Magazin, iulie-decembrie 2021 (Anul 64, nr. 26-52)

2021-07-22 / nr. 29

E-mail: redactia.revistamagazin@yahoo.com • redactia.revistamagazin@gmail.com WhatsApp: 0722.625.622 SAPTAMANAL CULTURAL - ȘTIINȚIFIC INDEPENDENT SERIE NOUĂ - 1558 • ANUL LXIV • 22 IULIE 2021 • 16 PAGINI • 3­5 948427 000171 MUREȘ Æ* I [UNK]­N. NUMĂRUL TRECUT TRE­I CE AM ÎN REVISTĂ C­TEVA IDEI legate de do­meniul Inteligenței Ar­tificiale și pomeneam în final despre cea mai recentă car­te a lui Michael Wooldridge, pro­fesor de IA la Universitatea Cambridge din Marea Britanie, intitulată The Road to Conscious Machines: the Story of AI, „Drumul spre mașinile conști­ente, Povestea Inteligenței Arti­ficiale”. Continuăm acum pre­zentarea observațiilor sale pri­vind perspectivele IA într-un vi­itor mai îndepărtat. Pentru a înțelege posibilită­țile și limitările IA, Wooldridge explorează evoluția sa de la idei­le inițiale ale lui Alan Turing, părintele computerului, până în prezent, compunând un ghid in­formativ și interesant, care sur­prinde noutățile noilor descope­riri din domeniu, explicând în același timp conceptele-cheie care stau la baza cercetării mo­derne din domeniul AI. Dar cartea nu se referă doar la realizări. Wooldridge oferă, de asemenea, o evaluare onestă a numeroșilor pași greșiți efectu­ați pe parcursul acestor cercetări. Un astfel de exemplu a fost pro­iectul Cyc, inițiat de vizionarul AI Doug Lenat în 1984. Douglas Bruce Lenat este un proeminent cercetător în domeniul IA, în special al „învățării automate” („machine learning”) prin pro­gramele AM și Eurisko și ingi­nerie ontologică, prin programul Cyc. Deși s-a încheiat în 1994, Cyc este un proiect de inteligen­ță artificială pe termen lung care își propunea să constituie o on­tologie cuprinzătoare și o bază de cunoștințe care acoperă con­ceptele și regulile principale despre modul în care funcționează lumea. Vastul sistem-expert ar fi trebuit să poată răspunde la în­trebări într-un mod asemănător omului. Informațiile pe care le conținea Cyc s-au dovedit a fi totuși neuniforme, iar răspunsu­rile sale prea imprevizibile. Sis­temul a fost considerat un eșec, devenind chiar parte a folclorului calculatoriștilor: „Unitatea științifica pentru măsurarea afir­mațiilor aiurea se numește mi­­cro-Senat”, spune Wooldridge, deoarece „nimic nu ar putea fi la fel de aiurea ca un Senat întreg”. în ciuda unor eșecuri de acest gen, IA a fost transformată în ultimii ani dintr-o curiozitate pentru academicieni în unul dintre cele mai atrăgătoare do­menii ale științei și tehnologiei. Această schimbare radicală a fost determinată de progresele în domeniul învățării automate, care au permis computerelor să rezolve probleme fără a fi ne­voie să urmeze o listă cuprinză­toare de instrucțiuni. în plus, programele puterni­ce bazate pe rețele neuronale pot fi instruite pentru a îndeplini sarcini specifice, cum ar fi jocuri de societate sau traducerea lim­bilor străine. Puterea acestor abordări a fost ilustrată în 2014, atunci când compania de IA DeepMind a demonstrat că un program de computer se poate auto-învăța să joace o serie de jocuri video la un nivel superior celui uman. în loc să se bazeze pe un set de date de intrare vast, cum sunt programele convenționale, pro­gramul a fost conceput pentru a învăța, folosind un proces de în­cercare și eroare. Rulând o ase­menea strategie, programul a descoperit o strategie câștigătoare pe care nici proiectanții săi nu o luaseră în considerare. Dar chiar și așa, o observație rămâne în picioare: „nici cele mai avansate sisteme IA nu au o înțelegere re­ală a ceea ce fac”, după cum avertizează Wooldridge, fapt ce poate crea mari probleme, mai a­­les dacă ne bazăm strict pe sis­tem care pare a lua deciziile corecte de cele mai multe ori. De exemplu, primele mașini autonome, o tehnologie care are deja o vechime de câțiva ani, și care mai are multe retușuri de făcut, au provocat accidente fa­tale atunci când șoferii lor u­­mani nu erau atenți. Chiar și sis­temul de recunoaștere facială dezvoltat pentru identificarea potențialilor infractori a eșuat deoarece setul de date de intrare a fost distorsionat din cauză că s-a bazat pe informațiile extrase din fotografiile realizate în secți­ile de poliție în care niciun in­fractor nu zâmbea. Wooldridge oferă o analiză echitabilă a acestor situații, dar și a altor probleme etice, pe care noile tehnologii IA le ignoră, considerând că toți cei implicați în activitatea de cercetare din acest domeniu vor trebui să le abordeze cu atenție. Sigur, recunoaște și Wooldrid­ge, „sistemele IA au potențialul de a fi deturnate și să fie folosite în scopuri greșite, cum ar fi ar­me autonome mortale”, cercetă­torul nu e cert convins că ten­tantele tehnologii de moment, propuse de oamenii de știință vor căpăta un cadru de regle­mentare prea curând. De asemenea, Wooldridge face și unele speculații cu privi­re la perspectivele unei ,„„ pu­ternice” care înseamnă „drumul către mașini autonome conștien­te, conștiente de sine”. „Inteligența Artificială pu­ternică” sau generală, „este inte­ligența ipotetică a unei mașini care are capacitatea de a înțele­ge sau de a învăța orice sarcină cognitivă pe care o poate înde­plini o ființă umană”, capacitate valabilă și în cazul ființelor ani­male. Unele surse academice folosesc termenul de „Inteligen­ță Artificială puternică” doar pen­tru mașinile care pot dezvolta o conștiință. Realitate sau SF, ră­mâne de văzut, oricum, tehnolo­giile de Inteligență Artificială se află la decenii depărtare, de o ipotetică IA puternică. Spre de­osebire de „IA puternică”, „In­teligența Artificiala slabă” sau restrânsă, nu este destinată ma­șinilor cu abilități cognitive, ci se limitează practic la „utiliza­rea unui program (software) ca­pabil de a studia sau îndeplini sarcini specifice de rezolvare a problemelor sau de raționament”. în cartea sa, Wooldridge fa­ce, de asemenea, și unele specu­lații sau previziuni legate de perspectivele unei IA puternice și dezvoltarea unor mașini auto­nome conștiente, conștiente de sine, spre deosebire de mașinile autonome de azi. Orice astfel de sistem ar tre­bui să reproducă ceea ce filoso­fii numesc „teoria minții”, spu­ne Wooldridge și anume „capa­citatea umană de a înțelege și de a prezice comportamentul altor oameni pe baza credințelor și dorințelor lor”. Numai acest tip de mașină, spune Wooldridge, „ar fi cu adevărat în măsură să treacă testul Turing - să acțione­ze într-un mod care să nu se dis­tingă de adevăratul lucru - și a­­cest obiectiv poate rămâne o fantezie pentru mulți ani de a­­cum încolo. Să amintim că Testul Turing, numit inițial ,jocul imitației” de Alan Turing în 1950, este un test „al abilității unei mașini de a prezenta un comportament in­teligent echivalent sau nediferit de cel uman”. Pentru acest test, Turing a propus ca un evaluator uman să judece conversațiile dintre un om și o mașină conce­pută pentru a genera răspunsuri asemănătoare omului. în fine, dincolo de credințele populare, de subiectele provo­catoare speculate de mass-me­­dia, Inteligența Artificială este o provocare extraordinară. Ea este utilizată azi, chiar doar timid și poate doar la nivelul IA slabe, în aplicații din lumea reală, dar ma­șinile viitorului, bazate pe IA pu­ternică rămân un vis îndepărtat. GEORGE CUȘNARENCU Dosarele frumuseții O piele mereu tânără , prima mașina-avion . DINCOLO DE CREDINȚELE POPULARE, ALIMENTATE DE MASS-MEDIA, CARE VĂD ÎN TEHNOLOGIA BAZATĂ PE INTELIGENȚĂ ARTIFICIALĂ (IA) UN FEL DE LUME DOMINATĂ DE ROBOȚI UCIGAȘI CARE SE RĂZBUNĂ PE OAMENII NEPUTINCIOȘI,­­ IA ESTE UN DOMENIU FASCINANT CARE MERITĂ O ATENȚIE MAI PROFUNDĂ. Biblioteca Județeană 29 Femina club Pentru dumneavoastră, doamnă Forma corpului și starea de sănătate al deșertului TÂRf­u­-MURFS

Next