerabile, până la a fi înlocuite cu genele „păr brun”, care sunt do­minante. E absurd­­­ sus­țin alți cercetători, care in­vocă faptul că selecția na­turală este factorul deci­­­­siv: genele „condamnate ar fi cele ce-l împiedică pe purtătorul lor să se repro­ducă precum celelalte. De fapt, potrivit legii lui Hardy-Weinberg, frec­vența rămâne identică de-a lungul generațiilor, dacă nu apar influențe exterioare (presiune de selecție, mu­tații, flux genic) ori dacă o consecință a determinării duble-maternă și paternă - nu ar declanșa o maladie mortală. Astăzi, doar fluxul genic influen­țează trăsăturile popu­lațiilor. Departe de a dispă­rea, trăsăturile se vor a­­mesteca, pentru a îmbo­găți umanitatea cu formule inedite. Pe termen lung, tipurile fizice extreme riscă să se rarefieze, în caz de metisaj sistematic, însă pletele blonde nu vor dis­părea, atâta vreme cât ge­nele care le determină vor rămâne, efectiv, în rezervo­rul genetic mondial. (M.T.) Nr. 36 (2754) din 9 septembrie 2010 ■ ■ ■iii Grefă de fată: o nouă premieră Acum există în lume 12 persoane cu o fată nouă, 12 persoane care au avut fete desfigurate și o viață de calvar. Ultimul pacient operat, francezul Jerôme, era afectat de neurofibromatoză, o maladie genetică ce deformează fața. Intervenția ce a avut loc recent a fost efectuată de către profesorul francez Laurent Lantieri, un as mondial în chirurgia plastică și reconstructivă. în cazul lui Jérôme se poate vorbi de premieră mondială și asta datorită grefei de pleoape și a transferului integral al sistemului lacrimal, cu microsuturi de o finețe și precizie incredibile ale canalelor lacrimale. Mașină I zburătoare A fost realizată de societatea Terrafogia și omologată de administrația americană. Pe carosabil circulă cu aripile repliate, consumând în medie 7,85 litri de benzină la 100 de kilometri. După­ ce-și desface aripile pentru a-și lua zborul, poate atinge o vitează maximă de 185 km/h, autonomia de zbor fiind de 740 kilometri. Mașina va fi comercializată anul viitor la un preț de 194.000 de dolari (155.000 de euro), fiind așteptată cu înfrigurare de nenumărați clienți. J J J J­J Bacteriile intestinale reflectă alimentația noastră egimul alimentar al euro­penilor, din care nu lip­sesc produsele de tip fast-food, dulciurile etc., , are un efect negativ asu­pra florei intestinale. Tubul nostru digestiv e acoperit cu bacterii, foarte utile în procesul digestiv întrucât acestea favorizează producerea enzi­­melor necesare digestiei alimentelor. Pe de altă parte, împiedică coloniza­rea tubului digestiv cu microorganis­­ m J J J J J J J­ me „râu intenționate” care provoacă diverse afecțiuni. Majoritatea dintre ele sunt transmise fătului iar după naștere sunt furnizate de alimentație și mediu, populația de pnterobacterii evoluând de-a lungul vieții. Unii oameni de știință au emis ipoteza conform căreia modul de via­ță și de alimentație, exagerat de preo­cupările de igienă și aseptizare, pri­vează intestinele de bacteriile bene­fice, expunând populațiile la maladii aflate în plină expansiune în țările occidentale, alergii, inflamații ale in­testinelor sau reacții auto-imune. In ultimii ani, cercetătorii și-au intensificat studiile legate de entero­­bacterii. Un grup de medici de la Universitatea din Florența s-a arătat interesat de un studiu comparativ le­gat de enterobacteriile unor copii eu­ropeni și ale unor copii africani, care se hrănesc într-un mod apropiat de cel al populațiilor africane din urmă cu 10.000 de ani (la începuturile agri­culturii), hrana lor fiind bogată în cereale bogate în fibre și proteine de origine vegetală. Și asta în timp ce copiii europeni consumă multă car­ne, grăsimi, dulciuri. Bacteriile prezente au fost identi­ficate datorită ARN-ului fiecărei spe­cii de bacterii și analizate în urma decriptării ADN­-ului (studiile fiind­­ în curs de desfășurare), o primă con­cluzie generică referindu-se la faptul că masa bacteriilor benefice digestiei e net superioară celei din intestinele subiecților europeni, apărându-i de inflamații și infecții. Copiii africani, au mai relevat cercetătorii, pot digera ușor celuloza datorită unor bacterii care nu se regă­sesc în intestinele copiilor europeni. Medicii care până acum au subes­timat importanța bacteriilor intestinale sunt preocupați să pună la punct pilule probiotice care să îmbogățească flora intestinală a pacienților. Pentru a le asigura un simplu confort digestiv sau pentru evitarea sau vindecarea tulbu­rărilor cronice ale intestinelor. Pagină realizată de DORIN MĂRAN 3PWH

Next