Magazin, iulie-decembrie 2015 (Anul 58, nr. 26-52)

2015-11-26 / nr. 47

SĂPTĂMÂNAL CULTURAL - ȘTIINȚIFIC INDEPENDENT ■ A nuri de folos nimănui înseamnă a fi mort printre cei vii. Goethe ■ Un prieten adevărat nu poate fi cumpărat, dar poate fi vândut Montesquieu Viata ne - ar putea­­i adusă de pe Pământ? în secolul trecut se vorbea despre posibilitatea ca marțienii să fi populat Pământul înainte de extincția Planetei Roșii. Prin analogie, acum, pământenii visează la popularea altor planete locuibile or ne­locuite, înainte ca sistemul nostru solar să dispară. Numai că, o dată cu ideea misiunilor umane pe Marte, se pomenește pericolul infectării cu microbi tereștri a Planetei Roșii. S­e spune că populația Americii a fost distrusa în proporție de 90 la sută din cauza bolilor infecțioase aduse de pri­mii conchistadori spanioli, începând cu 1492. Pare curios, dar acum, după ce eu­foria anunțului NASA că pe Marte există apă a mai trecut și după publicarea unui raport NASA care declară că sunt posibile călătoriile umane pe Marte într-un viitor apropiat, 2025- 2030, pomenesc specialiștii, un alt pericol, de data asta nu privind sănătatea cosmonau­ților trimiși spre Marte, ci chiar „sănătatea” Planetei Roșii. Cu alte cuvinte, cercetătorii vorbesc despre pericolul ca planeta vecină să fie infectată cu microbi tereștri aduși de echipamentul NASA pe solul marțian. Microbi pământești sau marțieni? Această posibilitate este recunoscută și de cercetătorii de la NASA care se tem că laboratorul robotizat Curiosity, care a costat un miliard de dolari, ar putea contamina pla­neta Marte cu microbi tereștri. „Curiosity nu a fost conceput pentru a poposi în locuri care ar putea adăposti viață microbiană”, explica recent Michael Meyer, cercetător în cadrul programului de explorare marțiană de la NASA. „Pentru astfel de situații, avem nevoie de un grad ridicat de curățenie”. La originea a­­cestei dileme stă o decizie mai veche a NASA care a ridicat nivelul de igienă al tuturor ma­terialelor care ar putea intra în contact cu me­diile umede susceptibile de a adăposti even­tuale forme de viață marțiană. Frustrarea NASA este cu atât mai mare cu cât ea a descoperit că prezența apei lichide pe Marte nu este de domeniul trecutului îndepărtat, ci este o pre­zență actuală pe planetă. Existența unor râuri de saramură pe Marte a fost anunțul care a revoluționat înțelegerea Planetei Roșii și a alimentat speranța nu doar a descoperirii de forme de viață, ci și a unor prețioase resurse vitale pentru exploatarea umană. Misiunea Curiosity, care s-a așezat pe solul marțian în 2012, a fost aceea de a colecta mostre de sol și de rocă, dar nicidecum de a se apropia de canalele umede care apar pe anumite pante ale planetei. De-abia dacă va ajunge vreodată în acele zone, lucru greu de crezut, ar apărea problema curățeniei, teama că microbii tereștri existenți pe robot ar putea infesta Planeta Roșie. în privința microbilor, există și o parte bună a lucrurilor: dacă nu există nici o formă de viață pe Marte, atunci microbii tereștri ar putea popula planeta cu forme de viață teres­tră, ceea ce n-ar fi rău deloc. Dacă în apa să­rată descoperită recent ar exista deja forme de viață, atunci ele s-ar contopi cu microbii te­reștri și nimeni nu știe ce ar ieși din această „supă”. Problema curățeniei robotului Curio­sity este că propriii microbi ar putea infesta solul marțian și formele de viață care ar putea fi descoperite pe Marte n-ar fi decât forme de viață terestre! Asta ar presupune că eventualii microbi aduși de Curiosity pe Marte nu ar fi fost distruși de frigul cosmic în timpul călă­toriei de doi ani, ceea ce e greu de închipuit. Asta ar însemna că virușii rezistă și cosmosul este, la rândul lui infestat de microbii tereștri! In mod normal, chiar dacă ar fi scăpat acțiunii de sterilizare de dinaintea lansării, robotul Curiosity, nu ar avea ca microbi să aducă pe Marte, el fiind „sterilizat” de frigul vidului cosmic. Discuțiile par, astfel, caduce, dar rămân aprinse. Viking, sonda trimisă pe Marte de NASA în urmă cu 40 de ani era per­fect sterilă, „dar misiunile următoare”, spune Dr. Catherine Conley, șefa biroului de Protec­ție Planetară de la NASA, responsabilă cu prevenirea contaminării între Terra și alte pla­nete, „nu s-au mai supus unor astfel de exi­gențe”. „N-am vrea să se vorbească despre noi ca despre specia umană care s-a dus pe altă planetă și a distrus orice formă de viață de acolo”, explică Jorge Vago, cercetător, membru al proiectului ExoMars al Agenției Spațiale Europene (ESA) Nu s-a găsit un leac împotriva cancerului, pe Pământ, dar ESA, NASA și alte agenții spațiale se supun re­gulilor unui tratat internațional care prevede „evitarea oricăror contaminări dăunătoare” în timpul explorărilor spațiale! Nu că le-ar păsa pământenilor de viața de pe alte planete explorate, cum nu le-a păsat nici conchista­dorilor spanioli ajunși în Lumea Nouă, dar problema care se pune este cea a descoperi­rilor eronate. „Vrem să eliminăm bacteriile de pe acești roboți pentru a evita să descoperim viață pe Marte pentru ca apoi să constatăm că­­sunt doar propriile noastre amprente”, spune Conley. Atunci de ce n-a sterilizat NASA ro­boții marțieni? Costa prea mult? Explicația vine de la Jim Watzin, director al programului de explorare marțiană al NASA care se justi­fică: „Prezența apei pe suprafața lui Marte nu era confirmată la acea vreme”. „Curiosity a fost conceput pentru a continua cercetările care arătau că Marte a avut rezerve acvatice importante în trecutul îndepărtat, dar nu și în zilele noastre”, a mai explicat cercetătorul. Viața, la doi pași de Curiosity Deci, este posibil ca pământenii să fi dus viața pe Marte? Răspunsul pare pozitiv, deși poate fantasmagoric. Să ne amintim: pămân­tenii explorează Marte de doar aproape 50 de ani, mai exact din 1971, când stația sovietică Mars­e s-a prăbușit pe Planeta Roșie. Viață pe Marte poate exista cu certitudine din acel an. Rămâne o constatare: în condițiile dificile de pe Marte, microbii ar fi trebuit să dispară în câțiva ani. Și cu toate acestea, se presupu­ne că unii dintre aceștia nu doar că au supra­viețuit, dar s-au și dezvoltat. Unde s-ar putea afla aceștia, dacă s-ar afla undeva? O adevărată dilemă. Rămân presupu­nerile. Microbii term­eni rezistenți și dezvoltați de-a lungul deceniilor s-ar putea afla în râuri­le de saramură recent descoperite de NASA. Or, unul dintre aceste râuri ar putea fi la doar câțiva kilometri de zona explorată de Curiosity, aleasă tocmai pentru că este „cea mai uscată și cea mai puțin susceptibilă de a conține acele regiuni speciale”, spune James L­oreen, director NASA care nu exclude că robotul marțian ar putea fi dirijat spre acele zone, dar decizia rămâne dificilă și asta pentru că „laboratorul ar putea contamina Planeta Roșie”. Dar câte bacterii ar exista la exteriorul robotului Curiosity și n-ar fi murit în timpul zborului spațial? Pare greu de imaginat, dar cercetătorii au și aici un răspuns. Dr Cathe­rine Conley crede că în momentul lansării existau între 20 și 40.000 de bacterii rezisten­te la căldură și de 100 până la 1.000 de ori mai mulți microbi. Să zicem că așa era. Dar erau aceste bacterii rezistente și la frigul cos­mic? Multe dintre acestea au pierit în timpul traversării spațiului, recunoaște și experta, o altă parte fiind distrusă de radiația marțiană. Dar multe dintre bacterii și microbi s-au îm­prăștiat pe sol în timpul avansării robotului. Cum se poate imagina, dacă tot vorbim despre presupuneri, atunci altcineva poate avansa ideea că, dimpotrivă, tot­ microbii și toate bacteriile de pe Curiosity sau de pe son­da sovietică din 1971 au sucombat definitiv în timpul călătoriei spațiale. Că pe Marte nu există nici un microb terestru, deci nici viață adusă de pe Terra. Iar dacă pe Marte ar fi microbi pământești dezvoltați pe sol marțian, atunci mai periculos ar fi pentru viitori co­loniști de pe Terra care ar dori să se întoarcă acasă, ei urmând să infesteze Terra cu microbii marțieni. O posibilitate la care NASA nu s-a gândit deocamdată. Consultații fără plată țeanâ SUDOK jocul săptămânii:# 47

Next