Magazin, ianuarie-iunie 2014 (Anul 57, nr. 1-26)
2014-01-09 / nr. 1-2
Spectacolul ci moișterii 1 [UNK] [UNK]0&2 [UNK]O Hrană proaspătă nebună ATA OA se Plătește \l l\ X l\ să trimită pe -i- ’ 4 \-Vil \.Sună semințe de creson, busuioc, floarea soarelui și de napi, depuse pe un substrat de hârtie-filtru îmbibat cu apa și substanțe nutritive introdus în interiorul unei minifere care va fi depusă pe suprafața lunară de un modul cu o greutate de un kilogram; în condițiile lunare reproduse în laborator, sub influența razelor de soare, semințele au germinat în timp de 5-10 zile. Misiunea spațială va avea loc în 2015 în cadrul proiectului comercial Moon Expres Lander. Dacă experimentul va avea aceleași rezultate ca cele din laborator, vor fi expediate pe Lună minifere care vor conține o gamă largă de specii de semințe de legume. Astfel va putea fi determinată posibilitatea cultivării acestora de către viitorii astronauți-colonizatori într-o bază lunară. Succesul din laborator nu reprezintă o garanție a germinației și a dezvoltării plantelor al căror material genetic poate fi afectat de radiații, simularea acestora nefind concludentă Dacă experimentele vor confirma speranțele cercetătorilor americani, s-ar putu renunța la proiectul producerii de hrană hoplizată destinată astronauților din viitoarea bază lunară. A ub efectul unui rar fenomen meteorologic (produs în condiții de frig) denumit inversiune termică, această formațiune geologică s-a umplut la sfârșitul anului de ceață densă, oferind un spectacol impresionant, incredibil, care poate apărea în canion o dată sau de două ori pe an, dar pe porțiuni mici. Și asta ca urmare a încălzirii straturilor de aer superioare care se comprimă, acumulându-se sub cele calde, împiedicând amestecul aerului rece cu cel cald și dispersia ceței. Producerea fenomenului este asociată unor condiții suplimentare: vânturi ușoare, nopți lungi și un cer senin. Vânturile împiedică aerul mai cald să se amestece cu cel rece, cerul deschis (dar mai ales frigul nocturn) favorizează accentuarea procesului de răcire a aerului din adâncul canionului, iar nopțile lungi asigură perioada necesară de producere a fenomenului. Nr. 1-2 (2926) din 9 ianuarie 2014 în afara Sistemului , telescoapele terestre și spațiale scrutează neîncetat Universul pentru a-i dezlega misterele, pentru a depista planete locuibile sau doar prezența apei, mediul propice dezvoltării unor forme de viață. Recentele studii ale unor date furnizate de telescopul spațial american Hubble au pus în evidență existența a 5 planete P J| II* * din afara sistemului nostru solar ЛIII ș exoplanete — și prezența apei în ........... ■ atmosfera acestora. Astrele gazoase, denumite „Planetele Jupiter calde”, orbitează aproape de stelele lor și au aproximativ mărimea lui Jupiter. Condițiile de mediu ale exoplanetelor sunt extreme, excluzând posibilitatea existenței unor forme de viață. Dar atmosfera lor conține apă, ceea ce acreditează ipoteza existenței unor forme de viață elementare. Au mai fost primite în ultimii ani semnale care sugerau existența apei în atmosfera unor exoplanete dar acestea nu au fost concludente, probabil din cauza atenuării sau distorsionării lor de praful cosmic. De această dată, semnalele au fost clare. Studiul exoplanetelor, care nu pot fi observate direct sau fotografiate întrucât se află la distanțe mult prea mari, e extrem de dificil. Dar evaluările în ceea ce privește mărimea lor, compoziția atmosferei, sunt accesibile. Hubble va monitoriza în continuare atmosfera celor 5 exoplanete care ar putea adăposti forme de viață. In decembri 2013, o australiancă pasionată de acvaristică a observat între ape, la mică adâncime, în timp ce pescuia în apropiere de coastele statului Queesland, o meduză ciudată, o specie nemaiîntâlnită, pe care a reușit s-o captureze cu o plasă, eliminând pericolul de a intra în contact cu această creatură toxică. Avea o lungime de aproximativ 60 de centimetri și era cea mai mare meduză pe care a observat-o în apele australiene. Captura a ajuns în final în acvariul Under Water World din Moobodaba unde a fost studiată de specialiști. Aceștia nu a putut însă identifica specia. Au ajuns, printre altele, la concluzia că veninul ei era letal. La un moment dat, unul dintre ei și-a amintit de un biolog american care a capturat în aceeași zonă a Pacificului, în urmă cu mai bine de un veac, o meduză nemaiîntâlnită pe care a descris-o și a desenat-o, documentele figurând în analele acvariului. Stupoare! Era vorba de aceeași specie considerată dispărută. Cum a fost posibil ca timp de un veac să nu fi fost observat nici un exemplar? Care e numărul populației? Speranța de viață? Care sunt locurile în care se ascunde? întrebări obsedante pentru specialiști care continuă să studieze exemplarul întreținând speranța că vor fi capturate noi exemplare. O nouă meduză ucigași capturată după 100 de ani BîiuiuIuU шл flul II ai cujulifJn1iilü1 Un grup de cercetători australieni de la Universitatea Nouvelle-Galles a studiat comportamentul unui pește fără solzi, bizar (specia Alticus arnoldorum) din insula tropicală Guam, arhipelagul Mariane, Pacific. Acesta prezintă două particularități distincte: are capacitatea excepțională de a se camufla, de a-și schimba culoarea (culorile) pielii „împrumutând-o” pe cea a mediului în care trăiește în anumite perioade, iar pe de altă parte, de a adaptându-se fără probleme, pe uscat unde preferă solul pietros din zona litoralului. Cele mai multe exemplare observate aveau aproximativ aceleași culori cu cele ale pământului și pietrelor, un atu formidabil în condițiile în care în preajma sa se află prădători. Pentru a verifica eficacitatea acestui atu, cercetătorii au recurs la copii din silicon. Unele aveau culori diferite de cele ale solului, altele aveau culorile acestuia. Ambele tipuri de sosii au fost plasate pe terenul arid și pe nisipul țărmului, în zone în care își făceau des prezența prădătorii (păsări, reptile, crabi...). Rezultatul experimentului a fost cel scontat: toți peștii falși de pe nisip au fost atacați, în timp ce „congenerii” de pe terenul arid au fost neatinși timp de o săptămână, cât a durat experimentul. Peștii vor fi supuși, în laborator, unor investigații complexe pentru a se determina mecanismele biologice care îi permit să se camufleze într-un timp scurt și cele care îi asigură adaptarea în mediul terestru. ■ Brățara de „foc” Un tânăr cercetător de la Massachussetts Institute of Technology a inventat o brățară capabilă să încălzească o parte a mâinii prin mici impulsuri electrice ce produc descărcări de căldură care dau senzația încălzirii întregului corp. Un dispozitiv care ne duce cu gândul la sticla cu apă fierbinte vârâtă sub plapumă la nivelul tălpilor. A fost asigurat și efectul invers, al răcirii corpului pe vreme caniculară; în plus, brățara măsoară permanent temperaturile corporale și cele ambientale. Amprente feminine în grote șul aparțin cunoscutele „amprente negative” ale degetelor care apar pe pereții unor grote ornamentate din Paleolitic. O echipă de paleontologi de la Universitatea din Pennsylvania a studiat un număr de 32 de amprente din grote aflate pe teritoriul Spaniei și Franței (rezultate prin lipirea degetelor răsfirate pe rocă și răspândirea unui pigment lichid) pentru a afla cărui sex aparțin. Singura cale identificată a fost utilizarea unui algoritm care pune în evidență raportul dintre lungimea indexului și a inelarului, raport care indică sexul indivizilor. în cazul femeilor, lungimea indexului ar fi influențată de nivelul de estrogeni, iar în cazul bărbatului, al inelarului, de nivelul de testoteron. S-a ajuns astfel la concluzia că 75% dintre palmele preistorice aparțineau femeilor. Studii pe baza unor algoritmi au mai fost efectuate din 2006, dar niciodată cu rezultate de o precizie absolută. Ligament redescoperit O echipă de ortopezi belgieni care făcea disecții de mare finețe, au identificat pare de necrezut, un ligament al genunchilor care fusese menționat în 1889 de un chirurg francez și care, de atunci, un alt mare semn de stupefacție, a fost complet uitat, rămânând în anonimat până în urmă cu două luni. Ligamentul anterolateral are o lungime de 4,5 centimetri când genunchii sunt în semi-flexiune, și 3,8 centimetri cât sunt în extensie. Este studiat în diferite ipostaze ale mișcării genunchilor, rolul său fiind cu siguranță important în asigurarea stabilității în timpul răsucirii genunchilor. Pagină realizată de DORIN MĂRAN