Magazin, iulie-decembrie 2010 (Anul 53, nr. 26-52)
2010-09-09 / nr. 36
Vrem să trăim peste 100 de ani? Probabil că majoritatea semenilor noștri n-și doresc acest lucru chiar dacă, în linii mari, putem benefcia la o astfel de vârstă de o sănătate relativă. Ceea ce e greu de suportat e degradarea „estetică” care va avea un permanent impact deprimant, mai ales asupra persoanelor sensibile la acest capitol și pentru care oglinda devine un calvar. Pe de altă parte, puterile slăbesc, accentuându-ne suferința. Francisc Eugenie Blanchard, 114 ani, care trăiește în ultima vreme în casa ei de vacanță din Antile, a devenit noua deținătoare a recordului mondial de longevitate, după decesul în mai a.c. al japonezei Kama Chinen, la aceeași vârstă. Recordul absolut e însă deținut de o altă franțuzoaică, Jeanne Calment, decedată în 1997 la 122 de ani, 5 luni și 14 zile! Studiul acestor cazuri extreme ar putea duce la descoperirea mecanismelor biologice care asigură o astfel de longevitate. In unele cazuri, verificarea vârstei poate deveni o problemă. De pildă, în insula Sumatra, o bătrână pretinde că are vârsta de 157 de ani, la care se adaugă cazul georgienei Antista Khvidiavi (130 ani), documentele de identitate fiind pierdute în ambele cazuri. Pentru a perfecta studiile legate de supercentenari, Institutul Național de studii demografice din Franța și Institutul Max-Planck s-au unit în ideea de a crea prima bază internațională de date, la care participă 9 țări europene, Japonia, SUA, Canada și Australia. Sute de cazuri autentificate (persoane cu vârste de peste 110 ani) au fost recenzate. // о Spectaicului cimQrișterii ^magazin мм [UNK] [UNK]тм nu are limite Gene protectoare Până în anii 1990, oamenii de știință presupuneau că există un orologiu intern care ne poate asigura o longevitate maximă de 110 ani. După ce a fost descoperita existența supercentenarilor, această frontieră teoretica a fost împinsă la 112, 113, 114 ani. După cazul Jeanne Calment, a fost evocată limita maximă de 125 de ani. Unele cercetări au scos în evidența faptul că nu ar există o vârstă limită. Altele au relevat faptul că între 40 și 80 de ani procentul de mortalitate e în creștere și că nu același lucru se întâmplă după 85 de ani, când oamenii pot ajunge la peste 100 de ani, procentul de mortalitate fiind mai mic. O observație paradoxală, incredibilă. Monitorizarea unui număr de 20 de supercentenari (de către cercetători germani), care au atins vârsta de 115 ani, a avut ca obiectiv identificarea unor puncte comune. Cele mai multe erau femei a căror ascendența familială nu a fost neobișnuită din punct de vedere al longevității. Majoritatea dintre ele au avut puțini copii sau deloc. Nu au adoptat un regim alimentar special (vegetarian, hipocaloric...). Unele fumau, dar moderat. Pe de altă parte, tratamentele medicale moderne au avut un rol crucial. Aceste persoane au probabil gene ale longevității cum ar fi, de pildă, APOE. O genă polimorfă ce influențează mortalitatea la vârste înaintate. O echipă de cercetători de la Universitatea Yeshiva din New York a studiat 500 de persoane care au ajuns la 95 și 112 ani și care adoptau un stil de viață nesănătos: fumători, gurmanzi (mulți supraponderali), având un nivel ridicat de colesterol.Aceste persoane ar fi protejate de gene care favorizează producția de colesterol „bun”. Cercetătorii germani, în colaborare cu americani și francezi, lucrează deja la elaborarea unei pilule de viață lungă pornind de la efectele genelor protectoare identificate. BLONDELE nu vor în septembrie 2002, un anunț oarecum picant, anecdotic, făcea senzație în presă, cu o prevestire mai degrabă bizară: „Blondele vor dispărea în Finlanda, în jurul anului 2202” Firește că totul era o farsă și a fost relevat ca atare. Totuși, piatra fusese aruncată, așa că a apărut și întrebarea dacă așa ceva chiar ar fi posibil. Iar unii oameni de știință au încercat să-i dea răspuns. Genele codante pentru părul blond sunt recesive. ele nu se exprimă decât dacă sunt transmise deopotrivă de mamă și de tată sunt de părere unii cercetători, inducând astfel ideea că imperativul enunțat ar face genele „păr blond” vulnerabile, până la a fi înlocuite cu genele „păr brun”, care sunt dominante. E absurd susțin alți cercetători, care invocă faptul că selecția naturală este factorul decisiv: genele „condamnate ar fi cele ce-l împiedică pe purtătorul lor să se reproducă precum celelalte. De fapt, potrivit legii lui Hardy-Weinberg, frecvența rămâne identică de-a lungul generațiilor, dacă nu apar influențe exterioare (presiune de selecție, mutații, flux genic) ori dacă o consecință a determinării duble-maternă și paternă - nu ar declanșa o maladie mortală. Astăzi, doar fluxul genic influențează trăsăturile populațiilor. Departe de a dispărea, trăsăturile se vor amesteca, pentru a îmbogăți umanitatea cu formule inedite. Pe termen lung, tipurile fizice extreme riscă să se rarefieze, în caz de metisaj sistematic, însă pletele blonde nu vor dispărea, atâta vreme cât genele care le determină vor rămâne, efectiv, în rezervorul genetic mondial. (M.T.) Nr. 36 (2754) din 9 septembrie 2010 ■ ■ ■iii Grefă de fată: o nouă premieră Acum există în lume 12 persoane cu o fată nouă, 12 persoane care au avut fete desfigurate și o viață de calvar. Ultimul pacient operat, francezul Jerôme, era afectat de neurofibromatoză, o maladie genetică ce deformează fața. Intervenția ce a avut loc recent a fost efectuată de către profesorul francez Laurent Lantieri, un as mondial în chirurgia plastică și reconstructivă. în cazul lui Jérôme se poate vorbi de premieră mondială și asta datorită grefei de pleoape și a transferului integral al sistemului lacrimal, cu microsuturi de o finețe și precizie incredibile ale canalelor lacrimale. Mașină I zburătoare A fost realizată de societatea Terrafogia și omologată de administrația americană. Pe carosabil circulă cu aripile repliate, consumând în medie 7,85 litri de benzină la 100 de kilometri. După ce-și desface aripile pentru a-și lua zborul, poate atinge o vitează maximă de 185 km/h, autonomia de zbor fiind de 740 kilometri. Mașina va fi comercializată anul viitor la un preț de 194.000 de dolari (155.000 de euro), fiind așteptată cu înfrigurare de nenumărați clienți. J J J JJ Bacteriile intestinale reflectă alimentația noastră egimul alimentar al europenilor, din care nu lipsesc produsele de tip fast-food, dulciurile etc., , are un efect negativ asupra florei intestinale. Tubul nostru digestiv e acoperit cu bacterii, foarte utile în procesul digestiv întrucât acestea favorizează producerea enzimelor necesare digestiei alimentelor. Pe de altă parte, împiedică colonizarea tubului digestiv cu microorganis m J J J J J J J me „râu intenționate” care provoacă diverse afecțiuni. Majoritatea dintre ele sunt transmise fătului iar după naștere sunt furnizate de alimentație și mediu, populația de pnterobacterii evoluând de-a lungul vieții. Unii oameni de știință au emis ipoteza conform căreia modul de viață și de alimentație, exagerat de preocupările de igienă și aseptizare, privează intestinele de bacteriile benefice, expunând populațiile la maladii aflate în plină expansiune în țările occidentale, alergii, inflamații ale intestinelor sau reacții auto-imune. In ultimii ani, cercetătorii și-au intensificat studiile legate de enterobacterii. Un grup de medici de la Universitatea din Florența s-a arătat interesat de un studiu comparativ legat de enterobacteriile unor copii europeni și ale unor copii africani, care se hrănesc într-un mod apropiat de cel al populațiilor africane din urmă cu 10.000 de ani (la începuturile agriculturii), hrana lor fiind bogată în cereale bogate în fibre și proteine de origine vegetală. Și asta în timp ce copiii europeni consumă multă carne, grăsimi, dulciuri. Bacteriile prezente au fost identificate datorită ARN-ului fiecărei specii de bacterii și analizate în urma decriptării ADN-ului (studiile fiind în curs de desfășurare), o primă concluzie generică referindu-se la faptul că masa bacteriilor benefice digestiei e net superioară celei din intestinele subiecților europeni, apărându-i de inflamații și infecții. Copiii africani, au mai relevat cercetătorii, pot digera ușor celuloza datorită unor bacterii care nu se regăsesc în intestinele copiilor europeni. Medicii care până acum au subestimat importanța bacteriilor intestinale sunt preocupați să pună la punct pilule probiotice care să îmbogățească flora intestinală a pacienților. Pentru a le asigura un simplu confort digestiv sau pentru evitarea sau vindecarea tulburărilor cronice ale intestinelor. Pagină realizată de DORIN MĂRAN 3PWH